2,048 matches
-
el nu Înțelegea de ce. După părerea lui, nu făcuse decât să Încerce să-i arate puțină afecțiune - mai exact, o pipăise pe fund -, iar ea sărise ca arsă ca și cum ar fi Încercat s-o sodomizeze În fața fiicei ei pe jumătate adormite. Îl săgetase cu privirea, o privire care castra. Fosta lui soție obișnuia să-l săgeteze cu acest tip de privire foarte des În ultima perioadă a căsniciei lor, iar el devenise expert În a o interpreta. Însemna: „Nici dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
8:15 iau metroul de la Matsudo, linia Chiyoda. Câteodată nu găsesc nici un loc liber ca să stau jos. Stau în picioare cam patruzeci și cinci de minute. Pe la Ōtemachi mai sunt ceva șanse să găsesc locuri libere. Sunt încă pe jumătate adormit și, dacă pot să mă așez, e bine. Să stau jos înseamnă să prind o odihnă bună de 15 minute. Pe 20 martie am plecat de acasă cu o jumătate de oră mai devreme ca de obicei. Am avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lucru era imposibil. Probabil că a avut un spasm în somn. Se pare că, de când fusese transportată la spital, avea destul de des astfel de convulsii. Fața ei, ca să fiu sincer, arăta ca fața unui mort. Părea mai degrabă moartă, decât adormită. Avea mască de oxigen și nu descifrai nici un fel de expresie pe chipul ei. Nici urmă de suferință sau durere. Aparatul care măsoară bătăile inimii abia se mișca. Din când în când, mai pâlpâia. Atât de gravă era starea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
datorită lui. Noi însă, animale raționale, știm să judecăm, să analizăm, să comparam, să punem în balanță, să alegem, să spunem "Nu"... Ehe! Știm atâtea lucruri încât bietul instinct nu mai face față presiunii. De aceea acest gardian bătrân, slăbit, adormit, prea înțelegător, ușor de înșelat și de corupt, e întărit de societate cu alți gardieni, artificiali și duri, roboți neînțelegători și incoruptibili: Educația, Morala, Familia, Religia, Legea și alte instituții onorabile, colorate și aromate sintetic. Și apoi, tot în numele lor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
am avut grijă ca după stingerea luminii să-l înlocuiesc cu cel pe care-mi exersasem priceperea în ale ceasornicăriei. M-am sculat așadar ceva mai devreme și am pornit soneria ceasului. Vasilescu a sărit furios din pat pe jumătate adormit, s-a îndreptat ca un somnambul către etajeră, a luat ca un robot ceasul, a deschis geamul și când l-a aruncat, am întrerupt soneria. Amicul nostru s-a trezit ca de obicei, la insistențele vecinului de pat, dar a
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
să se ducă până la ceilalți pentru puțin, iar de încep să-i vorbesc de dragoste, dânsa lasă vorba frântă, fără curiozitatea sfârșitului. Se încearcă să doarmă lângă mine, iar eu mă stăpânesc, ca să n-o tulbur. Dar când o simț adormită, cu o mână atârnată și cu gura întredeschisă, nu mă mai opresc. Doarme ușor, sărăcuța, cu lacrimile încă pe ochi, a adormit de îndată. E obosită, tot păzindu-mi supărarea și oboselile mele. Singur privesc marea și cerul. Miercuri. Aseară
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu trei picioare) sau "Empire", și ligheanul reprezenta epoca burgheză a lui Louis-Philippe. Viață pașnică de studii. Seara, culcarea la ora nouă. Mă sculam cu soarele și citeam singur pe cerdac. Peste trei ore mă întorceam și o găseam încă adormită. O trezeam plimbîndu-mi mâna rece în lungul corpului ei fierbinte. Se alipea somnoroasă de mine, oferindu-se. Citeam sau pictam în grădină. O certam uneori că nu era exactă la nimic, lăsa să treacă timpul, întîrzia la muncă, nu se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atunci, fără să-mi întrerupă somnul, pleca. Viky, din camera ei, nemaiauzind vorbă, venea, mă lua ca pe un copil și mă punea în pat. Și atunci, în pat, începea pentru mine o existență fantastică. Nu eram nici trează, nici adormită. Adică, aveam prezente în mine, în același timp, locul unde mă culcasem, mobilele, toate preocupările pentru a doua zi, dar și imaginam aventurile cele mai extraordinare, lucidă totuși că totul este ireal. Și ziua chiar, consideram momentele acestea drept singurele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
principală, cu o poartă mare și arcadă, dădea în piață. Rutilius însă trecu pe lângă un grup de milițieni ce jucau zaruri pe treptele curții edificiului și se îndreptă hotărât către intrarea secundară: o ușă păzită de doi voluntari pe jumătate adormiți, care mai degrabă se sprijineau în sulițele lor decât să le țină bine în mână. Rutilius salută scurt santinelele și, deschizând drumul lui Sebastianus și tovarășilor săi, o apucă pe o scară de cărămidă, la capătul căreia trebui doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
datorită lui. Noi însă, animale raționale, știm să judecăm, să analizăm, să comparam, să punem în balanță, să alegem, să spunem "Nu"... Ehe! Știm atâtea lucruri încât bietul instinct nu mai face față presiunii. De aceea acest gardian bătrân, slăbit, adormit, prea înțelegător, ușor de înșelat și de corupt, e întărit de societate cu alți gardieni, artificiali și duri, roboți neînțelegători și incoruptibili: Educația, Morala, Familia, Religia, Legea și alte instituții onorabile, colorate și aromate sintetic. Și apoi, tot în numele lor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Cetatea Neamțului, molar sfărmat al unui leviatan de coșmar, strălucea ivoriu în soarele arzător al amiezii și creștea cu cât ne apropiam de târg. Prin valea ei largă, Ozana își mișca strălucirea în curbele grațioase ca niște șolduri de femei adormite ale meandrelor ei. În fund, cu aspect de nour, Halăuca, nemăsurată și obeză... Ne-am oprit, conform tradiției venerabile, la ilustra băcănie "Tomovici", veche de peste jumătate de secol, condusă acum de un subaltern. La o masă de crâșmă dintr-un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tot cadrul. (Prevăd câteva nedumeriri din partea cititorului discriminatoriu, dar ce-i mai greu o să se soluționeze o dată cu partea introductivă a scrisorii. Presupun că, dacă partea introductivă nu mă stânjenește pe mine, n-o să stânjenească nici un alt suflet.) Dragă bătrâne Tigru Adormit, Mă întreb dacă există mulți cititori care să fi răsfoit paginile unui manuscris în timp ce autorul sforăie în aceeași cameră. Am vrut să văd cu ochii mei. Vocea ta ar fi fost prea mult de astă dată. Cred că proza ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu un chițcăit de șoarece, când cu un guițat de porc. Bărbații Își pierdură rând pe rând răbdarea. Unii izbeau sicriul improvizat cu bățul, alții aruncau cu bulgări de pământ În el. Văzând că orice Încercare de a trezi bătrâna adormită nu are sorți de izbândă, unul dintre Îndepărtații ei nepoți, Matvei Karovin, apelă la o soluție extremă pe care și-o Însușise din armată unde ajunse la gradul de sergent: dând capacul la o parte, el Își apropie buzele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ispitele diavolului. Mesteacănul continua Însă să foșnească dincolo de geam. Coroana sa pletoasă se unduia Încolo și Încoace, plecându-se până la pământ și ridicându-se apoi În aer. Poleite cu o lumină aurie, frunzele sclipeau orbitor În lumina lunii. Satul părea adormit. Nicăieri nu se auzea nici un zgomot. Câinii Încremeniseră ca niște sfincși, cu urechile ciulite și ochii ațintiți În zare, cocoșii Își Învârtoșară crestele și, plecându-și capul pe o aripă, stăteau și ei În așteptare. Satul părea cufundat Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
te doare, atunci mă culc. Că dacă te durea, poate nu mă mai culcam...“ „Hai, noapte bună“, Îi urase din ușă gazda. „Mai este și mâine o zi...“ „Sigur că este. Somn ușor și vise plăcute“, bolborosise vizitatorul pe jumătate adormit. După ce oaspetele se culcase, Mașa strânsese masa, apoi Își făcuse rugăciunile de seară, apoi se apucase să tămâieze prin odaie. Tămâiase, rostind Tatăl nostru, masa, scaunul, cuțitele, paharele, furculițele, cana, resturile de scrumbie și de pâine pe care le strânsese de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se trezise dintr-un somn de câteva milenii!! Constată Înfricoșat, singurătatea. Întradevăr era singur...! Oare cum a putut să doarmă atât de mult? În prezent el visează ori are Închipuiri de vise...? Desigur, se află Într-un coșciug Înmormântat și, adormit visează...! Deci nu este mort...! Iar dacă nu-i mort, atunci l’au Îngropat de viu...? Încercă să strige după ajutor. Zadarnic. Gura nu putea fi deschisă. Buzele Îi erau crăpate și-l usturau În timp ce limba și cavitatea bucală erau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
victorios, o victorie echivalentă cu cel puțin escaladarea Everestului, Tony Pavone nu bănuia iar intuiția sa nu-i avertiza, marea dragoste ce se va contura, Învăluindu-l...!! Lăsă aparatul de radio să transmită muzica În surdină, iar el pe jumătate adormit se lungi În așternut zâmbind flegmatic, Încercând s’o alunge pe Atena din memoria lui filozofând: desigur, o aventură ca ori care alta, este adevărat - puțin mai fierbinte - pe care Însă, va trebui s’o dau uitării...!! VII AJUNUL CRĂCIUNULUI
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Carlei, sperând ca În felul acesta s-o Îmbuneze, s-o facă să-i treacă supărarea. În ultimele două săptămâni nu reușise s-o vadă decât o singură dată, după miezul nopții când stătuse de vorbă cu ea mai mult adormită...! Tony Pavone se plimba prin biroul său destul de nervos privind ceasul cu o oarecare grijă. Era ora zece și jumătate iar Nando Întârzia să.și facă apariția. Nu-i vorbă, până diseară când avea Întâlnire cu Atena timp era suficient
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de pe timpul ocupației turcești, fără ușă și pereți despărțitori unde cel În necaz era expus privirilor. De fapt În Încăpere se mai aflau câțiva arestați ce ședeau În tăcere pe cimentul neospitalier și care nu dădură atenție noului venit: păreau adormiți. Urmară momente de apsolută liniște când un tânăr ce ședea tolănit pe cimentul umed i se adresă. „Ce abatere ați săvârșit...?” Luat prin surprindere, Tony Pavone rămase mut de uimire. Această Întrebare nu se aștepta să i’o adreseze cineva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dotare ce trebuia lustruită până ce făceam cârcel la ambele mâini...! Și ca să fie ziua de instrucție militară terminată, cu o oră Înainte de culcare apărea ofițerul politic ce ne ținea o dizertație despre ideologia “Marxist-Leninistă” și “Lupta de clasă”, până ce aproape adormiți, intram În așternuturi...! Ce eram obligați să executăm nu se putea numi instrucție militară ci insultă, batjocoră fiind forțați aproape zilnic să ne tăvălim prin noroaie flămânzi și epuizați fizic, ca Înainte de culcare să suportăm toată sporovăiala instructorului politic cu privire la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și ea acolo și lângă ea, ultimul Wall Street Journal. Demnitate pleșuvă. Firul aparatului de ras electric era băgat În priză deasupra. Totdeauna era proaspăt ras. Preoții boului Apis, descriși de Herodot, cu capete și trupuri rase. Și cu gura adormită, strâmbă Într-o parte ca și când Elya, căruia Îi plăcea să spună cum crescuse În Greenpoint printre golani, visa poate gangsteri și focuri de armă. Sub bărbie bandajul arăta ca un guler de uniformă militară. Sammler se gândi la el ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
moment și apoi, când Richard n-a mai răspuns, a deschis ușa: — Ok, urc. Sunt frântă. Când, după o jumătate de oră, Richard a venit în dormitor, Sheba își ținea ochii închiși și încerca să respire regulat ca un om adormit. El s-a dezbrăcat și a citit timp de cincisprezece minute. Când i-a căzut cartea din mână și a început să sforăie, ea își amintește că s-a simțit foarte dezamăgită. Jignită chiar. Nu voia să-i trezească nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
venea târziu de la întâlnirile cu Connolly, își amintește că era șocată de câtă afecțiune simțea pentru Richard. Când îi aduna de pe jos chiloții abandonați de el prin baie sau când îi lua ușurel un rest de ață dentară din mâna adormită, nu simțea nici enervare, nici vină: doar recunoștință pentru faptul liniștitor că soțul ei exista. Era comod, după întâlnirea ciudată, friguroasă din parc, să intre în patul deja încălzit al căsniciei - să simtă trupul lui Richard care se întorcea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dimineață, Sheba și-a câștigat și mai multă admirație cerând în mod special să se alăture familiei la slujba de vinerea mare. Marjorie aproape s-a udat de bucurie. Eu nu m-am dus, bineînțeles. Am avut grijă să rămân „adormită“ până când au fost toți duși de-a binelea. M-am asigurat că nu ai e nici un pericol ca vreunul să se întoarcă după vreo pereche de mănuși uitate, m-am sculat și am făcut un pic de curățenie în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
privirile oarbe. ziduri, rame, praf, mucegai. unghi opus bucuriei privirii... nimeni viu în preajma lor. tălpi lipăie pe culoarele largi. pereții sunt goi. tablourile zac în depozite. înghesuite suflete acoperite de rame inestetic construite le sufocă ferestrele... zac umbrele trăirilor. actori adormiți în brațele Domnului. ani trecuți, petrecuți în lumina visurilor oarbe. ochi întredeschiși controlează lacătul. poarta se trântește sacadat. zuruie lanțul și lacătul închis apasă ochii orbiți de lumini false. închise de corbi, culorile se pierd în fumul indiferenței. paznicul tropăie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]