78,666 matches
-
glas “de acasa” și despre copiii din Erdec-Burnu, adunați pe furiș (de teama autorităților) într-o seară ca să ne demonstreze că și ei știu să danseze Călușarul. Am scris despre statuia decapitată a lui Eminescu, de la Odessa și despre Cetatea Albă, cu simbolurile voievodului Ștefan cel Mare răzuite de pe fațada. Am scris despre școlile în care învață copiii etnici români (așa ar fi corect să-i numim, câtă vreme trăiesc în altă țară), despre cărțile tipărite în România a caror trecere
Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism [Corola-blog/BlogPost/93940_a_95232]
-
odinioară de la ARLUS (organism ironizat în taină ca reprezentând acronimul de la “Alipirea României la Uniunea Sovietică”) oferea Securității încrederea necesară și i s-a permis,îin 1973, accesul la voluminoasele dosare, astăzi la CNSAS. O acțiune “benevolă”, ca și “Cartea albă a Securității”, scrisă de Mihai Pelin. “Nopțile colonelului Bârsan” prezintă cititorilor imaginea edulcorata a Securității, “Eroi ai Poporului”, ce se confruntă cu bandiții, cu “Dușmani ai Poporului”. Cartea apărea la aproape 10 ani de la eliberarea, în 1964, a ultimilor deținuți
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
grupul de soluționare a conflictelor pe care l-a înființat. Un caz aparte a fost cel al președintelui american Woodrow Wilson (1920), care a vrut să-și asigure viitorul pentru când își va termina și al doilea mandat la Casa Albă și a depus banii la o bancă suedeză. Americanul Philip Sharp (medicină, 1993), care și-a cumpărat un conac vechi, a admis că „banii sunt una dintre părțile bune ale premiului“. Totuși, subliniază acesta, „cel mai mult contează recunoașterea valorii
Pe ce işi cheltuie laureaţii premiului Nobel banii primiţi drept premiu [Corola-blog/BlogPost/93962_a_95254]
-
înghesuie pe doi metri pătrați de nisip fierbinte, unii lângă alții, ca sardelele, între cerul liber, apa mării și țărmul înalt de 4-5 metri? Ce ne aduce și pe noi, ăn de an? Ridicăm privirea. Un pescăruș, ca un zmeu alb, transmite uimire, armonie, bucurie. Cerul senin, fără vreo umbră de nor, cu albastrul împrumutat din ochii noștri, se încheagă sus-sus, n-am putea să precizam cât de sus, însă va garantam că hat în față, de unde coboară protector și poate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
sus pe piramida socială, care este lipsită de șuvoiul energetic al unei piramide obișnuite, dimpotrivă, este înconjurată de un vifor care îngheață cele mai multe inimi. Apa mării este balsam catifelat, reconfortant. Soarele ne îmbrîtisează din înalt. Întoarcem spre el chipuri încă albe, livide. El va împrumuta pielii o părere din aurul sau, care se prelinge spre noi cu fiecare rază binecuvântata. Dacă la duș am urmat faleză, întoarcerea o facem de-a lungul plajei. Valurile se sparg lângă picioarele noastre, apa amestecata
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
el. Să ridicăm o stela de granit, pe care să gravam numele scriitorilor care au creat literatura adevărată la casa scriitorilor din Neptun. Spre seară, marea renunța la culoarea jadului, de departe pare cuminte, prefăcuta într-un lac liniștit, aproape alb, în timp ce cupola cerului se întuneca, pentru că târziu în noapte apă să-și schimbe din nou culoarea, devine neagră că funinginea, tulburătoare, sub cerul brodat cu salbe aurii. Facem câțiva pași pe faleză din fața casei scriitorilor și ne întrebăm, neștiutori: cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
despre Corneliu Mănescu și Dumitru Mazilu: „Știam că ei ar urma să vină”. Întrebat de unde aflase atâtea lucruri într-o vreme în care nimeni nu știa nimic, Voicu răspundea: „De la radio. Dar mă și învârteam în altă lume: între halate albe, între robe, între ofițeri”. La Revoluție, Mihai Voicu (dreapta) l-a amenințat pe fostul director TVR, Petre Constantin (stânga)
Mihai Voicu s-a ales cu DOSAR PENAL [Corola-blog/BlogPost/93991_a_95283]
-
stâlpi. În jurul stâlpilor erau înșirați o sută de călușari, rezemați după datina poporului, cu mâinile și capul pe bâtele lor ghintuite cu argint. Pe cap aveau căciuli negre din blană de miel, împănate cu betele și pene aurite. Purtau cămăși albe până la genunchi, care se strângeau în creț printr-un brâu de piele (șerpar) încărcat cu bumbi. Opincile erau legate după datina romană, cu curele roșii, șerpuite peste pulpe până la genunchi și cu zurgălăi de argint, în contrast cu cioarecii albi de postav
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
Purtau cămăși albe până la genunchi, care se strângeau în creț printr-un brâu de piele (șerpar) încărcat cu bumbi. Opincile erau legate după datina romană, cu curele roșii, șerpuite peste pulpe până la genunchi și cu zurgălăi de argint, în contrast cu cioarecii albi de postav. Vătavul era un muntean pe nume Florian, cel mai renumit călușar al timpului. Odată ce Principele și Doamna Munteniei au sosit, la un semn al lui Florian a început muzica și cei o sută de călușari din jurul stâlpilor au
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
30, Sala Stere Popescu „Nu toți sunt eroi” a avut avanpremiera în festivalul Temps d’Images, în noiembrie 2014, și apoi premiera în 2015, la Centrul Național al Dansului București, în cadrul festivalului LIKE CNDB. A fost prezentat apoi în Noaptea Albă a Galeriilor tot la CNDB și în luna septembrie ca parte a stagiunii. În februarie 2016 s-au prezentat fragmente din spectacol în cadrul Round Table, care a avut loc la Universitatea Națională de Muzică București. „În acest moment, când se
Săptămâna CNDB dedicată Cristinei Lilienfeld [Corola-blog/BlogPost/94016_a_95308]
-
secole-cunoscând matematic ce va fi în viitor, ca națiunea noastră nu va dispărea și că acesteia trebuie sa-i rămână simbolică avere, clădita împreună cu ceilalți, si de el-de acel om care, cu eforturile minții sale și-a transcris pe foaia albă, neștiutoare, valoarea scriiturii ce se va așterne, înnegrid-o cu semnele venite de undeva, de un « undeva » neștiut, transmis de Unică voința Dumnezeiasca celui ales pentru a întregi patrimoniul cu peste 200 de cercetări și studii de istorie literară română, cu
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
acasă, opincarilor!”. Care casă? Din moși-strămoși aici e casa lor, a românilor, de la Sarmizegetusa încoace, nu a altora! Așadar, de ce să plece? Așa urlau nenorociții, mânați de fantoma amiralului de baltă, Horthy Miklos, văzut de ei, aici, călare pe cal alb, ca în septembrie 1940, după Diktatul de la Viena din 30 august 1940. După scenarii mereu de culise, ei cred că sunt liberi la hulire într-o dictatură a minorității, venind din grotele timpului. Aici ne-au fost pângărite biserici, limbă
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
din Mănăstirea „Sfântă Ecaterina“ din Sinai. Din Scriptură aflăm că Mântuitorul luând pe Petru, Iacov și Ioan pe muntele Taborului, „S-a schimbat la fața înaintea lor, si a strălucit fața Lui că soarele, iar vesmintele Lui s-au făcut albe că lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise
Schimbarea la Fata a Domnului (dezlegare la peste) [Corola-blog/BlogPost/94039_a_95331]
-
fereastră veche pe a cărei întindere de gheață gravezi Alegoria, de suprafața ei timpul să se spargă în țăndări lasă-mă-ntinsă pe unul din țărmuri: apele spăla-vor schema ce articulează timpul apele spăla-vor, chiar cu substanța ta albă din laokung, singura armă expusă'n muzeul dintre cele două lumi pe care le- atingi deodată ca pe un poem cu mai multe uși deschise la limita lumilor Sitalcas de dimineață îmbrac șalul oriental, acopăr cu el frigul, umerii mei
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
despre iarnă, scriu despre tine, îmbrac parfumul meu Ysatis dăruit de Fabiola de Suedia, în Monti Tamaro, și-mi pun la degetul mic inelul tumular: singurul punct de pe glob în care am și patria mică pe hărțile cerului dinspre Marea Albă, pe gheața subțire a căreia-i pianul la care vântul studiază și,-n atâta miracol că sunetul există, în atâta agonie și în atâta splendoare, strig până-n nordul îndepărtat de pe pământul de sub ninsoare și-ți scriu că întinderi fără matematice
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
deodată ești ca un cuvînt care chiar în timp ce e scris își este erată Embrion Inimă, ia-ți femeia și pleacă, eu nu mai pot... dragostea bea din paharul disperării sînt o suprafață de ghiață pe care arde un foc cercurile albe ale apei și cercurile roșii ale focului stau unul în altul viața și dragostea și moartea stau în singura linie a cercului iubito, fără salvare sîntem: ca îngerii unul în fața celuilalt ne ținem în palmele albe inimile roșii stăm într-
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
arde un foc cercurile albe ale apei și cercurile roșii ale focului stau unul în altul viața și dragostea și moartea stau în singura linie a cercului iubito, fără salvare sîntem: ca îngerii unul în fața celuilalt ne ținem în palmele albe inimile roșii stăm într-o singură aură ca într-un singur embrion Funii albe Mănînc din pîntecul tău curbat - o farfurie albă în care se clatină noaptea - cînd buzele mele îți ating marginile ne înălțăm încolăciți ca fumul de tămîie
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
în altul viața și dragostea și moartea stau în singura linie a cercului iubito, fără salvare sîntem: ca îngerii unul în fața celuilalt ne ținem în palmele albe inimile roșii stăm într-o singură aură ca într-un singur embrion Funii albe Mănînc din pîntecul tău curbat - o farfurie albă în care se clatină noaptea - cînd buzele mele îți ating marginile ne înălțăm încolăciți ca fumul de tămîie cu aburul pîinii așa goi cum sîntem semănăm cu două funii albe împletite-n
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
în singura linie a cercului iubito, fără salvare sîntem: ca îngerii unul în fața celuilalt ne ținem în palmele albe inimile roșii stăm într-o singură aură ca într-un singur embrion Funii albe Mănînc din pîntecul tău curbat - o farfurie albă în care se clatină noaptea - cînd buzele mele îți ating marginile ne înălțăm încolăciți ca fumul de tămîie cu aburul pîinii așa goi cum sîntem semănăm cu două funii albe împletite-n spirală Forța rozei Forța rozei de a păși
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
embrion Funii albe Mănînc din pîntecul tău curbat - o farfurie albă în care se clatină noaptea - cînd buzele mele îți ating marginile ne înălțăm încolăciți ca fumul de tămîie cu aburul pîinii așa goi cum sîntem semănăm cu două funii albe împletite-n spirală Forța rozei Forța rozei de a păși aerul și puterea buzelor de a păzi carnea s-au unit în mine desăvîrșit sînt o putere a mea la care am ajuns după moarte totul este iubire și disperare
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
gălăgioase, haioase, adevărate pierde-vară puse pe șotii și bazaconii sexy prin păduri cu ciuperci otrăvitoare și vulpi mieroase și urși îndobitociți de știubeie. hm!. Regelui lor nu-i mai rămăsese pic de autoritate în toată învălmășeala aia de craci lungi, albi, plutitori, rotitori. Bea împreună cu dînsele, cot la cot, și se distra în draci la marea Petrecere a Toamnei. Însă nu-i treaba noastră să-l judecăm!. Probabil că totul fusese atît de repede încît nimeni nu putuse să vadă clar
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
pămîntul întremător, furnicile înaintau în șir indienesc-furnicesc, din mușuroi în mușuroi, silențioase, robace, amestecate de-a valma cu melcii bătrîni, cu rîmele portocalii, cu șerpii, cu cîrtițele neprihănite și cu duhurile necurate. se deplasau spre țeluri dulci, definite de ouăle albe, cărate, datorită instinctelor țepene, spre protectori joviali. Iarba albăstruie unduia semeață, amețitoare, ușor amenințătoare, fiecare fir avea la oblînc cîte un bob strălucitor de rouă matinală, neexplodată, neevaporată încă, irizînd curcubeie vaste. de se crucea și Cărtărescu. Pînzele de painjeni
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
suveran, Capricios ca o femeie, A vrut să curme-acest elan Și-un pic de iarnă să ne deie. Și-n noaptea plină de mister Prind candid fulgii a se cerne, Parcă toți îngerii din cer Jucară volley-ball cu perne. Sub alba pensulă măiastră Cărările de ieri se pierd... Eu stau privind lîngă fereastră, Senin ca amiralul Byrd. La data scrierii acestor versuri, exploratorul polar Richard Evelyn Byrd (1888-1957) încă mai era în viață, lucru - din păcate - ignorat de autor, care altminteri
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
fața infantil-muierească de cea geamănă, virtuală, îndoindu-te grațios, scoțînd caraghioasă (mă pîndeai să observi dacă mă uit! reliefînd în aerul pofticios al încăperii fundul orgolios... suprafețe lucinde reflectînd la infinit, victorios, obsedant... ochii mari, verzi, rotitori, cu sclerele opace, albe, bombate... căutam în dulapurile rămase rufăria ta intim-somptuoasă...sau minuscul-deocheată... părăsită, abandonată curiozităților mele hapsîne de bărbat singur acum... Mereu mă temeam să nu pleci de tot... Și era o bucurie acută, dureroasă, o fericire înăbușitoare, cînd înțelegeam că o să
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
Și era o bucurie acută, dureroasă, o fericire înăbușitoare, cînd înțelegeam că o să revii, măcar pentru a-ți lua o bluză înflorindu-ți buricul abrupt, o fustă colorată vesel cu papagali la poale, o pereche de blugi strîmți-mănușă, o șosetă albă, deraiată la franj, cu călcîiul puțin murdar, un fleac de atîrnat la gît , un glonț, o lamă de ras, o punguliță aparent inutilă, de păstrat smirnă zăpăcitoare, levănțică răcoritoare... Podeaua era zguduită din timp în timp, intra în vibrație cu
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]