1,519 matches
-
lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața ca un copil. Când pierd, sunt inconsolabilă, când câștig, mă bucur nebunește. Dar ce facem atunci când îi pierdem pe cei iubiți? Ne fabricăm alte jucării de alinare: eventual paradisul, de unde ei ne veghează mai departe, ori reîncarnarea lor într-o vrăbiuță care vine să ciocăne zilnic la geam, într-un fluturaș insis tent care, în plină iarnă, îți intră pe geam, sau în vreun pisicuț străin care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
îți deschid. Alege să-mi fii dor neinventat și scris cu litere înalte pe care păsările-albastre îl răspândesc peste cuvinte. Și-atunci, în verdele iubirii, cobor din mine și te prind în patimi dulci, iscoditoare, nemărginit să-mi fii în alinare. Pustietate adăpostesc M-am așezat pe divanul unei stări de confuzie; înăuntru simptome de recluzie. Am tot sperat să-mi adun cugetul aproape, să-l țin aliniat pustiului sorbit cu sete în melodia plânsului de ciute și-n dorul de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
prin muncă, spre o carieră în Curtea imperială. Kuei Hsiang a ales prima variantă, ceea ce nu m-a susprins deloc; îi lipsește hotărârea pe care o avea tata. Însă nu este mai puțin adevărat că pentru mama va fi o alinare să-l aibă aproape pe fiul ei. Când soarele a încălzit grădina, răspândind parfumul florilor în tot locul, au început să sosească și oaspeții. Printre ei se află și concubinele în vârstă ale bunicului lui Tung Chih, Tao Kuang. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vrea să se mai ridice. N-am visat niciodată că voi sfârși prin a fi sacrificată. Poveștile lui Fann Sora cea Mare sunt banale în comparație cu ceea ce mi se întâmplă mie. Nu e timp nici de vărsat lacrimi, nici de căutat alinare în sânul familiei mele. Su Shun se prea poate să pregătească deja focul pentru a topi lingourile de argint. Îl întreb pe An-te-hai de ce ar trebui să mă încred în vorbele lui Chow Tee. Noi, eunucii, suntem ca niște joarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și n-a dat de atunci ochii cu ea. S-a răspândit prin sat cum că o prinsese coțăindu-se cu altul. Nu știu dacă o fi adevărat, da’ eu Îi cred bietei femei: trebuie că a căutat și ea puțină alinare de sila urâtului. Nu s-a putut lipi de nici o altă muiere: fată, văduvă, orice-ar fi fost, toate se fereau de privirea aia a lui neagră și strâmbă. Cu cât Îi creștea copilul, cu atât i se Întărea sminteala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aveau încotro. Tot ce puteau face era să schimbe direcția și o luară la fugă spre Tago, un sat de la poalele Muntelui Temmoku. Primăvara era în deplină putere, dar munții și câmpiile, cât vedeau cu ochii, nu le rezervau nici o alinare sau speranță. Așadar, micul grup care mai rămăsese își puse toată încrederea în Katsuyori, ca într-un toiag sau stâlp. Katsuyori însuși ajunsese la capătul răbdării. Înghesuiți în Tago, însoțitorii săi rămaseră buimăciți, așteptând, în șuierul vântului de munte. Forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lentoarea acestei fraze: da, lui Mircea i s-ar putea spune. Și zâmbea, incredibil, zâmbea ca o idioată. Parcă fermecată, prostește. Atâtea amintiri inoportune, disperarea și panica, și totuși un fel de împăcare fatalistă, sfioasă, fără vlagă, ca o frivolă alinare... Prinsă în aura legendei magicului cavaler care fusese, până ieri seara, mult iubitul ei Marcu Vancea, incandescența sa tainică, ferită de ochii lumii. Întoarsă, după atâtea ore de încremenire, cu fața spre camera festiv luminată, Dida Voinov va întâlni privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de armată, meseria, căsnicia, responsabilitățile familiale, nevoia de a cîștiga tot mai mulți bani, toată drojdia care ne trage la fund când nu avem curajul să ne apărăm interesele -, dar nu-mi pierdusem interesul față de cărți. Lectura era evadarea și alinarea mea, consolarea, stimulentul meu preferat: cititul de plăcere, pentru liniștea minunată care te înconjoară când auzi cuvintele autorului reverberându-ți în minte. Tom îmi împărtășise dintotdeauna această pasiune și, după ce împlinise cinci sau șase ani, mă străduiam să îi trimit cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prin perioade foarte grele. Amândouă au avut căsnicii ratate și amândouă sunt probabil un pic sătule de bărbați. Nu înseamnă că sunt lesbiene și nu înseamnă că relația o să dureze o veșnicie. Ce e rău dacă găsesc un pic de alinare împreună, deocamdată? — Rău e că e scârbos și nenatural. Nu pricep cum poți fi atât de calm, Nathan. Zău dacă pricep. Parcă nici nu-ți pasă. — Oamenii au sentimentele pe care le au. Cine sunt eu să le spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spune nimănui nimic, mă duc la gară. Cumpăr un bilet până la Jinan. Nu știu de ce fug la Jinan. Bunicii mei au murit și am pierdut de multă vreme orice legătură cu mama. Însă Jinan e orașul meu natal și găsesc alinare în această idee. După ce cobor din tren, mă îndrept spre fosta casă a bunicilor, unde dau de o rudă îndepărtată, care locuiește acolo, și care nu mă recunoaște. Hotărăsc să-i spun mătușă și o întreb dacă pot să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e disperată. Nu îți ții promisiunile, țipă ea la Tang Nah. Nu mai dorm împreună. Nu pot fi împreună, dar nici nu se pot despărți. Șablonul cel rău se repetă. * Apoi ies din nou în oraș, să caute aer și alinarea prietenilor. Ajung să doarmă în pat cu alți oameni. El se duce la fata care a scris scisoarea, iar ea la Zhang Min, care acum lucrează la o piesă nouă, Furtuna, a dramaturgului rus Ostrovski. Își neagă faptele. Ăsta devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-ntâmplă să-l bați pe dușmanul nostru, Turcul, pe mine mă vămuiești? De la mine, aliat, prieten iei pradă de război? Mie-mi iei jumătate de țară, nerușinatule, porcule de câine...? - Simțită... interpelare. Ce răspunde Ivan? - Ivan? «Tătucă, frățioare, prieten scump, alinare a sufletului meu zbuciumat și viscolit - dar cum rostești tu asemenea vorbe grele, nu-ți crapă obrazul de rușine, că, uite: mie a Început să-mi sângere inima de durere...Vrasăzică eu mă străduiesc, În numele lui Hristos (și dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Mirelo, păi, dar din dar și pomană din pomană, ce pica pe de lături pentru atâta lume de la Șantierul Centrului Civic. Mult, puțin, gândește-te că pentru una ca Roșioara, chiar și numai un borcan cu castraveți murați era o alinare, după cum se îndopau copiii ei cu castraveți cu pâine și-i știa liniștiți pentru o vreme și se mai liniștea și ea. O doamnă, gândește-te, și ce mai doamnă-domnișoară trăsnet, umblând pe străzi ca prin grădina raiului când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mult mai bună decât un comentariu despre vreme. Jeff arăta tras la față și avea niște gropițe În obraji pe care nu i le mai văzusem. Se ghemuise În haina lui mare, mucitorească, de parcă ar fi căutat În ea o alinare. Peticele de plastic portocaliu forforescent de pe umeri captau lumina lămpii cu abajur verde, care atârna direct deasupra mesei noastre. — Fasciști nenorociți, spuse el din reflex. Primul lucru pe care-l Învățai atunci când te alăturai socialiștilor era să răspunzi automat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Nu puține au fost sticlele de șampanie care s-au băut la miezul nopții pentru a sărbători nemaisperata revenire la normalitate, ceea ce, părând să constituie culmea indiferenței și a disprețului pentru viața altora, nu era, În cele din urmă, decât alinarea firească, ușurarea legitimă a cuiva care, pus În fața unei uși Închise și având cheia pierdută, o vedea acum larg deschisă, dată de perete, cu soarele de partea cealaltă. Scrupuloșii vor spune că ar fi trebuit cel puțin să se evite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pur și cristalin, cu acel inconfundabil miros al său de eter, tinctură de iod și creolină, ca pe munții Înalți, sub cerul liber. Nu s-au deschis sticle de șampanie, dar zâmbetele fericite ale administratorilor și directorilor medicali erau o alinare pentru suflete, și, În ceea ce Îi privește pe medici, nu avem de spus decât că Își recuperaseră istorica privire devoratoare cu care urmăreau personalul feminin al serviciilor de infirmerie. Prin urmare, În toate sensurile cuvântului, normalitatea. În ce privește firmele de asigurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
recitesc scrisorile tale, le citește și Reiko de nenumărate ori, apoi vorbim despre ce citim în ele. Mi-a plăcut foarte mult ce mi-ai scris în legătură cu tatăl lui Midori. Așteptăm cu nerăbdare scrisorile tale săptămânale, ele sunt singura noastră alinare într-un loc ca acesta... de fapt, singura noastră bucurie. Îmi fac mereu timp să-ți scriu, numai că o dată aflată în fața foii de hârtie, încep să mă simt deprimată, mi se face inima cât un purice. Am despus eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
primar oftalmolog, care mi-a comunicat diagnosticul: desprindere de retină veche, la care dumnealor nu mai pot face nimic. Am ieșit de la consultație așa cum am intrat: cu toate suferințele și durerile mele, în plus și fără speranțe de rezolvare și alinare din partea medicinii oficiale, medicină plătită de către Stat, din banii contribuabililor. Nu mă deranja numai lipsa vederii la ochiul stâng ci și niște dureri mari de cap. Parcă aveam un cui bătut în vârful capului, în partea stângă, de la care pleca
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
deștepți nu au nevoie de ele, iar cei proști nu le înțeleg”, în capitolul „ Autoverdict” din cartea „Cu și despre Valeriu D. Cotea, sub semnul bunului gust” de Petru Ioan (coord.). Și totuși ce mare bucurie și mulțumire sufletească și alinare simți când găsești, într-o carte un sfat, o indicație, o soluție pentru rezolvarea unei probleme, în special de sănătate, atunci când toți te părăsesc și te lasă să-ți suporți singur durerile, să te zbați în suferință. A da cuiva
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
punctul 8, pagina 76. Din cartea „ Puterea creatoare a gândirii pentru a reuși în viață” de Rene Sidelsky, am citit gândurile pozitive favorabile sănătății, de la pagina 242. Din cartea „Autocontrolul pas cu pas” de Dan Seracu, am aplicat tratamentul pentru „alinarea durerii în Beta” de la paginile 141, 142. Acest tratament l-am aplicat și atunci când mi-am fracturat un os la o mână. În câteva minute, durerea s-a transformat într-o căldură plăcută, apoi a dispărut. După indicațiile din cartea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cu dibăcie străinilor. Nu este nici măcar aceea de a fantasma eficient pe socoteala unei societăți pentru a o face mai atractivă și vandabilă pe piața mondială, indiferent de ce este „cu adevărat” acea societate. Cu atît mai puțin este vorba despre alinarea angoaselor noastre, ale tuturor, exprimate după chipul și asemănarea fiecăruia, de a ne pierde identitatea, esența, trecutul, valoarea, pe scurt, de a fi afectați în ceea ce sîntem - sau, mai exact, credem că sîntem. Un brand de țară nu își propune
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
marginea orașului de barcagiii care se întorc scara. Maitreyi ar fi leșinat auzind, d-na Sen s-ar fi căit, căci ar fi înțeles și ea atunci cât de sincer, de total, o iubisem pe Maitreyi. Gândul morții era singura alinare. Intîrziam cu voluptate asupra fiecărei imagini, asupra fiecărui gest: cum scriu scrisoarea d-lui Sen, cum mă îndrept spre pod și acolo plâng puțin, dar numai puțin, câteva lacrimi, și apoi, pe balustradă, privesc în jos cum curg apele galbene
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mine doar trupul va rămâne...". Și așa s-a stins biata fată, cu sufletul neîmpăcat și departe de persoana pe care o iubea. Totul din viața ei se năruia sau cel puțin avea impresia asta. A încercat să gasească o alinare în drogurile pe care ea le credea prieteni, pe când ele de fapt sunt cele care i-au adus tristețe și moarte .
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
-o întinde înainte de sosirea poliției!“ Când îl zări pe George, Stella începu iar să plângă, și acum se străduia să-și stăvilească lacrimile. Pentru ea, plânsul era un soi de boală rușinoasă și neobișnuită, nu-i aducea nici un pic de alinare. Își răsuci capul pe pernă, silindu-se să respire liniștit, dar nu-și putea împiedica buza de jos să nu-i, tremure și inima să-și oprească bătăile nebunești. Duse mâna la obrazul învinețit și răsuflă greu, ferindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însuflețise. Capul i se lăsase în piept, se împleticea în rochia lungă, mânjită. La un moment dat, o ridică strângând-o cu mina, într-un gest lipsit de grație. Acum aveau să izbucnească și lacrimile, care nu-i aduceau însă alinare. Grăbi pasul. Am urmărit-o până când am văzut-o vârând cheia în broască și intrând în casă. Cea mai frumoasă fată din Ennistone. — Ei, cum mai stai cu sinusurile? întrebă domnul Hanway. — E în ordine, domnule, răspunse Emma. Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]