8,468 matches
-
până la urmă mi i-a dat. Iar mai departe știți restu' poveștii. D-aia, zic io că lucrarea asta nu era pentru dumneavoastră, ci tot pă mine mă viza." "Înțeleg. Da' tot nu-i cușer, orice mi-ai spune tu." "Acuma, să nu vă supărați, da' să șteargă și doamna Nuți scrisu' ăla și să vi-i trimită prin bancă cumva. N-o să aveți nicio problemă, garantez!" "Băi, Relule, garantezi tu, da' faptele-s fapte. Ți-o spun pă șleau, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ce pușca mea o să-mi faceți?" "GÂNDEȘTE-TE NUMAI CE LA CE ȚI-AM FĂCUT ÎN ULTIMELE CÂTEVA ZILE, IAR ACESTA A FOST DOAR ÎNCEPUTUL...", am afișat imediat. "Păi, bine, atunci nu știam cu cine am de-a face. Da' acuma știu, tată!", zise el încercând să arboreze o siguranță sfidătoare. "CREZI CĂ DE ACUM, ȘTIINDU-NE, VEI AVEA VREUN AVANTAJ? NOI SUNTEM PESTE TOT." Am făcut imediat semn și celorlalți erau mii și mii care fremătau de nerăbdare să participe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mine. În fond, n-am fost cel mai bunlangiu tip din câți să ezistă pă lumea asta. Ziceți dă mine că sunt arogant și că mă țiu dă chestii nasoale. Nu neg, am mai exagerat și io, pă undeva. Da' acuma, pă bune, credeți că o veni altu' mai breaz în locu' meu? Ă?" M-am îndurat până la urmă de el și băieții i-au scris: "ÎȚI MULȚUMIM! NOI, SPRE DEOSEBIRE DE ALȚII, NE ȚINEM ÎNTOTDEAUNA PROMISIUNILE". Parcă îi mai venise inima la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de mine. Cu coada ochiului însă, dădea târcoale intervalelor dintre stativele cu cărți, ca și cum ar fi fost convinsă că eu aș fi fost pe aproape și că voi apărea numaidecât. Sau poate era numai o iluzie de-a mea. Nici acuma nu-mi dau bine seama. Orice s-ar zice, odată cu venirea ei, salonul de lectură se elibera parcă de anumite munci sisifice la care erau supuși cei care studiau acolo, și care de cele mai multe ori, nu ne dădeau nicio importanță
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fată grozavă, profă suplinitoare de chimie, ai căror părinți stau tare bine...intuisem că ar vrea să mi-o vâre cineva pe gât. Era ca și cum Mona rămăsese, într-un trecut îndepărtat, gravidă cu vreun „ciumete” din Zalău și avortase, iar acuma, ca să-și piardă urma, își luase lumea-n cap și se oprise într-un cu totul alt capăt de țară unde și-ar putea găsi cândva, prostul. Sau ca și cum eu trebuia să fiu acela care trebuia să spele vasele mânjite
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ușă, să-mi schimb toate încuietorile și să pun semne peste tot, frânturi de chibrituri, ca să văd dacă respectivul mă va mai vizita, și să fiu cu ochii-n patru. O fi gelozia vreunei femei, care abandonată când nu trebuia, acuma iată, se răzbună. - eram deseori luat în răspăr de diverși prieteni. E adevărat, pe-o ureche-mi intra, pe alta - mi ieșea. Ca să n-o mai lungesc atâta, toată toamna lui ’76 am stat în expectativă, sub imperiul obsesiei că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rupt un braț la una din mâini și o altă mână îi fusese amputată cu totul, probabil într-o altă epocă (brațul drept, adică cel ciung, o fi fost cel care făcea când era întreagă, gestul pudic-vezi statuia lui Praxitele), acuma căzuse beleaua tot pe ea. Și chiar dacă nu aveam cum s-o redau întreagă umanității, tot găseam suficientă ambiție să o readuc la viață, adică mai precis, la starea dinainte. Se pare că gena lui Pygmalion, din mine, fusese totuși
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ishtar! Zeița născută din contactul spumei mării cu bucata de rană a tatălui său, Uranos (o spune una din legende, parcă), retras de rușine că-și pierduse simbolul puterii și „speranța reproducerii” în luptă cu fiul său Cronos. Creștea și acuma mlădioasă, cu corpul unduios electrizând aerul auroral al încăperii mele. Da, trupul zeiței câștiga o tot mai mare impozanță în modestul și frigurosul meu apartament din Berceni. În acele momente, privirile mele setoase, dornice de a contempla perfecțiunea corpului uman
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
noiembrie ’80. Nemaipomenitul Eliot: “Time present and time past? Are both perhaps present în time future/And time future contained în time past...” Din nou la cimitir. În greaca veche, dormitor. Noi, cei vii, simpli vizitatori ai dormitorului. “Cred și acuma că, pentru fiecare dintre noi, vine o clipă când ne vedem obligați să ne descotorosim nu tocmai de amintirile comode, ca cele legate de Iozefina, ci mai mult, de cele incomode sau numai de anumite amintiri incomode, pe care de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sus, că eu am fost recomandat să dramatizez nuvela lui Alexandru Ivasiuc, Corn de vânătoare. În ceea ce mă privește, o citisem chiar în ‘72 când aceasta apăruse, dar așa, fugitiv și mai mult distrat, fără să gust frumusețea trăirii personajelor. Acuma înțelegeam de ce le surâdea șefilor mei să jucăm o piesă ca aceasta. Nu numai că tenta un astfel de subiect cules din trecutul istoric al poporului nostru, dar unei astfel de scenete nici nu i se puteau pune opreliști din partea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
alături. Mâncam cu Mihai, beam cu Mihai, citeam alte cărți sau presa cu același Mihai, mergeam la cinematograf cu personajul meu, iar când îmi fugea gândul la aleasa inimii mele, mă ciocneam inevitabil, tot de umbra lui Mihai de Giulești. Acuma nu mai puteam privi detașat acest personaj. Acuma omul de hârtie care era personajul lui Ivasiuc, începea să crească și în mine, să se raporteze nu numai la celelalte personaje, ci și la gândurile mele, la sentimentele mele și la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
alte cărți sau presa cu același Mihai, mergeam la cinematograf cu personajul meu, iar când îmi fugea gândul la aleasa inimii mele, mă ciocneam inevitabil, tot de umbra lui Mihai de Giulești. Acuma nu mai puteam privi detașat acest personaj. Acuma omul de hârtie care era personajul lui Ivasiuc, începea să crească și în mine, să se raporteze nu numai la celelalte personaje, ci și la gândurile mele, la sentimentele mele și la toată ființa mea. Ca și cum înceta să mai fie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Iată-l-îmi spun-tânăr întâmpinând grupul de vânători străini, aroganți mai apoi, om matur, echilibrat, energic, cu răbdare de regizor. Într-una din scene, cea unde e însoțit de Henri, castelanul poate să facă referiri la trecutul său. De asemenea, nesomnul de acuma și neliniștile anterioare vânătorii ascund în ele ploaia de întrebări și nonconformismul din tinerețea protagonistului. Așadar, acuma prindeau în mintea mea, un tot mai viu contur doi Mihai, două timpuri distincte și două contese, cu un singur conte și un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
regizor. Într-una din scene, cea unde e însoțit de Henri, castelanul poate să facă referiri la trecutul său. De asemenea, nesomnul de acuma și neliniștile anterioare vânătorii ascund în ele ploaia de întrebări și nonconformismul din tinerețea protagonistului. Așadar, acuma prindeau în mintea mea, un tot mai viu contur doi Mihai, două timpuri distincte și două contese, cu un singur conte și un singur secretar, pe nume Henri. În rest, vânătorii, slugile lor și hăitașii mi se păreau aceiași: actori
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că nu trădezi. Altfel nu se poate trăi, ascultă-mă pe mine, printre cei puternici. Vorbele lui Valy păreau ca o completare la ultima frază din citatul pe care încercam să-l iau din nou în vizor și care iată, acuma într-un vehicul în care mă aflam, îmi făcea impresia că sună altfel, că se referă ca prin absurd, în primul rând la mine. Și să știi că nu numai în societatea medievală, pe vremea lui Mihai de Giulești, nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o spune chiar naratorul, ci fiind mai deosebit și știind că ordinea lumii mari nu putea fi atacată oricum, singur își alege drumul intrând în calitate de călugăr într-o mănăstire dominicană, etc. Acesta este, cu alte cuvinte, începutul carierei sale. Abia acuma vom asista la avatarurile viitorului cancelar. Pentru aceasta el parcurge o adevărată școală. Nu se naște nici el cancelar. Și dacă cititorul poate gusta din plin cristalizarea frumoaselor lui trăsături morale, spectatorul va fi văduvit de a le mai gusta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fuge mereu gândul la ultima fotografie a lui Avram Iancu, văzută la casa memorială din localitatea Brad și făcută în jurul vârstei de patruzeci și ceva de ani. O poză cu un om bolnav, domnule Valy. Te întreb eu pe dumneata acuma: oare merita Craiul munților o asemenea soartă? Chemat de împărat la discuții, Iancu cică răspundea în răspăr: Un nebun nu stă de vorbă cu un mincinos! Dezamăgirea de pe fața lui bolnavă ascunde și azi, d-le Valy, fostele lui dezamăgiri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de la Carol I, să se retragă cu oastea prin București, armata română a fost nevoită să bombardeze capitala României, ca să o elibereze de ocupanții muscali? Vezi, d-le Gerard, că mergi prea departe. Oprește-te. Dacă, prin absurd, eu merg acuma acolo, unde trebuie și torn pe din dos, toate astea? Ha, ha! Să vezi apoi, distracție, să fiu al dracului! Ai grijă cu lecturile astea nesănătoase, tovarășe. Pe bune. Atâta îți spun: nu te juca! O făcusem de oaie. De
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
păr în urechi și în nas, cu sprâncenele unite haotic deasupra nasului, cu ochii injectați, dar în același timp, on om jovial, ce părea, cel puțin la prima vedere, bun la suflet și foarte de ajutor. Nu-i rețin nici acuma numele. Mi se întâmplă extrem de des să nu rețin nume. Sunt servit cu o cafea și o țigară bună. Tovarășul contabil-șef mă salută cu apelativul castelane. De unde și până unde eu castelan? De unde știe necunoscutul ăsta că eu voi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
exclame ceva, ca dovadă că în mintea lui, mai importantă era replica ce trebuia să mi-o dea și pe care se chinuia s-o plămădească din moment în moment, decât frumusețea citatului rostit de mine. Evident, nu avea nevoie acuma de astfel de “degustări”. Greșești-zice el-Treptele sunt ca și parcurse. Totuși dta, cel puțin aici, la noi, ar trebui să te simți fără nicio jenă, castelan, domnule. Altfel nu reușești să duci la îndeplinire visul Principelui, adică să-i răpui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-mi ceri să te vezi cu domnia sa. V-ați văzut suficient în lumea cazonă când, după câte știu, împărțeați și ultima felie de pâine împreună. L-ai salvat când era să cadă la necaz. Iar d-ta să-mi ceri acuma așa ceva ar fi prea de tot. Oricum să nu-mi ceri să te vezi cu dumnealui... E imposibil. Și în cazul în care v-ați vedea, oare ar mai fi convingătoare piesa pe care o veți juca peste câteva săptămâni
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fi fost sugrumat cel mai aprig adversar. Zâmbește apoi, numai ca să facă poză (?), își pleznește palmele, una de cealaltă, ca și când ar fi terminat de făcut ceva extrem de important, și zice ca trezit din somn, cu o voce mult mai puternică: Acuma sunteți liber să ridicați hainele de epocă de la Teatrul Z. Luați legătura cu tov. Ciulea. Ovidiu Ciulea. Un cetățean infirm de un picior, dar poznaș. Chel în vârful capului și cu chică netunsă pe ceafă. Orice propoziție o începe cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
te dă de gol fumul... Nu mai vorbesc de muzică. Nu tu magnetofon, nu tu casetofon... De pick-up nu mai vorbesc. Și vreau și eu să fiu înainte de toate cele și la urma urmelor, discret. Și noi de ce am venit acuma aici?-îndrăznesc eu să rup vraja. Cum de ce? - schimbă Valy tonul-Păi n-am bătut șaua azi în bibliotecă în așa fel, ca să priceapă iapa, castelane? Pentru prima dată Valy mi se adresa cu acel castelane. Parcă s-ar fi înțeles
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-i mai nici teatrul ce-a fost. S-a pervertit. Și dacă nu va mai fi teatrul ceea ce-a fost, nici societății nu-i va merge bine. Se duc toate pe prune. Fără teatru nu vom putea râde... Și acuma de unde se suflă? Din arlechine. Totuși, anterior te-am întrebat ceva, d-le Henri. A! Da. De iapă... Pe alocuri, Valy cam exagera cu gluma. Trecea mai binezis, ușor de la măgulirea exagerată la gluma proastă, tot exagerată și ea. Trec
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mare întârziere și scotea un bâzâit de aveai senzația că ori ceva se rupe în cutia miraculoasă și cei care vorbesc sunt pușcați pe loc, ori se dărâmă toată casa. Acolo, pe noptiera de lângă fereasta pe care puteai privi și acuma, peste câteva rânduri de acoperișuri, turnurile cetății săsești dominând cerul, acolo erau imortalizate amintirile mele. În poza de pe aparat era chiar Karin-tante îmbrăcată în pitorescul ei capot, cu mine de mână undeva, în curte, la intrarea din stradă, imediat după
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]