6,798 matches
-
din sobă și la lumina globulețelor din brad, în cabana din vârful muntelui unde se refugiaseră, pierduți în peisajul euforic din jur, ei se bucurară de frumusețea înălțătoare a Sărbătorii. Au stat lipiți unul de altul și-au privit stelele agățate de fereastra lor, mângâindu-se și sărutându-se ca doi adolescenți încredințați că nu doresc mai mult dar care, data viitoare, cu siguranță nu se vor mai opri aici. Dede Voicu, noul director de creație, se instală în primăvară. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu-i trădeze emoțiile pe care prezența ei i le provoca. Luana se strădui să afișeze o atitudine cât mai relaxată. Știau, însă, amândoi, că o confruntare nu va putea fi amânată la nesfârșit. Pe tot parcursul serii, ea stătu agățată de Bariu, căutând să-l îndrume spre grupurile din care viitorul om politic lipsea. Spre miezul nopții, profitând de un moment de singurătate, se retrase pe terasă și căută să descâlcească tâlcul sentimentelor pe care le încerca. Își aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să ne retragem pe la casele noastre și să ne bucurăm de calmul dinaintea furtunii. Mergea pe un drum. Era lumină și Bica, la braț cu o bătrânică, venea spre ea zâmbind, împăcată, fericită. Fără un motiv anume, știu că cea agățată de brațul Bicii e mama acesteia, străbunica, pe care nu apucase s-o cunoască. Bica o întrebă: "De ce plângi?" " Pentru că merg la înmormântarea ta". "Și eu tot într-acolo merg și uite ce senină sunt". S-a trezit lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
are și azi. Asta ar explica de ce În oraș sunt trei negustori care se numesc Texeira, De Souza și Menezes, deși arată ca toți ceilalți indonezieni. Povestirile despre istoria legendară a insulei Perdo erau cele mai Îndrăgite de Adam. Se agăța de ele cu pasiune, temător să nu-l părăsească. Nu se Îndoia o clipă că liniștea sufletească resim țită la amintirea lor venea din faptul că Îi dezvăluiau cauza deosebirilor dintre el și ceilalți. Poate că și În el curge
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trăit câțiva ani buni la Paris și presupun că unele vorbe se Întipăresc În minte fără să-ți dai seama.Tocmai m-am Întors de-acolo, așa că de câte ori deschid gura vorbesc pe jumătate franțuzește. — E drept că unele expresii se agață cu mare ușurință. Ce-ai făcut la Paris? — Am studiat. Am urmat L’École des Beaux Arts. Eu sunt artist, pictor. — Ah, Doamne, Încă unul! — Ce vrei să spui?! S a oprit din mers și zâmbetul i s-a șters
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spună tot adevărul, cum se trezește uneori noaptea și vede imaginea lui Karl În lumina scăzută a unui amurg din Bali, cum Își aduce aminte de vremea când avea șaisprezece ani, se Îndrăgostise și era Încredințată că avea să se agațe de amintirile astea și peste un sfert de secol. — E complicat, Mick, s-a mulțumit ea să spună. Eram prieteni foarte apropiați. Trebuie să fi Însemnat ceva pentru mine, deși n-am știut niciodată exact ce anume. Dar mă vezi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
uit niciodată. A Închis ochii și a Încercat să Își aducă totul aminte. A Încercat să nu mai audă tropăitul de pe acoperișul mașinii și să Înlocuiască hărmălaia cu voci cunoscute de ea odinioară. Iată, aproape că izbutea! Trebuia să se agațe de rămășițele amintirilor ca să aibă cum să-i revină. Sigur că aveau să-i revină. 16 Tablourile astea sunt, În cel mai fericit caz, teribil de naive, și-a spus Margaret. A Încercat să-și stăpânească un pufnet de râs
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
O fixa pe Margaret din spatele ghișeului cu ochi bulbucați și cețoși din pricina ochelarilor cu len tile groase prinse În niște rame negre. Avea În jur de cincizeci de ani, nu era mai Înaltă decât Margaret, dar ceva mai plină. Cartonașul agățat de piept, zgâriat și cam șters, Îi indica numele și rangul, Cantik Hartono, infirmieră-șefă. Simțind că hotărârea infirmierei e pe cale să se Îndulcească, Margaret a Încercat să câștige teren. — Soră Cantik, vă rugăm frumos, n-am vrea să socotiți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lor. În consiliu au loc bătălii cumplite, Încăierări și scaune aruncate, amenințări cu moartea, genul ăsta de sănătoase dezbateri studențești. Un băiat, reprezentant al unui grup de islamiști, a găsit acum puțină vreme o pisică moartă pe care i-o agățaseră de coarnele bicicletei. Mi-a spus că cineva i-a aruncat o piatră pe fereastra casei părintești, piatra a nimerit În dormitor, bietul băiat era pierit de frică. Se pare că cei mai porniți dintre comuniștii din consiliu Îi ceruseră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se aflau trei bărbați În elegante uniforme militare gri, râdeau Încetișor Între ei, probabil drept răspuns la ceva ce tocmai se spusese. și-au ridicat privirile când a intrat Margaret În cameră. Unul dintre ei avea o mulțime de medalii agățate pe piept. — Cine-i? a Întrebat. Margaret l-a recunoscut imediat pe președinte. Nu Îmbătrânise frumos, avea obrajii căzuți, cu toate că Își strângea buzele Într-o permanentă sfidare adresată lumii. Urmele de vărsat se accentuaseră și părea să fi luat În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
n-au fost În stare să spună decât asta! Gazda nu mai era acolo, dar petrecerea putea să continue! Nu mai știu bine ce m-a apucat. Nu-mi amintesc foarte limpede ce s a Întâmplat, Însă m-am trezit agățat de spatele polițistului ca un melc pe spatele unei enorme broaște țestoase. Karl a râs din nou, dar de data aceasta râsul lui n-a mai făcut-o să se simtă bine. Polițistul s-a scuturat, a continuat el să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
semăna deloc cu al lui, Însă avea pulpe zvelte, iar când a pus mâna, a simțit mușchiul lung care Îi traversa pulpa până la genunchi. În acele câteva clipe cât se strânseseră În brațe gră biți, ca niște Înotători care se agață de o plută, fusese perfect treaz. Când ea Îl Încălecase, și-a simțit fiecare părticică a corpului cu o limpezime pe care n-o mai cunoscuse niciodată, de parcă fiece mușchi era un cuvânt articulat ori un gând. Apoi, Întinși unul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pomul de Crăciun de la orfeli nat, fără lumini, nici măcar un adevărat pom, doar un biet puiet pe jumătate uscat, cu ramuri tunse ca să nu ocupe prea mult loc. Pe unele crenguțe erau atârnate câteva flecuștețe, mingi de ratan, vreun fruct agățat cu un fir scurt, dar n-avea nici o importanță, pentru că nici un copil nu știa ce e Crăciunul. Erau și daruri, șosete purtate, o cutie cu biscuiți sau vreo jucărie pe care cine știe ce copil bogat de la oraș n-o mai voia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sub povara privirii lui, incapabilă să mai lupte, incapabilă să fugă. Îi era imposibil s-o mai ia din nou de la capăt. În mintea ei se așezase pîcla, nu se concentra, nimic clar, nimic precis, nu avea de ce să se agațe. Se știa dezarmată, nu avea forță, nu avea dovezi, cum să poți lupta așa, cu mîinile goale? La ea nu era decît înverșunare, înverșunare oarbă și atît". În legătură cu portretele impecabile, proza Doinei Popa trimite la o temă foarte actuală: în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i dezvăluie alte zeci de amănunte, scăpate de ea la lectură. Găsirea lui era un fel de treaptă, un alt bilet de intrare în casa profesorilor. În tot cazul ea nu dori să-și precizeze, să-și conștientizeze intenția. Se agăță, ca înecatul, de un nume auzit de multe ori, pomenit de Alexe și Nina în contexte oarecum favorabile. Din acel moment ea se cuplă, senzorial și afectiv, spre această direcție. Săptămâni întregi răscoli bibliotecile, librăriile și anticariatele, consumă îndârjită text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Matei, un băiat taciturn, necăsătorit, slăbuț, palid, cu părul rărit pe creștet, meticulos și răbdător, cu o vocație de înger, de-o politețe demodată cu femeile. Își saltă de pe cap căciula, sau basca, ce are, se înclină, la cuier își agață pardesiul tocmai la perete, chiar dacă știe că i se va murdări de var, lasă altora locul din față.. Pe hol se oprește lipit de zid și te așteaptă să treci cu toate că pe holul larg s-ar putea strecura și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lângă el. Părea nedormit, pungile de sub ochi îi erau vineții. De acolo zăriră cârdul de muntence, traversând parcela de porumb, dezolant de goală acum, de-a latul. Mergeau în șir indian, cu traiste mari, roșu cu negru, țesute în casă, agățate pe umăr. Înaintau încet, nepăsătoare, spre șosea era ceva tulburător în acea despărțire, șirul lung de fete, aceste păsări călătoare, ce se întorceau în cuiburile lor de munte și traversau grav câmpia, centimetru cu centimetru, pas cu pas, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gata! Ce însemna "gata"? Pe ea cuvântul o ducea cu gândul la moarte. Era frig afară, înnourat, se gândi că peronul autogării trebuie să fie plin acum de tinerele muntence cu traistele lor aspre, țesute în casă, roșu cu negru, agățate pe umăr. Trecu vara fără să se petreacă nimic deosebit pentru Carmina. Mici stări de exuberanță, generate de câte o idee, exuberanță ce începea să pâlpâie înainte de a se contura cu precizie. Avea dese momente de inhibiție, gândul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ici pe colo spusele celuilalt. Din colțul ei Nina savura această înfrângere simulată, ochii ei aruncau fulgere vesele, își freca palmele de mulțumire, mai strecura câte o șopârlă, aparent imparțială, de dragul diversiunii, de obicei oaspetele o lua de bună, se agăța ca înecatul de fraza ei care părea să-i vină în sprijin, ea îl încuraja, îi mai servea o replică, parcă îl împingea cu umărul către locul dorit. Alexe para, amuzat că rivalul mușcase din nadă, nu exista nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din casă unghiul de lumină potrivit, indiferent ce lăstar sădea în pământ, atunci când era lună plină, se prindea, cu siguranță, era suficient să-l atingă cu mâna, să-i vorbească în șoaptă, plantele i se încolăceau pe braț, i se agățau de umăr, ea le înlătura veselă se făcea că le ceartă, când schimba pământul dintr-un ghiveci umbla printre rădăcini, fără nici o teamă că le-ar putea frânge, că le-ar putea pricinui vreun rău, trăgea de firișoarele ce împânzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sub povara privirii lui, incapabilă să mai lupte, incapabilă să fugă. Îi era imposibil s-o mai ia din nou de la capăt. În mintea ei se așezase pâcla, nu se concentra, nimic clar, nimic precis, nu avea de ce să se agațe. Se știa dezarmată, nu avea forță, nu avea dovezi, cum să poți lupta așa, cu mâinile goale? La ea nu era decât înverșunare, înverșunare oarbă și atât. Și totuși, nu, își zise, nu pot să-i accept ideile numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cald e! Fana o ascultă străină, parcă nu realiza înțelesul cuvintelor. De undeva, de aproape se auzea guițând porcul. Apoi o revăzu la casa căsătoriilor, împreună cu agronomul ei, el într-un costum foarte deschis, bleu, ea într-o rochie vișinie, agățată de brațul lui, tulburată, pe urmă masa de la restaurant organizată ca în basme, oamenii ăia străini, bine hrăniți ce-l însoțeau pe agronom, veselia lor, vârtejul, gălăgia de dinaintea plecării, portierele mașinilor trântindu-se una după alta, motoarele puse în funcțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi altfel. DRAGOSTEA VINE DE-A VALMA, așa a spus Sidonia iar nouă trebuie să ne pună cineva foc la tălpi ca să ne urnim unul către altul. Dar nu-și exterioriză gândurile. Un fel de teamă o făcea să se agațe de el cu orice preț. Nu știu, nu știu ce să spun, spuse cu voce tare. Totul mi se pare forțat ori noi nu avem nici un motiv serios să ne grăbim. Va trebui totuși să iei în serios propunerea mea, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de în filetare, să regleze presiunea jetului, din care pricină mâna sa intrase foarte des în contact cu soluția de piatră vânătă și apă de var. Îi asigură că boala aceea a unghiilor, în afară de faptul că era enervantă, din cauză că se agăța mereu, fără să vrea de fel de fel de țesături, se dovedea a fi absolut nedureroasă. Când au ieșit din casă, Carminei i s-a părut că aerul din curte este nemaipomenit de curat. Amândoi părinții îi urmau pe alee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-l mai recunosc pe Ovidiu. Parcă acum mai an trăgeam de el ca de-o mâță moartă, să se prezinte la examene cât de cât pregătit. Traversa o stare de indiferență totală, plutea prin camere, nimic nu i se agăța de mâini. Îi era dor să fie undeva în apropierea unui munte, să încremenească în loc și să fixeze vârfurile încă acoperite de zăpadă și ele să fie o promisiune îndepărtată, un fel de rezervă a sufletului, neștiută de nimeni. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]