1,931 matches
-
de o parte, prin inserția unui fragment aparținând altui gen (corespondența) în paginile prozastice; pe de altă parte, prin efectul de autenticism pe care paginile epistolare îl exercită. Fig. VI Tipuri/direcții de generare intratextuală 4.2.2.2. [Archaeus]. Alegoria intertextualității Intertextualitatea nu leagă, propriu-zis, un hipertext de un hipotext "inocent": orice hipotext este hipertext, la rândul lui. A citi despre realitate în cărți este o iluzie, o înșelare asupra rostului literaturii. Și atunci, de ce citim? Pentru a descoperi, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
originea citim ideea în virtutea căreia intertextualitatea ar transcrie literar un verb inexistent (încă): "a nesfârși" [infinir]. Paradoxul repetării rezidă din a combina un efort depus pentru desăvârșirea formală cu o exigență infinită. Repetarea nesfârșește textul 48. În spațiul prozei eminesciene, alegoria semiosis-ului este Archaeus. Istoria lui are, în varianta finală (aproape-operă), un preambul ironic-social în care lectorul zâmbește identificând figuri socio-profesionale despre ale căror nivel de înțelegere a lumii și atitudine (în dispunere oximoronică) nutrește aceeași părere cu autorul. În aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la suprafața textului. Cine ar accepta miezul de adevăr din speculația călinesciană cumcă [Archaeus] este introducere la [Avatarii faraonului Tlà] va concepe același [Archaeus] ca încheiere pentru Sărmanul Dionis. Prezentul capitol propune o abordare neîncercată încă pentru citirea nuvelei : Archaeus alegorie a intertextualității. În această "sală de marmură albă" a cugetării au fost convocate ideile legate de semiosis-ul ilimitat lingvistic, respectiv intertextual, de medierea literară, inclusiv intertextuală, de faptul că intertextualitatea transcrie literar verbul infinir (vezi supra). "Archaeus este singura realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este intertext (Roland Barthes); cărțile, ca operă deschisă, sunt întrupări ale intertextului arheic "hârtia chiar era de nevoie numai ca să fixeze pe ea Archaeus" (Eminescu: 2011, II, 316). Vom realiza, ca o paranteză introductivă, studiul comparativ al variantelor definiționale pentru alegorie, în ideea de a ne apropia lectura lui [Archaeus] ca pe un dialog socratic despre intertextualitate. Figură macrostructurală de tip complex. În mod tradițional, este privită ca o suită de metafore, deci de figuri microstructurale.[...] Ea consistă din a ține
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care se dezvoltă într-un context narativ cu semnificații simbolice, conform unei izotopii concrete, absolut coerente, care trimite, termen cu termen, de o manieră cel mai adesea metaforică, la un univers referențial de o altă natură, abstractă, filosofică, morală etc. Alegoria se recunoaște prin două caracteristici: continuitatea expresiei figurate și coexistența sistematic menținută a două sensuri, literal și simbolic 52. Reprezentarea figurată a noțiunilor, obiectelor și ființelor, sub forma unui tablou sau a unei istorii care dezvoltă o analogie inițială. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
continuitatea expresiei figurate și coexistența sistematic menținută a două sensuri, literal și simbolic 52. Reprezentarea figurată a noțiunilor, obiectelor și ființelor, sub forma unui tablou sau a unei istorii care dezvoltă o analogie inițială. Nu există nicio limită în dimensiunea alegoriei, care se poate desfășura pe întinderea unei întregi opere 53. (Molinié: 1992, pp. 42-43) (Aquien: 2010, pp. 45-46) (Gardes Tamine et Hubert: 2004, 10) Suită de metafore. Realitate fizică pentru existențe abstracte. Imagine realizată de o manieră cel mai adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Cugetări imposibile? Ce este imposibil? [...] Care este criteriul realității? [...] Dar e un visător! Bine. Cine? Noi ori el. Asta e-ntrebarea..." (Eminescu: 2011, II, pp. 313-315). De la o întrebare despre Archaeus la alta, curge suita nu de metafore, ci de alegorii mai mici, imagini care fac inteligibil ceva atât de abstract. Este utilizată, către finalul dialogului socratic, inclusiv ideea de poveste, nucleu intratextual relevant, cu atât mai mult cu cât filiația lui depășește opera și trece în biografia poetului. O regăsim
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vrea să moară. E mult de atunci, Harieta, de când eram mici de tot și ne spuneau moșnegii povești. Povești sunt toate în lumea asta57 (Eminescu: 2011, XI, pp. 162-163). [Archaeus] potențează inițierea prin dialog socratic, cu ajutorul unei suite de mici alegorii; proza încearcă reprezentarea ființei arhetipale inclusiv sub forma unei povești, și trimite la un univers referențial de o altă natură; cum nu există nicio limită în dimensiunea alegoriei, ea se desfășoară pe întinderea întregii opere. Tripticul teoretic prezentat mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
162-163). [Archaeus] potențează inițierea prin dialog socratic, cu ajutorul unei suite de mici alegorii; proza încearcă reprezentarea ființei arhetipale inclusiv sub forma unei povești, și trimite la un univers referențial de o altă natură; cum nu există nicio limită în dimensiunea alegoriei, ea se desfășoară pe întinderea întregii opere. Tripticul teoretic prezentat mai sus se poate închide acum, dacă s-a stabilit: [Archaeus] este o alegorie. Rămâne să citim explicațiile și imaginile expuse neofitului, dar mai ales pe cele rămase în ms.
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
trimite la un univers referențial de o altă natură; cum nu există nicio limită în dimensiunea alegoriei, ea se desfășoară pe întinderea întregii opere. Tripticul teoretic prezentat mai sus se poate închide acum, dacă s-a stabilit: [Archaeus] este o alegorie. Rămâne să citim explicațiile și imaginile expuse neofitului, dar mai ales pe cele rămase în ms. 2268 ["Nu...Dar înainte de-a-mi povesti..."] pentru a conveni că poate fi vorba despre alegoria intertextualității. Din mecanismul proiectării în concret (sau cel
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
acum, dacă s-a stabilit: [Archaeus] este o alegorie. Rămâne să citim explicațiile și imaginile expuse neofitului, dar mai ales pe cele rămase în ms. 2268 ["Nu...Dar înainte de-a-mi povesti..."] pentru a conveni că poate fi vorba despre alegoria intertextualității. Din mecanismul proiectării în concret (sau cel puțin în inteligibil) a unor conținuturi abstracte, s-ar ivi riscul amestecului noțional al alegoriei cu simbolul. De aceea operăm delimitarea necesară.Alegoria este în general definită în opoziție cu simbolul, căruia
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în ms. 2268 ["Nu...Dar înainte de-a-mi povesti..."] pentru a conveni că poate fi vorba despre alegoria intertextualității. Din mecanismul proiectării în concret (sau cel puțin în inteligibil) a unor conținuturi abstracte, s-ar ivi riscul amestecului noțional al alegoriei cu simbolul. De aceea operăm delimitarea necesară.Alegoria este în general definită în opoziție cu simbolul, căruia îi este, sub un anumit aspect, dezvoltare logică în formă descriptivă sau narativă (Pougeoise: 2001, 23). Dar, în timp ce simbolul este prin însăși natura
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
povesti..."] pentru a conveni că poate fi vorba despre alegoria intertextualității. Din mecanismul proiectării în concret (sau cel puțin în inteligibil) a unor conținuturi abstracte, s-ar ivi riscul amestecului noțional al alegoriei cu simbolul. De aceea operăm delimitarea necesară.Alegoria este în general definită în opoziție cu simbolul, căruia îi este, sub un anumit aspect, dezvoltare logică în formă descriptivă sau narativă (Pougeoise: 2001, 23). Dar, în timp ce simbolul este prin însăși natura lui apt de a se încărca de multiple
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în general definită în opoziție cu simbolul, căruia îi este, sub un anumit aspect, dezvoltare logică în formă descriptivă sau narativă (Pougeoise: 2001, 23). Dar, în timp ce simbolul este prin însăși natura lui apt de a se încărca de multiple interpretări, alegoria oferă un sens figurat care nu poate primi decât o singură interpretare. Simbolul anunță un alt plan al conștiinței decât evidența rațională: este cifrul unui mister, singurul mod de a rosti ceea ce altfel este imposibil de cuprins. În retorica tradițională
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
oferă un sens figurat care nu poate primi decât o singură interpretare. Simbolul anunță un alt plan al conștiinței decât evidența rațională: este cifrul unui mister, singurul mod de a rosti ceea ce altfel este imposibil de cuprins. În retorica tradițională, alegoria este considerată ca fiind un caz particular de metaforă. Datorită aspectului prin excelență plastic, artificial (reprezentările alegorice sunt creaturi imaginare, fără referent în lumea naturală), precum și caracterului stereotip, etern și cvasi-imuabil, alegoriile au atras dintotdeauna pictorii și sculptorii menționează dicționarul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
altfel este imposibil de cuprins. În retorica tradițională, alegoria este considerată ca fiind un caz particular de metaforă. Datorită aspectului prin excelență plastic, artificial (reprezentările alegorice sunt creaturi imaginare, fără referent în lumea naturală), precum și caracterului stereotip, etern și cvasi-imuabil, alegoriile au atras dintotdeauna pictorii și sculptorii menționează dicționarul de retorică (Pougeoise: 2001, 24). Parabola se diferențiază de alegorie prin aceea că ea prezintă două părți distincte, cu mesaj moral și religios. Ca și fabula, o parte reprezintă corpul, cealaltă sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Datorită aspectului prin excelență plastic, artificial (reprezentările alegorice sunt creaturi imaginare, fără referent în lumea naturală), precum și caracterului stereotip, etern și cvasi-imuabil, alegoriile au atras dintotdeauna pictorii și sculptorii menționează dicționarul de retorică (Pougeoise: 2001, 24). Parabola se diferențiază de alegorie prin aceea că ea prezintă două părți distincte, cu mesaj moral și religios. Ca și fabula, o parte reprezintă corpul, cealaltă sufletul; corpul fabulei este textul ei, sufletul morala. În cazul alegoriei, nu există această delimitare. Dacă, însă, am considera
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
retorică (Pougeoise: 2001, 24). Parabola se diferențiază de alegorie prin aceea că ea prezintă două părți distincte, cu mesaj moral și religios. Ca și fabula, o parte reprezintă corpul, cealaltă sufletul; corpul fabulei este textul ei, sufletul morala. În cazul alegoriei, nu există această delimitare. Dacă, însă, am considera, împreună cu G. Călinescu, [Archaeus] ca fiind o introducere a cărei ilustrare este adusă de [Avatarii faraonului Tlà], atunci am avea chiar o parabolă. "Lumea nu-i cumu-i, ci cum o vedem" (Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
diferirii intratextuale. "Tabloul viu de viață" devine "icoană vie a vieții", ca expresie a faptului că, de îndată ce este convocat, intertextul nu numai că răspunde, dar conferă intertextualității forma ei plenară, dinamică în spectrul artistic-sacru. Identitatea ătman-Brahmăn se traduce, în termenii alegoriei arheice, ca expresie a memoriei identității intertext-Intertextualitate, ca să actualizăm disocierea atât de inspirată și utilă a lui M. Riffaterre. Întregul este convocat și reprezentat prin parte cu fiece reeditare intertextuală. Se pot multiplica propunerile de citire a definițiilor intertextualității în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
189 4.2.1. Intratextualitatea "pe orizontală": corespondența intratextuală. Intratextul și "Mitul Eternei Reîntoarceri" 189 4.2.2. Intratextualitatea "pe verticală": filiația intratextuală sau autogenerarea 212 4.2.2.1. Sărmanul Dionis și variantele...................................229 4.2.2.2. [Archaeus]. Alegoria intertextualității 232 4.3. INTRATEXTUALITATE TRANSGENERICĂ. AL TREILEA MODEL COSMOLOGIC, EINSTEINIAN 250 4.4. INTRATEXTUALITATE TRANSAUCTORIALĂ 268 BIBLIOGRAFIE PRIMARĂ CORPUS RESTRÂNS: PROZA LUI MIHAI EMINESCU.....289 CORPUS DE LUCRU: OPERE MIHAI EMINESCU.............285 BIBLIOGRAFIE CRITICĂ INTERTEXT/INTERTEXTUALITATE ȘI ALTE NOȚIUNI
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
emigrație și, implicit, colonizare în America. Conflictele religioase (la un moment dat, puritanii închid teatrele în Londra!) au efecte în plan mentalist și, desigur, în plan estetic. Vioiciunea lui Shakespeare, Marlowe ori Ben Jonson (ultimul prezintă totuși, interesant, o ultimă alegorie fantastică, în 1620, de Craciun, la curtea lui James Stuart însuși, News from the New World Discovered in the Moon/ Noutăți din Lumea Nouă descoperită pe Lună) se atenuează acum într-o mai mare autocenzură de limbaj și situație (dramatică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Valdemar/ Faptele în cazul domnului Valdemar) sau a diversiunilor narative din The Cask of Amontillado/Butoiul de Amontillado (proză focalizată pe rivalitatea religioasă dintre un catolic și un francmason doar în aparență aparență generată de mistificările naratorului -, în realitate o alegorie despre executarea unui mason trădător), The Tell-Tale Heart/Inima destăinuitoare și The Balck Cat/ Pisica neagră. Poe demonstrează aici prin folosirea naratorului lipsit de credibilitate o mentalitate estetică mult avansată pentru epoca în care scrie. Faptul îl transformă într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cadavre intrate în putrefacție și legănate de vînt, iar ceea ce părea un zîmbet binevoitor este doar maxilarul unui matelot, dezvelit lugubru de procesul mumificării. Aventura finală însă, din insula Tsalal, pare să ascundă, în clarobscurul ei metaforic, sensul major al alegoriei lui Poe. Stranietatea terifiantă a ținutului și locuitorilor săi este ilustrată de prezența copleșitoare a culorii negru în orice formă de viață. Primim informația înfricoșătoare că băștinașii nu au nici măcar "albul" ochilor, iar dinții le sînt, de asemenea, negri. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cel mai bun, a "calităților poetice ale autorului"). Melville nu a reușit (nici cu această capodoperă) să anihileze un stereotip cultural, prin medierea căruia contemporanii săi l-au perceput pînă la moarte acela de scriitor "de raftul al doilea". Problematicile alegoriei mitologice, ale intertextu-alizării transculturale, ale solilocviului simbolic-shakespea-rian (în roman!), combinat cu ingenioase direcții de scenă, precum și ale intercalării documentării științifice în structura principală a epicului se dovedeau, estetic vorbind, mult prea avansate pentru timpul istoric în care fusese redactat romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
protagonistul real al povestirii, numele propriu-zis Bartleby, the Scrivener/ Bartleby, copistul (Petre Solomon folosește ediția princeps a nuvelei, din The Piazza Tales/ Povestiri de pe verandă, unde titlul ales de Melville era doar Bartleby) fiind mai curînd un pretext pentru o alegorie a captivității într-un sistem competițional închis. Textul e curios de la bun început, printr-o prezență socio-psihologică singulară. Mă gîndesc, desigur, la Bartleby. Nu atitudinea lui de încremenire morală, psihologică și socială intrigă teribil, ci impenetrabilitatea ei. Bartleby pare un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]