7,971 matches
-
povestește viața, episod În urma căruia ședința se mută În barul de peste drum. Depune o cerere de emigrare În Australia. E refuzat. La trei săptămâni după cele descrise mai sus, noaptea, deghizat În contabil, se furișează afară din locuința sa, apoi alunecă de-a lungul zidurilor și coboară Într-o stație de metrou. Eram, așadar, o simplă ficțiune În mintea unui autor de romane polițiste. Cele douăzeci și patru de cărți scrise de Dmitri Kuznețov mi-o confirmaseră. Manuscrisul ultimului volum, cel pe care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fericirii atît de dificil de prins. Pe nesimțite, Kusturica ne instalează în povestea de dragoste între Luka și Sabaha, cei doi se ciocnesc providențial la spitalul unde Sabaha lucrează ca asistentă și Luka își duce soția isterizată la tratament. Ei alunecă pe același pat pe rotile, iar acesta îi plimbă pe culoarele spitalului, precum covorul fermecat din O mie și una de nopți, așa cum mai tîrziu scena se reia, cînd îndrăgostiții plutesc cu pat cu tot deasupra pădurilor tomnatice cu frunze
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
ales cu un sens negativ, indicat adesea de asocierile contextuale: într-un articol se afirmă că "antiamericanismul este ilogic și visceral" (Ziua, 25.10.2007), iar comentariile on-line contraatacă: "Și proamericanismul ultimilor ani e la fel de ilogic și de visceral"; disputa alunecă repede la insulte mai puțin subtile: Băi fleoșcăitule, tu nu ești un antiamerican irațional și visceral?". ă pare să fie mai ales ura ("comportament incalificabil și ură viscerală față de Gazeta", presaonline.com, 2.07.2007), căreia îi sînt asimilate toate
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
în cinematograf cînd imaginile se imprimă direct de pe retină în memorie, fuga dezordonată a copiilor, alunecarea mezinului, neîndemînatică, cu brațele în față - împușcătura nici nu se aude -, Noodles care-l ține în brațe și ultimele cuvinte ale lui, mirate, "am alunecat", scenă care-l va bîntui pe adult în periplul său tot mai însingurat prin viață. Noodles îi salvează, ucigîndu-l pe șeful bandei, și zarurile sunt aruncate, intră pentru ani buni la închisoare cu sentimentul că și-a salvat prietenii. Un
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
nord. Savanții au calculat că, În cîteva mii de ani, și-ar putea inversa locul. — Foarte bine, spuse Vic. — Cum poți vorbi așa? Nu-ți dai seama? S-ar putea produce tot felul de catastrofe. Antarctica e foarte aproape de noi, alunecă spre insula noastră, Vic! — Las-o să vină. PÎnă ajunge aici, noi vom fi de mult pe lumea cealaltă, unde polii Pămîntului nu mai au ce să ne facă. — Bine, dar gîndește-te la Kiki! Și Kiki va fi pe undeva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
foarte amuzant. Și o să mă amuz cu atît mai mult ascultînd două pupeze care fac filosofie. Continuau să se contrazică, să se Înțepe cu ironii mai mult sau mai puțin izbutite și, pe măsură ce disputa lor se prelungea, Christina simțea cum alunecă Într-o stare asemănătoare panicii, un tremur tot mai fierbinte Îi cuprindea Întreg corpul, Însoțit de o Îndîrjire la Început difuză, apoi tot mai ascuțită și care se alimenta singură, pînă cînd ajungea un fel de exaltare nevrotică, o beție
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
picioarelor, și se sprijini de tocul ușii, așa cum stătea de obicei, fiindcă auzise pe hol pașii unui sanitar care se apropia. La rîndul ei, doamna Agneta se grăbi să reia completarea formularelor, dar degetele Îi tremurau neputincioase, iar pixul Îi aluneca mereu din mînă. CÎnd sanitarul ajunse lîngă intrarea În cabinet, Pablo tocmai evoca una din Întîlnirile sale cu Leonid Brejnev. — Fac și tovarășii sovietici lucruri bune, să știi, atîta doar că ruginesc mai repede. La Yalta, În august 1976, tovarășul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un alt dialog, urmarea ar fi fost aceeași. Mai tîrziu, se va spune că a fost un miracol cum cartea a rămas neatinsă, cu cele două degete băgate Între filele ei. MÎngîiată de razele blînde ale soarelui după-amiezii, doamna Agneta alunecă pe nesimțite Într-un somn ușor și lin, din care n-avea să se mai trezească niciodată. Dar să nu anticipăm. În zorii zilei următoare, cînd Încă nu se luminase bine de ziuă, Pablo ajunse În sfîrșit la ușa apartamentului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sau undeva pe jos. După Încă o oră de mers, părăsiră cărarea și Începură să urce o coastă abruptă, printre copaci. Înaintau anevoie, cu pași mici, răsuflînd din greu și ținîndu-se de tulpinile arbuștilor ieșiți În cale, pentru a nu aluneca pe stratul de pietriș instabil cărat la vale de viitură. Acolo unde nu Întîlneau pietre, solul era acoperit cu o mîzgă cafenie Încă și mai alunecoasă. Apoi, după ce trecură de coama acelei coline, umbra deasă a pădurii Începu să se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu-i timpul pierdut! Ecoul cuvintelor lui mi-a produs atunci o senzație dèja vu. Am avut dintr-o dată ciudata presimțire că Bazil nu va scrie niciodată romanul acela. Poate că presimțire e prea mult spus. Preț de cîteva clipe, alunecasem pe nesimțite Într-un alt spațiu, cu alte reguli de perspectivă, fără să se fi schimbat totuși nimic. Mă aflam tot În garsoniera mea, Înconjurat de aceleași lucruri familiare mie, lumina era aceeași, mirosurile la fel, Bazil fuma În același
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cursă, simțeam că nu trebuie să accept provocarea, dar nu mă puteam abține, frivolitatea și caracterul meu labil mă Împingeau, mă lăsam tras În urzeala lor, cu o anumită voluptate, aș zice. Dar ceva din toată povestea Îmi scăpa, Îmi aluneca mereu printre degete - un rest pe care nu-l Înțelegeam, ceva ca o lipsă de aer, o formă de neputință. Bănuiam că sunt tras pe sfoară și În același timp mintea mea Începuse, fără acordul meu, să lucreze acolo; Începuseră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Lumii a avut loc. — Asta nu prea Înțeleg, mărturisi ea strivind mucul țigării În scrumieră. — Dacă avem În vedere că lumea nu e decît aparență, sau, cum spune David Bohm, o hologramă... - am ezitat o clipă, simțind cum gîndurile Îmi alunecau În altă parte - tocmai aparența va dispărea. Totul va fi Altceva, sau dacă preferăm să spunem așa, altă hologramă, despre care acum nu știm nimic. — Mda. Să-mi spuneți cînd apare cartea, am s-o cumpăr și eu, promise. CÎnd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tembelă. Mie mi-e totuna, spune Dendé, eu unul n-am murit niciodată de dorul lui, dar nici nu i-am purtat sîmbetele. Îl mai așteptăm cinci minute, dacă nu apare o începem fără el, zice Roja, și privirea îi alunecă la sticla de rachiu de pe masă care îl magnetizează făcîndu-l să tremure. S-o fi ținut el după voi toată ziulica, dar nu m-aș mira să se fi dat la fund pînă la urmă, e labil psihic, își pierde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pot face să uite de marea dezamăgire care îl stăpînește, sleiala și lehamitea care îl chinuie. Se oprește în fața unui stîlp pe care este lipit un afiș al Teatrului Național care anunță premiera Azilului de noapte de Gorki. Privirea îi alunecă obosită dintr-o parte în alta, ochii îi cad pe cîteva nume ale unei distribuții de zile mari. Trece mai departe prin dreptul stației Peco, simțind în nas mirosul vaporilor de benzină. Copertina din tablă ondulată care acoperă parțial incinta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
colț? îl întrebă din senin. Pun pariu că nu-i de pe-aici, uite-l cum adulmecă, așteaptă ceva, locul ăsta-i destinat să găzduiască întîlniri importante. Allegretto, menuetto, moderato, și apoi ce-o mai fi, aceeași temă festivă, care alunecă întîi către un patos sumbru, apoi către o melodie de marș acompaniată de timpane, tobe și cinele. Trăim într-o țară tristă, își reveni brusc la normal, ăsta e adevărul, spuse, ce poate fi mai trist decît să te simți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
apuca cu ambele mîini geanta și o întorcea cu gura în jos deasupra mesei, scuturînd-o bine pînă ce o golea de tot. Foarte rapid, sub ochi i se aduna o movilă de plicuri și tot felul de alte hîrtii care alunecau unele peste altele, riscînd să-i cadă pe jos. Ca să împiedice asta, trebuia să facă un fel de barieră cu brațele în jurul lor și să le adune pe cît era posibil în mijlocul mesei. Abia după aceea putea începe să le
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aude ceva sau doar inventezi? nu se lasă Gulie convins. Ori mă lași în pace să pot vorbi, ori descurcă-te singur, ce alegi? zice Santinelă iritat dezlipindu-și stația de la ureche, lăsîndu-și mîna în care ține strîns aparatul să-i alunece pe lîngă corp. — Uite ce-i, eroule, zice Gulie, dacă faci nazuri, schimbăm foaia. Ai uitat cine dă ordine? adaugă făcîndu-i semn înspre buzunarul de la piept. Știi ce am aici, sau ai uitat de la mînă pînă la gură? — E abia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
redreseze și Încercînd să se țină de perdelele roase și vechi, dar materialul doar i se sfîșie În mîini, iar el ne privește cu ură și fără să Înțeleagă, propriu-i sînge scurgîndu-i-se din limba retezată din gură, pe cînd alunecă pe fereastră și se izbește de aleea asfaltată de dedesubt. Noi ne uităm afară În jos și ne putem da seama după poziția corpului și unghiul În care stă că a murit, iar apoi, ca pentru a ne confirma bănuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Stevie iar tu ești tot Celălalt Puști 0000000000000000000000000000 Du-te-n măta 00000Du-te-n măta, Înjuri tu În timp ce-l Îmbrîncești pe Stevie În josul dealului, iar puștiulică Își pierde echilibrul și cade. Prinde viteză coborînd pe mormanul abrupt și instabil de cărbuni alunecă pe partea cealaltă a muntelui pînă la bază; fix În gura deschisă a buncărului În care de regulă se depozitează tot cărbunele, dar acum este groaznic de ticsit, și Încearcă să se urce afară din el dar poate vedea muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mișcă din cauza mișcărilor tale. Tu nu vrei să miști cărbunele și totuși simți și o ciudată exaltare pe lîngă o spaimă zdrobitoare cînd mormanul Începe să se miște și se prăvălește peste Stevie, acoperindu-l total. Acum cazi și tu, alunecînd În jos pe deasupra, dar nu intri În gaură lîngă fratele tău pentru că a fost umplută de cărbunele care a năvălit Înăuntru Înaintea ta și te oprești doar parțial Îngropat În maldărul de combustibil fosil Întunecat și urît-mirositor care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
felul ăsta. Căldura trupului ei lipit de-al tău, mirosul părului ei, parfumul cu care-și dădea uneori, probabil al mamei ei. A fost nevoie s-o imobilizezi oarecum sprijinind-o de podul cel vechi pentru a o Împiedica să alunece de pe mal În rîu. N-a fost prea Încîntată, a protestat, așa Încît te-ai mișcat repede, smucindu-i fusta În sus și dîndu-i jos chiloții pînă la glezne, astfel Încît să poată păși din ei folosindu-și picioarul sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
față de ea și Carole, acum pot s-o și aud țipînd BRUCE pentru că Îmi pasă și am cîștigat și i-am Înfrînt pe ticăloși dar cu ce preț victoria STACEY TE ROG DOAMNE FII ALTCEVA ALTCINEVA...0000000000000000000 0000000000000000000000000000000 Simt cum alunec din Gazda mea Într-un morman mare de excremente de-ale lui și alunec În jos pe piciorul lui pe sub pantaloni. Pe urmă nu mai sînt În el. Se aude un țipăt sfîșÎietor... cineva suferă... așa cum a făcut și Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
pasă și am cîștigat și i-am Înfrînt pe ticăloși dar cu ce preț victoria STACEY TE ROG DOAMNE FII ALTCEVA ALTCINEVA...0000000000000000000 0000000000000000000000000000000 Simt cum alunec din Gazda mea Într-un morman mare de excremente de-ale lui și alunec În jos pe piciorul lui pe sub pantaloni. Pe urmă nu mai sînt În el. Se aude un țipăt sfîșÎietor... cineva suferă... așa cum a făcut și Celălalt cînd Gazda se descotorosea de el... l-am iubit pe Celălalt... acum Gazda s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Ți le-am mai povestit. -Mi le-ai mai povestit Kawabata, dar nu mi-e frică să le mai ascult,,. -M-am născut fără suflet. Știu asta de când eram copil,, .Vocea Îi tremură. Voce de cloșard bătrân. Ultima bucățică de friptură alunecă cu greutate pe gâtul lui Kawabata. Soarbe restul de cafea cu zgomot, plescăind din buzele fleșcăite și, se ridică cu greu de pe mormanul de cârpe, ,,patul,, În care visează, noaptea, fiecare din ei, lumea lui secretă de dezrădăcinat. Prin fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Își prinsese o broșă de argint În formă de trandafir.. A plecat ca să afle de ce n-au mai venit banii de pensie alimentară, de atâta timp. A lăsat În urmă un miros puternic de măr copt și scorțișoară. Când soarele aluneca pe cer ca un bolovan Însângerat Împins de curentul unei ape, bunica a revenit acasă. S-a prăbușit pe un scaun oftând, s-a descălțat, frecându-și unul de altul picioarele obosite, după care și-a scos pardesiul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]