6,732 matches
-
te și ridică; cine te ucide acela te și renaște! Asta-i viața oamenilor, în general, dar, mai cu seamă, a celor mari, mari de tot. Elicopterul personal, aproape zilnic, își lua zborul, ori, revenea la pista de aterizare, în admirația tuturor celor care-i știau, cât de cât, rostul. Marea personalitate a ilustratului om de știință respectiv, sporeau, în clipă de clipă, în localitate, și nu numai. De obicei popular cu toată lumea cu care venea, într-un fel sau altul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
judecătorii în ale frumuseții feminine, au ajuns la aceeași concluzie: Maria Krupskaia era, în acel moment, cea mai frumoasă femee de pe suprafața pământului! Blondă, înaltă, cu trup atletic și zvelt, perfect echilibrat, din toate punctele de vedere, zmulgea, tuturor, numai admirație. A lucrat, mulți ani, ca fotomodel. Patronii, casele de organizare și desfășurare a unei asemenea activități, au adunat averi, de pe urma ei.Dânsei, însă,i-a revenit faima! Din atâta bogăție supremă; să te alegi doar cu faimă, și cu admirația
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
admirație. A lucrat, mulți ani, ca fotomodel. Patronii, casele de organizare și desfășurare a unei asemenea activități, au adunat averi, de pe urma ei.Dânsei, însă,i-a revenit faima! Din atâta bogăție supremă; să te alegi doar cu faimă, și cu admirația, și cu iubirea tuturor dimprejur, de pe aproape ori de pe foarte departe... După acel câștigat titlu de MIS UNIVERS, nu avea spre ce să mai tindă. Cum erau în plină pregătire alegerile legislative, din Rusia, s-a hotărât să candideze și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Citesc În România literară două pagini de revistă, semnate G.Banu, despre Sankt Petersburg, unde a văzut două spectacole. Despre montări Însă, nu-s scrise decît șase rînduri; restul, despre oraș, istorie, clădiri, aur, Dostoievski ș.a. Trăiesc un sentiment Împărțit : admirația pentru arta conexiunii lui Banu, dar și decepția creată de ignorarea artei spectacolului...Să se fi plictisit, marele teatrolog, de teatru? Sau era doar o eludare de moment? Om muri și om vedea... Văd la Naționalul ieșean spectacolul Gheorghe Popescu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Încurajează ... George Banu observă că Harpagon deturnează vocația erotică, spre ban. Și că Molière Îl critică, firește, pentru asta. Dar, continuă teatrologul, nu e aici și un gest de măreție? Pasiunea - oricare ar fi obiectul ei - nu poate stîrni și admirație? Nu cumva În final, Harpagon e un om Împlinit? De meditat... Un director de teatru mic, Îmi povestește cum au murit actorii vîrstnici din instituție : din ceea ce-mi spune, după ce mă Înfior oleacă, deduc că-n orașele mărunte parcă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lună, ori a Clipelor de viață montat de Ciulei. Amintirile cu sufleuri ( „iată o meserie care În teatrul francez nu mai există, demult!”). Cele două turnee În Rusia, „țara portarilor”. Amintirile sale de băutor, printre bețivi. Portretul făcut cu dragoste & admirație, marelui Ștefan Ciubotărașu („cel mai mare actor cu care am jucat eu” - numai că afirmația se reia În carte, identic, și cînd e vorba de Marcel Anghelescu sau Mihăilescu-Brăila), ori creionarea exactă, cu lumini și umbre, a celebrului Benedict Dabija
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
concursului (deoarece era realizată de către Behrouz Gharibpour, președintele juriului) opera Rostab și Sohrab, creație monumentală, cu multe păpuși care erau conduse scenic precum cîntăreții , dansatorii și figuranții Într-un spectacol clasic de operă. Ceea ce au rea lizat iranienii a stîrnit admirația tuturor participanților la con curs : era o muncă grea, o orchestrare impecabilă a gru purilor de personaje, o mînuire de excepție ( chiar dacă, pentru gustul meu, montarea avea lungimi impardonabile, datorate muzicii). În marea piață a orașului, mereu plină de turiști
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe cel corect. Ecranul se luminează, se aude și melodia cu care sistemul de operare se pune în funcțiune. Uf! Mi-a venit inima la loc. Aș afirma că și lor, după mutrele lor mulțumite. Femeia își privește amorezul cu admirație. El sesizează imediat schimbarea de atitudine survenită și se lansează într-un atac frontal: "Acu', 'aidi să termenăm se am înseput!", sugerează făcându-i cu ochiul dom' Vijulie. Și iar o prinde vajnic, de data asta de după coapse, țocăind-o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Ăștia-s cu toții niște boieri, mă, băiatule. Boierii minții, dac-oi fi auzit!", exclamă cu emfază. Apoi, brusc contrariată: "Crezi că au ei nevoie de-o ciorbă, de-o măslină de la noi?", întreabă surprinsă femeia, uitând rapid de exercițiul de admirație anterior. "Păi, pă cinstite, tu ce crezi? Altfel nu văd de ce s-ar mânji să publice în fițuica voastră de doi lei. Poate doar să-și mai facă nițică publicitate prin prostime, că și asta-i important când trăiești din
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mă scot." " Și n-o să vrea drepturi de autor, ceva?" "Ete, chilu' lu' Oancea, drepturi de autor! Că oi fi și proastă s-o anunț de manevră. Folosim materialu' clientei și, poc-poc!, poftim topu', frate!" Bebe o privește amuțit de admirație, în timp ce ea continuă rapid: Băgăm și un fel de mici rezumate la anumite cărți, că le face tot aia sau alții ca ea, pe veveve literatura scârț punct ro..." "Veveve literatura scârț punct ro?", se miră Bebe. Am zis la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atâta timp liber, completează fișele alea și când termini, mi le aduci la semnat." Asistenta pune un bot cât o zi de post, dar nu crâcnește. Cei doi studenți îl privesc în tăcere. Ea un picuț cam stresată, el cu admirație. Radiologul îi face tânărului, pe șest, cu ochiul. Apoi le zice: "P-aici nu-s prea mari inginerii azi, așa că ar fi bine să vă duceți la Gherasim să vedeți cum îl prelucrează pe tataie ăsta. Dacă sunteți programați la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
era, pentru ea, ca o ședință de terapeutică. Povestind cu mine, se descărca repede. În tot acel răstimp cât Mona povestea verzi și uscate, aveam din nou senzația că Iozefina ne păzea de undeva, din spate, privindu-ne când cu admirație, când cu invidie. Într-adevăr, eram convins că uitându-mă mai atent, în spatele Monei, distingeam chipul drăgălaș al Iozefinei, fața ei pergamentoasă, cu coafura unică, cu gâtul prelung, cu bărbia și buzele sănătoase, suprapuse parcă peste ale zeiței Afrodita și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fanfaronadele, nici scenele rabelaisiene, opulente, nici chiolhanurile vijelioase cu focuri de armă și spart de sticle, nici muzica zisă din adîncul sufletului, nici gagurile burlești și nici bestiarul autohton, nici excrocii mărunți, nici fufa cu coapsele pline întinse rubensian spre admirația prostimii, nici extravaganțele și nebunia petrecăreață, nici curvele, nici deștepții, nici rîsul, nici plînsul, un talmeș-balmeș din care se desprinde acea tandrețe stranie, armonioasă, a celui care se reîntoarce după mult timp acasă și descoperă că toate sunt bune, inclusiv
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat și profund al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva decenii bune după ce slugerul Tudor își manifesta europenismul prin admirația mărturisită pentru drumurile austriece, după ce odraslele boierilor se întorc de la Paris cu lecția modernității bine însușită, cu legături ferme prin diverse loje și cu proiecte pe jumătate romantice, pe jumătate politice, de transformare a țării în sensul experiențelor europene, încep
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
de Îngăduitoarea afecțiune a autorului. O duioșie ironică dînd parcă dreptate lui Steinhardt, care propunea sub pseudonim, Într-o revistă de exil, o interpretare anticonformistă, paradoxală, greu acceptabilă, scăldată În bunătate, a finalului din Scrisoarea pierdută. Caragiale blînd, Îți Închipui? Admirația - un dar rarisim În literatura română Monica Lovinescu În dialog cu Gabriela Adameșteanu, 22, anul XIII (632), nr. 16 (16 aprilie - 22 aprilie 2002) 5 Povestea Marelui Brigand (...) oferă cititorului o surpriză ce ține de domeniul excepționalului. O dublă performanță
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se sprijineau În cozile steagurilor. Cei care nu aveau nici pancarte, nici portretele celor doi conducători și nici steaguri, se așezaseră pe bordura trotuarului, așteptînd răbdători acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate. Nixon se uita la ei cu compasiune și admirație. Oamenii ăștia au plecat de la serviciu, și-au părăsit locul de muncă, riscînd să fie concediați, ca să-mi ureze bun-venit. Aș ieși În balcon, să le spun cîteva cuvinte, mai adăugă. — Nu-ți recomand. Există riscul să fii Împușcat, căci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mîncat?! — Bineînțeles. Altfel, n-am mai fi ajuns să stăm acum Împreună de vorbă. Dar Înainte de asta, ne-am cerut scuze și i-am promis că-i vom fi recunoscători toată viața. — Fair-play-ul american nu se dezminte! exclamă Christina cu admirație. — Să știi că n-a fost deloc simplu. Cineva trebuia să-și asume responsabilitatea primului gest. Înțelegi, e destul de dureros să bagi cuțitul Într-un prieten. Apar anumite mustrări de conștiință. Personal, am spus răspicat că prefer să mor de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
corupt e să cotrobăi puțin prin gîndurile lui. Personal, am făcut cîteva experimente În acest sens, iar acum lucrez la un dispozitiv cu cristale lichide care va rezolva definitiv problema. Vorbise cu atîta siguranță, Încît se umplu el Însuși de admirație față de sine. Desigur, nu-i scăpă amănuntul că cei de la masa vecină deveniseră și ei mai atenți. Bărbatul mohorît Își ridică halba de bere și, Înainte de a bea, se uită prin ea ca printr-o lupă. — Și... care-i concluzia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o altă explicație care a dovedit că și cele mai mari idealuri dispar de tot din mintea oricui cînd e vorba de a și salva propria piele. — E mare lucru că o spuneți cinstit și fără ocolișuri, zice Sena cu admirație, simțind că la următoarea tentativă motorul o să pornească. Puțină cîrpeală pe ici pe colo, nițică muncă de tinichigerie, feruginol, chit, grunduri, o spoială la urmă, și nimeni n-ar zice că nu-i nouă nouță, asta v-o garantez eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu un tîrg aflat la ora spargerii, merită oare să vezi totul cu groază, să-i ai pe toți viermii ăștia pe conștiință, după cum se mai exprimă cîteodată Cucoana? Cam astea sînt lucrurile care le ai de pus în balanță, admirația și simpatia care ulterior gestul tău le va stîrni, pe de o parte, și oprobriul întregii societăți postrevoluționare, dacă n-o vei face, pe de altă parte. Dar tu nu te lăsai încă convins, Potaie, începuseși să visezi draci noaptea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
el destul de des. Îl citeam pe Dante împreună; iar veselia lui relaxată, felul nedisimulat în care își trăia bucuriile, atenua și completa poza mea de melancolie resemnată, fără să o alunge. Palmer îmi părea, în portretul plin de o generoasă admirație pe care i-l făcusem, o ființă completă și de succes. Ajunsese să se ocupe de psihanaliză destul de târziu, după ce activase în America și în Japonia, ca medic obișnuit, construindu-și o reputație remarcabilă de magician modern și la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
răspunse Palmer. Vă rog, nu plecați. Mai stați să bem ceva împreună. Măcar să începem să ne cunoaștem. Ținând încă strâns mâna lui Georgie, pe care ea o lăsa țeapăn în mâna lui, făcu un pas înapoi și o privi cu admirație de la o oarecare distanță. — Trebuie să plecăm, am spus. — Ascultă, Martin, spuse Palmer fără să dea drumul mâinii lui Georgie și întorcându-se spre mine, ești cu adevărat un om norocos! Nu, nu, mă văd nevoit să insist în virtutea drepturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
enerva, spuse Alexander. — Bine, bine, dar pleacă odată, i-am spus. Alexander își lăsă mâinile pe lângă corp și se înclină înaintea mea într-un gest ironic de supunere. Se întoarse spre Georgie și o învălui într-o privire plină de admirație și de regret. Ea îl privi drept în ochi fără să zâmbească, dar cu o sinceritate și o concentrare mai grăitoare decât orice zâmbet. Purtaseră, fără îndoială, o discuție foarte plăcută. Apoi, făcând o mișcare pe care parcă nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
simt ca la ei acasă. Într-un loc fără goimi și fără femei. Stau în poziție de drepți între picioarele lui în timp ce mă săpunește din cap până-n picioare, acoperindu-mă cu un strat gros de clăbuc, și privesc plin de admirație punga impunătoare ce i se revarsă peste marginea băncii de marmură pe care șade. Scrotul lui aduce cu fața lungă, zbârcită a unui bătrân, cu câte un ou îndesat în fiecare falcă căzută, pe când al meu ar putea atârna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
liceul Weequahic, ce răsplăteau îndrăzneala și capacitatea de concentrare a fetei, cu tot răpăitul grav bum-bum-bum al tobei noastre mari și cu toate temerile și țipetele înfricoșate ce răsunau atunci când sânii ei adorabili păreau gata-gata să ia foc - cu toată admirația și îngrijorarea etalate cu atâta sinceritate, cred că ai noștri o priveau cu o oarecare detașare comică, izvorâtă din convingerea că exact ăsta-i genul de talent pe care din capul locului numai un goi s-ar fi putut gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]