2,458 matches
-
de conjugarea a IV-a.” (G.A., vol.I, p. 190), " Numeralul (...) colectiv poate avea valoarea unui adjectiv ( amândoi copiii) sau a unui substitut (Are doi copii; amândoi sunt elevi.), "Numeralul multiplicativ funcționează preponderent ca adjectiv(eforturi înzecite) sau ca adverb (Cheltuiesc înzecit.), cel fracționar numai ca substantiv, cel adverbial, ca adverb (A refăcut textul de trei ori.). (G.A.: 2005, vol.I, p.290) Descrierea însăși a numeralului, din perspectiva trăsăturii sale distinctive, prin raportare la alte „părți de vorbire
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Numeralul (...) colectiv poate avea valoarea unui adjectiv ( amândoi copiii) sau a unui substitut (Are doi copii; amândoi sunt elevi.), "Numeralul multiplicativ funcționează preponderent ca adjectiv(eforturi înzecite) sau ca adverb (Cheltuiesc înzecit.), cel fracționar numai ca substantiv, cel adverbial, ca adverb (A refăcut textul de trei ori.). (G.A.: 2005, vol.I, p.290) Descrierea însăși a numeralului, din perspectiva trăsăturii sale distinctive, prin raportare la alte „părți de vorbire”, pare să reflecte ezitări în privință fixării identității de clasă lexico-gramaticală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o doime/doimea, de caz: doimea/doimii etc. „Numeralele” adverbiale: de două ori, de trei ori etc. sunt locuțiuni adverbiale (concretizează aspectul obiectiv iterativ). „Numeralele” multiplicative înzecit, însutit etc. exprimă, ca adjective, însușirea unui „obiect”: un câștig înzecit sau, ca adverbe, însușirea unei acțiuni: „El câștigă înzecit.” „Numeralele” colective amândoi, tustrei etc. nu se deosebesc de termeni precum toți, câțiva; intră împreună cu acestea în clasa pronumelor. Tot în clasa pronumelor intră și „numeralele” cardinale primare (doi, trei etc.) și „numeralele” ordinale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ceva • înscrierea între coordonatele principale ale procesului de comunicare: timpul și protagoniștii (reprezentând originea și destinația actelor lingvistice). Coordonatele temporale ale actului lingvistic se exprimă prin conținutul lexical, concret sau relațional (variabil), al unor substantive (duminică, primăvară, noapte etc.) și adverbe (azi, ieri, a doua zi etc.) sau prin conținutul gramatical, abstract, al relației sintactice de temporalitate: „El singur zeu stătut-a’nainte de-a fi zeii.” (M. Eminescu) sau al relației de opoziție proprie categoriei gramaticale timp: „Era pe când nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unui verb, cu care intră în diferite relații mai mult sau mai puțin definibile. Verbul este elementul stabil în toate expresiile. Neschimbătoare rămâne și structura abstractă, „schematică”, a expresiilor cu același verb. Sunt mobile elementele care însoțesc verbul: pronume, substantive, adverbe etc. Acestea variază dar variază doar în realizarea lor concret-lexicală, păstrându-și nemodificată condiția abstract-sintactică și, deci, „funcția” lor sintactică: a-i părea bine/rău, a-i fi foame/sete, somn, dor, teamă etc., a-l durea capul/picioarele/dinții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexical și gramatical unitar. Alături de verb - element central, indispensabil - se mai cuprind, în structura acestor construcții, substantive (a duce dorul, a face temenele, a șterge putina, a sparge gheața etc.), adjective (a o lăsa moartă, a o face lată etc.), adverbe (a-i ieși înainte, a o lua razna etc.), numerale (a tăia firul în patru etc.). Cunosc o deosebită frecvență, în structura locuțiunilor, pronumele și prepozițiile: a o lua la sănătoasa, a da în seamă, a-și aduce aminte, a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se prăvale / În prăpastia măreață” (M. Eminescu) și, mai rar, la imperfect: „Când soarele... sta să cumpănească...” (C. Hogaș) sau la perfectul potențial-optativului: „Ea clipi din ochi, des, parcă ar fi stat să-i dea lacrămile.” (D. Zamfirescu) Precedate de adverbul parcă, cele două verbe pot sta la potențial-optativ: Parc-ar sta să plece undeva., Parc-ar vrea să ningă... În limba vorbită, verbul a muri intră, uneori, în sintagmă cu semiauxiliarul a trage, pentru a exprima împreună starea, condiția particulară
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este convertit într-unul stilistic: „Plânsori sfâșietoare împinse de blestem Se urmăresc prin bolte, se cheamă, fulger’, gem.” (M. Eminescu) • expresii verbale care exprimă stări atmosferice sau coordonate temporale, constituite din verbul a fi și un substantiv sau un adjectiv, adverb, într-un anumit grad de substantivare: e noapte, e cald, e târziu etc. • expresii verbale alcătuite din verbe precum a veni, a se lăsa, a cădea etc., urmate de substantive „temporale”: a veni iarna, a se lăsa seara, a cădea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cuprinzi / De acel farmec sfânt” (M. Eminescu) Cu sensul care dezvoltă sinonimia a trebui - a fi nevoie, se construiește cu subiect nepropozițional: „Nu-mi trebuie flamuri.” (M. Eminescu) • expresii verbale, constituite din verbul a fi și un adjectiv (mai rar, adverb), care admit numai subiecte cu dezvoltare propozițională: e bine, e rău, e ușor, e greu, e necesar, e indispensabil, e sigur etc. „Dar și mai bine-i, când afară-i zloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Și nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt.” (M. Eminescu) Auxiliarul A VREA Este morfem al potențial-optativului. S-a „instrumentalizat” într-o formă, cu totul particulară, de imperfect, rezultată din întâlnirea cu auxiliarul a avea și cu adverbul sic. Ca auxiliar, verbul a vrea nu mai prezintă nici o asemănare cu verbul liber: (eu) aș (cânta, vinde etc.) (tu) ai (cânta, vinde etc.) (el, ea) ar (cânta, vinde etc.) (noi) am (cânta, vinde etc.) (voi) ați (cânta, vinde etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
m) Distinct de categoria gramaticală a timpului, dezvoltând un plan semantic propriu, aspectul obiectiv se manifestă în mod autonom în planul expresiei, prin prefixe și, mai ales, prin verbe semiauxiliare sau prin mijloace lexicale și sintactice: verbe de aspect și adverbe. Prefixele realizează și marchează opoziția singularitate/pluralitate. Este cvasi-generalizată întrebuințarea prefixului repentru exprimarea sensului frecventativ, iterativ ® pluralitatea acțiunii: a vedea/a revedea, a calcula/a recalcula, a scrie/a rescrie, a veni/a reveni etc. Pentru sensul „incoativ”, limba română
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se exprimă iminența: a sta, a vrea: Ioana stă (vrea) să plângă. Stă (vrea) să ploaie. Prin verbe cu conținut aspectual 20 se exprimă toate sensurile: a începe, a prinde, a continua, a termina etc.: Începe (prinde)/continuă să ploaie. Adverbele realizează și exprimă diferite sensuri aspectuale ca modalizatori: tot: Și tot cântă. mai: Nu mai cântă. iar: Iar cântă. sau ca unități lexicale cu funcție sintactică: din nou: A venit din nou. mereu: Vine mereu. MODULtc "MODUL" Dacă aspectul (varianta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
există și funcționează prin relațiile de opoziție care-i caracterizează structura specifică, atât în plan semantic, cât și în planul expresiei. Este instrument gramatical, întrucât exprimă, alături de alte instrumente/mijloace (sintactice, lexicale, precum verbele de mod, verbele semiauxiliare de modalitate, adverbele modale etc.) - categoria sintactică mai largă a modalității circumscrisă actului de comunicare. * * * Prin specificitatea combinării trăsăturilor semantice modale în structura planului său semantic și prin organizarea planului expresiei într-o relativă corespondență, verbul românesc dezvoltă cinci termeni corelativi ai categoriei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în funcție de context. Astfel, în corelație sintactică cu circumstanțialul pe seară, trece în prim plan valoarea lui iterativă: Pe seară, mergea să se așeze lângă podul Bagdadului...” (I.L. Caragiale) De observat că pe seară nu exprimă în mod obligator periodicitatea; între adverb și verb, este,ân acest sens, o relație de influențare reciprocă. Același verb a merge, însoțit de adverbul mereu, își întărește și absolutizează, la imperfect, caracterul durativ: „Numai Făt Frumos mergea mereu, urmărind cu cântecul dorul inimii lui.” (M.Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
seară, mergea să se așeze lângă podul Bagdadului...” (I.L. Caragiale) De observat că pe seară nu exprimă în mod obligator periodicitatea; între adverb și verb, este,ân acest sens, o relație de influențare reciprocă. Același verb a merge, însoțit de adverbul mereu, își întărește și absolutizează, la imperfect, caracterul durativ: „Numai Făt Frumos mergea mereu, urmărind cu cântecul dorul inimii lui.” (M.Eminescu) Nu numai conținutul lexical concret al verbului condiționează dezvoltarea unor valori aspectuale ale imperfectului, dar și conținutul său
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tipul V1 de flexiune, care au tema participiului ca temă primară: rupse(tema perfectului) - rupt (tema participiului), frânse(tema perfectului) - frânt (tema participiului) etc. Sintagma perfectului compus este disociabilă. Între auxiliar și tema de participiu a verbului se pot introduce adverbe de mod care exprimă aproximația, durata, iterația etc., precum tot, cam, prea, mai, și: „Și se tot duce... S-a tot dus.” (M. Eminescu) „A mai venit de-atuncea să v-asculte, Voi plopi adânci, cu voci și șoapte multe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tare mulțumit când are să știe că are aici un om de încredere...” (Cezar Petrescu) Cele două valori, adesea ușor confundabile, se diferențiază, fie din perspectiva înțelesului lexical al verbelor, fie prin elementele conjuncționale cu care se realizează raportul de subordonare. Adverbul când poate preceda la fel de bine o propoziție în care viitorul verbului-predicat exprimă anterioritatea sau simultaneitatea. Locuțiunea conjuncțională după ce, precede numai subordonate de anterioritate; viitorul verbului-predicat se va afla în mod absolut într-un raport de anterioritate cu timpul altui verb
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
voi cânta, lucra, dormi, coborî, părea, vinde, prinde etc. Tu vei cânta, lucra etc. El, ea va cânta etc. Noi vom cânta etc. Voi veți cânta etc. Ei, ele vor cânta etc. Sintagma poate fi dislocată de o serie de adverbe modale - regim: cam, prea, mai, și, tot: „Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.” (M. Eminescu) În limba vorbită și în limbajul poetic sunt frecvente formele inverse, cu auxiliarul urmând temei de infinitiv a verbului și formând cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poetic sunt frecvente formele inverse, cu auxiliarul urmând temei de infinitiv a verbului și formând cu aceasta o singură unitate fonetic-semantică: „Mai suna-vei dulce corn, Pentru mine vreodată?” (M. Eminescu) Sintagma formelor inverse nu mai poate fi dislocată de adverbe; este dislocabilă, în schimb, prin forme neaccentuate ale pronumelor personale: „- Doamne, prinde-l-voi strigoiul cela odată la oala cu smântână -...” (I. Creangă) Accentul: Auxiliarul este monosilabic; tema infinitivului primește accentul în funcție de tipul de flexiune al verbului: verbele din tipurile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dorm, cobor, par, vând, prind etc. Tu ai să cânți, lucrezi etc. El, ea are să cânte etc. Noi avem să cântăm etc. Voi aveți să cântați etc. Ei, ele au să cânte etc. Sintagma este dislocabilă, în structura conjunctivului, prin adverbe modale (de subliniere, de aproximație, iterative etc.): cam, prea, mai, și, tot: „Am să mai merg o dată.” prin pronume personale sau reflexive: „Speră că are să-l întâlnească la vară...”; „Aveți să vă certați așa mereu?” sau concomitent prin amândouă tipurile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau reflexive: „Speră că are să-l întâlnească la vară...”; „Aveți să vă certați așa mereu?” sau concomitent prin amândouă tipurile de elemente: „Sunt sigur că n-are să te mai recunoască nimeni așa.” În acest din urmă caz, pronumele precede totdeauna adverbul. Accentul: Sintagma prezintă două accente, unul pe auxiliar (accent care urmează regula accentuării verbelor la prezent) și altul pe conjunctiv (urmând, de asemenea, regula accentuării verbelor la prezent): àre să lucrèze, avèm să lucr°m, avèți să lucràți etc. Structura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vândut, prins etc. Tu vei fi cântat, coborât etc. El, ea va fi cântat etc. Noi vom fi cântat etc. Voi veți fi cântat etc. Ei, ele vor fi cântat etc. Sintagma poate fi disociată, la nivelul auxiliarului, de aceleași adverbe regim: cam, mai, prea, tot: „Când vei ajunge tu la Florența, eu voi mai fi străbătut deja câteva orașe...” Adverbul și poate disloca (e drept, rar) sintagma, între auxiliar și tema de participiu: „Când vei veni tu, nu numai că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Voi veți fi cântat etc. Ei, ele vor fi cântat etc. Sintagma poate fi disociată, la nivelul auxiliarului, de aceleași adverbe regim: cam, mai, prea, tot: „Când vei ajunge tu la Florența, eu voi mai fi străbătut deja câteva orașe...” Adverbul și poate disloca (e drept, rar) sintagma, între auxiliar și tema de participiu: „Când vei veni tu, nu numai că o voi avea de-acum în bibliotecă, dar o voi fi și citit...” În și mai rare cazuri, sintagma poate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și tema de participiu: „Când vei veni tu, nu numai că o voi avea de-acum în bibliotecă, dar o voi fi și citit...” În și mai rare cazuri, sintagma poate fi dislocată concomitent în amândouă punctele de joncțiune, de adverbul mai și, respectiv, de adverbul și: „Mi-era teamă să nu aflu că o va mai fi și bătut.” Structura sintagmei viitorului anterior este aceeași pentru toate verbele limbii române, indiferent de tipul de flexiune. Rămân doar deosebirile din structura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vei veni tu, nu numai că o voi avea de-acum în bibliotecă, dar o voi fi și citit...” În și mai rare cazuri, sintagma poate fi dislocată concomitent în amândouă punctele de joncțiune, de adverbul mai și, respectiv, de adverbul și: „Mi-era teamă să nu aflu că o va mai fi și bătut.” Structura sintagmei viitorului anterior este aceeași pentru toate verbele limbii române, indiferent de tipul de flexiune. Rămân doar deosebirile din structura temei de participiu. Observații: În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]