1,462 matches
-
pat și adormise, cu capul pe perna pe care și-o făcuse Înfășurîndu-și blugii peste mocasini. O sărută, dar ea nu se trezi; Își puse haina groasă și cotrăbĂi prin rucsac pînĂ găsi sticla cu whisky. O deschise și o adulmecă: mirosea foarte bine. Umplu jumătate de ceașcă cu apa din ibric și turnă puțin whisky peste ea. Apoi se așeză și-l sorbi foarte Încet, plimbîndu-l prin gură Înainte să și-l lase pe limbă și să-l Înghită. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi eroici, înconjurați de o ciurdă de puradei bastarzi. Totul în versuri, neapărat în versuri. Când nevasta i le aproba, înșfăca două gâște din ogradă și alerga la cursa de ora 6 spre Botoșani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gardul de tablă verde. În curte nici țipenie. La WC cartonul era întors cu Gică Petrescu în afară - liber. Am intrat în casă și șoarecii au zbughit-o în toate părțile. Unul singur s-a încăpățânat pe aragaz, concentrat să adulmece nu știu ce. Sabina a rămas nemișcată într-un picior. Eu m-am apropiat tiptil de aragaz cu un papuc în mână și zbanggg! Degeaba, lighioana sărise la timp. În timp ce despachetam, am primit un telefon. Era mătușă-mea, tanti Cucu. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Câte unul ieșea încărcat cu cine știe ce lucruri care i s-au părut lui mai de preț și pleca să le ducă acasă, chiuind de mulțumire, grăbit să se întoarcă, să mai aleagă ceva până nu se prăpădește tot. Prin ogradă adulmecau cei veniți în urmă, iar mulți dădeau târcoale hambarelor. Conacul deveni curând un furnicar de bărbați, femei, copii, toți îngrijorați să nu le ia alții înainte la împărțire... În răstimp, avocatul Stavrat, după vijelia de pumni care-l amețise de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
labirint de piatră. Mă uitam la case, priveam în lungul străzilor, dar pașii mă duceau fără să vreau spre originea acelui miros. La un moment dat a devenit pregnant și mi-am dat seama că ne apropiaserăm. Am început să adulmec precum un copoi de vînătoare și să iau urma mirosului printre case și culoare. În cele din urmă am ajuns : într-o piațetă în reparații, niște muncitori se încălzeau la un foc de lemne. Mirosea a fum, a foc de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
făcut așadar schimb de bune intenții și i-am mîngîiat încet cîlții tăvăliți prin frunze moarte. S-a dat imediat pe spate ca să-l mîngîi pe burtă, apoi a pornit-o fără să mai pregete în fața mea. Alerga de colo-colo, adulmeca pămîntul încă umed și își întorcea capul spre mine, să vadă dacă îl urmez. „Da, Patrocle, da, sînt aici !”, îl asiguram eu, ca și cum ne-am fi știut de o viață. Din cînd în cînd făcea cale-ntoarsă, se freca de piciorul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un neg monstruos. Vedeam vapoare încremenite pe mări de smarald, lăsând în urmă, la fel de încremenită, dunga alburie a siajului. Pe bocaportul unuia, doi marinari își cârpeau ciorapii de bumbac. Vedeam iepuri polari lăsîndu-și măslinele pe zăpada poroasă și un cangur adulmecând, cu nări negre și umede, coaja unui eucalipt. Fruntea Puiei începuse să frigă, radia o căldură roșiatică. Ester a privit din nou termometrul, care arăta acum 38 de grade. Și, de pe spinarea zgrunțuroasă a elefantului, am văzut o mână cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pân-la urmă, că ce spune n-ai cum să crezi, minte de stinge. Ivona, cu nasul ei lung și cu botu de vulpe. Ivona care încuie casa ! Uite-o cum încuie de două ori ușa din față. Și p-ormă adulmecă. Uite-așa se uită, și-n dreapta, și-n stânga, parcă-i o vulpe care adulmecă. Și-odată-i scapă ochii la ușa din dos, și-odată o vezi că rămâne și ea încremenită. A rămas încremenită c-o vede. Ei, am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei lung și cu botu de vulpe. Ivona care încuie casa ! Uite-o cum încuie de două ori ușa din față. Și p-ormă adulmecă. Uite-așa se uită, și-n dreapta, și-n stânga, parcă-i o vulpe care adulmecă. Și-odată-i scapă ochii la ușa din dos, și-odată o vezi că rămâne și ea încremenită. A rămas încremenită c-o vede. Ei, am io ac de cojocu tău, am io ac de cojocu tău... Da pân-să deschidă ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și o fanfară care emite marșuri și imnuri, alămurile străfulgerînd vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni. — JURĂM... răcnim noi, deși e limpede că am fi În stare să spunem orice, cu mintea la hrana gătită de mame. O putem adulmeca de la distanța asta, orice fir de miros de usturoi cască nări și aduce pe fețe o expresie de exaltare. GÎndul la cîrnații cu muștar, la chiftelele usturoiate, la borcanele cu zacuscă sau la cozonaci ne transformă Într-un fel de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la bazin și la scena umană. Nu era prea interesat de femeile aproape goale, priveliște care lui nu-i provoca excitarea mecanică pe care i-ar fi stârnit-o lui Brian. Îi plăcea doar locul și mirosul. Se opri și adulmecă. Anthea Eastcote, care-l cunoștea pe George, îi strigă: „Hello!“. Valerie Cossom, îndrăgostită în taină de el, se opri din înot și se ridică în picioare în partea cu apă scăzută a bazinului, oferind la vedere trupul ei frumos. George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Vai de ea dacă nu-i acasă!“ Zet trecu pe lângă o tufă de călini și se pomeni fată-n față cu o vulpe. Cățelul îl lătrase pe George fără să aibă vreo intenție agresivă. Îl urmărise tot drumul de la garaj, adulmecându-i manșetele pantalonilor. George mirosea întotdeauna altfel decât ceilalți oameni, dar astăzi Zet îi detecta un miros nou, mai puternic și cam grețos. Era un miros de animal, totuși lui Zet nu-i plăcea, îi insulta a anume vână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
hoinărea prin grădină, amestecându-se printre petrecăreți și oprindu-se din când în când cu brațele încrucișate la piept să se holbeze la fantastica scenă. Spectacolul părea să-i inspire o bizară satisfacție. Stând la pândă ca un câine și adulmecând urma temutelor vulpi, în perimetrul zidului de piatră care împrejmuia grădina Belmont, dăduse peste Diane, pitită, ghemuită sub crengile joase ale unui arbust de tisă. Te ascunzi? o întrebă Ruby. De ce te ascunzi? Cu un ușor „Ah“ de tristețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu ochii triști și botul zebrat de dungi întunecate, avea o înfățișare aprigă. Alex își ridică instinctiv mâna, ca și cum ar fi vrut să alunge fiara printr-un gest, dar vulpea nu se clinti. Îndepărtându-și privirea de la Alex, începu să adulmece la baza pubelei. Apoi se ridică pe picioarele din spate și își vârî botul și labele din față sub capacul cutiei de metal. Alex se simți înfricoșată și mâniată de indiferența vulpii față de prezența ei. Rosti, găsind că-i ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bonjour, monsieur le chien... ” etc..., cu toată delicatețea în voce de care puteam fi capabil în asemenea situație, numai să nu mă muște. Se țin după mine, cel maro are o privire întunecată și gâfâie din greu, cel negru mă adulmecă, dar trebuie să rămân calm, să nu fac mișcări bruște, și chiar reușesc. După un timp, se plictisesc de mine și o iau razna prin vie. Am scăpat nevătămat și mă pufnește râsul gândindu-mă cât de politicos le vorbeam
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
acest pelerinaj trebuie să reprezinte și o curățire a ochilor minții mele, să pot vedea de sus, până hăt departe, dincolo de orice aparență, așa cum văd aceste păsări falnice, și poate că simțurile lor ascuțite le ajută să simtă, să adulmece mult dincolo de ceea ce văd ochii lor. Dar din reveria mea mă trezesc stropii reci și repezi ai ploii purtate de vântul rece ce-mi șfichiuiește fața. Imbrac repede pelerina de ploaie, acoper și rucsacul și-mi continui drumul pe potecă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mi-am zis că a fost totuși un noroc să mă nimeresc în clasa mixtă. Pur și simplu se crease peste noapte o atmosferă nouă, de... cum să spun... Stați un pic, să mă inspir... Dragoș duse paharul la gură, adulmecă aroma închizând ochii și luă o înghițitură de vin. Dar Alexandra veni și se rezemă cu spatele de pervaz, lângă el, atingându-i umărul. Ce-i, Alexandra? o întrebă. Aștepți încheierea?... Ea îl privea de alături, de lângă umărul lui, drept
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vede un răzlog arzând - a vorbit Toaibă, pornind înainte. După câțiva pași, s-a oprit cu nasul în vânt. Parcă adie a miros de carne arsă - a scâncit Toaibă. 107 Maranda, care îl urma îndeaproape, s-a oprit și ea, adulmecând aerul... Poate ai dreptate, Toadere. Și mie mi se pare... Au pornit mai departe înotând prin cenușa încă caldă. Cu ultimele puteri, au ajuns la răzlogul care încă mai ardea. Au privit în jur cu înfrigurare. Toaibă s-a apucat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca să urce pe-o aripă de gând sau poate totuși urca... dar noi o vedeam coborând. Îndemn Eu te aștept cu-atâta nerăbdare - Dar cred că ție îți place acest joc, Vreau să te văd odată pe picioare, Iar tu adulmeci fumul fără foc. Clipele mele curg fără-ncetare, Iar ale tale n-au pornit din loc; Poate-ntâlnim în drum o-ncrucișare, Căci timpurile trec și nu se-ntorc. Parcă aud un glas scâncind o doină. Dar asta o părere
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
asupra vânzării peste hotare a hergheliilor de cai cu aripi. Vânzarea devine liberă. Undeva, pe câmpia nearată cât vezi cu ochii a Beșilegilor de Jos aleargă un mânz. Aleargă normal, ca orice mânz normal. E personajul nostru cabalin. Se oprește, adulmecă în jur și nesimțind nici puterea presei, nici puterea Puterii, mihotește scurt, cu dinții dezveliți a râs și... întinzând o superbă pereche de aripi se ridică spre cer. Alături de el, la fel de liber și fericit, plutește Mișu Bobârnatu, fostul șef de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
se părea că întreaga primăvară trecuse de partea cobrei. Cu flori, cu arbori, cu cerul limpede și cu soarele care șiroia peste tot, cu căldura tandră care făcea să gâlgâie viața. Cobra se târa prin această primăvară nerușinat de indiferentă, adulmecând victima, gata s-o atace fulgerător, și în timpul acesta, din parcuri, de pe alei, i se aruncau flori. Întreaga primăvară încuraja cobra să urmărească victima, să fie necruțătoare. Doamne, cum putusem fi atât de orb? Soare, primăvară, poezie. Dar ce să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ele se înșirau atât de logic în capul meu încît în clipa aceea eram aproape sigur că adevărul nu putea fi altul. Și aș fi continuat probabil să-mi las imaginația să lucreze, dacă îmblînzitorii nu s-ar fi oprit, adulmecând parcă, în tăcere, ceva. Simțeam că soarta mea atârna de un fir de păr și nu mai îndrăzneam nici să respir. Șeful îmblînzitorilor asculta și el vântul. În clipa următoare din colibă își făcu apariția o femeie îmbrăcată aproape în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cobre și de-acolo își înălța încet capul o cobră. Femeia scoase un țipăt înfiorător care se frânse în cele din urmă într-un acces de tuse isterică. Înecată de această tuse, ea încercă să țipe mai departe în timp ce îmblînzitorii adulmecau, imobili, vântul. Eram gata să ies din trestii când femeia înclină capul și, la un semn al șefului, îmblînzitorul care deschisese sacul împinse cu piciorul cobra la loc. Apoi femeia dispăru în colibă, iar ceilalți căzură într-o somnolență ciudată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gângănii. Vă dați seama că Golgota nu era cu putință decât între oameni? Pustiul nu bate cuie. El te omoară fără să, te atingă, fără să te vadă și fără să te urască. Îmblânzitorii rămân uneori imobili și visează parcă, adulmecând vântul. Pustiul nici nu visează, nici nu se trezește. Da, domnilor, nu există un călău mai curat și mai înfricoșător. Și ce concluzie să trag de aici? Că nu există scăpare din frică? Pe lângă toate defectele mangustelor imperfecte, eu mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
predicatori care au eșuat între fiare. În pustiu orice e cu putință și mai ales victoria fiarei din om. Căci în fiecare dintre noi, lângă Dumnezeu se află și o fiară, nu-i așa? Fiara doarme și așteaptă. Și cum adulmecă singurătatea, deschide ochii și mârâie. Iar în pustiu se trezește de-a binelea. Se proptește dinaintea lui Dumnezeu și începe lupta. Dumnezeu din noi contra fiarei din noi. Dacă biruie Dumnezeu, pustnicul devine sfânt. Dacă biruie fiara, pustnicul devine și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]