7,862 matches
-
foarte insistent. Împinge albumul într-o parte și un fior electric îi străbate spinarea când atinge din greșeală suprafața umedă și lipicioasă a Okurinei. Și în timp ce compune un refuz plictisit din mâna stângă, un glas înăbușit de ventriloc tună din adâncurile ființei lui, spre stupefacția secretarei și a lui însuși. Să intre! Desigur... Câteva secunde mai târziu, un domn distins în costum negru și pălărie, pe care o menține pe cap, se așază pe scaunul de la birou din fața lui. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
limbajul colocvial și nici de cel literar sau academic. Printr-un vizibil efort de concentrare, ea pare să compună răspunsurile ca și cum ar extrage cuvintele din întrebările interlocutorului, combinându-le cu altele, aduse, cel puțin la început, cu mare greutate din adâncurile conștiinței. Apoi, dintr-odată, ele răsăreau singure, ca ciupercile, și se lipeau ciorchine unul de altul, de abia mai puteai să le distingi, mai ales că erau pronunțate într-un fel anume, puțin silabisit. Căci M.M. era deopotrivă sâsâită, peltică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
disperat să-l atingă. Ochii lui sunt ațintiți în gol, închiși sau deschiși, el își găsește cu ușurință drumul printre aleile încurcate. Dacă i se pun întrebări în timpul periplului, Jorge răspunde laconic, cu o voce guturală ce-i sosește din adâncurile pieptului sau ale burții. Aidoma unui ventriloc, abia dacă își mișcă buzele și, de cele mai multe ori, ceea ce răspunde nu prea pare să aibă legătură cu contextul întrebării sau ar fi nevoie de marii preoți ai Pitiei pentru a da un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sus, de pe povârnișul plajei. Se vedea fundul mării cu nisipul ei alb desenat cu viețuitoare și alge în cele mai vii culori. Apa deosebit de clară și cristalină era irizată de o lumină de proveniență necunoscută, de la un soare scufundat în adâncuri ce lumina din străfunduri un acvariu uriaș: marea și deopotrivă cerul, straniu de gol. În depărtare se contura linia orizontului, atât de proeminentă încât părea retușată de un fotograf prost; ea despărțea cu un chenar gros și negru nesfârșirea verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
clară și transparentă. De sus, de pe malul înalt, unde se reazemă acum ochiul meu, puteai vedea cu o claritate uluitoare crabii colorați și stelele de mare împlântate în nisipul de pe fundul mării. Ea a început să înoate, calm, încet, înspre adâncuri. Cu capul mereu la suprafața apei înainta lent ca o țestoasă, cu trupul ei cambrat de fată tânără. Și pe măsură ce înainta, în spatele ei se adunau tot mai mulți rechini argintii, uriași cu ochii albaștri. Ca o armată se strângeau în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
paralizat fie coardele vocale, fie auzul, a făcut-o să întoarcă capul. Și atunci privirea ei s-a întâlnit cu cea a armatelor de rechini ce-o înconjurau din toate părțile cu ochiul lor lucitor și metalic, fixând-o din adâncul străveziu și transparent al mării. Mii de spade o fulgerau din gurile deschise ale rechinilor, mii de priviri albastre o tăiau lateral cu laserele lor scrutătoare. Și atunci, dintr-odată, strigătul acela al meu, neeliberat sau neauzit, năprasnic ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și atât de viu și detaliat de niciun alt aspect al existenței mele. Și amintirea se oprește aici... Cu rechinii ce se îndepărtau în larg prin apa îngrozitor de clară și curată, prin apa irizată de un soare interior, scufundat în adâncuri, apa uimitor de transparentă și pură, păstrată așa de rechinii războinici cu ochii albaștri. Albatroșii "Danzantes" Santiago. "Bătrânul și Marea" Tânăra olandeză stătea pe șezlong pe cea mai de sus punte a bărcii și medita la numele de Santiago. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în timp o referință către alte relații. În căutare de absolut, adică de iubire, oamenii schimbă relațiile pentru altele și altele. Ființe ale apelor, aerului și ale cerului, albatroșii ating absolutul prin dans, prin zbor și atunci când se cufundă în adâncul mărilor să vâneze. Totuși, există unii oameni ce rămân foarte atașați unii de alții. Îi recunoști ușor numai după ce, ajunși la bătrânețe, la capătul unei vieți liniștite, fără căutări, se mai țin încă de mână cu voluptatea de odinioară. Acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spre înalturi, mingile se rostogoleau printre Ea: Mioara copil, Mioara adolescent, Mioara analist, telefon, disc, bandă magnetică, fir de telegraf, siguranță la postul Trafo din colțul casei. Ea era Totul! Cu atâtea cunoașteri de interior, de exterior, de înalturi, de adâncuri și, totuși, era ocolită, respinsă, îndepărtată, dar cu posibilitatea de a avea trotuar liber, ca acela roșu al bicicliștilor. Traseul ei era pe oriunde, pentru că pe oriunde i se crea calea de a merge înainte spre ușile blocurilor ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mici. Ai dori să-l simți molecular. Inima lui să bată în inima ta. Da, copacii trăiesc cu apă, dar se hrănesc cu dragoste: a luminii, a Pământului, a păsărilor, a nopții, a gândurilor care le susură prin sevă din adâncurile enciclopedice ale lumii. Mulțimile de Mioare adunau în ordinea liniară a cuvintelor, a propozițiilor indecise, uneori neterminate sau nelegate prin conjuncții, extrăgeau din dadaism și baroc frumusețea logică a poveștii fiecăruia, cu suspansurile terminațiilor în coadă de pește sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dintre ele va fi fiind cea adevărată, dacă totul era o reflectare perpetuă?! Iisus se amuza reflectat prin Iisus amuzându-se. Mioarele și Mamele erau total debusolate și jocul deveni mai serios decât un joc. Era o încrâncenată răscolire în adâncurile tunelurilor care legau cele două lumi în căutarea răspunsului. Căluțul, cal serios și autonom, gărgărița, cu zbor real. Nu observau că ele nu aveau dubluri. Aceeași gărgăriță era și acolo și aici, cam la fel, în ambele locuri. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aceea să fii mulțumit de Tine însuți și liniștit să privești în jur cu plăcerea împlinirii. Și Eu trebuie să dau socoteală. Cui? Mie însumi, altfel nu Mă justific, această scriere îmi oferă dovada existenței mele, introspecția și aplecarea spre adâncuri, acordurile eroice și măreția lor înaltă, vezi câte sunt de făcut? De aceea sunt atât de ocupat și singur cu mine însumi și scrierile mele. Înseamnă că nu Ești singur: Ești cu ele. În ele. Printre cuvinte și pagini, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
viața se desfășura firesc, oamenii și animalele respirau grâu, peștii își depuneau icrele în grâu, iar Căpcăunu ne pierduse definitiv pentru că noi cercetam nesăbuiți tunelurile Brăilei luminate energetic de grâul de deasupra, încât și minerii săpau fără lanterne, tăcuți, prin adâncuri. Așa și atunci, aveam să-i cunoaștem pe Titel, Virgil Țărână, Grasu, Laurențiu, Fane și pe băiatu' lu' nea Ion, cu toții din Brăila, repetenți cu toții în clasa a V-a, la același nemernic de Căpcăunu, fiecare având în mână o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca pe o turmă de șobolani murați în apele spaimei, am ajuns prin tunelurile verticale în păduricea de lângă Siret. Șobolanoidul, aruncat cu forța, ateriză acolo unde odihneau în pace zmeiele și parașutele: pe fața întunecată a Lunii! După care stăpânul adâncurilor își luă zborul până când deveni un liliac ce gravita în jurul astrului nopții. Și pentru că acum eram solidari în suferință și blestem, i-am adoptat pe repetenții brăileni în sfânta gardă a prieteniei. Dar cum ajungem noi acasă? întrebă, sfârșit, băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ales toamna, unde în nicio parte de lume nu e ca la noi. Întâi vine cu frisoane. Încep să tremure aripile păsărilor, e transmisă lanurilor de porumb, copacilor. Dacă ți se pare că tremură pământul, te înșeli. Rădăcinile tremură în adâncuri. Abisul de sub malul Dunării, pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de asemenea, cântecul păsărilor, știind că se vor îmbuiba înainte de migrație. Viitoarele dizidente ale iernii vor visa în exil numai la Bărăganul care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ciudat, într-un nor alb, fu înghițit de apele Dunării. S-au văzut ochii unui pește monstruos de mare, bătând cu botul aerul nopții, ca și cum ar fi vrut să spună ceva Lunii, și dispărând, fără să facă niciun val, în adâncuri. Nu se mai știe dacă era joi. Putea la fel de bine să fie luni sau toamnă. Cu siguranță însă trebuie să fi fost iarnă, pentru că se prăbușeau nori înghețați și brăilenilor le crăpau ochii de atâta întins de zare netedă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să o folosești ca balast pentru o parașută din batistă. Prima care a ieșit pe fereastră a fost pistruiata de Tomaida, cu ochii lucind straniu, nespus de frumoasă în lumina aceea, mergând în transă pe marginea unui canion lunar, în adâncul căruia, încet și greu, curgea vâscoasă noaptea. Am urmat-o prelingându-ne pe pervaz, urmați de gașca repetenților din Brăila. Și ca și cum aceasta și aștepta, Luna se ridică încet și, fără să-și arate obrazul celălalt, pluti o clipă pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vom citi ca înaintași ai literaturii. Și pe dată le căzu la picioare manualul Compendium al lirismului autohton. Și se văzu Nilă pe sine și Prunilă așijderea. Se citeau înapoi fără a-și înțelege versurile. Ori au greșit lungimea în adâncurile existenței, ori e vorba despre un alt trecut. Sau noi am ajuns în trecutul altora spuse Prunilă. Își încercară norocul în viitor. Înveleau pietre de pe terasament cu foile poetice și le aruncau spre trenurile cu oprire dincolo de timp. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
avute de pe vremea când nu se lăuda cu puterile sale. Cu durere mi-a povestit ce luminată e lumea Ondinelor, nedezvăluită ochilor de muritor. Și în care Chirilă și Halipa se integraseră de la vârsta preșcolară. O Ondină îi ducea în adâncurile Dunării de la Plaja Lipovenească până la Ghecet și apoi pe brațul vechi al Dunării până la Piatra Frecăței din Insula Mare a Brăilei. Acum înțelegeam cum ajungeau fără bicicletă la asemenea distanțe și cum se-ntorceau acasă cu zeci de kilograme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să aleg prima n-ar fi ieșit mai bine gîngurește Angelina sorbindu-l din ochi pe Părințel, ar fi fost culmea să ne luăm de păr din cauza lor ca niște adolescente isterice, șoptește languros Tușica sfredelindu-l pe Curist în adîncul ochilor. Haideți odată că mă scoateți din minți cu încetineala voastră, își pierde Roja răbdarea, dacă de la bun început ne împotmolim în niște cifre fără importanță, n-o să-i mai dăm de capăt. Vai, dacă ai înțelege cît de tare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta de situație, treburile să se îndrepte, să meargă mai bine, se gîndește Roja, adunîndu-și lucrurile de pe masă, îndesîndu-și le prin buzunare. — Ei, lăsați că oricît de supărată ar fi Delfina pe moment, tot vă mai iubește ea undeva în adîncul sufletului, e doar o răbufnire temporară, i se pare lui Patru Ace, provocată de unele neajunsuri. — Astea sînt păsăricile mele, recunoaște Roja pe un ton spăsit, superstițiile care-mi aduc noroc, îi explică, ceasul Omega moștenit, portofelul maroniu, fularul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Darmite să-ți mai și permită să joci cînd îți vine cheful la cea mai bună masă, ferit de restul lumii, și pe deasupra tratat boierește. Știi tu mai bine decît mine de ce o faci, spune Roja cu o sclipire în adîncul ochilor, cine cui îi e dator vîndut, și ca să-ți fie și mai limpede află că o să vin de cîte ori o să fie nevoie ca falimentul să fie complet, dacă nu cumva asta o să se întîmple chiar în seara asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acest subiect? PRINCIPIILE DE BAZĂ 1 CE VREI CU ADEVĂRAT? "Cauți deja de prea multă vreme. Acum renunță la căutare și învață să găsești." Heinz Körner, Johannes Conflictul este cel clasic: este o diferență foarte mare între ceea ce simțim în adîncul sufletului și realitatea vieții, deși visele noastre despre cum ar trebui să fie viața și realitatea sînt adesea la fel de diferite ca ziua de noapte. Cu toții vrem să creștem și să fim fericiți. Cu toții dorim în subconștient să schimbăm această lume
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
melodia speranței, se va împiedica după cîțiva pași. VALORILE TREBUIE SĂ FIE COMPATIBILE CU SCOPURILE Eram disperat. Cum de aveam atîtea datorii din moment ce cîștigam binișor? Am rămas perplex cînd am aflat în cele din urmă răspunsul la această întrebare. În adîncul sufletului meu nu credeam că a avea bani este un lucru bun. Îmi sabotam astfel propriul meu succes. Tatăl meu a trecut în lumea celor drepți după o boală ce l-a măcinat timp de 8 ani. Oamenii continuau să
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
a gîndi te-a adus unde ești acum. Dacă vei gîndi la fel și de acum înainte, nu vei obține ceea ce îți dorești. Care sînt sentimentele tale reale în problema banilor? Porți un dialog continuu cu tine însuți. Dacă în adîncul sufletului crezi că banii sînt un lucru rău sau diavolesc, nu vei deveni bogat niciodată. Deci, ce simți cu adevărat? Vom mai discuta această problemă în capitolul 5. Vei vedea atunci cum atitudinea ta față de bani se va modifica. BANII
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]