11,041 matches
-
cu greu de pe o parte pe alta, ele se sfărâmau și se pierdeau prin așternut din chingile feșelor albe. Fără acest tratament constant pe care mama mi l-a aplicat cu consecvență ani de zile, boala misterioasă ar fi avansat agresiv. Draga mea, acum sunt asemeni unui copil care Învață să meargă . Sufletul meu e cenușiu. Te las să transformi cenușa În aur. Ai un fel brutal de a mă Îndepărta de suferință, care mă sperie uneori,,. Nu-mi mai vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care o aprinde, așteaptând ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și se vâră pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
subiect și uneori mă întrebam dacă dragostea mea pentru Georgie era destul de puternică pentru a rezista la presiunea mizeriei și haosului în care mă zbăteam acum. Totuși, când o găsisem în compania lui Alexander, simțul posesiei se trezise brusc și agresiv: un simț al posesiei ce dăinuia acum în mine ca un resentiment dureros. Ciudat era faptul că nu mă mâna o nevoie acută de a o vedea pe Georgie. Ceea ce-mi doream în clipa aceea era doar să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
stare. Înclinația mea spre o lume mai blândă, pe care Palmer o remarcase, era exact trăsătura care murise în mine. Nici chiar în cele mai bune momente ale sale nu fusese o trăsătură angelică; mai degrabă o formă mai puțin agresivă de egoism. Și totuși niciodată nu mă trădasem așa că nici Antonia, nici Alexander nu știa ce gândesc cu adevărat. Și simțeam o oarecare satisfacție la gândul de a le ascunde asta. Nu puteam ierta nici faptul că blândul Alexander îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de zor. Pe șantierul de lângă depozitul de cărbune, muncitorii tăiau cu ferăstrăul, băteau cu ciocanul și Întindeau beton umed pe niște cărămizi ruginii. Păreau mai puțini decât de obicei, dar la fel puși pe treabă. În curând căldura va deveni agresivă și smoala se va topi, ajungând să se lipească de tălpi. La ora asta Însă, ziua era Încă proaspătă și plăcută, iar muncitorii, Încă treji, nu Începuseră să polueze aerul cu prostiile lor profane despre politică. Soarele orbea ferestrele; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Westinghouse cu uscător, sau chiar decât o bombă atomică: urma să-mi construiesc un viitor, fără ca, totuși, să-mi treacă măcar prin minte că, la fel de bine, se putea ca viitorul să mă construiască pe mine. Dar, fiind fiul de o agresivă independență al unor părinți energici, credeam cu ardoare că poți acționa pentru a-ți susține propriile interese - din nou, fără să înțeleg prea bine că, în ciuda tuturor lucrurilor extraordinare pe care, poate, izbutești să le faci la perfecție, punându-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
găsească mântuirea. Detectivul este mântuitorul ucigașului. Închipuiți-vă cum ar fi ca Iisus Hristos să vă urmărească pretutindeni, încercând să vă prindă și să vă mântuiască sufletul. Nu ca un Dumnezeu pasiv și răbdător, ci ca un copoi tenace și agresiv. Vrem ca ucigașul să mărturisească la proces. Vrem să-l vedem în imaginile din sala de judecată, înconjurat de semenii săi. Detectivul este un păstor, și vrem ca ucigașul să se întoarcă la turmă, în mijlocul nostru. Noi îl iubim. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nesfârșit de-a v-ați ascunselea. Închipuiți-vă cum ar fi ca Iisus Cristos să vă urmărească pretutindeni, încercând să vă prindă și să vă mântuiască sufletul. Nu ca un Dumnezeu pasiv și răbdător, ci ca un copoi tenace și agresiv. Dom’ sergent deschide capsa de la tocul armei, cu același gest cu care Helen deschidea capsa poșetei, și scoate pistolul. Zice - sau Helen zice, sau zice cine-o fi: — Ce-ar fi să-i omorâm așa, în stil clasic? Acum asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cinstit, principial..." Să știi un lucru, pe care ai să-l simți, dacă nu l-ai și simțit: incultura nu doare, că spunea Sadoveanu despre prostie dacă ar durea, ai auzi o mulțime de urlete. Incultura, băiete, doare, cînd devine agresivă. De-aceea te iubesc! Băiete, încă două! spune chelnerului care aduce vodca lui Mihai. "Dumnezeule! Cum să mă topesc?! gîndește Mihai cu groază. A trecut la declarații de dragoste; nu-i sănătos..." Luați și paharul ăsta cu apă, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
făcea griji din pricina chestiei; în al treilea îl asculta cu atenție pe Dave 2 și în al patrulea îi întorcea spatele lui Dan. Carol cea din beznă, spectrul, personajul ex machina zâmbi și trecu mai departe. De asemenea, devenea din ce în ce mai agresivă. Odată, când trecea pe Fortune Green Road, un zugrav își lăsase bidineaua deoparte și îi complimentase silueta zveltă - asta ca să mă exprim ceremonios -, iar ea se întorsese la el și îi strigase „Băga-te-aș undeva!“, după care se îndepărtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din caracteristicile bărbaților. — Câte ceva din caracteristicile sexuale? i se insinuă din nou tenta răutăcioasă în voce. Se poate. Am încercat să par împăciuitor și glumeț, astfel încât să-i fiu pe plac. Dar el mi-a întors-o pe un ton agresiv: — Mi se pare că vorbești în clișee. Asta e greșeala pe care voi, tinerii, o faceți mereu când vine vorba de astfel de lucruri. Uneori, întreaga voastră viziune asupra domeniului sexual pare o tentativă de a submina Masivul Central ginecologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
anal al lui Dan, dar o înfrânse tocmai pentru că exista. Acesta era momentul ei. Confirmarea a ceea ce era cu adevărat... o dură, nu-i așa? Ideea că poate să i-o tragă lui Dan, să-l penetreze cumva, o făcuse agresivă, o transformase într-o violatoare... Dur, dar adevărat. Hai să fim serioși, dacă îi dai cuiva un pistol încărcat și îi oferi și o țintă - silueta unui om - e clar că va trage, nu crezi? Ar fi naiv să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu uităm de principalul șablon de moralitate și echilibru emoțional: viața de familie. Am avut deja ocazia să-l vedem pe doctorul Margoulies la el acasă. Poate că nu era tocmai drăguț. De fapt, nu era deloc drăguț - egoist, dominator, agresiv și duplicitar. Dar conștiincios, da - de o conștiinciozitate orbitoare și dureroasă, așa cum, fără îndoială, putea mărturisi și Naomi. În definitiv, cine altcineva decât Alan ar fi putut să-i citească pasaje din Leach și Jolly în timp ce ea dădea la boboci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
destine dintre cele mai ciudate. Chiar săptămâna trecută citise în ziar despre un coleg cu doi ani mai mare. Acum era bărbat în toată firea, deși era clar că, în sufletul său, rămăsese doar un copil în ceea ce privește amoralitatea și definiția agresivă și violentă pe care o dădea ideii de sexualitate. Prin urmare, acest băiat, care lucra în mediul birocratic de provincie, un director de servicii sociale sau ceva de genul ăsta, dansase în jurul focului (gaz, imitație de bușteni), rostind incantații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
foarte agreabil pentru victimele răpitorilor din Beirut. Ți-i puteai închipui, de asemenea, pe părinții lui răspunzând cu aceeași decență și demnitate la întrebările ziariștilor. Dar era la fel de ușor de imaginat că ulterior ar fi dezvoltat o atitudine stridentă și agresivă, protestând împotriva politicii guvernului și organizând propria campanie de eliberare a fiului lor, din bucătăria casei de suburbie unde locuiau. Între timp, fiul lor ar fi ridicat moralul celorlalți ostatici, povestindu-le despre ghinioanele pe care le-a avut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nebunu’ de Dinescu și Patapevici era rău pe vremea lu’ Ceaușescu și e rău și-acuma. Da’ vine domnul nostru Vadim Tudor și face ordine... Bine, și aveți vreo soluție la asta? - am fost întrebat, mai mult sau mai puțin agresiv. Vreți desființarea CNSAS? Nu. Ar fi exact ce vrea PRM. CNSAS ar putea fi nucleul unei alte structuri, care să încerce să evalueze și să descrie, pe baza unei legi de condamnare a sistemului comunist din România, răul în integralitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
i f\r\ cagul\" O piatră aruncată într-un ecran de computer- aceasta a fost prima imagine pe care mi-a conturat-o în minte 11 septembrie 2001. De o parte, America tehnologizată, organizată și bine luminată, de cealaltă, primitivismul agresiv al lumii arabo-musulmane. Acum, privind nenumăratele fotografii ale torturilor și umilințelor de necrezut la care au fost supuși prizonierii irakieni de către militari americani în uniformă, ce dracu’ să-mi mai treacă prin cap? O maimuță turbată, cu cască de camuflaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
labe și călărită de soldații americani. Civili irakieni împușcați din elicopter. Alte seturi de fotografii arată atrocități asemănătoare comise de militari britanici. Trei militari americani, sg. Mike Sindar și soldații Ramon Leal și David Bischel, declară că astfel de comportamente agresive sunt foarte răspândite în rândurile armatei americane. Pentagonul însuși recunoaște moartea a 25 de deținuți în urma torturilor și bătăilor. Și toate acestea nu s-au petrecut nicidecum în secret, pe întuneric, cu cagule pe față - dimpotrivă, militarii USA și UK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Gheorghe sau a îngeresei Mihaela Tatu. Se pune, astfel, în practică o imposibilitate oximoronic definită de înțelepciunea populară: Și cu dânsa-ntr-însa, și cu sufletu-n rai. De altfel, creștinismul însuși a fost de la bun început găunos. O religie exclusivistă și agresivă, prost deghizată în nonviolență și milă. Un film mult mai puțin văzut și discutat decât Patimile... spune asta cu mijloacele artei unui mare creator: Dogville, în regia lui Lars von Trier. Primul mare film anticreștin pe care îl cunosc. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-și pună singură opreliști În calea tentației. Așa era ea ; așa era la noi În cartier. Așa că, atunci cînd se rostogolea greoi pe trepte, era În general destul de cherchelită, ceea ce explică probabil cum de putea ațipi În toiul acelei viermuieli agresive și al scîncetelor. Așa era mama, adormea ca și cum ai fi apăsat pe Întrerupător și imediat Începea să sforăie. Multă lume are părinți sugative, nu-i nimic deosebit În asta, Însă acum, cînd dau filmul Înapoi, Îmi dau seama că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
După aceea, devenise din ce În ce mai neliniștit; totul i se părea suspect În sanatoriul acesta, pe ale cărei coridoare se Înstăpînise groaza. În după-amiaza acelei zile, la ora ceaiului, doctorul Forester pomenise de „bietul Stone“. „de ce bietul?“ Întrebase Johns, pe un ton agresiv, aproape acuzator. „Suferă cumplit... are o tumoare... Moartea ar fi pentru el o binefacere!“ Spre seară, Johns se dusese În grădină, ca să se mai liniștească. Discul soarelui În amurg semăna cu un cap de mort atîrnat la intrarea aleii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la viață - îndesându-i unul dintre icurile astea de oțel masiv într-o vertebră de la baza șirei spinării? Poate că atunci ar face saltul către viață, mi-ar vorbi pe tonuri animate despre ultima retrospectivă Hitchcock, ar lansa o discuție agresivă despre drepturile femeilor, și-ar înclina un șold într-un fel provocator, și-ar dezgoli un sfârc. În schimb, am stat față-n față în acel labirint de aparate electrice, parcă total decerebrați. Limbajele erotismelor invizibile, ale actelor sexuale nedescoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de accident. Sprijinindu-mă de geamul din spate al taxiului, m-am surprins că tresar de surescitare la vederea fluxurilor de trafic din intersecțiile de pe Western Avenue. Lăncile scăpărătoare ale luminii după-amiezei, refractate în ornamentele cromate, îmi sfâșiau pielea. Jazzul agresiv al grilajelor de radiator, mișcarea mașinilor îndreptându-se spre Aeroportul Londra de-a lungul benzilor opuse de circulație luminate de soare, obiectele stradale și indicatoarele de traseu - toate acestea păreau amenințătoare și suprarealiste, la fel de captivante ca niște aiuritoare jocuri mecanice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dus înapoi în curtea blocului. Bulevardul mărginit de copaci care ducea la centrul comercial al cartierului era pustiu, iar mașinile erau parcate față în spate sub platani. Bucuros să pot umbla fără să fiu doborât din picioare de vreo gospodină agresivă, m-am plimbat de-a lungul bulevardului, când și când sprijinindu-mă de-o bară de protecție lustruită ca să-mi trag sufletul. Mai era un minut până la ora două și centrul comercial era gol. Mașinile umpleau artera principală, parcate câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe Renata când se urcă în mașină lângă mine. - Te simți bine? Unde mergem? M-am uitat uimit la volanul dintre mâinile mele, la panoul căptușit de instrumente, cu cadranele și butoanele lui de control. - Unde vrei să mergem? Stilizarea agresivă a acelei carlingi produse în masă, profilurile exagerate ale spațiului de bord, îmi accentuau sentimentul tot mai puternic al unei noi uniuni dintre corpul meu și automobil: uniune mai intimă decât sentimentele pe care le încercam pentru șoldurile late ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]