1,110 matches
-
Profesorii îl consideră / îl cred inteligent., Părinții îl vor / îl doresc medic.). „Complementul predicativ al obiectului, funcție cerută de un centru verbal atributiv, noncopulativ, reprezintă o clasă de substituție având ca termen prototipic substantivul neprepozițional cu o formă de nominativ - acuzativ, iar ca relație sintagmatică specifică, o relație obligatoriu ternară, implicând verbul - centru și un complement (de cele mai multe ori, direct, mai rar, indirect)”. Complementul predicativ al obiectului este cerut matricial de o subclasă de verbe trivalente, reprezentată prin verbe ca: 1
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
miorlăind la ușă coiotul. Reflexivele impersonale pot fi considerate ca făcând parte din diateza reflexivă. b) la infinitiv Acum întâiași dată vedem ideea de unitate a se arăta. Dublul subordonat simultan exprimat printr-un nume fără prepoziție stă în cazul acuzativ (recțiune față de regentul verbal) și se acordă în număr (dacă este posibil și în gen) cu regentul nominal. Dublul subordonat simultan exprimat printr-un adjectiv fără prepoziție stă în cazul acuzativ (recțiune față de regentul verbal) și se acordă în gen
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
exprimat printr-un nume fără prepoziție stă în cazul acuzativ (recțiune față de regentul verbal) și se acordă în număr (dacă este posibil și în gen) cu regentul nominal. Dublul subordonat simultan exprimat printr-un adjectiv fără prepoziție stă în cazul acuzativ (recțiune față de regentul verbal) și se acordă în gen și număr cu regentul nominal. În toate celelalte cazuri subordonarea este realizată prin aderență față de regentul verbal și prin acord, când e posibil, cu regentul nominal. Mijloacele de exprimare comune celor
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
care ai mai zis de el. (CS, 2002). În ambele situații, și în cazul suprimării lui pe din vecinătatea relativului în poziție de obiect direct, și în cazul suprimării altor prepoziții, de, cu etc., reducerea presupune adesea recuperarea informației gramaticale: acuzativul complement direct prin clitic, celelalte poziții prin lexicalizarea categoriei relativizate ca pronume 7 (v. cu ea, de el în exemplele de mai sus). (...) cel mai tare banc care l-am auzit (www. absurd.ablog.ro) Deci toate modelele care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
la fel s-a întâmplat pentru mersese , nu au recunoscut a merge. Se înregistrează confuzia între forme omografe ale indicativului și imperativului. Aceeași situație o întâlnim la flexiunea substantivului, adjectivului, pronumelui și a numeralului. Elevii le recunosc în nominativ și acuzativ și foarte greu sau deloc pe cele în genitiv/dativ (forma cuiva nu o relaționează cu cineva, căruia nu e legată de forma care, forma numele e identificată ușor asociindu-i-se și semnul corespunzător; nu la fel de ușor este cu
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
verbal (minimal) (engl. Verb Phrase) / centrul sintactic Verb vP / v0 Grup verbalizant (engl. little v Phrase) / centrul sintactic v P / 0 Grup Phi (engl. Phi Phrase) / centrul sintactic &P / &0 Grup al coordonării (engl. Conjunction Phrase) / centrul sintactic conjunctional * * * AC acuzativ AUX auxiliar CL clitic Comp complement (sens din Teoria X-bar) DAT dativ DEF (articol) definit GEN genitiv IMPERF imperfect(iv) INF infinitiv NEG negație NOM nominativ O obiect OD obiect direct OI obiect indirect PERF perfect(iv) PL plural PREZ
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
propagă dinspre centrele superioare ierarhic înspre centrele inferioare ierarhic, adică dinspre complementizator - pentru care în latina clasică există o setare parametrică mixtă, observabilă empiric prin coexistența structurilor inovative (centru inițial; complementizator lexicalizat) cu structurile arhaice (centru final; complementizator nul, e.g. acuzativ cu infinitiv) - înspre centrul lexical al proiecției extinse verbale, verbul lexical. Schimbarea se produce în concordanță cu FOFC. Centrul C0 poate domina atât o structură cu centru inițial (59a), cât și o structură cu centru final (59b), FOFC fiind indiferentă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
unui grup aplicativ, APPLP, Marantz 1993), argumentul extern (subiectul) se generează în [Spec, vP], iar obiectul direct se generează în poziția de complement al (soră la dreapta a) verbului. Tot în domeniul lexical este găzduită și proiecția care asigură atribuirea acuzativului (T0P = TenseObjectPhase), proces diferențiat de Pesetsky și Torrego (2004, 2011) de atribuirea nominativului. O reprezentare minimală (care va fi îmbogățită după necesități) a domeniului lexical vPeste următoarea: (16) (IP > periferia vP) vP > TOP > VP 2. Deplasare XP în derivarea sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
have their A-features (i.e. Case and phi-features) and I-features (i.e. informational features such as top, foc) checked/matched/assigned a value in the overt syntax." (Laenzlinger și Soare 2004: 107) După cum vom arăta în §§2.4; 2.5 infra, atribuirea acuzativului are loc în domeniul lexical al verbului, astfel că este greu să motivăm o deplasare obligatorie a obiectului direct în afara domeniului vP. De asemenea, după cum s-a arătat în bibliografia anterioară (Cornilescu 2000; Alboiu 2002), atribuirea nominativului în poziție postverbală
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
induce efecte de intervenție: procesul prin care subiectul primește cazul nominativ (atribuit de centrul T din domeniul flexionar 22) nu este blocat de obiectul care precedă și c-comandă subiectul (vezi dependențele anaforice prezentate mai sus în (27)-(28)): atribuirea acuzativului precedă operațiunea de object shift. În ce privește factorii semantici, după cum subliniază și Gallego (2012) cu referire la spaniolă, este exclus ca specificitatea să cauzeze procesul de object shift, concluzie care se poate extinde și la română. În primul rând, în română
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
specificitatea să cauzeze procesul de object shift, concluzie care se poate extinde și la română. În primul rând, în română (ca și în spaniolă), interpretarea specifică a obiectului direct se asigură în principal prin procesul de marcare diferențiată a obiectului (acuzativ prepozițional). În al doilea rând, faptul că obiectul acceptă ca modificatori propoziții relative cu verbul la subjonctiv în configurația VOS (30) este o dovadă distribuțională clară că obiectul în această poziție nu este constrâns să aibă o interpretare specifică. Farkas
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Belletti (2004). Relevanța procedeuluiobject shift disponibilitatea derivării structurilor VOS prin object shift indică libertatea cu care obiectul direct se poate extrage din VP • lipsa efectelor de intervenție în atribuirea cazului nominativ subiectului postverbal în configurația VOS indică faptul că atribuirea acuzativului precedă procesul de object shift; considerând că subiectul este in situ în configurația VOS, adică în [Spec, vP] (Alboiu 1999; Gallego 2012), rezultă că centrul responsabil de atribuirea acuzativului structural este plasat într-o poziție inferioară în structura ierarhiei propoziționale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cazului nominativ subiectului postverbal în configurația VOS indică faptul că atribuirea acuzativului precedă procesul de object shift; considerând că subiectul este in situ în configurația VOS, adică în [Spec, vP] (Alboiu 1999; Gallego 2012), rezultă că centrul responsabil de atribuirea acuzativului structural este plasat într-o poziție inferioară în structura ierarhiei propoziționale (v. §2.5 infra) În acest punct, întrebarea este dacă poziția în care obiectul se extrage din VP prin object shift este poziția în care obiectul se extrage în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Torrego 2001, 2004, 2007, 2011). 2.5 Evacuarea VP prin deplasarea obligatorie a complementului centrului V 2.5.1 Cazul structural în teoria elaborată de Pesetsky și Torrego În limbile cu aliniere nominativ-acuzativ (categorie tipologică incluzând și româna), nominativul și acuzativul (cel puțin acuzativul obiect direct) nu sunt legate în mod direct de configurația tematică a predicatului, ci sunt cazuri structurale 23 (v. Stan 2005: cap. 11 pentru română). Astfel, atribuirea nominativului sau a acuzativului (și morfologia implicită) reflectă faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2007, 2011). 2.5 Evacuarea VP prin deplasarea obligatorie a complementului centrului V 2.5.1 Cazul structural în teoria elaborată de Pesetsky și Torrego În limbile cu aliniere nominativ-acuzativ (categorie tipologică incluzând și româna), nominativul și acuzativul (cel puțin acuzativul obiect direct) nu sunt legate în mod direct de configurația tematică a predicatului, ci sunt cazuri structurale 23 (v. Stan 2005: cap. 11 pentru română). Astfel, atribuirea nominativului sau a acuzativului (și morfologia implicită) reflectă faptul că un nominal a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
tipologică incluzând și româna), nominativul și acuzativul (cel puțin acuzativul obiect direct) nu sunt legate în mod direct de configurația tematică a predicatului, ci sunt cazuri structurale 23 (v. Stan 2005: cap. 11 pentru română). Astfel, atribuirea nominativului sau a acuzativului (și morfologia implicită) reflectă faptul că un nominal a intrat într-o relație cu un centru din domeniul flexionar IP (centrul T) - nominativul - sau cu un centru din domeniul lexical vP - acuzativul. Ideea că centrele funcționale responsabile de atribuirea nominativului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
11 pentru română). Astfel, atribuirea nominativului sau a acuzativului (și morfologia implicită) reflectă faptul că un nominal a intrat într-o relație cu un centru din domeniul flexionar IP (centrul T) - nominativul - sau cu un centru din domeniul lexical vP - acuzativul. Ideea că centrele funcționale responsabile de atribuirea nominativului și, respectiv, a acuzativului sunt diferite se verifică imediat atât prin date interlingvistice, cât și prin datele românei. Astfel, este foarte cunoscut comportamentul formelor în -ing din engleză, care au fie un
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
reflectă faptul că un nominal a intrat într-o relație cu un centru din domeniul flexionar IP (centrul T) - nominativul - sau cu un centru din domeniul lexical vP - acuzativul. Ideea că centrele funcționale responsabile de atribuirea nominativului și, respectiv, a acuzativului sunt diferite se verifică imediat atât prin date interlingvistice, cât și prin datele românei. Astfel, este foarte cunoscut comportamentul formelor în -ing din engleză, care au fie un comportament nominal, selectând argumente în genitiv (33a), fie un comportament verbal, selectând
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
interlingvistice, cât și prin datele românei. Astfel, este foarte cunoscut comportamentul formelor în -ing din engleză, care au fie un comportament nominal, selectând argumente în genitiv (33a), fie un comportament verbal, selectând un subiect în nominativ și un obiect în acuzativ (33b), fie - cel mai relevant pentru discuția noastră - un comportament mixt, argumentul intern fiind în acuzativ, iar cel extern în genitiv (33c) (exemple din Pesetsky și Torrego 2004: 527). (33) a. [Mary'sGen reading of the bookGen] surprised us. b
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
care au fie un comportament nominal, selectând argumente în genitiv (33a), fie un comportament verbal, selectând un subiect în nominativ și un obiect în acuzativ (33b), fie - cel mai relevant pentru discuția noastră - un comportament mixt, argumentul intern fiind în acuzativ, iar cel extern în genitiv (33c) (exemple din Pesetsky și Torrego 2004: 527). (33) a. [Mary'sGen reading of the bookGen] surprised us. b. [MaryNom reading the bookAc] surprised us. c. [Mary'sGen reading the bookAc] surprised us. ' Citirea cărții
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
apud Pesetsky și Torrego 2004: 527). Odată ce nominalizarea structurii are loc (semnalată prin folosirea genitivului pentru argumentul intern), opțiunea de a atribui cazul nominativ argumentului extern nu mai este disponibilă. În concordanță cu discuția din secțiunea anterioară, rezultă că atribuirea acuzativului precedă atribuirea nominativului (și, mai mult, că anumite tipuri de nominalizare trebuie derivate în sintaxă, prin substituția centrului verbalizant v cu un centru nominalizant n, à la Alexiadou 2001, de exemplu). (34) *[MaryNom reading of the bookGen] surprised us. Dovezi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nominativului (și, mai mult, că anumite tipuri de nominalizare trebuie derivate în sintaxă, prin substituția centrului verbalizant v cu un centru nominalizant n, à la Alexiadou 2001, de exemplu). (34) *[MaryNom reading of the bookGen] surprised us. Dovezi că atribuirea acuzativului este disociată de atribuirea nominativului se pot aduce și din istoria limbii române: în limba română veche, o serie de substantive deverbale (a căror natură pe deplin nominală este revelată de prezența articolului hotărât) se combină cu grupuri nominale în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
este disociată de atribuirea nominativului se pot aduce și din istoria limbii române: în limba română veche, o serie de substantive deverbale (a căror natură pe deplin nominală este revelată de prezența articolului hotărât) se combină cu grupuri nominale în acuzativ, chiar cu acuzative prepoziționale (v. Stan 2003, 2014; Pană Dindelegan 2015, de unde au fost preluate exemplele de la (35))24: (35) a. prilej a ținere oaste(CLM.1700-50: 303r) b. di se va afla ceneva din rudili lui să aibă adarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
atribuirea nominativului se pot aduce și din istoria limbii române: în limba română veche, o serie de substantive deverbale (a căror natură pe deplin nominală este revelată de prezența articolului hotărât) se combină cu grupuri nominale în acuzativ, chiar cu acuzative prepoziționale (v. Stan 2003, 2014; Pană Dindelegan 2015, de unde au fost preluate exemplele de la (35))24: (35) a. prilej a ținere oaste(CLM.1700-50: 303r) b. di se va afla ceneva din rudili lui să aibă adarea acei 12 boi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
alte trăsături nominale (trăsături de definitudine, de exemplu), grupurile nominale sunt înzestrate cu o trăsătură neinterpretabilă de temporalitate (uT)26. Verificarea acestei trăsături se face prin procedeul de ACORD introdus în §II.2.1. Astfel, definițiile structurale ale nominativului și acuzativului sunt cele din (36) și, respectiv, (37), iar Filtrul de caz din gramatica GB este rescris în forma condiției din (38). (36) The nature of nominative case Nominative case is an instance of an uninterpretable Tense feature (uT) on D.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]