13,186 matches
-
Runca, să împrăștie tăcerea. În locul ei, cînd m-aș duce acasă, i-aș da cu toporul în cap, să se sature să mai împungă. În ochii lui Radu, ca și cum s-ar petrece aievea afară, în viscol, dincolo de tufele ce mărginesc aleea din fața ferestrei, mama lui trece grăbită, să potolească vaca ce-și scutură furioasă coarnele legate cu lanțul de un țăruș bătut lîngă iesle. Cînd vă apucați de-o operație, să lucrați întotdeauna ca și cum pe masă ar fi mama voastră răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce-i piesa, că aia de la televizor... Nu înțeleg nimic din ce spuneți săltă din umeri Teona cu o indiferență totală. Piesa de mîine seară de la teatru e-a lui Mihai Vlădeanu. V-a semnat Săteanu extinderea grădinii pînă la alee? întrebă directorul prompt. Încă nu. Va discuta cererea la primul Birou Executiv. Am nevoie și eu de o aprobare; se vînd cîteva loturi de case în spatele hotelului. Pe Vlădeanu l-am trecut la Cooperări și i-am dat o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu-l mai invite pe Haralamb la noi... Vreau să nu mă știu..." Dar gîndurile ei se frîng brusc; simte încă fiorul neplăcut care a răscolit-o la vederea lui Ștefănescu. "Cine era tînărul care l-a oprit ieri, pe alee, pe Don Șef?" Amintirea privirii lui Mihai Vlădeanu în care a fost învăluită o clipă, o ustură, mai mult decît jignirea directorului. "Obraznicul! Cu prima ocazie îl iau de urechi și-l duc Brîndușei Roman, la Comitetul P.C.R. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Șef pe umăr. Mergeți acasă; deseară trebuie să fiți în formă. Ba am să trec și pe la Plan zice Mihai într-o doară, vrînd să treacă, s-o revadă pe femeia frumoasă, de alaltăieri, cu care vorbea Don Șef pe alee. Ce trebuie să întreb? Să comparați planul de stat la filamente cu programul de fabricație și să-l semnați dacă-i în ordine. Chiar nu vreți să veniți definitiv în secție, că dau azi lista locurilor libere? Nu, mulțumesc! Rămîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întreabă economista de la biroul de lîngă ușă, iar Mihai, revenind cu privirea la persoanele din jur, observă un crîmpei de zîmbet amuzat în ochii femeii de la biroul de lîngă fereastră, Teona Trifon, cu care stătea Don Șef de vorbă pe alee. Trebuie să semnez programul de fabricație la filamente-carbon pe decembrie spune Mihai, roșind tot. Economista se rupe o clipă din preocupări, scoate dintr-un dosar două hîrtii, una i-o pune în față s-o semneze și cealaltă i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Spune, șefule, că merem noi zice Cornea. Dacă-i prietena matale acolo, hai noi, că ăia... Merem cîțiva, n-o fi bai aici că lipsim. Mata știi și să conduci mașinile, că văzui cum ai condus în vară macaraua pe alee... Zi-i ăluia că merem noi... Facem rost de microbuzul șantierului, ăla cu transmisie dublă... Alo, strigă Vlad în telefon țineți autofreza pe loc; vin eu cu o echipă, că-n armată am făcut cinci zile așa ceva... Pooftim?! Ai dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
după... Mai degrabă îmi dădeai palme..." Doamna doctor, doamna doctor, veniți vă rog la sală! aude strigătul disperat al asistentei care îi iese înainte pe culoar. Lazăre! se bucură Mihai cînd îl recunoaște pe cel care l-a oprit în mijlocul aleii, din mersul său de om abătut, cu privirea în pămînt. Ce-i, ce-i cu tine? întreabă Lazăr, bătînd zăpada cu bocancii, semn că a înghețat la picioare, mereu cu ochii pe sus, pe la ferestre ori la intrarea în clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Îi păru rău că nu se oprise la prăvălie să dea bună ziua; nu l-ar fi obligat să cumpere nimic, ar fi vrut doar să fie puțin mai prietenos. Îi privise îndelung silueta subțire și îl văzuse luând-o pe aleea dintre două case, cea care ducea spre șinele de cale ferată năpădite de buruieni, unde își avea adăpostul o gașcă de vagabonzi. Cam pe la șase fără un sfert, Carol parcă Fordul Fiesta galben pe trotuar, pe o alee dosnică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-o pe aleea dintre două case, cea care ducea spre șinele de cale ferată năpădite de buruieni, unde își avea adăpostul o gașcă de vagabonzi. Cam pe la șase fără un sfert, Carol parcă Fordul Fiesta galben pe trotuar, pe o alee dosnică din Melrose Mansions. Era o mașină de închiriat, covorașele de protecție miroseau puternic a cauciuc. Urcase în apartament și se schimbase din nou. Și, cu toate că intenționa să facă asta rapid și mecanic, rămăsese mult timp în fața oglinzii, admirându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
numiți? — Bull. — Inițiala prenumelui? — J. Bull închise și apoi telefonă la birou. Îi răspunse un stagiar australian, căruia îi spuse că va întârzia, fără nici un alt comentariu. Bull încuie de două ori ușa de la apartamentul său. Apoi se opri pe alee pentru a arunca o privire în jur. Apartamentul se afla deasupra magazinelor înșirate pe East Finchley High Road, niște prăvălii retro, în stilul anilor treizeci, din cărămidă roșie, mansardate și acoperite cu un strat de tencuială lipicioasă. Deși fațadele aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mansardate și acoperite cu un strat de tencuială lipicioasă. Deși fațadele aveau tocmai aspectul spre care aspirau proprietarii lor (asociațiile de locatari încă reușeau să se opună tentativelor de a introduce firme țipătoare de neon), spatele clădirilor sugera utilitatea acestora. Aleea de acces spre apartamentul lui Bull urca de-a lungul unei rampe care abia reușea să ascundă mulțimea de tomberoane uriașe, pe trei roți, pline cu deșeuri domestice și comerciale. Aceasta era și calea de acces pentru furnizorii comercianților, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sigură, cu lumea în care trăia, o legătură mai strânsă decât până atunci. Ca și cum, în limitele sexualității sale noi și imposibil de sondat, putea discerne adevăruri mai profunde, mai concrete decât cunoscuse vreodată. Numai că, urcând în mașina parcată pe aleea de beton acoperită cu mușchi din spatele străzii pline de magazine, Bull cedă nervos. Era îmbrăcat de serviciu, cu o jachetă sport, o cămașă curată, pantaloni călcați la dungă și pantofi eleganți. Singura concesie făcută vaginului fusese toaleta minuțioasă și șoseta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
definea acum sexual mult mai bine decât îl definise vreodată din punct de vedere social. Chiar și după ce își revenise și conducea automat prin traficul londonez, cu activitatea cerebrală redusă la minimum, Bull nu era cu totul liniștit. Uși, ferestre, alei ce dădeau în garaje, tunele de cale ferată, chiar și refugiile pentru autobuze. Toate acestea îl frapau cu o rezonanță imagistică puternică. Toate semănau cu niște pizde, exclamase Bull ca pentru sine, cu ochii holbați pe geamul mașinii, la portalurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fi primit în PSD ca întors din excursie. Eu stau în sectorul 1. Putna - porți și barieretc "Putna - por]i [i bariere" Mitropolitul Daniel, drapat în splendide veșminte alb-aurii, face treișpe-paișpe, cu un ochi la marea slujbă, cu celălalt la aleea despicată de sepepiști prin mulțime. Înalt Prea Sfințitul e icoana vie a ortodoxiei române căutând mereu preajma Puterii pământești. În sfârșit, se aud aplauze răzlețe, niște trâmbițași care atâta așteptau suflă într-un soi de buciume de tablă și apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
puțin șașie a lui fixată pe vârful adidasului, încremenit parcă în acea lungă zi în care împlinisem cinci ani și jumătate. L-am auzit apoi - ca și cum troleul în care mă aflam acum n-ar fi fost decât un colț din aleea Parva, iar lui i-ar fi fost perfect egal dacă își târșâia piciorul prin praf sau mergea cu troleul nouășpe ani mai târziu - cum, fără să-și ridice privirea de pe vârful adidasului drept, îmi repetă profeția aia înfricoșătoare: „Eu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
El nu știa nimic pe-atunci de zborurile lui din înserare, nu știa nici măcar de Bau-Bau sau de Luminița și, mai ales, nu avea nici o idee cum că un taur care stă la țară prea mult se poate întoarce pe aleea Băiuț un băiat ca oricare altul. Ceea ce simțea Coșuță era, cred, un fel de gelozie surdă că eu învățasem să fluier și el nu, iar lucrul ăsta e unul din puținele cărora nu mai ai ce le face. Era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vedeam asta mai bine ca niciodată: Cristos era totuna cu Coșuță, iar Coșuță era un prost. Ceva trebuie să fi simțit și Coșuță. Știa că pe undeva ultima lui salvare, dacă tot nu știa să fluiere, era ca necunoscutul de pe aleea Băiuț - Cristos Salvatorul - să nu ia bătaie. O să-l bat, âi spuneam eu. Nu, n-ai voie, îmi spunea el. Și a trebuit să merg cu troleibuzul până spre Universitate ca să-mi aduc aminte de ziua în care împlinisem cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-mi suflec una dintre mâneci. EPISODUL 4: culmea, tocul ciocatului stâng n-a cedat nici la fotbal, nici la vreo alergare, atunci probabil doar a obosit, iar de rupt s-a rupt la o simplă coborâre de pe trotuar, la traversarea aleii Parva într-o după-amiază de mai cu pufi de plop, când tocmai ieșisem de la școală și mă îndreptam domol spre casă; în asemenea situații nu ești niciodată singur, ba chiar ești însoțit sau înconjurat de-o mulțime de indivizi antipatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
izbitură, dar la cele mai multe dintre ele, ziceam e Dudu, e Dudu Georgescu, pentru că eram convins că lovește cu capul. După aceea, mai exact după ce el a ieșit din burta uriașă în care se foise atâta vreme și a sosit pe aleea Băiuț, mititel, înfășețel, în scutec de bumbăcel și învelit într-o plapumă groasă de lână, doar eram în ianuarie, eu am încetat să dorm cu mama și am trecut în patul meu, acolo unde mai ajunsesem și până atunci, rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
s-a furișat în scară printre ghivecele de flori atârnate în geamuri și a rămas așa, luminând o balustradă verde, o balustradă verde ca o șopârlă verde“, adică până să fie lăsat afară de unul singur, luând contact cu strada, cu aleea Băiuț, normal, și cu copiii de-acolo, Migu, Pipiță, Doru și mai ales Cristos (cum îi înșiruie el), s-au mai înregistrat destule povești care, cu el în prim-plan, s-au strecurat în fondul de aur al familiei (iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ajuns să se lase noaptea, acolo, printre blocuri, printre copacii desfrunziți și câini ca toți câinii, câțiva, rătăciți de pe câmpul unde erau odată case, poate încă mai sunt - lucrurile astea contează prea puțin aici și acum - rătăciți pe una dintre aleile Băiuț și lătrând la un fum înecăcios cum numai un cauciuc de tractor stropit cu benzină putea să împrăștie, lătrând la noi, Migu, Pipiță, eu și Doru, adunați în fața focului, transpirați de bucurie, la flăcările enorme care ne luminau fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că eu nu i-am văzut niciodată pe Știm și Ștam, poate fiindcă sunt ochelarist, poate din alte motive. Îl auzeam pe Matei vorbind prin casă și, de ce să vă păcălesc, credeam că vorbește singur. Când se întâmplau atâtea pe aleea Băiuț, în subsolurile și în scările blocurilor, pe Parva, în curtea, în clasele și pe coridoarele școlii, n-am avut inspirația să spionez în apartamentul nostru (nr. 40) și să descopăr două ființe pitice, cu voci identice cu a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Al Rașid și pe eunucii care mințiseră că sunt eunuci. Și atunci, când citeam în O mie și una de nopți cum se zgâlțâia palatul și ce supărați erau djinii, chiar a început să se zgâlțâie tot, deși blocul din aleea Băiuț nu era un palat. Pereții și mobilele trosneau, lampa se balansa de parcă m-aș fi suit pe-un scaun și i-aș fi dat vânt cu mâna, jucăriile, caietele, cărțile, creioanele tropăiau pe rafturi, pe policioare și pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iar scâncetul pe care mi s-a părut că-l aud în noaptea aia, spre sfârșitul filmului, se explică abia acum. Erau Știm și Ștam, care probabil plângeau împreună cu mine. 5. Frații pot scrie împreună un roman Destinatar: Matei Florian, aleea Băiuț, numărul 1, bloc D 13, scara D, etaj 4, apartament 40, sector 6, București. Expeditor: Matei Florian, etaj 1, sector 5. Iubitul meu Matei, câteva lucruri trebuie lăsate deoparte - eu care devin tu atunci când scriu, tu care o să devii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sfert de oră pe jos, se duceau la Steaua; g) ca dinamovist topit după fotbal și prieteni, ca să nu fiu singur, m-am dus și eu la Steaua. B. Problema transportului în comun, a banilor și a timpului a) de pe aleea Băiuț până pe Ștefan cel Mare era cale lungă, se schimbau două autobuze și-un tramvai; b) în autobuze și-n tramvai mirosea a transpirație și a pârțuri; c) mirosul de transpirație și de pârțuri dura o oră la dus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]