4,209 matches
-
copilul rămas singur în spital și problemele familiei pe care o lăsase acasă... Nick se plictisea stând zile în șir în pat, apăsat de greutatea ghipsului nou care îi imobiliza piciorul anchilozat de boala ce îi afectase genunchiul. Ușa camerii alăturate s-a deschis și în salonul băieților a intrat o fetiță cu ochi negri, strălucitori și ghiduși. Fluturându-și codițele cu o mișcare scurtă a capului și cu obrăjorul luminat de un surâs vesel, analiza cu atenție băieții țintuiți în
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
viața ei din Slobozia alături de Bradu. Frosa îi răspundea destul de scurt, deoarece era ocupata cu hrănitul copiilor, fapt pentru care își ceru iertare și le promise că va povesti după ce le dă de mâncare. Când termină, îi duse în camera alăturată și îi culcă. Se întoarse în bucătărie să își ajute mama soacră să strângă masa și să spele vasele. Când terminară soacra îi și zise:Ia, fă Froso, căldarea aia și scoate ceva apă din fântâna din curte! în drum
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
părinții mei, a trebuit să se mute la o rudă, în alt cartier. Cele două femei au rămas, câțiva ani, să locuiască în curtea noastră iar când a împlinit 10 ani, Floriana s-a mutat împreună cu mama ei în casa alăturată, printr-un schimb de locuință. Păstram relațiile de frate și soră. Am fost colegi de clasă și de bancă o perioadă, atât la școala generală cât și la liceu. Lacunele din educație și pregătire își spuneau cuvântul, și nu de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
și zornăia mărunțișul sau Își scotea pălăria. Când spăla rufele, Desdemona găsea În buzunarele lui Lefty bucățele de hârtie pline de formule matematice. Hainele Îi miroseau a mosc, a fum și uneori a ceva dulceag. Acum, În oglindă, chipurile lor alăturate nu puteau ascunde realitatea separării lor crescânde. Bunica mea, a cărei melancolie Înnăscută răbufnise În plin tumult cardiac, se uita la fratele ei așa cum se uita cândva la propria umbră și simțea că lipsește ceva. ― Ei, unde te duci așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe steagul orașului, aflat la jumătate de milă depărtare, În Grand Circus Park: Speramus meliora; resurget cineribus - „Sperăm la lucruri mai bune; se vor Înălța din cenușă“.) Judecătorul Woodward văzuse noul Detroit ca pe o Arcadie urbană formată din hexagoane alăturate. Fiecare roată avea să fie separată și totuși unită, În acord cu federalismul tinerei națiuni, și În același timp simetrică la modul clasic, În ton cu estetica jeffersoniană. Acest vis nu s-a prea Îndeplinit. Planificarea merge la marile orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o fortăreață de cărămidă Întunecată, avea șapte etaje, iar coșurile de fum erau aproape de trei ori pe atât. Din ea se desprindeau două tobogane, deasupra cărora tronau turnuri de apă. Acestea duceau la niște platforme de supraveghere și la rafinăriile alăturate, legate de niște coșuri mai puțin impresionante. Era ca o pădurice, de parcă semințele celor opt furnale mari ale Rouge-ului fuseseră purtate de vânt și acum zece sau douăzeci sau cincizeci de trunchiuri mai mici răsăreau din solul sterp din jurul uzinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prin norii de praf metalic, prin cețurile acide, până când un alt muncitor, cincizeci de metri mai Încolo, Întinde mâna și ia arborele de distribuție, atașându-l la un bloc motor (douăzeci de secunde). Simultan, alți bărbați iau elemente de pe benzile alăturate - carburatorul, delcoul, conducta de admisie - și le conectează la blocul motor. Deasupra capetelor lor aplecate, pe axurile imense, lovesc pumnii acționați de abur. Nimeni nu scoate o vorbă. Wierzbicki lărgește un rulment și Stephanides strunjește un rulment și O’Malley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scaunul din față (trei secunde), pornește motorul (două secunde) și duce mașina de acolo. În timpul zilei nici o vorbă; noaptea - sute. În fiecare seară, la sfârșitul programului, bunicul meu ieșea extenuat din fabrică și se Îndrepta pe jos spre o clădire alăturată care găzduia Școala de Engleză Ford. Stătea la un birou, cu manualul deschis În față. Biroul părea să vibreze de-a curmezișul sălii cu viteza de doi kilometri pe oră a Liniei. Își ridica privirea spre chenarul cu alfabetul englezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s-au uitat, și se uitau, toți ciudat la mine. Trebuie să mă uit într-o oglindă cândva! Din nou scârțâitul infernal! Ușa se deschise și în fața noastră așteptau Vladimir, cei care făceau de pază pe holuri și în sălile alăturate, cei de pe baricade, iritatul Magrun și un Dutrumof neliniștit care stătea sprijinit de un geam care dădea spre curtea interioară. Luați-l, duceți-l la subsol în S5! Aveți grijă să nu ducă lipsă de nimic! Toată lumea era contrariată. "Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
spre infirmerie, sau de la cei care își dădeau duhul între salvele schimbate de noi, chiar acolo pe coridor. Era groaznic! Mă cuprinsese un sentiment de nestatornicie și aveam impresia că mă grăbesc îngrozitor. Dar unde? M-am retras pe coridorul alăturat și m-am uitat pe geam să văd ceilalți ce fac. Lumini sclipeau de o parte și de alta a coridorului. Se trăgea și acolo! Am văzut o fată care trecuse de colț și se avântă curajoasă în zona de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
față, luându-mi chipul în mâini și dându-mi cel mai mare sărut pe buze, ți-am spus cât de mult te iubesc? Câteva minute mai târziu suntem întrerupți de un zgomot de aplauze. Roșesc cu furie, pentru că la masa alăturată cei șase bărbați strigă și se bucură, și li se alătură până și afurisitul de ospătar. ― Vreți să vă uitați pe meniu, întreabă el, ridicându-și o sprânceană, sau ați rezolvat-o cu desertul? De dimineață, o sun pe Geraldine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Te iubesc și te sărut tare de tot, Geraldine. Xxxxxxxxxx“ Zâmbesc, pentru că aproape c-o aud pe Geraldine cum vorbește și apoi citesc totul din nou și mă întreb de ce mi-a scris Geraldine, și nu Ben. Apoi, dacă decupajul alăturat e de la Ben și nu de la ea, de ce s-a deranjat să-mi mai scrie ea, și... o, Doamne, nu prea mă simt bine, luminița de la capătul tunelului începe să se micșoreze, așa că iau decupajul, după care trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la Tsukinoura cu două zile înainte de plecarea hotărâtă pentru cinci mai. Galionul avea să fie cărat până la Tsukinoura de unde avea să pornească pe mare. După ce primiră astfel, una câte una, toate instrucțiunile, solilor li se oferi sake într-o încăpere alăturată. În timp ce se pregăteau cu toții să părăsească grădina interioară, seniorul Shiraishi i se adresă samuraiului și îi porunci acestuia să mai rămână. — Rokuemon, oricât de grea va fi însărcinarea asta, trebuie să o duci la bun sfârșit! Ai fost ales printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau așezate băncuțe În spatele unor mese Închise la culoare, pătate de vin. Doi elvețieni stăteau lângă sobă, fumând pipă și vin nou, tulbure. Băieții Își scoaseră hainele și se așezară la perete, de partea cealaltă a sobei. Vocea din camera alăturată se opri din cântat și o fată cu un șorț albastru veni să vadă ce voiau să bea. — O sticlă de Sion, ceru Nick. E bine așa, Gidge? Sigur, spuse George. Tu te pricepi mai bine ca mine la vinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gând Pată Neagră. — Și atunci ce e cu puștile? Întrebă Moff. Walter râse scurt. — Ca să le reamintească oamenilor să-și plătească impozitele. Aceasta e cea mai recentă sperietoare. —Ce sunt insurgenții? o Întrebă Esmé pe Marlena care era În barca alăturată. Am observat că Pată Neagră asculta foarte atent, uitându-se când la fiică, când la mamă. —Rebeli, explică Marlena. Oameni care sunt Împotriva guvernului. Și e rău sau bine? Marlena ezită. Citise articole favorabile despre rebeli care luptau pentru democrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată de tunică, cu buzunarul de la piept, pe care se putea desluși urma nedecolorată lăsată de o decorație, primită probabil ulterior. O mănușă de dantelă, un ceas de buzunar cu capacele aurite și un buchețel de lămâiță
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care acceptă sacrificiul pentru bărbatul iubit, dar îi este intolerabil să fie părăsită - și în cazul acesta, din culcușul cald unde ea se simțise atât de bine,cînd, prin somn, simțea corpul lui întins în lungul corpului ei, căldura pielii alăturate - și nu putea să fie fericită când el se ducea, pentru oricât de scurt timp, oricât de aproape, și pentru orice motiv inofensiv! Dar pe mine în clipa aceea mă preocupa altceva, în legătură cu obsesiile mele. Făceam remarce asupra ciudățeniei omenești
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
oarecum că i-am pus stăpânire pe casă, dar poate și de enervare ca să treacă timpul mai ușor în așteptarea doctorului. Când Viky doarme, doamna Axente joacă panțarola cu noi și se antrenează ca și cum nu se întîmplă nimic în odaia alăturată, schimbă spirite cu bărbatul său - lasă că o să te învăț minte să nu mai ai curaj să joci cu mine", "te-ai îngălbenit de frică", mă las bătută la început, dar să mă vezi tu mai tîrziu" etc. - și dacă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
s-a făcut la regele Carol I. O să avem lume multă, de asta nu trebuie să ducem grija. Moartea unei fete așa de frumoase se întîmplă foarte rar la Cavarna. Gingașă, bună, surâzând tuturor. Iar intimii vor avea o cameră alăturată, preparată special, unde vor putea sta mai multă vreme, comozi, fără să se amestece cu poporul. Domnul Axente va face onorurile. Va fi îmbrăcat în redingotă. Nu și-a mai purtat redingota de la nuntă, adică de 30 de ani. Îi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la fel de normal ca orice altceva. Diferența era că el se împărțise brusc, din punct de vedere mental, în două părți. Una rămăsese în pat. Cealaltă privea lumea prin ochii unui om care se apropia de ușa dormitorului dintr-o cameră alăturată. Știa că cealaltă entitate era un om și că ușa și actul de a merge erau ceea ce erau, deoarece pentru celălalt compartiment al conștiinței lui acele fapte erau realități firești ale vieții. Cealaltă conștiință realiza și alte lucruri; și creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată de tunică, cu buzunarul de la piept, pe care se putea desluși urma nedecolorată lăsată de o decorație, primită probabil ulterior. O mănușă de dantelă, un ceas de buzunar cu capacele aurite și un buchețel de lămâiță
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
m-au deșteptat din somn țipetele noii noastre colege de cameră. Câteva minute am rămas nemișcat în pat, într-o atitudine neutră, ascultând gălăgia, până ce l-am auzit, sau mai curând l-am simțit, pe Seymour foindu-se în patul alăturat. În zilele acelea, țineam pe noptiera dintre paturile noastre o lanternă, pentru cazuri de urgență, care, din câte îmi amintesc, nu s-au ivit niciodată. Seymour a aprins lanterna și s-a dat jos din pat. — Biberonul e pe sobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mai câștige puțin timp, iritându-și adversarul. „Doamnă, ne aflăm Într’o situație deosebit de delicată...Vă respect și, vă asigur de toată gratitudinea mea...” Roșu de mânie, deodată Gică picior de lemn, slobozi un strigăt Înfiorător. Puse mâna pe cuțitul alăturat, pregătindu-se de asalt...! „Ajunge Doctore, ajunge...Numără banii și, femeia Îți aparține...” Simțindu-se În primejdie, Doctorul se precipită. „Bine, bine... Cum să-ți plătesc, dacă nu am stabilit prețul...?” „Ai dreptate... Mai adaugi zece milioane peste valoarea casei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dată!!” Afișând mutre ca venite dela Înmormântare, cei patru bărbați nu scoaseră o vorbă. Nefericita gazdă, privi la zaruri chiorâși. Le luă În mână, privi cu dojană Învârtindu-le, și cu oarecare curtoazie le puse jos, privind tăios către pumnalul alăturat. Deodată, nervii săi cedară. Cu mâinile ridicate deasupra capului, se prăbuși În direcția armei...!! Atunci Balaurul, care se afla În apropiere și urmărise scena, cu o fulgerătoare lovitură de picior Îndepărtă cuțitul!! Evident impresionat, Balaurul Îl dojeni: „Băiete, mă dezamăgești
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la cap, urmată de inevitabila frecție În care oasele gâtului erau masate sistematic, apoi luă În primire pomeții obrajilor. Îl mai unse cu diferite categorii de cremuri,parfumându-l până și În cerul gurii...! Propietarul frizeriei Îl conduse În camera alăturată ajutându-l să se Îmbrace unde cu un profesional simț al meseriei Îi netezi până și cea mai invizibilă cută. I se adresă admirativ. „Tare frumoasă trebue să fie fata...!” „De data asta n-ai greșit patroane, un al doilea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]