1,869 matches
-
zâmbit, ești un înger. Ce m-aș face eu fără tine? ― Ce-ai face bine să faci, Jemima, este să arăți ca oricare pasager care vrea să ajungă la la Los Angeles cu străluciri în priviri. Acum arăți ca o ajunsă. ― Ca o ce? ― Ca o ajunsă. Adică una care a reușit, cum vrei să-i spui. Se uită la ceas. Doamne, mai bine am pleca, dacă vrem să ajungem la timp. Ai totul pregătit? ― Aproape. Trebuie doar să mai scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aș face eu fără tine? ― Ce-ai face bine să faci, Jemima, este să arăți ca oricare pasager care vrea să ajungă la la Los Angeles cu străluciri în priviri. Acum arăți ca o ajunsă. ― Ca o ce? ― Ca o ajunsă. Adică una care a reușit, cum vrei să-i spui. Se uită la ceas. Doamne, mai bine am pleca, dacă vrem să ajungem la timp. Ai totul pregătit? ― Aproape. Trebuie doar să mai scriu un bilet pentru Sophie și Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
seniorului Shiraishi în ziua aceea pe plaja de la Ogatsu. Veți lua cu voi îndeajuns de multe sulițe, însemne și chiar haine pentru însoțitorii voștri, ca să nu pătați onoarea Stăpânului printr-o înfățișare neplăcută când veți ajunge în Nueva España. O dată ajunși acolo, zise seniorul Shiraishi îndreptându-și privirea către tălmaci, vă veți supune întru totul poruncilor seniorului Velasco. Străinul ce purta numele de Velasco îi privea cu un zâmbet trufaș în colțul gurii. Surâsul său le spunea japonezilor că fără el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să mă duc neapărat, spuse Nick, coborând panta cu casca În mână. Chestiile astea-s enervante ca dracu’, fie ude, fie uscate. Tu o porți pe-a ta? — Tot timpul. Am Început să chelesc din cauza ei. Hai să intrăm puțin. Ajunși Înăuntru, Para Îi spuse să se așeze. — Știi, nu-s bune la nimic, spuse Nick. Mi-amintesc că atunci când le-am primit ne dădeau un pic de siguranță, da’ prea des le-am văzut pline de creieri. — Nicolo, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
el câteva discuții filosofice până târziu În noapte. Într-o seară, toată lumea mersese la un concert Pearl Jam, mai puțin Zoomer. După ce s-a terminat concertul, unii au vrut să meargă Într-un bar. Ea a preferat să meargă acasă. Ajunsă acasă, a găsit ușa descuiată, iar asta a enervat-o pentru că se găsea mereu cineva care să o uite descuiată. Când a pășit În sufragerie, a lovit-o un miros groaznic. Nu era sânge, ci sudoare, izul fricii și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
casă, dar nimeni în afară de Dimitrios și de cei doi paji negri nu-i trecuseră vreodată pragul. Cu toții își îndreptau privirile și atenția spre ferestrele de la etaj ale iatacului, pentru a surprinde ceva, cât de sumar, din existența Feliciei, această ființă ajunsă legendară, născută, crescută și ținută în colivie pentru a satisface în exclusivitate tainicele și umbroasele plăceri ale armatorului. Tot ce își puteau imagina că au văzut era doar o imperceptibilă unduire a perdelelor, ca o bătaie de aripi fragile și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ei și au acum câteodată accese de independență. Și sunt sigur, că vor descoperi singuri acest lucru, chiar în prima zi de după suspendarea lui Băsescu, sau cel mai târziu după alegerile din 2014, când se vor trezi și fără locomotivă, ajunsă așa de obosită, cum e ea acum, și mai presus de asta, fără un proiect viabil de înlocuire. Ce spuneți, oare nu a venit timpul ca să apară un proiect politic bine structurat și pe termen lung în afara lui Traian Băsescu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pornită parcă să facă înconjurul lumii, pe un drum simplu care nici nu merita să fie băgat în seamă, rămânând mereu grațioasă, zîmbi-toare, discutând cu același farmec și ușurință, doar cu câteva broboane de transpirație pe frunte și pe brațe. Ajunși sus, se desfășura înaintea noastră o magnifică panoramă asupra mării. Spațiul, cam strâns în port din pricina golfului se deschidea acum fără margini. Am căutat să întrețin o conversație "burgheză" cu Viky, ca să demonstrez că-i sunt prieten bun, că nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
s-ar fi întîmplat. O nouă încercare s-a terminat tot așa de stupid. După o zi, am găsit-o culcată, în lacrimi. (Locuia ca studentă într-o cameră din București, rudele fiindu-i în provincie. După un an, Viky, ajunsă și ea studentă, a venit să locuiască cu dînsa.) l-am vorbit, am consolat-o, i-am explicat, până ce într-un moment de desperare de a nu ști ce să fac și din pricina nervilor încordați, am început să plâng; și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Care nu se mai opune. Probleme nefăcute-n vreme Ridică alte întrebări; Liderii răspund cu scheme, Cu fumul parfumat din nări. Mai tare, clar și la concret, Și tot pe față, nu discret! Ce ați făcut în timpi sonori Lideri ajunși cu capu-n nori?? Cu foloase dobândite, Socotindu-ne uituci, Pe față și-mbrobodite, Ați pus țara pe butuci. * Carii, molii, rozătoare Lacome în mersul lor, Au dat buzna, tocătoare Într-un timp uluitor. 6 decembrie 2004 „Nu tot ce zboară
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
o întâlnire tandră, la un dulce moment de deplină înțelegere, de intimitate absolută. Era plăcut să-i simtă trupul lipit de al său, să-i simtă gustul buzelor, căldura, strânsoarea nervoasă a mâinilor. Rămaseră puțin astfel, strânși unul în celălalt, ajunși, printr-un miracol, departe de vicisitudini, de oboseală, de atrocitățile în miezul cărora se depănau existențele lor. Când buzele li se dezlipiră, nu mai era nevoie de cuvinte, era doar dorința fiecăruia în parte. Ochii Lidaniei se tulburaseră ușor, gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ținu să adauge: — „Cine îi ajută“, înțelegeți? Chiar așa a spus. Ca și cum n-am ști cum merg treburile astea: țăranii săraci, striviți de taxe și de nenoroc, se îndatorează de la clarissimi, pe urmă nu reușesc să plătească și iată-i ajunși coloni semiliberi, sclavi de fapt, constrânși toată viața lor - și constrânși după aceea și fiii lor - să împartă cu dominus roadele pământului care odată era al lor. — E adevărat, fu de acord Vitalius. Așa se întâmplă că atâta lume sărmană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spună, dar era sigur de un lucru: chiar dacă Etius avea într-adevăr cu el trupe auxiliare, cei de acolo de sus erau oameni cu o instrucție temeinică. Dar iată că răsună un nou strigăt de luptă. înaintea sa, întreaga armată, ajunsă acum departe, în câmpie, trecuse la deplasare rapidă și caii se lansau în galop: atacul. Inima lui alerga împreună cu tovarășii săi și întreg trupul părea să freamăte, răzvrătindu-se împotriva ordinului de a nu acționa. Cu toate acestea, trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
casă, dar nimeni în afară de Dimitrios și de cei doi paji negri nu-i trecuseră vreodată pragul. Cu toții își îndreptau privirile și atenția spre ferestrele de la etaj ale iatacului, pentru a surprinde ceva, cât de sumar, din existența Feliciei, această ființă ajunsă legendară, născută, crescută și ținută în colivie pentru a satisface în exclusivitate tainicele și umbroasele plăceri ale armatorului. Tot ce își puteau imagina că au văzut era doar o imperceptibilă unduire a perdelelor, ca o bătaie de aripi fragile și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
rămas liber Între cele două banci, Înghesuiți În picioare alți zece-doisprezece deținuți ce datorită virajelor În viteză a dubei, incomodau pe ce-i de pe scaune iar acesștia În compesație, loveau cu pumnii și picioarele Încât ajungeai la tribunal, gata maltratat...! Ajunși În curtea din spate al Tribunalului Mare, gardienii formară un cordon cu armele În poziție de luptă, prin care arestații În pas alergător fiind dirijați Într-o mică cameră de așteptare fără ferestre or alt mijloc de aerisire. Câteva momente
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru a atenționa șoferul că un călător coboară la următoarea stație. 1 În engleză În original old boy. Departe de sensul de „vârstnic”, această expresie tipic britanică se referă la modul În care se adresau unii altora aristocrații sau cei ajunși cînd făceau școala Împreună, de obicei la instituții cu pretenții; expresie folosită nostalgic Între ei odată ajunși pe picioarele lor, care prin extensie a ajuns să desemneze membrii unei rețele de relații sociale bine puse care ajuta pe cei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stat acasă. Lipsurile erau așa de mari, încât au vândut și lingurile cu care mâncau ca să poată trăi. La vremea aceea nu aveau încă apă curentă. Între 1995 și 1996 a fost pace. Jowida s-a dus iarăși la universitatea ajunsă însă la acea vreme o ruină. A ținut cursuri între ziduri fumegânde. Dresda lor, depărtată de a noastră. Cămașa mai aproape decât haina. Și acum se face școală în ruine. Educația se mută complet primăvara și vara, fiindcă iarna îngheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
act cu adevărat bun, pus la îndemâna celor mulți, dar practicat și în unele țări din Apus, este politica de înlesnire a cumpărării sau construirii de locuințe prin acordare de credite, restituibile în rate convenabile. - Da, asta da. - Da, dar cei ajunși detestă și vor continua să deteste vechea clasă pe care de fapt o înlocuiesc, și căreia, treptat, îi preiau, sub ochii noștri, numai starea de bine și defectele, neobservând pe încă mulții nedreptățiți și săraci ai noii societăți în devenire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei soț; își duse mâna dreaptă la gură, în timp ce crucea se mărea și îndepărta spre zare cu inscripția fenomenală „INRI” și dedesubt: „Alexandru Lung”. La plecare, Ana, în tăcere, mă luă de braț; în spate ne urmară cele două femei. Ajunși acasă mă întrebă nefiresc: - Ce faci? - Nimic! răspunsei, în timp ce ea, tot nefiresc - sau poate într-o Mare Judecată a Lumii, foarte firesc - mă mângâie pe frunte, fără rostirea vreunui cuvânt, de față cu cele două femei, care nu dădură nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să le fi spus? Nu era pentru prima oară când mă târam iar spre ajunul plecării mele la New York. Ce se întâmplase? Am invitat-o pe Selina la o cină într-un restaurant scump. Ne-am certat cumplit din cauza banilor. Ajunși acasă, a urmat o ședință amoroasă de rămas bun, bogată în amănunte, cu o Selină plină de talente și suferință, și eu mai carnal ca oricând. După care, din câte îmi amintesc, au urmat câteva păhărele și pregătirea de calcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un ceai de rădăcini. în cazul unor astfel de afecțiuni doamna O’Toole își pune toată nădejdea în rădăcina săgețelei. Merge de-a dreptul în miezul afecțiunii și, zdrang!, ești vindecat. — Rochia, zise Vultur-în-Zbor, ridicându-se în capul oaselor până ajunse ca un briceag, cu picioarele odihnindu-i-se de-a lungul rogojinei de papură, iar bustul și capul ridicate și aplecate în față, întrebător,spre mijlocul camerei și sprijinite cu un braț amorțit. — Haide, haide! sări Virgil Jones. Dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
străzii. — Am vizitat-o pe fiica dumitale Nuria, am spus ca din Întîmplare. E bine. Muncește mult, dar e bine. Îți trimite salutări. — Da, și săgeți otrăvite. Ce netalentat ești la minciuni, Sempere. Dar mulțumim pentru strădanie. Hai, intrați. Odată ajunși Înăuntru, Îmi trecu opaițul și se apucă să fixeze la loc Încuietoarea, fără să ne mai dea vreo atenție. CÎnd terminați, știi unde mă găsiți. Labirintul de cărți se ghicea În unghiuri spectrale ce se iveau de sub mantia Întunericului. Opaițul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și crud. L-am luat de braț și l-am călăuzit Înapoi spre scară. — Aici nu e nimic, Julián, am șoptit. Familia a vîndut totul Înainte să plece În Argentina. Julián a Încuviințat fără vlagă. Am coborît la parter. Odată ajunși acolo, Julián s-a Îndreptat spre bibliotecă. Rafturile erau goale, iar șemineul Înecat cu moloz. Pe pereții palizi de moarte flutura unduirea flăcării. Creditorii și cămătarii izbutiseră să ia cu ei pînă și memoria, care probabil că acum era pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bunei sale îndrumătoare. - Cum să nu-mi cred eu ochilor și urechilor? Zise ea și s-a repezit să-l apere. Rogero o rupse la fugă cu uriașii după el , iar Bradamanta îi urmă, trecând cu ei prin poarta castelului. Ajunsă înăuntru, Bradamanta și-a dat seama că fusese amăgită, deoarece nici cavalerul și nici uriașii nu erau de văzut. Se pomeni ea însăși prizonieră fără să aibă însă mângâierea de a ști că împărțea captivitatea cu cel pe care-l
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
bunei sale îndrumătoare. - Cum să nu-mi cred eu ochilor și urechilor? Zise ea și s-a repezit să-l apere. Rogero o rupse la fugă cu uriașii după el , iar Bradamanta îi urmă, trecând cu ei prin poarta castelului. Ajunsă înăuntru, Bradamanta și-a dat seama că fusese amăgită, deoarece nici cavalerul și nici uriașii nu erau de văzut. Se pomeni ea însăși prizonieră fără să aibă însă mângâierea de a ști că împărțea captivitatea cu cel pe care-l
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]