6,514 matches
-
la calmarea violenței). Leziunile epileptice situate În sistemul limbic, implicând hipocampul ventral, amigdala și hipotalamusul medial ar modifica aceste structuri, astfel Încât persoanele devin mai mult sau mai puțin agresive. Rolul modelator Îl are amigdala, În acest fel se ajunge la alterarea comportamentului Într-un mod specific prin mal funcționarea sistemului limbic În epilepsie (sindromul de hiperconexiune limbică). Declanșarea timpurie sau tardivă a epilepsiei, precum și gradul de atingere lezională constituie de asemenea factori implicați În exprimarea agresivității. Datele neurochirurgicale de amigdalectomie arată
ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE ÎN AGRESIVITATEA EPILEPTICĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Bădescu, D. Marinescu, I. Udriştoiu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1477]
-
reconstrui realul prin medierea cognitivului cu afectivul. Altfel spus, totul În comportament sunt reprezentări sociale ce includ atitudinile, opiniile, capacitatea de a discerne, În final, ele orientând comportamentul și stăpânind sau nu o situație. Astfel, de exemplu, pedofilia constituie o alterare a reprezentării despre copii (ca victime a maltratării), autismul și schizofrenia o alterare a reprezentărilor despre sine și cu ceilalți. Reprezentarea relevă atât norme relaționale cât și patologice de comportament, În ele aflându-se baza neurobiologică a comportamentului. Reprezentările sunt
CADRUL LEGISLATIV AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
reprezentări sociale ce includ atitudinile, opiniile, capacitatea de a discerne, În final, ele orientând comportamentul și stăpânind sau nu o situație. Astfel, de exemplu, pedofilia constituie o alterare a reprezentării despre copii (ca victime a maltratării), autismul și schizofrenia o alterare a reprezentărilor despre sine și cu ceilalți. Reprezentarea relevă atât norme relaționale cât și patologice de comportament, În ele aflându-se baza neurobiologică a comportamentului. Reprezentările sunt deci categorii de scheme, constructe, prototipuri apriorice de răspuns comportamental, care capătă precizie
CADRUL LEGISLATIV AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
a dispoziției narcisiste la adictivi. Unii autori au fost tentați să descrie variabilitatea efectelor adicțiilor. Variabilele umane (pondere, ani, sex) pot pentru rațiuni farmacodinamice și hormonale , modifica efectul adicțiilor. Variabilele legate de substanță, cum ar fi procedeele de fabricație, de alterarea substanțelor, pot constitui parametri de variabilitate considerabili. Condițiile și căile de administrare (orale, inhalare, intravenos, rectale) intervin În rapiditatea acțiunii. Aceste examene de variabilitate a efectelor de adicție au demonstrat că convergențele pe plan teoretic nu sunt totdeauna traduse În
NICOTINA - BENEFICII VERSUS NOCIVITATE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by P. Boişteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1467]
-
și forestieră. Poluarea solului constă în orice acțiune care produce dereglarea funcționării normale a acestuia ca suport și mediu de viață pentru plantele terestre superioare din cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau antropice. Solurile sunt supuse unor procese continue de degradare și alterare. Degradarea reprezintă procesul de mărunțire și dispersare a rocilor și mineralelor în fragmente mai mici, sub influența temperaturii, apei, vântului, gravitației și viețuitoarelor. Procesul este ireversibil. Alterarea reprezintă totalitatea proceselor chimice la care sunt supuse rocile și mineralele sub acțiunea
Un mediu curat – o viaţă sănătoasă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dimofte Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1201]
-
ecosisteme naturale sau antropice. Solurile sunt supuse unor procese continue de degradare și alterare. Degradarea reprezintă procesul de mărunțire și dispersare a rocilor și mineralelor în fragmente mai mici, sub influența temperaturii, apei, vântului, gravitației și viețuitoarelor. Procesul este ireversibil. Alterarea reprezintă totalitatea proceselor chimice la care sunt supuse rocile și mineralele sub acțiunea apei, acizilor minerali, organici și a sărurilor. Degradarea și alterarea acționează simultan. Pentru a-și îndeplini funcțiile, solul trebuie să fie într-o formă accesibilă, deci: poros
Un mediu curat – o viaţă sănătoasă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dimofte Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1201]
-
și mineralelor în fragmente mai mici, sub influența temperaturii, apei, vântului, gravitației și viețuitoarelor. Procesul este ireversibil. Alterarea reprezintă totalitatea proceselor chimice la care sunt supuse rocile și mineralele sub acțiunea apei, acizilor minerali, organici și a sărurilor. Degradarea și alterarea acționează simultan. Pentru a-și îndeplini funcțiile, solul trebuie să fie într-o formă accesibilă, deci: poros, umed, aerat (cu fracție mare de goluri). Plantele își extrag din sol elementele de bază: azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, sulf, bor, fier
Un mediu curat – o viaţă sănătoasă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Dimofte Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1201]
-
o serie de termeni sinonimi pentru a desemna dizabilitatea mentală, dintre care cei mai frecvenți sunt: deficiență mentală, disabilitate mentală, întârziere mentală, înapoiere mentală, oligofrenie, arierare mentală, retard mental, insuficiență mentală, subnormalitate mentală, retard intelectual, handicap mental, debilitate mentală, amenție, alterarea comportamentului adaptiv etc. Istoricul abordării științifice a deficienței mentale a fost făcut, în cadrul literaturii românește de specialitate, de autori ca Mariana Roșca (1967), Ș. Ionescu (1975), Arcan și Ciumăgeanu (1980). De asemenea, o perspectivă mai mult decât cuprinzătoare asupra acestui
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
cât și cu cele ale unui copil cu dizabilitate mentală; Are nevoie de un anumit interval de timp pentru a-și mobiliza capacitățile sale intelectuale, fapt care explică realizarea în etape a unui răspuns corect, cu sprijinul unor întrebări suplimentare; Alterarea structurii perceptiv-motrice a spațiului - copilul nu respectă forma, mărimea, proporția, orientarea, manifestă imprecizie în înțelegerea sarcinilor școlare, nu conservă cantitățile, îi este afectată reversibilitatea gândirii; Unele simptome de anomalie în ceea ce privește fluxul ideatic, baraje ale gândirii sau lapsusurile, încetineală în gândire
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
regiunii spatelui în corelație directă cu lanțurile cinematice ale trunchiului, bazinului și a membrelor inferioare. Coloana lombară este segmentul care s-a bucurat de cel mai mare interes din partea morfologilor și clinicienilor, dar și a kinetoterapeuților. Având în vedere că alterarea mobilității segmentare a coloanei lombare reprezintă deseori singura manifestare descifrabilă a unei afecțiuni discale se înțelege interesul manifestat de clinicieni pentru mobilitatea acestui segment (Pásztai, 2004). După Fornning și Forhman, (Diaconescu, Veleanu, Klepp, 1987) termenul normal utilizat pentru a caracteriza
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
antropologică” (K. Jaspers, L. Binswanger, E. Minkowski, V.E. von Gebsattel, R. Kuhn, A. Zutt). 2) Psihopatologia clinică se ocupă cu analiza organizării sistemului personalității și dinamica psihopatologică a fenomenelor psihice morbide, în comparație cu procesele psihice normale. Ea studiază în mod sistematic alterările diferitelor procese psihice, semnificația sindroamelor psihopatologice, precum și clasificarea nosologică a manifestărilor clinice. 3) Psihopatologia nosologică studiază marile categorii clinico-psihiatrice din punct de vedere psihopatologic, natura și semnificația bolilor psihice, considerate din punct de vedere antropologic și ontologic ca experiențe sufletești
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în continuare de analiza aspectelor care definesc boala somatică și boala psihică. 1) Caracteristicile bolii somatice Boala somatică reprezintă suferința care afectează în diverse forme și grade sfera somatică a persoanei, respectiv „trupul carnal”. Ea constă, în primul rând, în alterarea structurilor biologice, anatomo-fiziologice ale organismului uman. Această schimbare este etichetată, din punct de vedere medical, ca boală sau ca proces patologic ce determină o anumită invaliditate a individului respectiv. Bolnavul somatic este conștient de pierderea stării sale de normalitate și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de normalitate și, din acest motiv, solicită ajutorul medicului pentru restabilirea stării de sănătate. El percepe boala ca pe o schimbare care produce suferință, comunicând aceste „experiențe patologice corporale” medicului său curant. Bolile somatice recunosc o cauză precisă care produce alterarea structurilor anatomice sau alterarea funcțională a acestora, având astfel o anumită „localizare spațială” la nivelul trupului carnal, în raport cu structura schemei corporale afectând prin aceasta „imaginea de sine” a bolnavului. Bolile somatice au un anumit tip de evoluție clinică și beneficiază
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acest motiv, solicită ajutorul medicului pentru restabilirea stării de sănătate. El percepe boala ca pe o schimbare care produce suferință, comunicând aceste „experiențe patologice corporale” medicului său curant. Bolile somatice recunosc o cauză precisă care produce alterarea structurilor anatomice sau alterarea funcțională a acestora, având astfel o anumită „localizare spațială” la nivelul trupului carnal, în raport cu structura schemei corporale afectând prin aceasta „imaginea de sine” a bolnavului. Bolile somatice au un anumit tip de evoluție clinică și beneficiază de un tratament medical
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
internare în spital, tratamente etc.). Bolile psihice recunosc drept cauze psihotraumatismele emoțional-afective, schimbări bruște și de mare intensitate în viața personală, eșecuri, conflicte, frustrări, intoxicații cronice etc. Acestea produc stări de dezechilibru ale sistemului personalității manifestate prin tulburări de personalitate, alterări ale stării de conștiință, dificultăți majore de adaptare, tulburări de comportament etc. 3) Analiza comparată între boala somatică și boala psihică Pe baza celor expuse succint mai sus, vom încerca să facem o analiză comparată între cele două tipuri de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
integrează într-o unitate spațială și care este dotată cu o continuitate temporală. Personalitatea unui individ se poate modifica, însă identitatea sa rămâne neschimbată. Ea este dată de caracteristicile „Eului individual”. Pierderea identității duce la depersonalizare care este o gravă alterare patologică. Față de cele mai sus menționate se impun câteva precizări în relație directă cu o antropologie psihiatrică (V.E. von Gebsattel). Plecând de la ideile lui M. Scheler, V.E. von Gebsattel face distincția între „omul-individ” și „omul-persoană”. Persoana ca atare nu poate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schimbat în raport cu ceilalți, în condiții anormale și neobișnuite (sexualitate, vârstă, boală). După K. Jaspers, eu încetez de a mă mai recunoaște ca fiind eu însumi în următoarele condiții care modifică natura propriei mele persoane, în raport cu corpul: a) în cazul unor alterări ale corpului; b) în cazul unor modificări ale stării de conștiință; c) în cazurile de tulburare ale stării de orientare sau amnezii; d) când devine imposibilă capacitatea mea de a comunica cu ceilalți; e) în cursul stărilor delirante și halucinatorii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o mare importanță științifică în elucidarea cauzelor și a mecanismelor de producere și evoluție clinică a bolilor psihice. În această direcție se înscriu următoarele orientări de cunoaștere științifică: a) Studii de genetică a bolilor psihice, care au dovedit existența unor alterări cromozomiale specifice în cazul unor boli psihice și riscul transmiterii genetice a acestora. b) Studii de psihofarmacologice a bolilor psihice (J. Delay și P. Denicker, Gross și Kaltenbäck) au pus în evidență existența unor mecanisme și tulburări intracelulare de natură
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este procesul datorat unei „boli organice cerebrale” și care, din punct de vedere al evoluției clinice, tinde ca să aibă un curs uniform. În sensul acesta pot fi procese legate de evoluția îndelungată a unor psihoze endogene, care duc la o alterare tipică, severă a personalității ca în cazul schizofreniei, sau procese cu evoluție cronică, progresivă, care duc la o deteriorare gravă a personalității așa cum apar ele în cursul evoluției sindromului demențial abiotrofic sau a altor sindroame psiho-organice cerebrale (traumatisme cranio-cerebrale, alcoolism
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aceste aspecte pe larg, vom distinge două categorii de răspunsuri: culturale, de factură mistico-magică, ce consideră nebunia ca pe o manifestare a supranaturalului în om, divin sau demoniac; științifice, de factură predominant medicală sau medico-psihologică, ce vedeau în nebunie o alterare a spiritului, o schimbare patologică a persoanei umane, sub diferite aspecte. Interesant și semnificativ pare faptul că ambele opinii au existat permanent în paralel, acceptându-se reciproc, în mod tacit, adesea chiar completându-se sau suprapunându-se până la a se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morale a unei lumi roasă de vicii, de păcate și care, după un ritual prestabilit, se restaurează periodic (M. Eliade, Y. Pelicier, J. Starobinski). Pentru Socrate nebunia este de două feluri: nebunia divină (theamania), dar al divinității, și nebunia boală, alterare a spiritului, a minții și comportamentului uman. Se stabilește în felul acesta o demarcație netă între dimensiunea culturală și cea medicală a nebuniei. Această dihotomie a nebuniei nu poate fi contestată, iar psihopatologia trebuie să-i acorde o atenție deosebită
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin aceasta, sunt într-o permanentă stare de interdependență între ele. La baza organizării sistemului personalității stă principiul evoluției formulat de H. Jackson. Acest principiu se exprimă prin pulsiunea vitală sau hormé-ul lui C. von Monakow. În condițiile oferite de alterarea proceselor psihice, H. Jackson, consideră tulburările personalității ca pe niște fenomene de regresiune sau disoluție. În sensul acesta sunt menționate următoarele principii în raport cu dinamica organizării și a dezorganizării sistemului personalității, așa cum se poate vedea mai jos. 1) Evoluția este procesul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale personalității de sub controlul instanțelor superioare; b) negative, prin disoluția instanțelor superioare ale sistemului personalității. Rezultă de aici faptul că, prin procesul de evoluție, instanțele inferioare ale organizării personalității sunt supuse unei acțiuni de control supresiv de către instanțele superioare, iar alterarea acestora din urmă va duce la „eliberarea” instanțelor inferioare sub acțiunea supresivă a acestora. Acest proces neuro-psihopatologic deosebit de important este frecvent întâlnit în clinica neurologică, în cazul leziunilor cerebrale, și el este denumit de C. von Monakow fenomenul de diaskisis
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin educație, instrucție, influența mediului familial, social și profesional. Tulburările de gândire Gândirea reprezintă, cum am arătat, una din laturile importante ale inteligenței individuale, cu numeroase și complexe implicații asupra sferei psihopatologiei. În psihopatologic se disting mai multe forme de alterare ale gândirii, pe care le prezentăm în continuare: 1) Tulburările asociative Acestea privesc procesul mintal al asocierii ideilor și au următoarele aspecte psihopatologice: a) Asociații automate de idei cu caracter rapid, facil fără o ordine sau o direcție anumită, bazate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de bolnavi pentru a exprima conținutul delirant-halucinator al gândirii acestora, sau experiențele lor autiste,. S. Piro aduce în discuție o problemă, deosebit de importantă a tulburării limbajului în schizofrenie, de ordin semantic, pe care o numește „disocierea limbajului”. Aceasta este o alterare psihopatologică specifică, constând în pierderea legăturilor care unesc în mod normal, în cazul unui cuvânt, „imaginea acustică” a acestuia (aspectul formal) cu „conceptul” pe care-l exprimă (aspectul intern), sau un „signifii” cu un „signifiant”. În cazul disociației limbajului, S.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]