1,552 matches
-
la aprecierea critică a produselor create. În altă ordine de idei, cotele mari de creativitate presupun un nivel de inteligență cel puțin mijlociu. Numeroase creații științifice sau artistice au la origine intuiția, sursa acesteia fiind la fel de misterioasă și atribuită, fie afectivității creatorului, fie hazardului. Intuiția, care constă în descoperirea bruscă, în revelația unui adevăr sau a unei soluții, fără ajutorul raționamentului, joacă adesea un rol important în creativitate prin acest proces de inspirație, iluminare spontană. Datorită faptului că este profund personalizată
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
în câmpul atenției, explicațiile verbale și tablourile intuitive. Școlarii mici întâmpină dificultăți în a-și comuta voluntar atenția de la ceea ce este superficial spre ceea ce este esențial. Este slab dezvoltată și priceperea de a-și distribui atenția în mai multe direcții. Afectivitatea școlarului mic progresează astfel: se îmbogățesc trăirile afective, mai ales cele generate de școală, se formează noi sentimente, se manifestă capacități mai crescute de reglare a comportamentelor emoțional expresive. Se structurează motivația învățării școlare trecându-se de la motive extrinseci simple
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
activate următoarele variabile îCaluschi M., 2001, p. 45): a) variabila demonstrare îoferire de modele, exemple) exersare; b) variabila antrenare și transfer individual și în grup; c)variabila îmbogățire și structurare a fondului informațional interdisciplinar; d) variabila stimularea vectorilor creativi îmotivație, afectivitate); Grupul creativ de formare se poate utiliza și pentru dezvoltarea unor competențe sociale ca: empatie, comunicare, asertivitate, relaționare, rezolvare de conflicte sau pentru constituirea unor echipe de lucru etc. Pentru începerea activității și antrenamentului într-un grup creativ de formare
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
libertății din sfera ontologiei generale în sfera ontologiei umanului, a concepțiilor despre natura și condiția specifică omului. Ideea de libertate nu mai este raportată la Necesitățile ontologice ci este raportată la caracteristicile personalității umane. Există două dimensiuni fundamentale ale personalității: afectivitatea și voliția. Până în secolul XVII, omul era văzut drept o ființă înzestrată cu și condusă de rațiune. În viziunea clasică, omul gândește, compară , evaluează diverse alternative, apoi decide. Voința ar fi subordonată gândirii.Omul este ceea ce este conform naturii sale
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
fundamentală de activitate pentru școlari, ea presupune implicarea primordială a întregii structuri psihice a copilului. Aceasta integrează percepțiile, reprezentările, memoria, gândirea, limbajul, atenția și imaginația sub acțiunea dinamizatoare a motivației și cu participarea voinței, fiind mediate cu caracter, temperament și afectivitate ca principale trăsături dominate ale personalității. Prin urmare adaptarea este în funcție de inteligență deoarece aceasta consta în capacitatea de a cunoaște și înțelege repede și bine, de a anticipa evenimentele și de a evalua consecințele acestora, iar cine se comportă astfel
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
dacă și în ce măsură el este pregătit pentru însușirea scris-cititului și calculului. Timizii, mai ales cei înceți și slabi temperamental daca nu sunt sprijiniți cum trebuie de către cineva este competent și la momentul oportun riscă să devină elev cu dificultăți școlare. Afectivitatea stimulează în mod normal capacitatea de adaptare, îndeplinind un rol stenic în depășirea dificultăților școlare. Gama tulburărilor afective este foarte variată. Dintre acestea amintim doar pe cel mai frecvent întâlnite în rândul elevilor cu dificultăți: nesiguranță, teamă, neîncredere în forțele
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
neglijare a copiilor datorită profesiei părinților cât și a stării materiale. Unii dintre aceștia fiind nevoiți din cauza situației financiare să plece în afară pentru a-și câștiga mijloacele de existență. Astfel copiii sunt neglijați și resimt în mare parte lipsa afectivității părinților, care este principala sursă de securitate a școlarului mic. Școala este aceea care ar trebui săi ajute pe părinți în procesul de educație a acestor elevi. Un rol important îl au prevederile și consecințele legislației învățământului cu privire la elevii neglijați
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
îndoială. Astfel, deși Geniul Rău și Dumnezeu înșelător nu au corespondență în concret, indicînd prin aceasta nivelul transcendent, ele se opresc pe marginea prăpăstiei dincolo de care rațiunea devine inutilă și este anihilată, iar în om se activează latura profundă a afectivității de multe ori incontrolabilă și destructurantă. Ori esența omului este pentru Descartes gîndirea, afectivitatea fiind doar un mod al acesteia. Ținta metafizicii cartesiene nu este sondarea, pe toate căile, a transcendentului inexprimabil pe care un Augustin și l-a asumat
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
prin aceasta nivelul transcendent, ele se opresc pe marginea prăpăstiei dincolo de care rațiunea devine inutilă și este anihilată, iar în om se activează latura profundă a afectivității de multe ori incontrolabilă și destructurantă. Ori esența omului este pentru Descartes gîndirea, afectivitatea fiind doar un mod al acesteia. Ținta metafizicii cartesiene nu este sondarea, pe toate căile, a transcendentului inexprimabil pe care un Augustin și l-a asumat în credință, ci întemeierea unei noi fizici. Aceasta la rîndul ei este mijlocul principal
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
are în mod cert o valoare universală. Cu Descartes, acest raport se întemeiază pe o încredere absolută în rațiunea umană. Conștiința limitelor noastre este generatoare de cunoaștere. Raportul nostru cu ideea de Dumnezeu angajează întreaga noastră ființă și dezvăluie și afectivitatea. Și dacă pentru anumiți filosofi, dovada limitelor noastre este grăitoare și conduce la scepticism, dacă pentru Descartes această “dovadă” este pozitivă, cu toții sunt de acord asupra conștiinței finitudinii noastre; suntem în imposibilitate de a cuprinde infinitul într-o idee care
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
din Eseu asupra intelectului omenesc. Și dacă aventurile nașterii eului se înconjoară de o tăcere inaugurală, contemporanii lui nu așteaptă prea mult pentru a suspecta puterea și stăpînirea sa de o derivă către centrarea iluzorie a sinelui pe sine, unde afectivitatea ce-l îndreaptă pe fiecare spre sine însuși, nu este privilegiul suveranității, ci, așa cum a punctat-o cu acuitate incomparabilă Pascal, al ironiei mascate de egoismul și mirajele multiple ale amorului propriu. A spune despre conștiință că nu este o
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
căreia funcționează mai multe tipuri de raționalitate și pretenția de a ne mișca numai în matricea raționalității de tip scientist-științific, cred că trebuie puțin depășită sau privită cu anumită rezervă. Sunt oameni pentru care raționalitatea se împacă bine cu valorile afectivității, mă gândesc la cei care realizează un echilibru între credință și cunoaștere și care este dominantă, cred, în societatea noastră. Cred că și în rândul tinerilor sunt asemenea fenomene. Ceea ce mi se pare mie interesant în aceste discuții este acest
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
căreia funcționează mai multe tipuri de raționalitate și pretenția de a ne mișca numai în matricea raționalității de tip scientist-științific, cred că trebuie puțin depășită sau privită cu anumită rezervă. Sunt oameni pentru care raționalitatea se împacă bine cu valorile afectivității, mă gândesc la cei care realizează un echilibru între credință și cunoaștere și care este dominantă, cred, în societatea noastră. Cred că și în rândul tinerilor sunt asemenea fenomene. Ceea ce mi se pare mie interesant în aceste discuții este acest
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
frecvența experiențelor de învățare, ceea ce duce la scăderea performanțelor școlare. Deprinderile de comunicare și relaționare reprezintă un factor protector față de comportamentele de risc și față de situațiile de criză. Prin dezvoltarea abilităților de comunicare și relaționare se pot preveni stările de afectivitate negative și care au consecinte negative multiple. Decalogul comunicării: 1. Nu poți să nu comunici; 2. A comunica presupune cunoastere de sine și stimă de sine; 3. A comunica presupune conștientizarea valorilor celuilalt; 4. A comunica presupune a ști să
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
operă educativă de anvergură, care antrenează toate direcțiile creșterii și dezvoltării sale: fizică, psihică, afectivă, morală și socială. În această acțiune, rolul părinților are o importanță fundamentală, deoarece nici un copil nu poate fi educat decât într-o ambianță definită de afectivitate și dragoste. Relația părinți-copii deține un rol deosebit atât în fixarea celor mai adecvate deprinderi comportamentale, cât și în asigurarea unei condiții psihologice normale. O asemenea relație presupune norme precise, care corespund următoarelor abiective ce stau la baza rolurilor părinților
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
sau fiica lor riscă să n-o abordeze nmai târziu decât cu aprehensiune. Se vede că toate dificultățile de adaptare ale cuplului au repercursiuni asupra echilibrului copiilor și a dezvoltării personalității lor. 1.4.4.Stilurile parentale în funcție de control și afectivitate Îngrijirea copilului devine tot mai complexă, pe măsură ce părinții iau în considerare sarcini legate de disciplină, control și formarea caracterului.Părinții diferă mult între ei în funcție de modul în care abordează aceste sarci. Unii sunt calzi, relaxați, interesați de îngrijirea și educarea
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
contribuții la analiza stilurilor parentale au identificat patru tipuri: autoritar (authoritarian), permisiv, neglijent și autorizat (authoritative), în funcție de nivelul controlului și afecțiunii parentale (D. Baumrind, E.E. Maccoby și J.A. Martin). Controlul este uneori exprimat și prin sintagma „cerințelor parentale", iar afectivitatea sau căldura și susținerea părintească este uneori numită și „simpatie parentală" (E.E. Maccoby și J.A. Martin, 1983). Controlul sau cerințele parentale se referă la tot ceea ce părinții întreprind pentru a integra copilul în ansamblul familiei, constând în „cerințe mature
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
subiect în cadrul unei acțiuni, asupra dinamismului său au fost făcute din cele mai vechi timpuri. Unii sunt rapizi, emotivi, tumultuoși, dinamici, alții sunt mai lenți, își păstrează calmul, nu au izbucniri necontrolate. Toate aceste particularități aparțin atât activităților intelectuale și afectivității, cât și comportament exterior. Trăsăturile și tipurile temperamentale sunt cea mai accesibilă și mai ușor constatabilă latură a personalității. G. Allport arăta că temperamentul se referă la fenomenele caracteristice firii unui individ, la înțelegerea susceptibilității sale la stimuli emoționali, la
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
acel schimb de drepturi și obligații pe care ar trebui să le aibe în mod normal cu societatea fiind într-un permanent conflict cu normele de conviețuire socială și cu legislația juridică. Promovarea exagerată a propriilor interese subiective face ca afectivitatea să domine și să deformeze interpretarea situațiilor obiectuive exterioare, proiectând asupra lumii propriile dorințe și temeri egoiste. Nivelul stimei de sine afectează puternic performanțele în toate activitățile, mecanismul circularității cauzale funcționând aici deosebit de pregnant:cei cu o înaltă apreciere de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
semnificantului și a semnificatului. De exemplu, simbolurile algebrice, matematice sunt doar semne; nu există nicio știință exactă care se poate exprima doar prin simboluri. Acestea exprimă realități concrete, iar semnele sunt utilizate ca simboluri în artă. Astfel, simbolul presupune interpretare, afectivitate, dinamism, acționând asupra structurilor mentale. Cunoașterea simbolică nu e dobândită și nici identică pentru toți. Simbolurile sunt utilizate în diverse domenii de activitate cum ar fi: psihanaliza, religia, arta, cultura, antropologia, hermeneutica, istoria religiilor, având mai multe caracteristici: Simbolul sugerează
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
lasă apoi să curgă încet, vrând parcă să-l cântărească și să-l miroase” Buteau este de fapt un ”Ion francez” în ceea ce privește pasiunea pentru pământ, pasiune transformată în obsesie, pământul devenise ibovnică, fiind asociat cu sexualitatea animalică și nu cu afectivitatea: ”Trecuse un an, și acest prim an de stăpânire fu pentru Buteau o mare plăcere. În nicio vreme, când lucrase pentru alții, nu scornise pământul arându-l atât de adânc: era al lui, vroia să-l pătrundă, să-l fecundeze
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
copil un univers microsocial generator de frustrări. Cunoașterea de către instutori/profesori a unor dificultăți și disfuncționalități poate constitui cadrul de referință pentru inițierea unor măsuri compensatorii. Fenomenul frustrării a constituit punctul de plecare în elaborarea unor teorii asupra personalității și afectivității copilului. În literatura de specialitate se observă că frustrarea tinde a deveni sursa de explicație a unor fenomene sociale, unii psihologi acordându-i un loc central în problema fericirii cotidiene a omului (o persoană nefericită sau deprimată este o persoană
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
dificultățile (multe dintre ele consecințe ale trăirii diferitelor frustrări), fără derogări de la muncă, cinste și obiectivitate, sunt în măsură să asigure progresul școlar al copilului și dezvoltarea personalității sale potrivit particularităților de vârstă și individuale. CAPITOLUL I ROLUL MOTIVAȚIEI ȘI AFECTIVITĂȚII ÎN ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE A ȘCOLARULUI I 1. Aspecte privind motivația Activitatea de asimilare a cunoștințelor de către elev trebuie să fie susținută, în mod necesar, de o dorință vie de a învăța, de voința de a învăța. Pentru a
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
conflictele lui (interioare și/sau exterioare) și-l ajută, așa cum se pricepe mai bine, ca ființă omenească obișnuită, dar caldă-cel puțin să (și) le înțeleagă sau, eventual, chiar să (și) le depășească” (Albu, 2002, p.74) I 2. Aspecte privind afectivitatea Realizarea oricărei acțiuni declanșată de un motiv sau altul, prin care se satisface o anumită trebuință, este însoțită de o trăire emoțională. Tendințele, dorințele sunt însoțite, în permanență, de anumite trăiri pozitive sau negative pe care le denumim stări afective
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
povestea, dar nu este rândul tău să citeș ti!”, cele două eleve s-au liniștit). Dată fiind importanța sentimentelor, se pune problema în ce situație se poate favoriza construirea de forțe dinamizatoare la elevi. Apare problema factorilor determinanți ai dezvoltării afectivității, în general, și a sentimentelor pozitive, în special. Un prim factor al dezvoltării optime a afectivității este existența unor obstacole în calea tendințelor negative ce apar spontan în primii ani de viață. Pentru gruparea tendințelor în structuri din ce în ce mai complexe este
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]