1,137 matches
-
lui Germanicus?“ La Capri, bătrânul Tiberius rămase tăcut. Poate că nu era foarte dezamăgit, fiindcă în lunile acelea observase iritat zelul, ambiția și tupeul senatorului Silanus. Senatorul privi îndelung, pe rugul demn de un împărat, fumul puterii sale pierdute. Nu adia nici un fir de vânt și rugul arse un răstimp insuportabil de lung. Și Sertorius Macro privea, mai încruntat decât i-ar fi cerut rolul său, fiindcă acea căsătorie fusese opera lui, iar copilul mort - dacă ar fi sacrificat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
insulei Capri, la Villa Jovis, băteau multe vânturi, care veneau noaptea de pe mare, învolburând apa în jurul stâncilor. Veni și noaptea caldă a celei de-a douăzeci și patra aniversări, ultima noapte de august; dintre toate vânturile din Capri, nici unul nu adia printre stânci. Marea era atât de liniștită și de neagră, încât nici dacă s-ar fi aplecat n-ar fi auzit vreun zgomot. Se trezi și începu să vorbească în gând cu mama lui moartă, îngropată pe cealaltă insulă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că nu se va produce iremediabilul În forma la care te așteptai tu, simți În aer o altă schimbare, se (sau ți se) prepară parcă o farsă; curenții de frică ce-ți zguduiau ființa s-au topit, o mireasmă diferită adie prin preajmă; capeți curaj, chiar Îndrăznești să deschizi ochii (deschizi ochii În vis); nu, nu era lup, era doar prietenul tău Bazil deghizat; a vrut, dobitocul, să te sperie; sigur, aceasta este o soluție a visului, dar mai pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aventura zilei ce Începe; e o nerăbdare pură În vibrarea aramei Între două lovituri, un discurs amoros al materiei ce se pulverizează În puzderia de sunete; Într-o dimineață ca aceasta, Faust s-a simțit iscodit de un aer străin adiind de dincolo, s-a dat jos din pat, s-a Îmbrăcat cu cele mai sobre haine și a ieșit la marginea orașului (a textului) să se Întâlnească cu Mephisto; mă ridic repede, Îmi pun pe mine trenciul ponosit de student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voi face!). Atunci ea m-a chemat Înăuntru, În casa lor (era un interior foarte sobru, cu mobile indispensabile și cu covoare populare peste tot și pereții erau albi, văruiți curat, fără nici o zugrăveală mai intimă, astfel că am simțit adiind o răceală de mănăstire, ca la călugărițe; ea și mama lor duceau o viață de autoclaustrare, izolate de confortul celorlalți, parcă voind să sfideze simțul comun și să dovedească puritatea dezinteresată a existenței), și mi-a dat o carte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îi schimbă și-i Împlinește corpul; carnea ei nu mi se mai pare doar o șuncă rubensiană ci, acum, observ rozul pielii Îmbibându-se de sânge, văd sânul umflat de viață și nu căzut ca de obicei, simt arcurile șoldurilor adiind când trece pe lângă mine ațâțătoare; nu se mai zguduie casa când calcă, baletează ușor, e nimfa ce așteaptă faunul; mă reped s-o Înhaț. (sâmbătă) Ziua nu facem niciodată dragoste, căci trebuie să citesc; acum lecturez din Moby Dick tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de Încrengăturile fixate de Darwin-profetul Puși Într-un cântar unde burta Înfrânge sacrul omphalos și celelalte mizilicuri. 29.09.1960 S-a pritocit În mine toată ambra zeiască din atâtea Încercări irosite (Sunt cu Întrebările departe de scâncetul lumii) Mi-adie prin labirintul ce nu mi-l cunosc, făr’ să le chem, vânturi duioase Pentru tine, mamă, care m-ai născut Îndurerată de bucuria facerii, Mă Încearcă iară o reverie tandră spre lucrurile domestice Cât de mult Înseamnă, semenilor, o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dându-i ființă Se-ncaieră ideile să intre-n porii materiei Sudoarea acră-a singurătății alungând-o departe Cu bubuituri se despică hruba-nchisă a eului meu. 15.10.1960 Păsări de pradă spânzură noaptea În visele cărnii Miresme bolnave adie suav din stârvul căutărilor Se spulberă fumul infinitului În lucruri aceleași Și casele noastre atârnă ciolane falnice rupte din Marele Os Dacă mă caut acum neprihănit printre văile pasiunilor oarbe Nu-nseamnă că s-a clintit crucea ce-o port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la ferestrele deschise. Dar aeromodelul lui Patrick, construit cu mai multă grijă decît al lui, Încă mai atîrna din tavan. Jim trase salteaua Înapoi pe pat și se Întinse pe ea. Urmări cum aeromodelul se Învîrtea În vîntul rece care adia prin Încăperile pustii ale apartamentului. El și Patrick petrecuseră ore În șir inventînd bătălii aeriene imaginare pe cerul acestui dormitor de pe Avenue Joffre. Jim urmări avioanele Spitfire și Hurricane Învîrtindu-i-se deasupra capului. Mișcarea lor Îl liniștea, potolindu-i durerea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
privesc cum turna cafeaua turcească din ibricul de alamă în ceașca de culoare crem cu striuri; licoarea aia neagră, uleioasă, prinsă în forma clasică, te ducea cu gândul la încăperi spațioase, deschise, privind prin ferestrele înalte printre copacii bătrâni, unde adia un vânt văratic și mama se sprijinea de pernele unei canapele, atât de destinsă și total abandonată stării ei, de parcă ar fi purtat o rochie de seară ușoară, iar aroma țigării ei umplea camera cu minarete și palate în dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să insiste asupra adevărului, căci, adeseori, minciuna ori sora ei mai mică, amăgirea, oferă partea cea mai consistentă a adevărului; în scris, ea sună credibil și se laudă cu detalii ce trebuie să treacă drept fotografic de precise: atunci când nu adia nici o boare de vânt, acoperișul din carton gudronat al șopronului din fundul curții casei noastre de închiriat mirosea a bomboane de malț... Gulerul învățătoarei mele de la școala primară, domnișoara Spollenhauer, era din celuloid și se închidea atât de strâns, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
le destăinuiesc că sînt scriitor, n-a avut efectul scontat. De fapt, a avut unul de natură contrară: Îndepărtarea lor Învolburată pe alee Împreună cu prichindeii bine ținuți de mînuță ori strîns lipiți de corp. Acel corp gingaș evanescent cu pielea adiind fin, care nu a mai cunoscut de la o vreme bucuria apropierii de-un tată adevărat. Asta-mi aduce aminte de un moment dintr-o copilărie atît de Îndepărtată Încît pare să nu fie a mea, momentul cînd aveam doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Oil Man. Prin urmare, țeapăn. Un motociclist din Fanar cu celularul de la miezul nopții, Midnight Caller, cu prefix de București. De Elena Udrea. Și serviciile secrete ca Talpeș sînt blonde. Și francmasonii. Où sont les services secrets d’antan? Cum adie iarna, cum te inundă nostalgia, de-ți vine să pui mîna pe bîtă. Aia cu sistem de ochire de la 1907. Ce harnică era ea, securitatea, pe vremuri. Ca o furnică. Și noi eram ocrotiți prin lege de tot, acum ofițerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ce-mi spune primăvara Elena Marin Alexe Printre gânduri trecătoare Într-o inimă cernită, Strâng buchet de lăcrămioare Din grădina înflorită. Ochii mei sărută iarba Și o mângâie-n tăcere, Tremură-n fiori rubarba, Răsfățată de plăcere. Ascult vântul cum adie, Măturând aleea tristă. Palma strânge o hârtie, Cade lacrima-n batistă. Norii se adună-n grabă Și invită vântu-n horă. Soarele zâmbește-n barbă, Floarea în genunchi imploră. Suspină doru-n altițe, Mii de ramuri prind a țese Minunate coronițe, Pentru
Ce-mi spune prim?vara by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83298_a_84623]
-
De Paști Elena Marin Alexe A sfântă-nviere răsuflă pământul, Ce vesel și tandru adie azi vântul. Săgalnic trece cu tainic fior -Hristos a-nviat, vă spun tuturor ! Trezit la viață e firul de iarbă, Bătrânii răspund, murmurând rugi în barbă. Pomii salută cu ramuri de flori, Pe cer nu mai văd nici umbră de nori
De Pa?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83296_a_84621]
-
Elena Marin Alexe Adie vântul cumințit, Plouă cu liniște pe dealuri, Dumbrăvile au înverzit, Milcovu' și-a ieșit din maluri. Se crapă frunzele de dud, E primăvară, dulce viață, În nuanțări de verde crud Privirile ni se răsfață. Sădești un fir de trandafir Cu
Aprilie de Vrancea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83310_a_84635]
-
de cele de dinainte, dar ea nici nu regretă nimic și nici nu vrea să mai facă nimic, tot ce vrea este să nu se piardă, să fie lucidă, să rămână conștientă până în ultima clipă, adică să știe și când adie vântul, și când primește vizite, și când i se aduce mâncarea de care abia se mai atinge, și când o cuprind durerile și doar împotriva lor să accepte calmante pentru că - și Andrei Vlădescu: însă nimeni nu trebuie s-o invidieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de la acel Rumpelstilzchen blând, neiertător și numai memorie și privea pe fereastra largă răsăritul de soare și acoperișurile caselor mici dezvelindu-se din aburii zdrențuiți ai dimineții... Partea a treia Primul cerîc) Erau singuri în toată acea pustietate și aerul adia cu o răcoare gravă. Ședeau pe banca de lemn cu stinghiile lustruite de foița de gheață, înghesuiți unul în altul, el în paltonul cadrilat ros la mâneci, cu mâinile înmănușate întinse pe pulpele picioarelor, cu capul descoperit, ea în scurta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
își impunea să nu se gândească și să privească jocurile de iarnă înainte ca ele să se închidă din nou în pânzele și gravurile vechi, în acea pustietate care era mult prea vie și în care erau singuri și aerul adia cu o răcoare gravă. Al doilea cerîc) O vreme, ceea ce simțea putea foarte bine fi numit mulțumire sufletească. Dar asta ar fi spus-o numai mai târziu și încă cu zgârcenie, neștiind cum să numească altfel starea de așteptare prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îndrăgostit de tine, Julia. PÎnă În acel moment nu știuse c-o să rostească acele cuvinte, dar după ce le spuse, deveniră Însuși adevărul pe care nu-l putea respinge. Julia nu răspunse. Își Întorsese fața spre Helen și respirația ei Îi adie ca Înainte, caldă și amăruie, aproape de buzele ei umede și reci. Rămase nemișcată, apoi Întinse mîna și apucă degetele lui Helen, strîngîndu-le tare, aproape nebunește - ca și cum cineva s-ar fi prins de o mîna sau o bucată de piele, orbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ziua în declin - în vântul adiind răzleți fulgi de nea Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Nici un nor pe cer - un bocanc fără șiret lângă vechiul gard Zăpada sclipește - două inimi desenate pe fereastră Solstițiu de iarnă - ascultând rapsodia la
MIEZUL IERNII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83881_a_85206]
-
îndeajuns de multe piese noi. Să sperăm că-i vorba doar de o abatere temporară de la starea ei obișnuită de țăcăneală. Barclay transformase biblioteca în copia strălucitoare a unei cabine de la bordul unui vapor. Felinarele pâlpâiau de parcă prin încăpere chiar adia briza oceanului. Pe masă erau împrăștiate hărți decolorate și jurnale patinate de vreme. Un chelner ne-a servit cu Martini Bleu și Mai Tai și cu șervete de cocteil cu colțurile atât de ascuțite încât un marinar ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să devină scriitoare. O scriitoare neobișnuită. Dar nu putea. Nu putea să intre în mare. Se așeză pe o piatră de dig, cufundându-și tălpile goale în apă, în timp ce inima îi bubuia, în mod inexplicabil. Plaja era pustie și vântul adia plictisit și nestatornic, împingând valurile de colo-colo și răscolind fără elan câteva movilițe de nisip. Un pescăruș solitar se plimba grav de la un capăt la celălalt al digului, ca un metronom. Valuri mici se zbăteau nevolnic, lăsând dâre de spumă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu glasul dulce al unei mămici, care-și trezește pruncul să meargă la grădinița de copii: Cocoșel, e timpul să ne jucăm frumos! Curând după aceea, el ieși din baia parfumată cu esențe de flori de câmp, încă ud și adiind a livadă de piersici înfloriți. Melanie îl parcurse peste tot cu un prosop moale, zvântându-i subsuorile, trecând la examinarea lui amănunțită, sărutându-l mărunt-mărunțel cu buzele ei de mărgean. Vreau iar ca pisicuțele! anunță ea. Explicația poate să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tribul său o fi obiceiul să se adauge și un nomen la prenomen, mă întreb dacă nu cumva ceilalți aborigeni îl strigă așa: Albert! Albert! Albert!... Trepidă, încântat de presupusa coincidență. Tresări ca o trestie trezită de zefirul zorilor care adie ușor printre tremurătoarele stufărișuri, dezmeticindu-se treptat la chemările repetate ale doamnei: Albert! Albert! Albert!... Albert, de câte ori să te anunț că micul dejun se răcește de tot? Peste șapte zile se trezi meditând astfel pe axa aceluiași gând: Atunci, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]