1,572 matches
-
adevărat”. Nu mă întrebați care e diferența olfactivă dintre un pin și un brad, căci nu știu - și nu am știut niciodată. Cînd am ajuns în dreptul bradului am știut însă că numai acesta miroase așa, că acest miros m-a ademenit prin străduțele din Spoleto, și m-am așezat la rădăcina lui cuprins de o inexplicabilă nostalgie. De la prima mea ieșire, post-comunistă, în lumea mediteraneană, m-a impresionat diferența dintre această lume a pietrei și civilizația noastră a lemnului, dintre ce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de ontologic diferit. Un joc de copii, cules de Elena NiculițăVoronca pe la începutul secolului trecut, merge și mai departe. Un copil, reprezentîndu-l pe lup, este scos în afara grupului celorlalți copii, care reprezintă oile. Pentru a reveni în grup, „lupul” îi ademenește pe copii cu următoarea promisiune : „Primiți-mă în sat, că o să vă fac ciuboțele !”. Metaforic, tot ce era de spus este spus în acest joc : incluziune și excluziune, ospitalitate și ostilitate, dar și contra-dar și tot ce mai doriți. Pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am văzut ceva care m-a pus pe gînduri în această privință, amuzîndu-mă și intrigîndu-mă în același timp : un branding mai modest, de restaurant, dar simptomatic pentru imaginarul nostru național. Pe lîngă Sibiu, un local nici prea-prea, nici foarte-foarte își ademenea clienții cu următorul „logo” : Fîntînița haiducului. Simply the best ! Era să intru cu mașina în șanț, fascinat de această sinteză identitară de margine de drum... Dincolo de aparența sa puțin stîngace, această promovare este absolut exemplară, în felul ei. Are, adică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să cânte prin cârciumi. - Fără bani... - Spunea că are cu ce să trăiască... Și câți n-au încercat să-i facă curte, câți fanți de mahala, și ofițeri, și negustori cu stare n-au încercat, în tot felul, s-o ademenească, și uneori rămâneau mult timp după ce plecase și ultimul client, așteptînd-o. Știau că nu doarme la "Floarea-soarelui". Își închipuiau că va trebui să se ducă acasă și o așteptau. Dar o așteptau zadarnic. În noaptea aceea, ca și cum ar fi presimțit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tot punând întrebări la întâmplare ; atât de repede le pune, una după alta, de parcă nici nu l-ar interesa răspunsul ! Toată lumea într-o situație ireparabilă și dificilă, numai din vina ei ! Sophie este singura culpabilă, pentru că numai ea l-a ademenit pe Titi în chioșcul din fundul grădinii, printre băltoacele de apă de pe alee... Desigur, l-a ademenit doar ca să-l compromită... Iar acum iat-o cum intră, ca și când nimic nu s ar fi întâmplat, doar că nu mai e la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar interesa răspunsul ! Toată lumea într-o situație ireparabilă și dificilă, numai din vina ei ! Sophie este singura culpabilă, pentru că numai ea l-a ademenit pe Titi în chioșcul din fundul grădinii, printre băltoacele de apă de pe alee... Desigur, l-a ademenit doar ca să-l compromită... Iar acum iat-o cum intră, ca și când nimic nu s ar fi întâmplat, doar că nu mai e la fel îmbrăcată ; adio fustă suflecată și berjeră, și-a pus rochia de după-amiază vieil-or în care nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mi-chemin îmi displace profund. La toate acestea mă gândeam când l am văzut pe Titi, înainte ca el să mă vadă. Cobora încet treptele, cu ochii la blestematul de motan Pițurcă, pe care îl auzisem mai demult că fluieră ca să ademenească păsări. Destinsă și liniștită, așa cum îmi place să fiu, m-am apropiat, fără măcar să-i fac vreun semn ; fiind sigură pe sentimentele ce ne leagă, eram convinsă că nici condițiile neprielnice de a vorbi nu au să-l deranjeze. El
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dintre „tinerii noștri filozofi“, devenise pentru locuitorii din Ennistone „o modă“ să se împăuneze cu el și să se laude, în treacăt, că-l cunoscuseră toată viața. Alex, pe atunci în vârstă de nouăsprezece ani, lăsându-se la rându-i ademenită de această mică falsitate, stârnise curiozitatea unei bune prietene a ei, o fostă colegă de internat, pe nume Linda Brent. Linda, care mergea pe atunci la universitate, a fost foarte emoționată auzind că Alex îl cunoștea pe John Robert Rozanov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lemn și pe una din acestea, după ce o ștersese de brumă cu exemplarul ei din Ennistone Gazette, ședea Diane, împreună cu părintele Bernard și doamna Belton. Doamna Belton era acea „Madame“, acum foarte bătrână, care, cu mulți ani în urmă, o ademenise pe Diane spre actuala ei profesie. De obicei, Diane o evita, pentru că-i aducea aminte de lucruri oribile și pentru că doamna Belton era convinsă, în mod iritant, că „le știe pe toate“. Și ea, ca și Diane, se ridicase prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era necesară ca să justifice aparenta lui lipsă de interes față de fetele din Ennistone. Adevărul este că Tom avusese mult mai puține aventuri decât se credea. Avusese unele, dar era conștient, cu mâhnire, că nu el le inițiase. „Fete pricepute“ îl ademeniseră la pat, iar el nu avusese motiv să se plângă; ba chiar se simțise flatat. Dar dacă fusese cumva vreodată îndrăgostit cu adevărat, era o chestiune pe care o discuta adeseori cu Scarlett-Taylor. Se gândea de multe ori la părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
albi, și cu ochii negri-albăstrui, ca mătasea șanjantă, privind cu cochetărie la admiratorii săi. Atinse cu o lăbuță albă mânerul sacoșei, se uită cu un aer provocator la Gabriel, apoi o atinse din nou de două ori, ca și cum ar fi ademenit-o la un joc sau la un ritual. Zet! Unde-i mingea? Nu-l ațâța, Gabriel. Zet, scumpule, sărută mâna! Ce peltea zaharisită e și javra asta! Mai există câini mici, dar ăsta-i ridicol. Un țâșt-bâșt pișăcios, care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
niște demoni, amândoi, miraculoși și frumoși, dar ireali. Rozanov e un vrăjitor care m-a dus în palatul lui și mi-a arătat o fecioară. Dar era ceva creat de el, inventat, plăsmuit dintr-o substanță magică, menită să mă ademenească. Și ei au plecat lăsându-mă pe mine în continuare vrăjit, ei au plecat și eu sufăr. Doamne, ce n-aș da s-o mai pot vedea acum, ce n-aș da să-i pot spune cum s-au întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unde cei doi îndrăgostiți par a reîncarna perechea primordială. Armonia peste care stăpânesc cei doi, cvasiedenică, este însă, fracturată de energii dionisiace, a căror expresie alegorică sunt hergheliile înaripate care fac dragoste alungându se, în timp ce aerul e purpuriu de patimi ademenind / pe neștiutorii de moarte, toate comunicând o vitalitatea debordantă. Hipersenzitiv el însuși, eul creator percepe aici întrepătrunderea cerului cu pământul: Vuietul apelor mari se amestecă-n / vuietul stelelor, în timp ce păsări sendreaptă spre nord intuind / timpul de dragoste... Primul poem, Rugă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
urmă orice istorie e o adunare de treceri pe drumul Damascului. În mod firesc, în ecuația artei (corabie umplută cu lacrimi; civilizație metatextuală etc.) este inclus și cititorul, devenit Cruciat, pe câmpul de luptă al literelor: acum că te-am ademenit împreună Cruciatule / și stai aplecat peste textura acestor pagini amare / trebuie să-ți spun: / De trei ori au cântat cocoșii în inima mea / și s-a făcut dimineață și s-a făcut seară / și nu te am trădat. Oscilând între
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tuturor relelor, izvorul oricărui rău, stă în așteptare în trupul tuturor Fiilor Oamenilor care se complac în rău și greșeală. El este moarte, domnul oricărui chin și, luându-și o înfățișare plăcută, el îi ispitește plin de viclenie și îi ademenește pe Fiii cei perverși ai Oamenilor. El promite bogății și putere, palate splendide, îmbrăcăminte de aur și argint și o mulțime de servitori, renume și glorie, adulter și desfrâu, lăcomie și pofta de a bea, vieți tumultuoase, trândăvie și zile
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
zarurile, tocmai acum cînd se Împart medaliile celor merituoși, tocmai acum. Aici, unde luna plină cu vene groase de bou taie cu lama cerul, lăsînd să se scurgă-n pămînt voma celestă, aici femeile noastre Își desfac picioarele pentru a ademeni cu geamătul sexului pe toți comedianții..., aici mă desăvîrșesc cu doar trei inele smulse de la femeile ce alăptează orfanii pedepsiți prin semnul păduros al crucii, aici așteptăm sosirea unsului, a celui despărțit de tot și unit cu toți cei neasemănători
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
vânătorului. A devenit un membru al familiei și un foarte priceput partener de vânătoare. întâmplarea s-a răspândit repede prin hrubele învecinate, prin care viețuiau și alte familii din perioada numită de istorie Neolitic. Ca urmare, și alți vânători au ademenit șoimi sau pajure, pe care au reușit să-i îmblânzească, păsările dovedindu-se deosebit de inteligente, abile și devotate. Parcul preistoric La numai cinci kilometri depărtare de Rocamadour, în localitatea numită Lacave, se află cel mai mare parc preistoric din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
alți emisari ai ființei mele aflate în primejdie. Tuturor leram deschis poarta auzului, dar am rămas surd când era vorba de îndemnuri, poveți ori mustrări. Țărmul lumii pe care l-am părăsit e mult prea departe și chiar dacă m-ar ademeni calea întoarsă tot degeaba-i: nu mai am putere să vreau. Adineauri mi-a făcut o vizită imaginară fostul meu profesor de la facultate, Ion Tîrnoveanu, decedat anul trecut. Era titularul catedrei pe care o ocup eu astăzi. I-am oferit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
modul inedit cum am ucis-o m-a scăpat de rigorile legii penale, dar conștiința ― tribunalul meu suprem ― nu putea trece cu vederea acest lucru și m-a condamnat la pedeapsa capitală... Nu, nu-i adevărat! Mint! M-am lăsat ademenit de o idee justițiară. Nici vorbă n-ar fi de autopedepsire și de așa-zisele imperative ale conștiinței dacă n-aș iubi pe această femeie. Acum o iubesc mai mult, necuprins mai mult decât atunci când trăia. Și fiindcă m-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fi să mă îmbarc cu Mihaela și, traversând marea, să poposim pe malurile însorite ale Bosforului? Bani am doldora și pun forța lor în slujba dragostei ca să obțin un maximum de desfătare. Numai așa, în paradisul oriental de dincolo de mare, ademenesc fericirea și o arestez măcar pe timp de o săptămână, cât ne-a mai rămas până la întoarcere. Am strigat șoferului să mă ducă la cea mai apropiată agenție de voiaj. Acolo, în dreptunghiul unui ghișeu, s-a ivit un căpșor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vorbească despre ruptură, care constituia pentru ea un subiect tabu. Am încercat, bineînțeles, să-l aduc de câteva ori în discuție, nu de alta, dar ca să-mi ușurez vina. Nu voiam să trec în ochii ei drept un ticălos, care ademenește o fată credulă și pe urmă o abandonează, fără scrupule. O țineam sus și tare că tentativa de despărțire a fost prima dată o simplă cursă pe care i-o întinsesem. Atât și nimic mai mult. Oare nu eram în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nimic de făcut! Acesta-i adevărul! Sentința, implacabilă ca un destin, rămâne în picioare. Și, odată cu ea, toate punțile care mă leagă de viață se trag îndărăt, ca înainte de plecarea unei nave spre necunoscut. Nici o ispită lumească nu mă mai ademenește să înfrunt verdictul, nici o dorință, nici un țel, nici o ambiție. Nimic. Totul în mine e orânduit pentru moarte și această orânduire se dovedește atât de trainic sudată, încît toate puterile lumii nu s-ar încumeta s-o zdruncine. E opera inconștientului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-un iepuraș, pe ici, pe colo, aduce și el bogăție și optimism întregului tablou de primăvară încă timidă și ușor încurcată de grosul strat de zăpadă ce a plecat cu greu... Gospodarii caselor au ieșit afară... câmpul îi cheamă, îi ademenește și, în același timp, le face promisiuni cu brazdele sale asemenea unor felii de pâine rumenită într-un cuptor de lut, bine încins și stropit cu apă de izvor! Dar iată!... un stol de berze ia forma unui bumerang... natura
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
iar soțul era la armată. In sfârșit, Sașa. Era micuță, slăbuță, aproape brunetă și frumușică, chiar frumoasă. Avea un suflet de aur și dacă nu mi-ar fi spus că a fost logodită și apoi părăsită când, în realitate fusese ademenită de un plutonier de jandarmi, poate m-aș fi însurat cu ea. Dar cum să începi să-ți clădești viața pornind de la o minciună? Oricum a mai trecut un an și iată-mă iar la o altă gazdă doamna Gancev
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
torțe. De ce ai dorit atât de mult - după cum spui - să mă întâlnești? întreb neîncrezător în spusele țigăncii. Hehei! Ce știi, boierule, despre viața matale? Nimicuța nu știi. Numai eu pot să-ți spun... „Apoi așa încep toate țigăncile să te ademenească: <Să-ți ghicesc partea și norocul. Să-ți spun ce te așteaptă în viață. Să te ferești de omul...>” gândeam eu, în timp ce țiganca își continua șirul vorbelor: Privește bine la mine și să ții minte ce ți-oi spune acum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]