1,420 matches
-
cade a ști pentru rândul școalelor de învățătura cărții, de vreme ce în țara aceasta din nepurtare de grijă a domnilor neobicinuindu se...a se ține școale de învățătură era multă prostie,...Și fiindcă școalele sânt ca o fântână din care se adapă obștescul norod cu îndestularea învățăturii și a înțelepciunii, care...îl face pe tot omul...a pricepe legea cea pravoslavnică, a pricopsi pe oameni cu înfrumusețarea vorbirii, și practica cuvintelor,...a se face preoți iscusiți și dascăli învățați, de la care curge
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a treia domnie a domniei mele, de Gheorghie Vrabie logofăt de taină...” „Cum ți s-a părut Așezământul lui Grigore Ghica voievod?” Mi-a plăcut peste măsură spusa lui vodă „Și fiindcă școalele sânt ca o fântână din care se adapă obștescul norod cu îndestularea învățăturii, care...îl face pe tot omul...a pricepe legea pravoslavnică, a pricopsi pe oameni cu înfrumusețarea vorbirii și practica cuvintelor...” Treabă cu dichis, părinte, ce mai?! „Așa cred și eu. Vezi că și mitropolitul Moldovei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
iar puradelul de Ionicăîși lua fluierul, desăguța cu mâncare, șipul pentru apă, toiagul și o pornea. Cât e ziulica de vară de mare, de dimineață și până când aproape se însera, mergea în urma turmușoarei, durluind din fluier, și le păștea, le adăpa, le lăsa, la amiază, să doarmă, nu prea mult, și, nu arar, dormea și el, alături de oițe. De obicei căuta umbră. Că avea pe unde. Locurile acelea fuseseră acoperite, cândva, cu păduri. Din pădurile de altădată mai rămăseseră petecuțe, sub
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
venit ceasul judecății Lui; și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pămîntul, marea și izvoarele apelor!" 8. Apoi a urmat un alt înger, al doilea, și a zis: "A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mîniei curviei ei!" 9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei, și primește semnul ei pe frunte sau pe mînă, 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
lacrimi și lapte, două șuvoaie care se amestecă, mama s-a transformat într-un izvor de lacrimi și de lapte, nu mai are corp, nu mai are suflet, nu mai are minte, e doar un izvor uriaș de la care se adapă cei flămânzi și cei însetați, laptele e pentru copil, iar lacrimile pentru tată, pentru tatăl care în timpul ăsta privește la televizor, e un documentar extrem de interesant pe Discovery, două antilope sfâșiate de colții unui leu înfometat, avioane prăbușindu-se în
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
frunzele ce cad din ramura bătrână Și cum el geme după atâția ani. A fost bătută de viscole și ger. Pe lângă ea cernut-au fulgii de zăpadă. A fost stropită de ploile din cer, Iar la ulucul ei s-au adăpat și animalele de pradă. Pe lângă ea trecut-au mulți ce astăzi nu mai sunt. Deasupra lor stau lespezi pe morminte, Au părăsit de mult acest pământ Și le-nchinăm cuvinte sfinte. Privesc la ea și de bunici mi-aduc aminte
F?nt?na by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83183_a_84508]
-
inimile călugărilor, și-au găsit adesea locul printre celelalte ascultări, chiar dacă poate uneori ochii se închideau târziu în noapte. Căci, nu numai trupul, ci și sufletul și mintea au nevoie de hrană. Inimile erau înflăcărate și dornice de a se adăpa din izvorul cu apa cea vie a Cuvintelor Sfinților Părinți. Din rânduiala lui Dumnezeu, Sfântul Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei a fost primul care a adunat slove cuminți și a pornit firul de aur al culturii în aceste chilii tainice unde
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, hramul Sfintei Mănăstirii Secu Chiar dacă valurile vieții ne poartă pașii pe drumuri îndepărtate și de cele mai multe ori străine prin această lume efemeră, totuși din când în când, inimile mai suspină de dor și se cer adăpate de Apa cea Vie, de frumusețea cea negrăită și isihia cea pătrunzătoare a mănăstirilor. Ispitele, strâmtorările și încercările, ne urmăresc pe fiecare până la ușa mormântului. Acestea însă devin mult mai ușoare de purtat când sunt predate în grija lui Dumnezeu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pentru ca să le umple pe toate de lumină. Ele sunt izvor nesecat de viață și bucurie; integrează în raporturile sociale, oferă comuniune și sunt răspunsuri permanente ale lui Dumnezeu Cuvântul de unde au și primit viață. Setea de cuvinte nu va fi adăpată poate niciodată în lumea aceasta contemporană construită numai din cuvinte. De aceea se cuvine să le instrumentăm la adevărata lor valoare, ca să devină “cu putere multă”. În toate timpurile, dar mai ales în societatea secularizată, unde totul se vinde și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
21 iunie 2006 Dacă ai credință ai de toate... Sebastian Ciprian Terniceru 10 ani, Piatra Neamț * 3 august 2006 Loc binecuvântat, loc plin de har și spiritualitate creștină; aceasta este Mănăstirea Secu. Dumnezeu să îndemne cât mai mulți credincioși să se adape de la acest izvor de credință străbună. Mihai Găină 9 august 2007 Am rămas profund impresionați de ceea ce am văzut la Mănăstirea Secu. Un loc minunat, de liniște și tihnă sufletească unde putem să ne reîncărcăm „bateriile” cu energie și putere
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de milă, cu țelurile tale Înguste, cu numai un dram de minte și o fărîmă de curaj, cu povara ta uriașă de superstiții urîte și Învechite. Vai, tu, biată făptură plămădită din aluat și untură, hrănită cu mîncare puțină și adăpată cu băuturi proaste. Ai rătăcit pe străzi Îndrugînd fraze răsuflate ce scrîșneau ca pietrișul În gura ta, pe cînd viața Îți oferea bucurie, faimă, măreție, dar nu te-ai Înfruptat din ele pentru că nu purtau parfumul șefului, binecuvîntarea preotului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
destul să dai o singură dată cu pensula peste un portret, peste un peisaj sau în aer, peste un nevăzut și nevăzutul se vede iar peisajul sau portretul învie... Culorile, toate, se hrănesc cu foc din adâncul Pământului și se adapă cu ploaia luminii din stele, Soarele nostru fiind și el o stea. Dar să-i urmărim în continuare, prieteni, pe cei patru fii de împărat și pe cei doi „oșteni” ai lor, Zâna Inventica și Măiastra. Au străbătut încăperile cu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
răspuns”, „pământul si-gur”, „criteriul adevărului și al valorii”. Ceea ce învață Isus este în măsură să inspire întreaga existență a creștinului, aceea de a fi discipol fără nici o întrerupere; nici slujirea de călăuză în Biserică nu-l întrerupe, pentru că el se adapă de la permanentul izvor de virtute care este Evanghelia, și ascultă de același veșnic Maestru care este Cristos. Isus este însăși realitatea împărăției lui Dumnezeu, stilul de viață pe care îl propune Isus fiind stilul împărăției; în termenii cei mai concreți
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cu Dacii. Al doilea asalt dă orașul in mâinile dușmanului si pe când Romanii sfărmau zidurile și porțile, Dacii dădeau foc propriei lor cetăți, iar șefii lor, adunându-se în jurul unui mare vas cu otravă, se grămădesc pe întrecutele a se adăpa cu băutura mântuitoare de chinuri. Moartea trebuia să le fie grabnică, dacă nu vroiau să împodobească triumful învingătorului. Capitala căzuse, nu încă și poporul Dacilor. Decebal cu oștirea rămasă se retrăsese încă de mai înainte spre nord, în munții care
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
zone, care constituia unul din teritoriile lor de predilecție, silindu-i pe cercetători să plece în altă parte. 12. Tot cam pe vremea coridorului a trebuit să locuiesc vreo zece zile în altă pădure, mi se dăduse un cal, îl adăpam cu o găleată de pânză de la izvorul din imediata apropiere, îl țesălam, îl hrăneam dintr-un sac cu ovăz, mă culcam lângă el, noaptea era frig, de multe ori mă trezeam cu capul pe grămăjoara caldă de bălegar, mâncam din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
încet se stinge focul și s-acopere cu spuză... El de mânică o trage... și unind buză pe buză 515Ei șoptesc... ș-ar spune multe și nu știu de und-să-nceapă Căci pe rând și-astupă gura, când și gura se adapă; El o simte-n a lui brațe tânără, rotundă, tare Și ea tremură ca varga de oțel de-a lui strânsoare. Își ascunde fața roșă de iubire și sfială, 520Ochii-n lacrimi îi ascunde-n părul moale de peteală... Și adorm
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
i-l desprinde și-l împinge lin la vale, 700Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale - Și bărbia ei ridică, s-uită-n ochii plini de apă Și pe sînu-i o desmeardă și din gură-i se adapă. Dar a doua zi voinicul mânios intră-n ogradă, Frații lui cum îl văzură la genunchi veneau să-i cadă 705- Iartă, frate, căci greșala, zău, de mult ne-apasă pieptul. - Ba nu, fraților, - li zise, să vedem ce e
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ca să dorm lîng - al tău sin Ca un biet copil străin; Adormit la pieptul gol Nu mă - ndur să te mai scol; Sânii albi, două comori Tare sunt dezmierdători, Fiind albe și rătunde Inima mi se pătrunde, Cu gurița mă adapă Și de focul meu mă scapă; Adormit pe brațul stâng Nu te teme c-am să plâng, Teamă n-ai că te-oi trezi, Că eu pier în zori de zi; Ci-am să suflu - așa de cald În miroase
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
puica nu-mi dă răspuns. 106 Frunză verde de sulcină, Am rămas de tot străină, Voinicii s-o depărtat Bărbatul mi-am îngropat, Ibovnicul m-o lăsat. Zac cu fața la părete, Cu gura arsă de sete, N-are cine să m-adape, Să-mi pue mâna la cap, Să mă-ntrebe de ce zac, Că nu zac de nici un rău, Zac numai de dorul tău. {EminescuOpVI 167} E. DOINE DE ÎNSTRĂINARE 107 Cucule de pe pădure, Du-te la maica de spune C-unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dintr-o joi, Nu ne duce Pe - amândoi. - Ia-mă, drăguță, călare Că eu unde-oi poposi, Din cosițe-oi despleti, Iarbă verde - a otăvi Și murgul ți L-oi hrăni; Din ochi negri-oi lăcrăma Murgul ți L-oi adăpa. - Nici așa nu te-oi lua, - Nici așa nu me-i lua Eu așa te-oi blăstăma: Prin cea pădure deasă, Mare ploae te pălească, Calul jos să te trântească, Mâna stângă să-ți o frângă Și cea dreaptă să ți-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai multe Le-aș putea uita pe toate, Dară-i numai unu-n lumea toată Și de-aia nu-l pot uita. Ia mâncați, mâncați și beți Voi copii băieți; Ce dor am nu mă-ntrebați, Ci caii vi-i adăpați Și la iarbă să mi-i dați, Caraule din voi să-mi stați, Pe Dumnezeu nu-l uitați, El vă păzește-n Carpați. {EminescuOpVI 292} {EminescuOpVI 293} {EminescuOpVI 294} {EminescuOpVI 295} URATU Aho!. aho! Sara lui Sfîntu Vasile o-nserat, Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fugea scuturîndu-se... ca o vijelie. Când îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, zise calului său: " Spune frăține-tău să-și arunce stăpânul în nori și să vină la mine, că l-oi hrăni cu miez de nucă și l-oi adăpa cu lapte dulce. Calul Genarului îi necheză frățini-său, ceea ce-i spusese, iar Frate - său i-o spuse lui Făt-Frumos. - Zi frățini-tău, zise Făt-Frumos calului său să-și arunce stăpînu-n nori, și l-oi hrăni cu jaratec și l-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lapte dulce. Calul Genarului îi necheză frățini-său, ceea ce-i spusese, iar Frate - său i-o spuse lui Făt-Frumos. - Zi frățini-tău, zise Făt-Frumos calului său să-și arunce stăpînu-n nori, și l-oi hrăni cu jaratec și l-oi adăpa cu pară de foc. Calul lui Făt-Frumos o necheză asta frățini-său, și acesta asvîrli pe Genarul până în nori. Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos - iar din două gene de nouri se vedea doi ochi albaștri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rușilor care ziceau mereu ,,Harașo, davai’’ , iar spre disperarea mea, calul tot mai rezista și iată-ne ajunși lângă Roman. La barieră au luat altă căruță observând totuși că, caii erau oboșiți. La întoarcere spre casă neam oprit, i-am adăpat, i-am lăsat liberi să pască, altfel erau puține șanse de Așajunge acasă. După câteva ore de odihnă ne-am întors la pas fără a mai fugări caii. În cele din urmă, spre dimineață, am ajuns acasă tșeferi luând-o
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
îndepărtate de sat - cum erau cele de la Valea Nucului, Valea Țapului ori cele de lângă bălțile Nenecșoaia - ceva mai aproape de sat. La cișmeaua din dealul aflat aproape de ieșirea spre șoseaua Tecuci-Bârlad, pe la ora 4 dimineața, se aflau trei gospodari care-și adăpau vitele la apa ce se scurgea din belșug în cele două teici (jgheaburi betonate). Tata cu lotul ceva mai aproape și încă doi gospodari ce mai aveau mult până să ajungă la destinație - cei doi, întâmplător cu aceeași familie - fără
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]