4,504 matches
-
care vin din această zonă. În privința situației din Afganistan, propunerea României a fost ca țările membre N.A.T.O. să se implice în continuare în dezvoltarea sistemului de democratizare a acestei țări. În privința situației din Irak, România susține necesitatea ca forțele aliate să rămână în această țară până când Guvernul irakian, rezultat în urma alegerilor va fi în măsură să asigure securitatea întregii țări și a populației. Aliații trebuie să-și asume și pregătirea structurilor administrative, care să fie capabile să gestioneze viața de
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
Or, dacă amenințările PCF au rămas doar verbale, PC Belgian trece la fapte: pe 16 noiembrie 1944, miniștrii comuniști demisionează și, printr-o puternică agitație la care iau parte și militanți înarmați, se încearcă obținerea demiterii guvernului Pierlot. Dar armatele aliate reacționează ferm, PC e obligat să bată în retragere și se trezește marginalizat. în Grecia, și în mod deosebit la Atena, luptătorii comuniști din Rezistență se confruntă cu forțele guvernamentale sprijinite de britanici și pierd bătălia, care ocazionează moartea a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
luptele de partizani au jucat un rol deloc neglijabil în războiul civil din Rusia. și ea este practicată în timpul Rezistenței* în țările ocupate din întreaga Europă* și din Asia*, organizându-se detașamente de partizani care fie că susțin acțiunile trupelor aliate regulate, fie că facilitează preluarea puterii de către comuniști, ca în Iugoslavia și în Albania. Războaiele revoluționare în țările lumii a treia Mao Tzedun* este cel care a înțeles primul importanța războiului de partizani în mediul rural. Mai întâi ca practician
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
hotărâtă care vizează să-i impună hegemonia și, în fine, de prestigiul URSS: la sfârșitul anului, numără aproape 1800000 membri. PCI participă la toate guvernările până în 1947, fără ca totuși să poată promulga vreo reformă semnificativă, din cauza, mai ales, a reticențelor aliaților săi și a propriei prudențe. Cu toate acestea, militează în favoarea republicii, aleasă prin referendum la 2 iunie 1946; dezamăgit de rezultatele alegerilor din aceeași zi din cadrul Constituantei - 18,9% din sufragii -, devine totuși al treilea partid, după Democrația Creștină (DC
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pace referitoare la evacuarea teritoriilor ocupate de trupele inamice și restaurarea suveranității de dinainte de război. Astfel, tratatele de pace cu Italia 4 și Bulgaria 5 de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial prevedeau că „toate forțele armate ale Puterilor Aliate și Asociate vor fi retrase” din teritoriile națiunilor respective, „pe cât de curând cu putință și în nici un caz mai târziu de nouăzeci de zile de la intrarea în vigoare a prezentului tratat”. Mai precis, în limita de timp, statu-quoul ante bellum
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Franței, cândva o greutate importantă în această balanță, ajuns acum în situația de a suporta tulburări interne și ororile haosului și anarhiei care într-un fel i-au distrus existența politică”. Iar atunci când războaiele se apropiau de sfârșit, scopul puterilor aliate încă era, după cum se specifică în textul Convenției de la Paris din 23 aprilie 1814, acela „de a pune capăt nenorocirilor Europei și de a face liniște prin dreapta distribuție a forțelor între națiunile din care este alcătuită” - adică printr-un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
britanici au justificat politica țării lor în termenii necesităților balanței europene de putere, în timp ce omologii lor francezi au pretins că Franța era obligată să se opună supremației britanice pe mare și în America de Nord, pentru a restaura „balanța comerțului”. Când puterile aliate i-au trimis lui Napoleon, în 1813, condițiile de pace, ele au invocat principiul balanței de putere. Când împăratul le-a respins condițiile, el a invocat, la rândul său, „echilibrul drepturilor și intereselor”. Când, în prima parte a lui 1814
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
său, „echilibrul drepturilor și intereselor”. Când, în prima parte a lui 1814, aliații au transmis un ultimatum, cerând ca Franța să renunțe, în numele balanței de putere, la toate cuceririle făcute din 1792, reprezentantul francez a replicat: „Nu doresc oare suveranii aliați... să stabilească un echilibru drept în Europa? Nu asta declară că doresc? Păstrarea aceleiași puteri relative pe care a avut-o a fost singura dorință a Franței. Dar Europa nu mai este aceeași ca acum 20 de ani”. și a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
apariția sa în 1814 până la declanșarea primului război mondial, în 1914. Concepția sa - a unității politice a Europei sau, în cuvintele omului de stat britanic Castlereagh, „sistemul general al Europei” - a fost subliniată în mai multe documente oficiale. Astfel, puterile aliate au declarat, spre sfârșitul lui 1813, că „nu vor depune armele... înainte ca statutul politic al Europei să fie reafirmat și înainte ca principiile imuabile să prevaleze în fața pretențiilor superficiale pentru a asigura Europei o pace reală”. În declarația din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ultimă instanță controlate tot de Uniunea Sovietică, ar fi menținut caracterul secret pe care guvernul rusesc s-a bazat timp de secole; iar armele nucleare nedetectate ar fi putut să-i ofere Uniunii Sovietice un avantaj militar decisiv, pe care aliaților occidentali le-ar fi fost dificil să-l echivaleze, având în vedere caracterul democratic al guvernelor și societăților lor. Pe de altă parte, aliații occidentali au refuzat să ia în considerare dezarmarea nucleară fără un sistem de control eficient - mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
el le aparține sau li se opune. Acest rol dual de prieten și dușman pe care A îl joacă în relațiile cu unii dintre semenii săi impune anumite restricții asupra lui în ambele ipostaze. Nu se poate identifica total cu aliații săi politici care sunt totodată rivalii săi economici fără a risca să piardă competiția pentru avantajele economice. Nu poate împinge la extrem competiția pentru avantajele economice fără să piardă sprijinul politic de care are nevoie ca membru al respectivului grup
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
împotriva regimului lui Saddam Hussein. Ei susțin că victoria noastră militară nu a suprimat opoziția din lumea arabă; cel mult a pus gaz pe foc (sondajele sugerează că antiamericanismul a escaladat în fiecare țară musulmană, chiar și în cadrul națiunilor considerate aliate, ca Bahreinul, Pakistanul și Arabia Saudită). Mai mult, ei insistă asupra faptului că o retragere prematură va fi dezastruoasă pentru Statele Unite și citează exemplul Vietnamului, de unde am plecat fără să obținem victoria. În ciuda unor dificultăți temporare, prestigiul nostru nu a fost
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ferite de mizerie. Mai întâi, pentru că oamenii sunt mai puțin presați de nevoile imediate ale vieții cotidiene; ei devin disponibili. Apoi, pentru că dezvoltarea este însoțită de o înmulțire a mijloacelor de comunicare. În consecință, bogăția este, în mod obiectiv, dublu “aliată propagandei”. Toate societățile creează de altfel “normalitatea” lor - reprezentarea bunului american, a bunului sovietic și sub aparența adaptării ele veghează cu vigilență ca fiecare din membrii lor să se conformeze modelului de realizare astfel adoptat. Jacques Ellul vede în acest
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
acestea a fost proclamarea de către Adunarea Generală a Românilor din Provinciile Asuprite și din Regat a Consiliului Național al Unității Române, care urmărea informarea Apusului cu legitimitatea revendicărilor românilor, colaborarea cu alte naționalități din Austro-Ungaria, formarea unei legiuni pentru frontul aliat, alcătuită din ardeleni stabiliți în străinătate. Ca vicepreședinte al Consiliului Național al Unității Române, participă la o recepție în onoarea unor universitari români, iar în alocuțiunea sa face cunoscută participanților credința că „Chestiunea unității politice a românilor din Transilvania și
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
extern, a deciziilor adoptate în cursul anului 1918 la Chișinău, Cernăuți și Alba-Iulia, respectiv Unirea cu Basarabia, Bucovina și Transilvania. Negocierile dintre Marile Puteri, de la care celelalte state, inclusiv România, au fost excluse, au decis, uneori, în defavoarea acestora. Consiliul Suprem Aliat a hotărât, la 11 iunie 1919, frontiera dintre România și Ungaria, iar la 13 iunie 1919 pe aceea dintre România și Regatul Sârbo-Croato-Sloven, în care a fost recunoscută Unirea Transilvaniei cu România. În schimb, tratatul de pace cu Germania, semnat
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
situația gărzilor române, ungare și săsești (numărul oamenilor înarmați și neînarmați, dislocarea acestora, valoarea militară etc.); - identificarea depozitelor militare și de alimente și situația acestora; - legături cu gărzile vecine, evenimente de într-ajutoare sau de conflict; - situația trupelor române și aliate, în cazul când se află pe teritoriul comitatului; - situația și dispersarea ofițerilor din gărzile naționale și a celor aflați în disponibilitate; - adunarea de „știri confidențiale militare, politice și economice”; - identificarea persoanelor suspecte și luarea în evidență. Șapte zile mai târziu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
serviciul de informații ungar s-a numărat atragerea la colaborare a unor cetățeni englezi, americani, francezi și italieni, dintre care unii au ocupat funcții diplomatice, inclusiv în România. De asemenea, o serie de ofițeri activi și de rezervă din armatele aliate „fac încă spionaj în favoarea ungurilor”, printre aceștia numărându-se și unii atașați militari acreditați la București. La rândul său, Serviciul Secret german a deschis un centru de spionaj la Budapesta, care a acționat contra Poloniei, Franței și Angliei, utilizând relațiile
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
tratat de alianță defensivă și a fost examinată ipoteza în care Ungaria și Bulgaria sprijinite de Germania ar fi atacat Cehoslovacia, respectiv Ungaria și Bulgaria susținute de Italia ar agresa Iugoslavia, caz în care trebuiau luate contramăsuri de celelalte state aliate. Ipotezele au continuat să fie examinate și în decembrie 1931, la Praga, când au fost dezvoltate posibilitățile de amenințare. Tot la București, în iunie 1932, specialiștii români și polonezi au efectuat un schimb de informații tehnice pe aceeași temă, a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
printre altele, și modalitățile de cooperare la nivel strategic între aliați, însă fără a ajunge la un consens în această privință. La finalul acestei decade sistemul de alianțe politico-militare al României „se năruise”, țara fiind izolată între vecini revizioniști și aliați, aflați ei înșiși în situații dificile. La rândul său, Serviciul Secret a analizat pericolele la adresa României și a decis să acționeze anticipativ și preventiv, în conformitate cu sarcinile care îi reveneau. Având în vedere că schimbul de date cu serviciile similare din
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
țări. De asemenea, acțiunile politicii externe ale Germaniei din ultima perioadă au avut la bază „exclusiv carențele Franței și Angliei”, care nu au conștientizat faptul că armata germană nu era în stare, în anul 1938, să se măsoare cu forțele aliate, că „ar fi refuzat chiar să se bată, răsturnând de îndată regimul actual în caz de conflict iminent” cu trupele engleze sau franceze. În încheierea materialului trimis la Ministerul de Interne, Alexandru Cretzianu, secretar general al Ministerului Afacerilor Străine, a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
mondial a fost Acordul de la München (29-30 septembrie 1938), unde Marea Britanie și Franța au cedat în fața cererilor Germanie și Italiei de a modifica frontierele Cehoslovaciei. S.S.I. s-a preocupat, printre altele, de o monitorizare a evenimentelor petrecute în statele vecine - aliate sau nu - care puteau, într-un fel sau altul, să afecteze interesele sau integritatea României. În acest scop, ofițerii români de informații s-au deplasat în zonele de interes și au observat derularea acțiunilor diplomatice, militare, paramilitare, după care au
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
trupelor germano-italiene, pentru a ocupa Tripolitania. Următorul pas îl reprezenta traversarea Mării Mediterane și „prin debarcări masive în Sicilia și Italia să se răstoarne regimul fascist”, pentru a încheia, ca și România, o pace separată. Din Italia, prin Albania, trupele aliate, cu sprijinul lui Draja Mihailovici - „șeful comitagiilor iugoslavi” - aveau în plan eliberarea Iugoslaviei și stabilirea de legături cu trupele polono-sovietice din România. Datele obținute de serviciile de informații român și german au arătat că în cazul unor victorii militare pe
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
lupta împotriva Germaniei naziste. Deși armata română a primit ordin să rămână cu arma la picior în fața trupelor sovietice, acestea din urmă au continuat să trateze militarii români ca inamici și să-i ia prizonieri. Reglementările dintre România și statele aliate s-au parafat la 12 septembrie 1944, la Moscova, însă delegația de la București nu a obținut prea multe concesii, în pofida efortului de a scoate țara din alianța cu Germania. O lună mai târziu, tot în capitala U.R.S.S. (9-18 octombrie
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
discreție și conspirativ”. Totodată, a fost emis și un Îndreptar-tip cu cinci puncte principale (A. Activitate politică; B. Nemulțumiri din punct de vedere social-economic; C. Slăbiciuni în activitatea organelor administrative; D. Slăbiciuni în rezolvarea problemelor agrare; E. Prezența armatelor aliate) pentru organele de poliție și siguranță din subordine, cu rolul de a cunoaște până în cele mai mici amănunte tot ceea ce se întâmplă în țară. Activitatea D.G.P. după 23 august 1944 a fost marcată de epurări, purificări administrative sau demisii, la
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
persoane, dintre care 11.398 la D.G.P., 767 la P.P.C., iar în București să nu rămână mai mult de 2148 funcționari. «Reforma» avea ca termen data de 1 ianuarie 1945, însă până la 4 decembrie 1944 documentele necesare trebuiau prezentate Comisiei Aliate de Control. Pe de altă parte, Comisia și-a rezervat dreptul de „a aduce îndreptări” în privința numărului de funcționari, respectiv a dislocării acestora. A doua reformă a fost impusă tot de Comisia Interaliată de Control care, la 28 februarie 1945
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]