1,692 matches
-
care a venit la Pitești. Colonelul Herfner și un escadron de la Călărașii lui Filiti. Până la ora 10¾. Plouă un moment. Vizitat cazarma și școala, până la ora 11¾. Ora 12 luat prânzul, 20 de persoane. Ora 1¼ plecat din Pitești, cu alai până la gară. Ora 3 în Titu, aici Cernat. Inspecție a Regimantului nr. 22 Dorobanți, care a venit de la Târgoviște. Până la ora 4½. Col. Bibescu, Rosetti. Ora 5 plecarea, furtună și ploaie. Ora 6½ în Cotroceni. Ora 7 cinat cu Elisabeta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
o participare afectivă reală, aproape o retrăire a faptelor. Finalul prezintă un deosebit interes istoric și chiar literar, deoarece cuprinde consemnări de martor ocular al unor întâmplări din timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Creștin și patriot, acesta trimite un alai fastuos să aducă moaștele făcătoare de minuni ale sfântului Ioan cel Nou de la malul mării, iar sosirea acestora constituie un eveniment obștesc. Se dau și unele amănunte care ajută la vizualizarea scenei: domnitorul se prosternează pios lângă raclă și, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288049_a_289378]
-
sînt și temerile asediaților republicani? Disproporția e stăpînită cu măsură de autor, pentru bunul motiv că ea iscă și malentendu-ul rizibil și traseul delirului (la vreme de noapte, la vreme de război, în larma unei sărbători ignorate: lăsata secului sau alaiul pascal). Așteptarea anxioasă verifică, așadar, la Caragiale, posibilitatea tratării în registre diferite a uneia și aceleiași teme. Ce-i paralizează deopotrivă pe hangiul Stavrache, pe Leiba Zibal, pe Leonida...? Un revenant, un mort viu (ca fratele farsor ce revine cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
elemente grecești antice (dionisiace) sau de elemente slave (cultul zeului Cupala). Din spectacol păgân, ce însoțea solstițiul de iarnă, Cucii devine un joc semireligios ce se practică la lăsatul secului (echinocțiul de primăvară). Actualmente spectacolul s-a laicizat, devenind un alai popular. Principalele tipuri de măști specifice acestui obicei sunt cele arhaice, confecționate din „traistele de cai” sau din piele („chieile” - simple obrăzare), și cele de dată mai recentă - „tigvele” și „chipurile” (măști montante, ca niște sorcove imense). De la formele cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
piele („chieile” - simple obrăzare), și cele de dată mai recentă - „tigvele” și „chipurile” (măști montante, ca niște sorcove imense). De la formele cele mai simple, cu două-trei personaje, jocurile cu măști au evoluat spre forme mai complexe, cu cete de colindători (alaiuri). Numele generic al acestora este variat: ceată, crilă, bandă (bantă), partie, malancă. Denumirile grupurilor provin, de asemenea, și de la măștile mai importante în jurul cărora s-au constituit alaiurile: Capra, Căiuții, Ursarii, Arnăuții, Damele etc. Unele cete aveau caracterul confreriilor ludice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
cu măști au evoluat spre forme mai complexe, cu cete de colindători (alaiuri). Numele generic al acestora este variat: ceată, crilă, bandă (bantă), partie, malancă. Denumirile grupurilor provin, de asemenea, și de la măștile mai importante în jurul cărora s-au constituit alaiurile: Capra, Căiuții, Ursarii, Arnăuții, Damele etc. Unele cete aveau caracterul confreriilor ludice (spre exemplu, toana transilvăneană), altele derivă din organizații paramilitare (hurta bucovineană). Deosebirea constă în aceea că organizațiile paramilitare funcționau tot anul, în vreme ce confreriile se destrămau, de obicei, după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
constă în aceea că organizațiile paramilitare funcționau tot anul, în vreme ce confreriile se destrămau, de obicei, după colindat. După structura și funcția lor ludică, cetele pot fi: de copii (Căprița copiilor, Căiuții copiilor), de fete (Drăgaica), de feciori (cele mai numeroase alaiuri cu măști), de însurăței (Malanca, Geamala) și de vârstnici (Moșnegii, Munții, Urâții). În Evul Mediu, când intervenția bisericii în spectacolele populare devine intensă, jocurilor cu măști le sunt opuse forme de manifestare proprii teatrului religios. Cultivată mai întâi de dascăli
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
text bizantin (primă contribuție într-o mariologie românească), M. a rămas toată viața un apropiat al literaturii religioase. Pe seama acestui studios la Stambul și foarte atent cu „ieșirile” sale, al căror fast (ostentație barocă) îi impresiona pe târgoveți (Neculce descrie alaiurile spectaculoase și atent regizate: „Și era mândru și bogat, și umbla cu povodnici înainte, domnești, cu buzdugane și cu paloșe, cu soltare tot de sârmă la cai”), este pusă și tălmăcirea, prin 1661, a două scrieri catehetice atribuite lui Athanasie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
numără bobocii. Tot acum încep și școlile. Vremea este mai răcoroasă. Vântul aduce nori de ploaie. De aceea toamna plouă mai mărunt și rece dintr-un cer acoperit de nori. Cântecul toamnei învăluie natura. Toamna a coborât cu al său alai în copaci și le-a făcut frunzișul de aur. Norii se învăluie pe cer iar vântul la o adiere a lui smulge frunzele roșcate care plutesc spre pământ să se așeze lângă celelalte, formând un covor gros, ruginiu și mătăsos
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
televiziunile prezente acolo. Cordonul jandarmilor, întregul „dispozitiv” este din ce în ce mai strâns, tensiune maximă, militarizarea ceremoniei. Gata, am pornit, racla este ridicată pe umerii a șase preoți voinici (oare cât cântărește ?), rândul este barat cu garduri de fier, oamenii închiși acolo privesc alaiul excitați și resemnați totodată. Clopotele Catedralei bat intens, tot mai intens, fundalul sonor este copleșitor. Echipele de televi ziune, cu camerele ridicate deasupra capetelor, încearcă să surprindă momentul în direct, alergând haotic pe lângă racla lucind în mii de ape metalice
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ei nu sunt impuse de cineva, ci sunt uniți de ideea transcendentă de miracol, rugăciune, iertare etc. Faptul în sine nu este nou. Georges Duby vorbește despre les joies d’un voyage en bande („bucuria călătoriei în grup”), asociate marilor alaiuri pelerine ale Evului Mediu ce se deplasau pe drumurile pline de neprevăzut ale Europei. Erau veseli, chiar nepăsători, chiar dacă știau că semnificația profundă, ultimă, a gestului de a fi pelerin nu este decât o „pregătire pentru moarte prin promisiunea mântuirii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
domnule Ceaușescu, greșiți, înconjurați-vă mai puțin cu miliție și Securitate pentru că aceștia v-au împins la sapă de lemn. De ce nu înțelegeți că poporul este dus cu forța, scos din întreprinderi și uzine pentru a spori rândurile cooperativei de alai când dvs. plecați în vizită? Păcat că nu știți că se fac repetiții cu oamenii când veniți dvs., că sunt instruiți să strige când apăreți dvs. Un bătrânel spunea la un miting că dvs. ca conducător sunteți mai rău ca
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
iar cele care mai sunt aparțin unor occidentali ce mai au ceva rude blocate în raiul comunist. Ion C. Brătianu, București, 23 august 1984, difuzată la 7 octombrie 1984 Puțin respect pentru adevăr De șase luni pregătim cu un întreg alai de superlative marea aniversare și, desigur, încă atâtea luni vom mai preaslăvi evenimentul oficial, împlinirea a 40 de ani de la istoricul act petrecut la 23 august 1944. Nu s-a făcut economie de cele ditirambice formule, s au folosit cele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu porți înalte care adăpostește sediul filajului Securității, iar pe stradă staționează mai mereu tunuri cu apă menite să-i împrăștie pe bucureștenii care, eventual, s-ar aduna prea mulți la număr să-l huiduiască pe domnitorul scorniceștean, mereu în alai ferice prin urbe. Lui Dorin Tudoran, colonelul V.A. Îi trimite zilnic 3 mașini și 18 (optsprezece) păzitori așa încât tânărul scriitor, ostatic în România, ori pe unde ajunge, provoacă aglomerație cu liota lui de însoțitori nedoriți și de care-i
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu va mai fi îmbrățișat, incinta degradându-se încet sub ochii celor câțiva paznici. Până când, într-o dimineață de decembrie, străbătând, poate fără știință, același drum parcurs în Ziua Sfintei Treimi a anului 1721 de măria sa Nicolae Mavrocordat Voievod, cu alaiul său de arhierei, boieri, neguțători și oameni de toată rânduiala, un alt Nicolae, escortat numai de câinii, consoarta și mercenarii săi, a sosit la poarta mânăstirii. În ceasul acela s-a hotărât pieirea așezământului și, împreună cu ea, amputarea severă a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fel de fel, erau țesături măiestre și, pe deasupra, într-o cameră erau și două puști. Trei zile și trei nopți a durat nunta și trompetiștii aveau bășici pline cu apă sărată pe buze. Doru și Natașa au fost conduși cu alai la casa bunicilor, duși pe ceea lume de mult, ca să se simtă bine, porumbeii. Dorel era mic și îndesat, numai mușchi și vînă, iar Natașa era coaptă ca un zemos ce dă să crape. Nimeni nu știe cum s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mîngîie și plîng. Copiii își revin, dar sînt marcați. Bărbații sînt mulțumiți că primarul lor este totuși om de omenie. Hai să mergem la "Țigan", dom' primar. Este foarte curat și are o bere bună. Pleacă toți pe jos. Un alai cu fețe zîmbitoare. Unii, oameni foarte răi, aveau un soi de frustrare. Oleacă de foc, bineînțeles fără moarte, doar cu o pîrleală, acolo... ar fi fost și mai interesant. "Țiganul" iese în fața zoiosului său chioșc și ne invită cu plecăciuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
el? Parcă tu ai cunoscut! mormăia cel agresat verbal. În acest moment Dorin bagă mîna în buzunar, cotrobăiește atent și scoate o fotografie protejată în plastic. Acolo erau Regele Mihai, Regina Ana, Primarul și autorități ale locului. Împreună cu un mare alai de curioși mergeau pe strada Ștefan cel Mare și Sfînt. În planul doi era chiar el, Dorin Robu, îmbrăcat elegant, veghind cu ochi de vultur la securitatea Înalților Oaspeți. Vezi, mă? Am asigurat liniștea Auguștilor Oaspeți. Știi tu ce simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu cumperi? Dacă nu-i scump ei nu pricep de ce n-o cumperi. Ești însoțit pe stradă de un grup masiv care îți propune să intri în magazinele anume alese și devin irascibili dacă refuzi. Merg spre port cu un alai incredibil. N-am la mine bani prea mulți și nici documente, așa că sînt liniștit. Vaporașul pleacă peste 10 minute și eu casc gura la un magazin cu obiecte de artizanat. Rezist reproșurilor că nu cumpăr nimic, dar un dolar oferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Se strânseseră duminică dimineață și patrulau din nuc în nuc. E absurd să spui că patrulau. Asta ar însemna să aibă un scop în patrulatul ăsta al lor. Că urmăreau ceva. Că aveau rațiune. Nu aveau. Așa le țin minte. Alai, cohortă, stol de ciori care croncăneau încontinuu. Ciori într-un nuc sub care nu crește nimic-nimic. Nuc sterp, chior. Nuc inutil. Să-i fie rușine. O praștie îți dai seama că ți-ar trebui atunci. O pușcă, o catapultă, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a dat primul semn că s-a scrântit. Un semn mare. Era defilarea de 23 August, la tribună se aflau tovarășii Gârmoci și Fanache, înconjurați de toate mărimile orășelului, prin fața lor se perindau detașamentele de pionieri, oameni ai muncii, soldați, alaiuri disciplinate care fluturau steaguri, flori, scandau lozinci și intonau cântece revoluționare cu un entuziasm bine controlat. Ei bine, tot aranjamentul ăsta grozav, de care tovarășii Gârmoci și Fanache erau mândri nevoie mare, a fost dat peste cap, căci la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
răi, nimeni nu crede În acest deznodământ, care pare mereu artificial. Dar dacă tratăm subiectul ca pe o alegorie spirituală și ne aflăm În purgatoriul dantesc, acest episod corespunde cu ieșirea din tunel la lumină. Soluția noastră a fost ca alaiul eliberator al Guvernatorului să fie Însoțit de heruvimi. În ultimele minute ale operei părăsim o realitate și intrăm În alta. Intrăm În mister. Alte porți se deschid, cele ale judecății divine, mijlocite de acțiunea Guvernatorului. În deznodământul piesei-miracol-medieval pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prepar brânza. Le curăț căcărezele fără să mă rușinez. Dionysos Toamna, în vremea sărbătorilor vinului, geții își înconjoară capul cu cununi de iederă. Asta-mi amintește de iedera împletită în jurul tirsului, de sceptrul purtat de Dionysos și de cei din alaiul lui. Lipsesc doar bacantele care să-l sfâșie pe Orfeu. Îmi închipui că Aia e una dintre ele și așteaptă doar clipa potrivită în care să mă sfâșie. E formidabil cât de mult mă emoționează participarea la zdrobitul strugurilor. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
golful ce-și trage numele de la Anchise. Legenda spune că Enea a acostat în acest loc împreună cu tatăl său, care n-a mai suportat călătoria și a murit, fiind îngropat acolo. Abia debarcați, toți, inclusiv marinarii, ne-am îndreptat în alai înfrigurat către vârful colinei dominate de templu. Am fi dorit să avem acces imediat la ritualul secret. Aici avea loc inițierea hierodulelor. Ne întrebam cine erau, în realitate, aceste preotese ale iubirii și cum se va desfășura cea mai gravă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
culme, prin monotonia mersului lor geometric. Aș vrea să le strivesc una câte una, dar Aia mă împiedică cu hotărâre să fac una ca asta: mi-a mărturisit că furnicile sunt considerate sacre și că, atunci când se manifestă așa, în alai, pe coaja unui arbore, o fac ca să anunțe ploaia ce stă să vină, și chiar așa se și întâmplă... Îmi spune, între altele că, pentru a ține departe de casă furnicile, trebuie să li se aducă ofrande pe brazdele proaspăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]