1,034 matches
-
germana și rusa. Satul mai are o instituție de învățământ, gimnaziul care este frecventat de circa 150 elevi. În fiecare an Școala de Muzică din localitate își deschide ușile pentru cei dornici să studieze: pianul, vioara, țambalul, fluierul, flautul, trompetă, acordeonul și chitara. Biblioteca sătească pune la dispoziția populației peste 5000 de volume cuprinzând literatură în limbile română, rusă și engleză. Categoriile de sport practicate sunt: fotbalul, tenisul, șahul. Localitatea este reprezentată în cadrul campionatelor de două echipe de fotbal, a școlii
Sofia, Drochia () [Corola-website/Science/305768_a_307097]
-
și este menționat de către juriu și înaintat pentru participarea la olimpiada regională de la Ismail, apoi la Kiev cu aceeași poezie. Pe când era student la scoala pedagogica nr. 15 la Akerman (azi Belgorod-Dnestrovskii) participa la cercul dramatic, cântă la pian și acordeon, editează gazeta școlii. În anul 1952 a absolvit școală pedagogica cu eminenta. Face practică în Cojușna, raionul Strășeni. Este pedagog de limbă și literatura română în aceeași localitate. Este admis la Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chișinău, Facultatea de istorie
Pavel Boțu () [Corola-website/Science/314365_a_315694]
-
aparte - deschiderea către flamenco îl face unic”. „La Tortura” este un cântec scris într-o tonalitate minoră și un tempo moderat. Piesa este influențată de muzica reggae și de cea afro-latino. Pentru realizarea negativului, s-au folosit chitara, pianul și acordeonul. Orchestrația combină surse sonore acustice și electronice. Întinderea vocii lui Sanz este de la mi din octava mică până la nota la din octava întâi. "Paste Magazine" descrie cântecul ca fiind „un amestec amețitor” de cumbia, dancehall și reggae. Revista "Blender" consideră
La Tortura () [Corola-website/Science/314400_a_315729]
-
amețitor” de cumbia, dancehall și reggae. Revista "Blender" consideră că primul single al albumului este un duet provocator ce are ca temă disputa dintre doi îndrăgostiți. Femeia își părăsește partenerul, părând mai degrabă bucuroasă decât dezamăgită. "The Independent" afirmă că acordeonul și chitara lui Sanz dau influențele din cumbia ale cântecului, iar Stephen Thomas Erlewine de la allmusic crede că „La Tortura” ar fi fost perfect pentru difuzare la posturile radio americane dacă nu ar fi avut versurile în limba spaniolă. Michael
La Tortura () [Corola-website/Science/314400_a_315729]
-
doilea cel mai important taraf bucureștean din perioada anilor `60, dominând zona Iancului și Dudești, restul Bucureștiului fiind dominat de principalul rival, taraful lui Ion Nămol, transformat deja într-o bandă veritabilă, cu o formula de 7 muzicieni: Gheorghiță Trandafir (acordeon), Mitică Ciuciu (țambal), Panait "Harmonistu`" David (armonică cu 40 de bași), Titi Coadă (contrabas), Costache "Hopa-Mitica" Florea (trompetă), Ion Nămol (vioară și voce) și Florică Calu` (vioară). Din 1965, începe să devină cunoscut drept unul dintre cei mai buni acordeoniști
Bebe Șerban () [Corola-website/Science/323443_a_324772]
-
Pasiunea pentru muzică i-a fost insuflată lui Toto înca din copilărie. Încurajat de tatăl său, care cânta la trompetă, Toto a început să studieze bateria și sa cânte în diverse grupuri muzicale locale. Pe lângă baterie, învață să cânte la acordeon, pian și chitară. La vârsta de 13 ani participă la un concurs regional de muzică, unde ocupa locul 3. a compus peste 400 de melodii. Melodiile semnate Toto Cutugno au fost interpretate de mari orchestre (Pourcel, Caravelli și Paul Mauriat
Toto Cutugno () [Corola-website/Science/315954_a_317283]
-
notă care se calculează ca medie aritmetică, cu două zecimale, fără rotunjire, din notele acordate separat. Notă: Pentru specializarea orgă clasică, candidații pot opta pentru susținerea probelor I și a II-a la pian. B. Instrumente populare - nai, țambal, taragot, acordeon Proba I Recital instrumental: a) o piesă folclorică autentică, la alegerea candidatului, din zona de proveniență a acestuia, cu sau fără acompaniament; ... b) două piese, alese prin tragere la sorți, de către candidat, din patru piese pregătite de acesta, în mișcări
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.432/2014 privind organizarea şi desfăşurarea admiterii în învăţământul liceal şi profesional de stat pentru anul şcolar 2015-2016. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265834_a_267163]
-
continue cariera artistică. În anul 1994 s-a căsătorit cu Marie Noelle, de care a divorțat în 2010. Manifestă înclinații muzicale din copilărie, când este atras de muzica lăutarilor, una din dorințele sale cele mai arzătoare fiind să cânte la acordeon cu taraful de țigani. În 1955, la vârsta de 14 ani, tatăl său îl înscrie la Școala de muzică nr. 1 din București (astăzi "Liceul de Muzică Dinu Lipatti"), cu intenția de a studia acordeonul, dar este acceptat la clasa
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
arzătoare fiind să cânte la acordeon cu taraful de țigani. În 1955, la vârsta de 14 ani, tatăl său îl înscrie la Școala de muzică nr. 1 din București (astăzi "Liceul de Muzică Dinu Lipatti"), cu intenția de a studia acordeonul, dar este acceptat la clasa de nai a profesorului Fănică Luca, unde demonstrează o abilitate extraordinară pentru acest instrument. Iată cum evocă întâlnirea sa cu Fănică Luca: În 1961, după bacalaureat, se înscrie la Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
populară este conservată de organizații din toată țara. În Elveția, ea se manifestă mai ales prin muzică, dans, poezie, sculptură în lemn și broderii. Alphornul, un instrument muzical uriaș de suflat, făcut din lemn, a devenit, împreună cu jodlerele și cu acordeonul, formează un epitom al muzicii populare elvețiene. Întrucât, de la înființarea ei în 1291, Confederația a fost aproape exclusiv formată din regiuni germanofone, primele forme de literatură sunt în germană. În secolul al XVIII-lea, franceza a devenit limba la modă
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
cu codexuri, cărți legate, de forma cărților din ziua de azi. Codexul a fost inventat în primele secole după Hristos sau chiar mai devreme. Se spune că Iulius Cezar a inventat primul codex în timpul războaielor galice, legând pergamentele în stil acordeon și folosea paginile ca puncte de referință. Înainte de invenția și adoptarea tiparului, toate cărțile erau copiate de mână, de aceea ele erau scumpe și rare. În timpul Evului Mediu, doar bisericile, universitățile și nobilii bogați își permiteau cărți, care erau deseori
Carte () [Corola-website/Science/297102_a_298431]
-
era hotărît. A creat păpuși și un ecran și a lucrat în propriul său teatru de păpuși între 1943-1945. În spectacolul sau intitulat “Petrică și lupul” reușea să mînuiască patru păpuși cu patru voci, și în plus cîntă și la acordeon. Dădea spectacole pentru pîine și din cînd în cînd pachete lansate de armata Americană, si astfel a fost foarte norocos să supraviețuiască pînă la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1945 a devenit student și a studiat pianul
Piotr Șelohonov () [Corola-website/Science/319036_a_320365]
-
lansate de armata Americană, si astfel a fost foarte norocos să supraviețuiască pînă la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1945 a devenit student și a studiat pianul la Conservatorul de Muzică din Kiev, de asemenea cîntă la acordeon pe scenă. Piotr Ilici Ceaikovski și Serghei Rahmaninov erau compozitorii săi favoriți precum și muzica lui Glenn Miller, Ella Fitzgerald, Frank Sinatra și alte vedete pe care le auzea la spectacolele de radio prinse la Vocea Americii. A reușit să supraviețuiască
Piotr Șelohonov () [Corola-website/Science/319036_a_320365]
-
ca voluntar în Armata Roșie la începutul războiului. Vera avea 19 ani, fiind cu 25 de ani mai tânără decât Petre Leșcenco. Era studentă la conservatorul din Odesa și pentru a se întreține cânta într-un cinematograf acompaniindu-se la acordeon. Era foarte frumoasă și avea o voce extrem de plăcută, Petre Leșcenco îndrăgostindu-se imediat. Datorită legăturii cu Vera Belousova, Petre Leșcenco revenea periodic la Odesa și îi cere să se mărite cu el. Relațiile sale cu soția sa, Zinaida Zaklt
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
violonistul luând lecții de canto. În particular lua și lecții de pian, iar la vârsta de 14 ani primise în dar un pian de la profesoara ei, ceea ce îi dădea posibilitatea să exerseze acasă. De asemenea, învățase singură să cânte la acordeon. Având în vedere că familia ei avea venituri reduse, de la vârsta de 15 ani a început să cânte cu o orchestră în pauzele de la un cinematograf din oraș. După terminarea liceului s-a înscris la conservator deși tatăl ei era
Vera Leșcenco () [Corola-website/Science/319144_a_320473]
-
cele din urmă, a reușit să supraviețuiască și să revină la viața normală. Rămănând cu niște pareze temporare la mâna dreaptă și la două degete de la mâna stângă, a fost nevoit să întrerupă pianul, dar a izbutit să cânte la acordeon. La 14 ani, în urma divorțului părinților săi, s-a mutat în kibuțul Naan în calitate de "copil extern" și a avut astfel șansa de a se afla sub îndrumarea unor reprezentanți iluștri ai așezării și, în acelaș timp, ai muzicii israeliene în
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
sale enciclopedice cu privire la muzică, și în afară de barba sa mefistofelică, Broman a mai fost cunoscut pentru încă cel puțin două lucruri: costumele ostentative pe care le purta (pe care le crea singur) și pentru faptul că nu putea suporta muzica de acordeon.
Sten Broman () [Corola-website/Science/315019_a_316348]
-
Transilvania pentru a fi înrolat copil de trupă la muzică unității militare din Sfântu Gheorghe. Aici, la vârsta de 12 ani, a fost inițiat în tainele muzicii. A cântat la trompeta, dar a invatat în același timp țambalul, pianul și acordeonul. În toamna anului 1935, întorcându-se acasă în concediu, a găsit în satul sau o adunare creștină nou formată, denumită „Oastea Domnului”, pe care a frecventat-o cu interes deosebit. Aici a fost fascinat de cântările adunării, învățând „Blândul Pastor
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
este dublat în engleză pentru restul Europei. La sfârșitul anului 1999 trupa Maago de Oz se dedică unui proiect mai ambițios: un album dublu intitulat Finisterra. Îmbătați de succes, trupa îl cheamă printre ei pe "Kiskilla" Sergio Cisneros (clape și acordeon), Fernando Ponce de León la fluier și cimpoi pentru noua poveste. Albumul editat și pus pe rafturile muzicale în anul 2000 avea deasemenea un specific folk cu influențele metall. Povestea și de această dată este una originară, spunînd povestea unei
Mägo de Oz () [Corola-website/Science/321553_a_322882]
-
la 15 ani, a emigrat în Palestina, unde a fost repartizat într-o școală de agricultură, la grădinărit. A avut șansa ca la o serbare care avea loc în incinta școlii, la puține săptămâni după sosire, să pună mâna pe acordeon să cânte și să fie remarcat, astfel că, în toamna acelui an, este admis la Academia de muzică din Ierusalim, unde studiază pianul, pedagogia, formele, armonia, istoria muzicii, sub îndrumarea lui Alfred Schroeder, asistent al pianistului Artur Schnabel . A absolvit
Dan Mizrahi () [Corola-website/Science/321578_a_322907]
-
funcție ci trebuie să trăiești și să gândești că un bufon". În anii postbelici a jucat ca actor de teatru și cabaretist în piese că "Cheval d'Or, Trois Baudets, Alhambra", și "Olympia". El a desenat, a cântat la pianist, acordeon și violina. Pierre Étaix a conceput primul număr într-o reprezentație proprie cu care a cutreierat provincia. A fost apoi angajat în 1953 de Jacques Tați că desenator și autor de gaguri din filme diferite că "Mon Oncle". Pierre a
Pierre Étaix () [Corola-website/Science/321712_a_323041]
-
1939, Semlac, Arad - d. 20 noiembrie 2006), cunoscut și sub numele de Coly, a fost un pianist, organist, aranjor și compozitor. A fost considerat unul din cei mai autentici muzicieni de jazz al Sibiului și al țării”. A început studiul acordeonului la vârsta de cinci ani, făcând lecții de muzică cu un profesor din satul natal, după care se înscrie la Scoala Populară de Artă din Arad unde studiază acordeon, orgă și pian. La început cântă muzică populară și ușoară dar
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
muzicieni de jazz al Sibiului și al țării”. A început studiul acordeonului la vârsta de cinci ani, făcând lecții de muzică cu un profesor din satul natal, după care se înscrie la Scoala Populară de Artă din Arad unde studiază acordeon, orgă și pian. La început cântă muzică populară și ușoară dar apoi descoperă jazz - ul și blues - ul care vor rămâne până la sfârșit genurile sale preferate. După vârsta de 20 de ani își câștigă existența cântând în diverse grupuri și
Andrei Colompar () [Corola-website/Science/328967_a_330296]
-
cursurile de animație ale profesorului Gopo de la Buftea. Mircea deși avea ocazii să plece în alte orașe universitare a ales să fie mereu în orașul natal. În Câmpulung înființează mai multe coruri de copii și conduce orchestre de mandoline sau acordeoane. Programele sale artistice erau transmise la difuzorul local de la 7 la 8. După 90 a fost redactor la Gazeta de Câmpulung și la revista A fi iar la domiciliul său preda gratis copiilor desen și muzică. Deși era cunoscut, artistul
Mircea Rotaru () [Corola-website/Science/326000_a_327329]
-
Tradiçăo” când cariera sa de cântăreț a început. Cele mai mari hituri ale grupului au fost „Goodbye”, „Cauldron”, „Forever My Life”, „The Brazilian” și „I Want You”. În afară de faptul că este cantautor el este, de asemenea, dansator și cântă la acordeon, chitară și muzicuță. Deși a fost născut în statul Paraná, Teló trăiește în Campo Grande, Mato Grosso do Sul. Din primii ani, Teló și-a dedicat viața muzicii. Cariera sa artistică a început în 1987 atunci când, la vârsta de șase
Michel Teló () [Corola-website/Science/325020_a_326349]