KorAP: Find »[drukola/base=acuzativ & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...44 >

1,099 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

complementului intern în limba română veche. Frâncu (2009: 180) arată că, în perioada 1521−1640, complementul intern este deosebit de des întâlnit în tot felul de texte, în special în cele religioase; este un obiect inanimat, actualizat printr-un nominal în acuzativ: Un om oarecarele înțelept mă întrebă o întrebare înfricoșată și dzise (VL, apud Frâncu 2009: 180) Greșiră oare cărți greșeale mari (VL, apud Frâncu 2009: 180) Lumină lumină (Domnul) derepților (PH, apud Frâncu 2009: 180) Petrecu acoló câțiva ani petreacere

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Alexandria, [1620]: 214) Acie temură-să tĕmere și iuo nu era tĕmere (Psaltirea Hurmuzachi, apud Pană Dindelegan 1968b: 267) − este o dovadă că apariția elementului se nu este corelată, în română, cu incapacitatea verbului de a atribui/verifica trăsătura de Caz acuzativ, nici cu o reducere a valenței, așa cum s-a propus (vezi Capitolul 3, 6.2.), ci este un morfem mai degrabă lexical/inerent, a cărui apariție nu are consecințe sintactice, așa cum am arătat în concluziile Capitolului 3. Testul complementului intern

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
atelice, verbele de apariție sunt telice. Bowers (2002: 194), subliniind varietatea construcțiilor în care apare there, reia explicația standard: v atribuie rol tematic argumentului extern al inergativelor și al tranzitivelor; Spec,vP este locul acordului obiectului și al atribuirii Cazului acuzativ; expletivele there și it fuzionează cu T pentru a satisface trăsăturile EPP. Analiza propusă de Bowers (2002: 195) este diferită: în engleză, there fuzionează cu Pr, pentru a satisface EPP, nu cu T; argumentul intern al unui verb inacuzativ este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nominale obiecte directe pot apărea în cazul genitiv în propozițiile negative; structura este deci posibilă pentru verbele tranzitive și pentru cele inacuzative, dar nu și pentru inergative. Un genitiv obiect direct este interpretat ca nonspecific, nedefinit sau nonreferențial, pe când un acuzativ este specific, definit, referențial. O clasă limitată de verbe − de tip bleached 'a albi' (Szabolcsi 1986)38, inclusiv verbul existențial corespunzător pentru 'a fi', impun folosirea genitivului când sunt negate, indiferent de specificitatea argumentelor. Obiectul în genitiv intră în domeniul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
O clasă limitată de verbe − de tip bleached 'a albi' (Szabolcsi 1986)38, inclusiv verbul existențial corespunzător pentru 'a fi', impun folosirea genitivului când sunt negate, indiferent de specificitatea argumentelor. Obiectul în genitiv intră în domeniul negației, iar cel în acuzativ este în afara acestuia. Genitivul negației apare în cazul argumentelor Temă și Pacient ale verbelor inacuzative și pasive. Grupul genitival se comportă ca un subiect în nominativ, nu ca un obiect direct obișnuit. Schoorlemmer (2004: 209) menționează că testul a fost

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a fi nu este întâmplătoare, cele două verbe având trăsături semantice și sintactice comune. 3.1. Din istoria interpretării verbului a avea Afirmația lui Benveniste că a avea este un pseudotranzitiv este interpretată de Bertolussi (1998: 81) astfel: complementul în acuzativ nu primește rol tematic de la verbul a avea, prin urmare a avea este un verb inacuzativ, iar subiectul său nu primește rolul Agent. Cotte (1998) este de acord în privința faptului că 'a avea' este un pseudotranzitiv, pentru că nu exprimă niciun

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de acțiune, în niciuna dintre ipostazele în care apare; a avea nu e polisemantic, ci sensul său e stratificat (Cotte 1998). Cotte (1998: 417) arată, folosind argumentul pasivizării accidentale, că a avea nu este tranzitiv, ci atributiv, complementul direct în acuzativ apărând numai în limbile care au flexiune cazuală. Dacă presupunerea lui Benveniste (avoir este un être à inversat) este adevărată, atunci a avea este o entitate complexă, derivată sintactic. O explicație frecventă pentru natura complexă a lui a avea este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
este un verb inacuzativ care selectează o propoziție redusă conținând un NP, în cazul utilizării posesive, sau un VP, în cazul utilizării ca auxiliar. Catalogarea verbului a avea drept inacuzativ nu ar fi incompatibilă cu prezența obiectului direct în Cazul acuzativ, pentru că acest Caz ar fi, de fapt, atribuit de prepoziția abstractă încorporată în a avea. Hoekstra (1994)18 argumentează în favoarea ideii că niciuna dintre ipostazele verbului 'a avea' (de auxiliar și de verb plin) nu este derivată de la a fi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verbe care nu pot atribui rol tematic, iar diferența dintre ele constă în capacitatea de a atribui Caz: spre deosebire de a avea, a fi nu dispune de o proiecție funcțională AgrOP (grupul acordului obiectului), care să-i permită atribuirea Cazului obiectiv (acuzativ). Pornind de la analizele propuse, Rouveret (1998: 46) ajunge la două întrebări: (a) care este explicația absenței aproape sistematice a verbului a avea în limbile ergative? și (b) cum se legitimează cazual argumentul Temă în construcțiile cu a avea? Autorul (Rouveret

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și a Parametrilor, cele două interpretări legate de încorporare: apariția lui a avea în structura de suprafață presupune o dublă încorporare, în proiecția AgrO, a verbului a fi și a prepoziției abstracte. Această încorporare permite atât activarea trăsăturii de caz [+ Acuzativ], cât și deplasarea argumentului Temă în poziția Spec,AgrOP. Prin urmare, a avea nu poate apărea în structurile în care categoria AgrOP nu este activată, adică (a) în construcțiile pasive; (b) în limbile în care această categorie nu există - fie

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și deplasarea argumentului Temă în poziția Spec,AgrOP. Prin urmare, a avea nu poate apărea în structurile în care categoria AgrOP nu este activată, adică (a) în construcțiile pasive; (b) în limbile în care această categorie nu există - fie că acuzativul e atribuit configurațional, în interiorul VP, fie că nu e atribuit deloc, argumentul Temă primind un Caz inerent sau Cazul absolutiv. Niculescu (2008: 245) arată că unii cercetători propun o analiză unificată pentru toate aparițiile verbului a avea, iar alții diferențiază

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
două argumente. Pornind de la o teorie mai veche a lui Chomsky (1988), conform căreia toate proiecțiile Agr sunt instanțe ale aceleiași entități, diferența dintre Cazuri decurgând din tipul de element cu care se combină Agr (pentru nominativ, cu T, pentru acuzativ, cu V), Moro (1998: 161-162) arată că structurile cu a fi (copulativ, în teoria autorului, dar situația este aceeași pentru toate tipurile de structuri cu a fi) sunt constituite din două DP legate printr-o relație de predicație și conțin

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
dă puterea părintească asupra copiilor, puterea maritală asupra nevestei, p. ext., "puterea stăpânului asupra slugii": (15) Acest vestit împărat avea doi feciori (Gorjan). b. Când voim să numim și persoana (ființa) care ne e rudă, prieten etc., avem construcția cu acuzativ dublu: (16) Tot creștinul are pre călugăriță sor sufletesc (Pravila Mold.); (17) Are păzitor la cireadă un câine (Ispirescu); (18) Are-o greacă ibovnică (Teodorescu). c. În loc de al doilea acuzativ, figurează un adjectiv sau un adverb: (19) N-are pre

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ființa) care ne e rudă, prieten etc., avem construcția cu acuzativ dublu: (16) Tot creștinul are pre călugăriță sor sufletesc (Pravila Mold.); (17) Are păzitor la cireadă un câine (Ispirescu); (18) Are-o greacă ibovnică (Teodorescu). c. În loc de al doilea acuzativ, figurează un adjectiv sau un adverb: (19) N-are pre altul asemenea (Biblia 1688); (20) Am mâinile reci; (21) Pe copiii tăi îi am mai de aproape decât pe ceilalți (Ispirescu) − a avea pe cineva de aproape "a avea multă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Acela va avea fata de nevastă (Reteganul); (25) Își alese... un ogar să-l aibă de tovarăș (Ispirescu); (26) S-o aibi de zestre când te-oi mărita (Sbiera); (27) Eu nu am [bani] nici de cheltuială (Drăghici) − complementul în acuzativ poate fi omis, ca de la sine înțeles. e. Aproape învechit - "a considera, a socoti, a ține (pe cineva drept ceva)": (28) Popoarele-l aveau ca pe cel mai liberal dintre potențați (Ghica). Prin extindere, complementul e o noțiune de timp

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
descriere privesc probleme necercetate în lingvistica românească: fenomenul ergativității și tipurile de ergativitate existente în limbile lumii; sursele diacronice ale ergativității și raportul dintre sistemele lingvistice ergative și limbile primitive; relația dintre sistemele lingvistice ergative și fenomene prezente în limbile acuzative − pasiv, nominalizări; antipasivul; prezența pasivului în limbile ergative și a antipasivului în limbile acuzative; istoricul interpretării verbelor inacuzative și teoriile diferite în care a fost cercetată această temă; inventarul și clasificarea verbelor ergative din limba română; descrierea alternanței cauzative și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în limbile lumii; sursele diacronice ale ergativității și raportul dintre sistemele lingvistice ergative și limbile primitive; relația dintre sistemele lingvistice ergative și fenomene prezente în limbile acuzative − pasiv, nominalizări; antipasivul; prezența pasivului în limbile ergative și a antipasivului în limbile acuzative; istoricul interpretării verbelor inacuzative și teoriile diferite în care a fost cercetată această temă; inventarul și clasificarea verbelor ergative din limba română; descrierea alternanței cauzative și a analizelor care au fost propuse pentru acest fenomen; relația dintre ergative și reflexive

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
am prezentat m-au determinat să fac unele opțiuni de interpretare (deși în bibliografie au fost propuse și alte soluții, dintre care unele divergente): existența unei relații transparente între funcționarea sistemelor lingvistice ergative și cea a verbelor ergative din limbile acuzative și stabilirea unor corespondențe terminologice și conceptuale între acestea; relevanța relativă a conceptelor precum subiect și tranzitivitate pentru limbile ergative; formularea unei definiții operaționale, potrivite pentru română, a clasei verbelor inacuzative; reinterpretarea absenței unor teste sintactice pentru delimitarea clasei verbelor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că este nevoie, faptul că, pe lângă faptele lingvistice care pot primi o descriere exactă, care pot fi încadrate în anumite clasificări, care pot primi o interpretare unică, există și fenomene de graniță: limbi care au atât caracteristici ergative, cât și acuzative (partiții morfologice acuzativ/ergativ, limbi cu pivot mixt); statutul special al pasivului din limbile ergative și al antipasivului din limbile acuzative, statutul ambiguu al Cazului ergativ; relativitatea noțiunilor de subiect și tranzitivitate în limbile ergative, subclase de verbe care pot

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
faptul că, pe lângă faptele lingvistice care pot primi o descriere exactă, care pot fi încadrate în anumite clasificări, care pot primi o interpretare unică, există și fenomene de graniță: limbi care au atât caracteristici ergative, cât și acuzative (partiții morfologice acuzativ/ergativ, limbi cu pivot mixt); statutul special al pasivului din limbile ergative și al antipasivului din limbile acuzative, statutul ambiguu al Cazului ergativ; relativitatea noțiunilor de subiect și tranzitivitate în limbile ergative, subclase de verbe care pot avea atât comportament

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
care pot primi o interpretare unică, există și fenomene de graniță: limbi care au atât caracteristici ergative, cât și acuzative (partiții morfologice acuzativ/ergativ, limbi cu pivot mixt); statutul special al pasivului din limbile ergative și al antipasivului din limbile acuzative, statutul ambiguu al Cazului ergativ; relativitatea noțiunilor de subiect și tranzitivitate în limbile ergative, subclase de verbe care pot avea atât comportament inacuzativ, cât și inergativ, în funcție de context; teste sintactice a căror funcționare caracterizează numai anumite subclase de verbe etc.

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cu instrumentalul pentru numele comune. ANYULA − Vezi YANYULA. ANDI Limbă din familia caucaziană, ramura de nord-est, vorbită în vestul Daghestanului. 25 000 de vorbitori. Cazul ergativ este omonim cu instrumentalul. ARABANA Limbă sud-australiană din familia arabana-wangganguru, aproape stinsă. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ, determinată de semantica nominalelor: numele comune au flexiune de tip absolutiv−ergativ; cu excepția formelor de singular, pronumele au flexiune de tip nominativ−acuzativ; pronumele la singular au forme diferite pentru S, A și O. ARAWÁ (ARAUAN, ARAHUAN, ARAWAN, ARAWÁN

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Cazul ergativ este omonim cu instrumentalul. ARABANA Limbă sud-australiană din familia arabana-wangganguru, aproape stinsă. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ, determinată de semantica nominalelor: numele comune au flexiune de tip absolutiv−ergativ; cu excepția formelor de singular, pronumele au flexiune de tip nominativ−acuzativ; pronumele la singular au forme diferite pentru S, A și O. ARAWÁ (ARAUAN, ARAHUAN, ARAWAN, ARAWÁN, MADI) Familie de limbi vorbite în vestul Braziliei și în Peru. Vezi JARAWARA. ARAWAK Familie de limbi amerindiene din ramura ecuatorială, vorbite în America de Sud

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cu AVAR sau cu LAK. Circa 1 000 de vorbitori. Limbă ergativă, fără pivot sintactic. ARMEANĂ Limbă izolată, indo-europeană, vorbită în Armenia și în alte 29 de țări. 9 milioane de vorbitori. Asemănări cu greaca. Armeana clasică manifesta partiție morfologică acuzativ/ergativ determinată de timp/aspect: sistemul absolutiv−ergativ apărea numai la anumite forme compuse de perfect. Topica SOV, adjectiv − substantiv. AVAR Familia caucaziană, ramura estică, grupul avar-andian. Limbă vorbită în nord-estul Caucazului, în partea muntoasă a Daghestanului. 200 000 de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
determinare suplimentară. Nu există verb pentru sensul 'a avea'. Sistemul ergativ e stabil, fără tendințe de trecere spre alte sisteme. BALOCHI Limbă nord-est iraniană, vorbită la granița dintre Pakistan, Iran și Afghanistan. Circa 7−8 milioane de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de semantica grupurilor nominale și de aspect: ergativul este marcat la persoana 3 a pronumelor și la nume numai la aspectul perfectiv. BANIWA DO IÇANA Limbă din familia ARAWAK, vorbită în America de Sud. În cazul verbelor tranzitive, funcțiile sunt

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]