25,860 matches
-
o activitate rațională, de a opera cu noțiuni; minte, gândire, rațiune. Dar cine nu are, homo sapiens fiind/știindu-se, toate aceste „capacități”?! Înspre marginea opusă, plecând de la profesie, intelectualitatea este identificată cu „gulerele albe”, deci plasată în complementara „gulerelor albastre”, ca să invocăm numai culoarea salopetelor muncitorești standard (cele două categorii sunt uneori opuse una alteia, de pildă, în doctrinele criminal-comunistoide bazate pe „lupta de clasă”). Mai intervine și clișeul istoric: în mod tradițional, dăscălimea, scriitorimea, funcționarii înalți (din justiție, de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93609_a_94901]
-
roz și unul albastru, însă nu toți știau pentru ce este ultimul. Sau nu se uitau. Pe fiecare capăt al gumei de șters era câte un simbol: pe cel roz un creion, iar pe cel albastru un stilou. Așa că partea albastră a radierei ștergea cerneală. Chiar dacă mai greu. shareme.ro
Gaura de la mânerul tigăii nu este doar pentru agăţat în cui! [Corola-blog/BlogPost/93676_a_94968]
-
un fel de mesaj nescris, dar simțit din inimă. Să nu uităm că la Hamilton avem o Românie în miniatură. La Câmp există spații de cazare în câteva rulote, unde putem sta un timp anume și un lac al ,,codrilor albaștri’’ eminescieni. În sala socială se organizează evenimente de tot felul (nunți, botezuri, revelioane, seri de discotecă, spectacole de muzică ușoară, sau populară, serbări de Hallowyn, reprezentații teatrale la care vin artiști din țară). Putem consulta în biblioteca impresionantă de aici
CÂMPUL ROMÂNESC, HAMILTON, CANADA, – EDIȚIA 2015 [Corola-blog/BlogPost/93659_a_94951]
-
vrea ajutorul De la barca lui cea mută. ..................................... E o poveste vag reală, O poveste de iubire Și ciudat de anormală - Ea fiind o despărțire. E povestea vieții noastre - Eu și tu și el cu ea, Ce-am pierdut doi ochi albaștri Ce-au fugit în lumea rea. Referință Bibliografică: AMOR DE GONDOLIER / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1547, Anul V, 27 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
AMOR DE GONDOLIER de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377114_a_378443]
-
o clipă, pe cei care au intrat în “Poliția Aeriană Strategică” de apărare a Universului. Astăzi este unul dintre acele momente, în care presărând petalele unui crin imperial, încerc un zbor împreună cu prietenul și colegul meu de Academie către zările albastre depănând amintiri demult apuse... Este vorba de comandorul Jianu Nicolae, fostul commandant al Școlii de Aplicație pentru Forțele Aeriene Boboc, județul Buzău. Astăzi, se împlinesc cinci ani de la producerea catastrofei aviatice de la Tuzla, cu o aeronavă de tipul AN-2, eveniment
DOR DE NAE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377127_a_378456]
-
și un episod legat de Nobelul refuzat de Pasternak, dar în contextul, mult mai apropiat de „casă”, al oportunismului proletcultist... alogen. Și nu numai. Cartea lui Al. Florin Țene debutează abrupt, dual (e „Geamăn”, nu?), cu dezgroparea Caietului cu coperți albastre - jurnalul „celuilalt” - alter ego al scriitorului care, acum, împreună cu femeia vieții lui, încearcă să-și recupereze amintirile și idealurile tinereții. „Mohâia, năpădită de tufe de măceș, parcă ne aștepta. Am urcat pe ea și iarba de sub tălpi ne spunea un
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
o cutie de bomboane de pe vremuri. Mai păstrează culoarea roșie...» «- Deschide-o! Poate e o comoară!» Am forțat capacul ruginit cu briceagul, reușind să-l ridic. Curioși, cap lângă cap, ne-am uitat în interior.« - E un caiet!» «- Cu coperți albastre!»”. Dar, ce este, de fapt, Mohâia, și ce rol are ea în viața ... cărții? O movilă, „o ridicătură de pământ formată în urma drenării căii ferate” - precizează autorul, codificându-și, din start, povestea. O movilă asemănătoare, probabil, celorlalte vreo 5.000
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
în timpurile istorice. Movilele funerare poartă la poporul român diferite numiri, de: morminte, movile, culmi, gruie, gorgane ș.a.” Așadar, Mohâia este o gorgană, un ...sanctuar, unde geamănul nemuritor, Polux-ul zilelor noastre, l-a ascuns, în pagini de Caiet cu coperți albastre, pe fratele său muritor, pentru a-l proteja de furtunile unui timp alienat și alienabil. Coperți albastre... ca Acvamarinul și Cristalul marin - pietrele prețioase ale Gemenilor, albastre precum cerul senin al libertății jinduite. Herodot vorbește despre ritualul înmormântării la traci
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
ș.a.” Așadar, Mohâia este o gorgană, un ...sanctuar, unde geamănul nemuritor, Polux-ul zilelor noastre, l-a ascuns, în pagini de Caiet cu coperți albastre, pe fratele său muritor, pentru a-l proteja de furtunile unui timp alienat și alienabil. Coperți albastre... ca Acvamarinul și Cristalul marin - pietrele prețioase ale Gemenilor, albastre precum cerul senin al libertății jinduite. Herodot vorbește despre ritualul înmormântării la traci, care consta în trei zile de priveghi, incinerarea defunctului, urmată de un mare banchet și întreceri sportive
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
nemuritor, Polux-ul zilelor noastre, l-a ascuns, în pagini de Caiet cu coperți albastre, pe fratele său muritor, pentru a-l proteja de furtunile unui timp alienat și alienabil. Coperți albastre... ca Acvamarinul și Cristalul marin - pietrele prețioase ale Gemenilor, albastre precum cerul senin al libertății jinduite. Herodot vorbește despre ritualul înmormântării la traci, care consta în trei zile de priveghi, incinerarea defunctului, urmată de un mare banchet și întreceri sportive. În timpul banchetului erau sparte vasele folosite. Depunerea în tumuli a
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
Catolică, având legături strânse cu țările europene - gândeam stând pe bancă și ascultând, înfiorat, dangănul clopotelor. Parcă cobora Dumnezeu pe aripile sunetelor. (...) Grăbit, am intrat în librăria de pe colț și am cumpărat un caiet de 400 de file, cu coperți albastre. Pe acesta îmi voi scrie memoriile. După câte știu, ele se scriu la o vârstă înaintată. Dar în condițiile mele, nu se știe dacă...” Albastrul din cutia de bomboane, „încă roșie”, al Caietului pus la păstrare în gorgana Mohâiei triumfă
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
juncanii, iar văcarul se preface într-un înger, fulgii sunt albine care au părăsit roiurile, topindu-se pe pământ de dorul Paradisului, poetul devine un Fra-Angelico al cuvântului, divinizând totul, chiar și pe Dumnezeu: „Vedeam aievea parcă un coteț Vopsit albastru, învelit cu fier Și plin de porumbei fâlfâitori, În timp ce un bătrân boier, Cu barbă albă, gros și cam pitic, Ieșea din casa-i mare cât un palat, Scoțând nori de fum din pipă, Îmbrăcat într-un halat Cu mânecă largă
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
ducând cu ea parfumul de mere și mângâierea pe care nici nu mai știu dacă mi-a dat-o cândva, lăsându-mi mie doar atât: cerul ca un tăvălug înghimpat, o batistă și un ou. Tu trebuie numai să înțelegi albastrul dor peste scâncet, golul mut dinapoia gardului, Siberia ochilor cu trup flămând, copilul răbdător cu vremea, ca o ruină care nu mai are ce pierde, crescând... Până când, peste ani, se coceau strugurii în familiile altora și ușile se închideau în spatele
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
și slăbuță. Are cincizecișipatru de ani, și cine n-o cunoștea, nu i-ar fi dat această vârstă. Doamna Mariana este îmbrăcată sport, în niște blugi bleumarin largi și-o geacă de catifea, îmblănită, sub care mai are o bluză albastră de mohair. În jurul gâtului i se vede discret un fular alb. Poartă o pereche de adidași, tip baschet. O căciulă bej de melană îi acoperă capul și câteva fire de păr ale bretonului drept tronnează dezordonate pe frunte, fiindcă și-
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
cu glas de om și păsările umblau în loc să zboare, pământul era împărțit în trei împărății, conduse de trei împărați care erau și foarte buni prieteni. Împăratul Roșu, își avea țara la apus, Împăratul Galben conducea țara de la răsărit, iar Împăratul Albastru domnea peste ținuturile dintre cele două țări. Cele trei împărătese, soarta făcu să nască în aceeași zi odoare domnești. Doamnele ținuturilor Roșu și Galben, născură câte un fecior, în timp ce împărăteasa ținutului Albastru născu două fetițe. Mândrii nevoie mare, tații de
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
câte un fecior, în timp ce împărăteasa ținutului Albastru născu două fetițe. Mândrii nevoie mare, tații de feciori, prinseră a-l lua peste picior pe tatăl fetelor. Și azi o răutate, mâine alta, până ce prinseră a se război de-a binelea. Împăratul Albastru, supărat, își închise împărăția pentru vecinii săi, ridicând pe ambele părți, păduri înalte și dese, de netrecut. Astfel, se izolă de cei doi împărați, dar le tăie și orice cale de a ajunge unul la altul. Timpul trecu, copiii crescură
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
la altul. Timpul trecu, copiii crescură mari, dar ura dintre împărați nu se domoli, ci deveni, cu timpul, tot mai înverșunată. Dacă în ținuturile Roșu și Galben supușii asistau înspăimântați la izbucnirile din ce în ce mai războinice ale celor doi prinți, în ținutul Albastru, domnea liniștea și veselia. Cele două fetițe, se făceau din ce în ce mai frumoase și mai cuminți și toată lumea le iubea. Cicoare, aduna în jurul ei toate animalele, pe care le îngrijea ca pe niște copilași mici, iar Nu-Mă-Uita, sora ei, era prietena tuturor
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
mici, iar Nu-Mă-Uita, sora ei, era prietena tuturor păsărilor din împărăție. Când apăreau cele două surori, soarele zâmbea, vântul pornea să bată jucăuș prin pletele lor albăstrii, iar izvoarele se întreceau în limpezime cu ochii lor luminoși și strălucitori. Împăratul Albastru le iubea mai presus de orice pe lume. Draga lui împărăteasă nu supraviețuise nașterii și, înainte de a trece la cele sfinte, îl rugase să aibă grijă de fetele lor minunate, așa încât, împăratul adunase în jurul său toți supușii cuvântători și necuvântători
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
grijă de fetele lor minunate, așa încât, împăratul adunase în jurul său toți supușii cuvântători și necuvântători, rugându-i să îl ajute să le crească pe fete cât mai frumos. Așadar, prințesele erau atent îngrijite și protejate de fiecare suflare de pe tărâmul Albastru. Toate bune, dar iată că, într-o zi, feciorul Împăratului Galben, plecat la vânătoare, urmări o căprioară cu atâta înverșunare, încât nu-și dădu seama când intră în pădurea deasă, albastră, de la marginea Împărăției Galbene. Pe când se pregătea să tragă
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
atent îngrijite și protejate de fiecare suflare de pe tărâmul Albastru. Toate bune, dar iată că, într-o zi, feciorul Împăratului Galben, plecat la vânătoare, urmări o căprioară cu atâta înverșunare, încât nu-și dădu seama când intră în pădurea deasă, albastră, de la marginea Împărăției Galbene. Pe când se pregătea să tragă o săgeată în animalul încolțit într-un pâlc de scaieți, în fața lui apăru o fată frumoasă ca o zână, strigând: - Stai, nu trage! Prințul scăpă arcul din mână. Fata prinse căprioara
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
prinse căprioara pe după gât, îi șopti ceva, o sărută pe botic și o eliberă. - Heeii, strigă prințul, ce faci? E vânatul meu! - E pădurea mea, îl înfruntă fata. Abia atunci Prințul Galben băgă de seamă că, în jurul său, copacii erau albaștri, florile erau albastre, iarba era albastră, întocmai cum erau ochii, părul și straiele fetei care îi răsărise în cale. Înțelese că ajunsese pe tărâm vrăjmaș, dar nu se înspăimântă. Doar nu era în fața unei armate întregi. Descălecă de pe calul său
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
gât, îi șopti ceva, o sărută pe botic și o eliberă. - Heeii, strigă prințul, ce faci? E vânatul meu! - E pădurea mea, îl înfruntă fata. Abia atunci Prințul Galben băgă de seamă că, în jurul său, copacii erau albaștri, florile erau albastre, iarba era albastră, întocmai cum erau ochii, părul și straiele fetei care îi răsărise în cale. Înțelese că ajunsese pe tărâm vrăjmaș, dar nu se înspăimântă. Doar nu era în fața unei armate întregi. Descălecă de pe calul său galben și se
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
ceva, o sărută pe botic și o eliberă. - Heeii, strigă prințul, ce faci? E vânatul meu! - E pădurea mea, îl înfruntă fata. Abia atunci Prințul Galben băgă de seamă că, în jurul său, copacii erau albaștri, florile erau albastre, iarba era albastră, întocmai cum erau ochii, părul și straiele fetei care îi răsărise în cale. Înțelese că ajunsese pe tărâm vrăjmaș, dar nu se înspăimântă. Doar nu era în fața unei armate întregi. Descălecă de pe calul său galben și se apropie de fata
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
că ajunsese pe tărâm vrăjmaș, dar nu se înspăimântă. Doar nu era în fața unei armate întregi. Descălecă de pe calul său galben și se apropie de fata neasemuit de frumoasă. - Cine ești tu? - Cine ești tu? Ce cauți pe pământurile Împărăției Albastre? - Eu sunt Prințul Galben, bineînțeles, răspunse cu mândrie feciorul de împărat. Cicoare, căci ea era fata care îi ieșise în cale, privi cu uimire părul blond al prințului și straiele acestuia, gândind că nu mai văzuse în viața ei o
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
stătuse înainte, iarba se colorase într-un ton ciudat, pe care nu-l cunoștea. Ce culoare era aceea? Ridică privirea spre Prințul Galben, care era tot atât de uimit cum era și ea. Flăcăul îi prinse mâna, privind cum, din contopirea culorii albastre și a culorii galbene ale celor două palme, se revărsa un val subțire și luminos de culoare nouă. Cât de minunat se colorau copacii, iarba și florile sub atingerea lor. Cicoare zâmbi încântată. - Am să-i spun „Verde”! - Da, sună
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]