17,219 matches
-
proprietarul revistei româno-canadiene-americane „STARPRESS” cu redacții în multe țări: Canada, USA, Israel, Italia a devenit o persoană care se află mereu „in media res”, în centrul acțiunilor dedicate culturii, literaturii cu care s-a identificat, chiar s-a dăruit acestora alergând pe meridiane. Acțiunea de răspândire a literaturii române este amplificată și de faptul că Ligya Diaconescu este membră a Clubului de Presă Transatlantic și fondatoare a „Association des mass-medias et Journalistes d”expression roumaine sans frontieres” din anul 2011/ Toronto-Canada
PORTRET LIGYA DIACONESCU, ARTICOL DE MARIANA POPA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377190_a_378519]
-
februarie 2017. Mi-e dor de anii ce-au trecut, De casa-n care am crescut, De mama, tată, de bunici, Mi-e dor de lucrurile mici. Mi-e dor de munte și răcoare, Să simt nisipul lângă mare, S-alerg nebun prin lan de grâu, Mi-e dor să trec înot un râu. Mi-e dor să sar într-o băltoaca, Să ies cu prietenii la joaca, Să stăm până târziu afară, Mi-e dor de zgomotul în vară. Mi-
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
mai mult Mi-e dor de anii ce-au trecut,De casa-n care am crescut,De mama, tată, de bunici, Mi-e dor de lucrurile mici.Mi-e dor de munte și răcoare,Să simt nisipul lângă mare,S-alerg nebun prin lan de grâu,Mi-e dor să trec înot un râu.Mi-e dor să sar într-o băltoaca,Să ies cu prietenii la joaca,Să stăm până târziu afară,Mi-e dor de zgomotul în vară.Mi-
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > AI VĂZUT? Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului Ai văzut fluturii albi Ce aleargă fără șei? Într-o zi, cu cer - smarald Te așteaptă ca să-i iei... Ai văzut în toama asta, O furnică suspinând? Își ducea cu greu povara Într-o lacrimă arzând... Ai văzut ferestra mea? E crăpată în lumină, Două gânduri
AI VĂZUT? de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377215_a_378544]
-
să fie Domnul căci El e Împărat Pământ și cer și ape și oameni a creat... Chiar dacă omu-i slab și limitat în toate Avem un Dumnezeu...când tu nu poți El poate! E viața mea! Uneori mi-am dorit să alerg după vânt Alteori să m-ascund în tăceri ce m-au frânt... Uneori am căutat o lumină pe drum Alteori m-am pierdut într-o mare de fum... Uneori am sorbit al iubirii pocal Dar am fost și rănit de-
OMAGIU DIVIN 12 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377209_a_378538]
-
iubesc! De -aș putea cu vocea-mi slabă imnuri sfinte-aș înălța... Eu, pământul, cerul, apa zi și noapte ți-am cânta Dar nu pot...nu știu Isuse glasul să-l transform în cânt Însă-al meu condei pe filă aleargă plin de avânt... Și poeme-ncep să curgă izvorâte din iubire Și în drumul lor...prin Haru-Ți...aduc pace și trezire... Le-mpletesc cu mângâiere, cu speranță și credință Și le fac o mică treaptă pe calea spre biruință... Doamne
OMAGIU DIVIN 12 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377209_a_378538]
-
ne îmbrăcam frumos, ne închinam fiecare în liniște deplină și tata ne dădea la fiecare câte o linguriță de „paști”. Era un moment plin de mister, când simțeai cu tot sufletul sacralitatea acelui ritual. Apoi, cu ochii sticlind de bucurie, alergam în bucătărie unde trona pe masă un coș de răchită poleită, plin cu ouă vopsite, ce râdeau la noi cu strălucirea culorilor. Alături, cozonacii galben-maronii ne făceau șmecherește cu ochiul: hai, îndrăzniți! „Încurajați”.ne repezeam spre ouă și cozonaci. Mama
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
plece. Dar lăcomia...viermele acela care roade pe toți oamenii, mușcă și din creierașul lui Mărin, care se repezi la mine: -Ce făcuși, mă? L-ai supărat pe nea Mitică! Atunci și eu, ros de același vierme ca Mărin, am alergat după nea Mitică: -Stai, nene, nu te supăra! Cum ziseși că trebuie să strigăm? Nea Mitică m-a privit sictirit, făcându-mă să cred că se lasă greu convins. Spuse, aproape oftând: bine, mă, hai să vă spun! Și ne
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
cu patimă iubești. Sufletul îți e un templu, de-anotimpuri parfumat, De ții dorurile-ascunse, porți speranța necurmat. Din a trupului vioară, cresc lăstarii noii vieți, După truda unei zile porți cununi în dimineți. Cu smerenie, bunătate, pentru toți cei dragi alergi Și în orice-mprejurare cauți pe toți să-i înțelegi. Cand sărutul ți-este foc te asemuiesc cu vară, De te doare plâns de fluturi,esti la fel ca primăvară, Daca ploile amare strivesc frunză, te-ntomnezi, Porți victoriile luptând, învingi
BINECUVÂNTATĂ FEMEIE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377234_a_378563]
-
și albă speranță Ca-n lacrimi de rouă să nască o zi O iubire eternă ce trece de-o viață. * Iar ochii ca stele vegheaz-un cuvânt Ce revarsă spre cer plângând rugăminți Inundând cu iubire de versuri un vânt Ce aleargă spre suduri din munții cărunți. * de Gabriela Mimi Boroianu 16.02.2015 Referință Bibliografică: Iubire eternă / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1512, Anul V, 20 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Mimi Boroianu : Toate
IUBIRE ETERNĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377246_a_378575]
-
la infinit . Ți- aduc prinos raiul meu cu vise, Cu ape , și nouri și muguri pe ram, Și cu mireasma florilor deschise Ascunse într- un duios epitalam. Ți-aduc prinos un răsărit de soare Și noapte, cu stele-nvelite-n sineală, Ce-aleargă prin a vieții vâltoare Când pământul cade-n toropeală. Ți -aduc prinos seve blânde și moi Cu-nmugurirea ce vine-n primăvară, Și-un trubadur ce căntă prin zăvoi Până când se-ofilește floarea de vară. Ți- aduc prinos trupul de sub haină
IUBIRE, EU ÎŢI ADUC PRINOS de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377251_a_378580]
-
să-l rup. și m-am întâlnit cu tine, trupul meu era proscris, simultan cădeam în van, voiam să te prind o clipă, dar mai amănam un an. zeii toți treceau călări peste noi și peste timp, zările verzui, speriate, alergau peste orbite dând din cap și din copite. voiam ca să îți desprinzi trupul de pe cer, femeie, te vedeam printre oglinzi când convexe, când concave, niște deformații grave ce nu doream să le vezi. din părul tău curgeau stele iar din
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
mai curate iubiri: „Dansam în ploaie. Mă priveai zâmbind/ Cum îmi țineam umbrela bucuriei/ Deschisă peste umbră. Chicotind/ Te-ademeneam în lumea nebuniei.// Dansam în ploaie. Te strigam râzând/ Pe numele de cântec ce zvâcnește/ În partituri de dor... S-alergi vibrând/ Spre șansa noastra de-a ne fi poveste...” (Dansam în ploaie...) Aura Popa închină unul din poemele sale chiar celui care dă viață poeziei. Îl definește într-o manieră caldă, privindu-l ca pe “cel ce mângâie seninul” când
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Soarele a început să devină din ce în ce mai supărător. Veronica se simțea obosită, așa că au hotărât să se întoarcă în centru, pentru a merge la magazinul universal. La etajul doi, mama sa s-a îndreptat direct la raionul de sport. Privirile îi alergau în zona cu îmbrăcăminte de sport - turism. Dorea să-i cumpere o pereche nouă de bocanci pentru munte și un hanorac, știind cât îi plac fiului său drumețiile. - La ce te uiți, mami, că doar nu vrei și tu să
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
să știi ce monștri ies din camerele întunecate? Nu, nu! Nu mă duc acasă! Și pe urmă, trece Ajunul și nu am apucat să colind. Măcar o dată! Să cânt „Steaua sus răsare!” Așa se ciumăra privind în gol, pe când trecătorii alergau grăbiți pe lângă ea fără s-o bage-n seamă. Iar ea se uita insistent la ei parcă le-ar fi cerut : -Nu vreți să vă colind? Și să vă semăn, că am grâu mult! Știu atâtea colinde!... Dar toți trecătorii
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
vine niciodată singură, că auzi în spatele ei : -Hai s-o speriem p-asta mică, bă! Și auzi imediat lângă ea o pocnitură asurzitoare și hohotele obraznice ale copiilor răi care aruncaseră lângă ea pocnitoarea. A-nceput să țipe și să alerge înnebunită până s-a împiedicat și a căzut. Noroc că zăpada era pufoasă. A-nceput să țipe și mai tare, în neștire, să se înece cu țipetele...Apoi, nu și-a dat seama ce se întâmplă cu ea. Referință Bibliografică
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
trăirile-s erotice, banale... Fără de cer, de duh și Dumnezeu. Baia Mare, 19 iunie 2016 Bat ramuri Bat ramuri în fereastră, Udate de reci ploi... Și parcă ar vrea să știe, Ce s-a-ntâmplat cu noi. Frunze salută vântul, Ce-aleargă iar grăbit, Ducând în brațe gândul, De dor împodobit. Cu șoapta lor suavă, Și zorii înlăcrimați, De-a ploilor zăbavă S-au așezat la sfat. În sunet de chitare, Iar vine să ne cânte, Iubirea serenade, Ca să ne mai încânte
DE TE-AŞ IUBI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382131_a_383460]
-
pune În rana de cuie lăsată, Apoi fugi și altora spune, Că El e Lumină și Viață, E Prieten și Domn și-mpărat, E Calea ce duce spre ceruri, Prin El omu-i răscumpărat, Nu sta-n ațipeală, e timpul S-alergi sus la cruce, pe deal, Să-ți lași tot păcatul, acolo Și ce-ai moștenit din Baal, Dezbracă și haina-Astarteei, Te spală-n Iordan, fii curat, Ia haina cea albă și-așteaptă, Te roagă să fii înălțat, Al șaptelea cer
TE-ADOR CHIAR ȘI-ATUNCI CÂND SUSPIN de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382167_a_383496]
-
din mână și din gură Pâinea este vai nocturnă și ne mână ca pe-o turmă Hăis și cea carul cu boi plin de toate și nevoi Doamne zău ne-am săturat și femeie și bărbat Fiind mereu cică pereche alergăm ca dați în streche Și facem naveta zău din spital iar la bulău Și de-acolo-n cimitir pensie de trandafir Numai spinii ne-au rămas și vorbirea fără glas Costel Zăgan, DOINE DE(S)PUS LA RANĂ Referință Bibliografică
DOINĂ DE (S)PUS LA RANĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382219_a_383548]
-
la spital să trimită o ambulanță. (Caută telefonul prin buzunarele hainelor. Îl găsește.) Nu funcționează. Am uitat să-l încarc. (Un bărbat trece pe lângă ele.) Femeia tânără: Domnule! Domnule! (Bărbatul le ocolește. Femeia tânără se ridică de lângă femeia bătrână și aleargă după bărbat. Ajunge lângă el și îl atinge.) Femeia tânără: Nu aveți un telefon? (Bărbatul o privește nedumerit.) Bunica se simte rău și nu am un telefon să sun după ambulanță. (Bărbatul își privește cu atenție ceasul.) Bărbatul X: E
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
unii pe alții, chiar și la oraș erau altfel. Femeia tânără: De ce s-ar mai ajuta unii pe alții când s-au obișnuit să trăiască nepăsători? Oamenii de la oraș nu se deranjează nici apă să scoată din fântână, nici nu aleargă după ea la izvor. Le-au adus apa în casă. Pornesc robinetul și au apă, vine apa la ei, nu se duc ei după apă. Bătrâna: Aș bea puțină apă. Nu e o fântână în apropiere să-mi aduci apă
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
Femeia tânără: A fost cam departe magazinul. Femeia tânără îi dă bătrânei să bea apă. Bătrâna bea cu greu puțină apă.) Bătrâna: Stropește-mă puțin pe față și pe mâini, poate-mi revin! Femeia tânără îi ascultă rugămintea.) (Doi copii aleargă unul după altul trecând pe lângă cele două femei.) Femeia tânără: Mergeți să vă jucați în alt loc! Bunica mea e bolnavă și o deranjați! Copilul 1: (râzând) Dacă este bolnavă, de ce nu stă acasă? (Copilul 2 îl prinde pe Copilul
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
să vă jucați în alt loc! Bunica mea e bolnavă și o deranjați! Copilul 1: (râzând) Dacă este bolnavă, de ce nu stă acasă? (Copilul 2 îl prinde pe Copilul 1, iar acesta se smucește din prinsoare cu putere. Copilul 2 aleargă din nou după Copilul 1, iar acesta sare peste bătrână. Copilul 2 face și el același lucru.) Femeia tânără: Potoliți-vă! Copilul 2: Nu ați găsit alt pat, decât strada? Sunteți oameni ai străzii? Femeia tânără: Suntem oameni ce merită
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
acesta sare peste bătrână. Copilul 2 face și el același lucru.) Femeia tânără: Potoliți-vă! Copilul 2: Nu ați găsit alt pat, decât strada? Sunteți oameni ai străzii? Femeia tânără: Suntem oameni ce merită respectul celor din jur. Copilul 2: (alergând și râzând) Ce-i acela respect? Femeia tânără: Opusul a ceea ce faceți voi. (Copiii continuă să râdă și să alerge. În joaca lor unul dintre copii își pierde telefonul. Fără să sesizeze pierderea telefonului pleacă din locul unde se află
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
alt pat, decât strada? Sunteți oameni ai străzii? Femeia tânără: Suntem oameni ce merită respectul celor din jur. Copilul 2: (alergând și râzând) Ce-i acela respect? Femeia tânără: Opusul a ceea ce faceți voi. (Copiii continuă să râdă și să alerge. În joaca lor unul dintre copii își pierde telefonul. Fără să sesizeze pierderea telefonului pleacă din locul unde se află cele două femei.) Femeia tânără: Într-un final e liniște. Cum te mai simți, bunico? Bătrâna: Încă nu am murit
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]