1,082 matches
-
camioanelor se schimbase, trecea peste maidan, făcea un ocol spre curtea lui Stere și se întorcea la Tarapana. Toamna noroaiele se întindeau peste tot. Pământul era numai o clisă galbenă. Oamenii își cumpărau cizme și înjurau, abia înotînd în șanțurile alunecoase. Mai veniseră și alți oameni în Cuțarida. Întâi un sifonar, care avea camion și două cârlane de iepe, om necăjit și ăsta. Căra ca robii, abia scotea de-o pâine și de un ciocan de rachiu. A tras spre casele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
grăunțe din palma mea și apoi să-i las să zboare. Noaptea să-i aud cum se scarpină și se giugiulesc. Când eram mic, am omorât unu cu praștia. Pac, și-a căzut la picioarele mele. Avea un gât alb, alunecos, cu niște pene moi și pufoase, și-un cioc, Paraschive, galben, gălbior, ca miezul oului. Drept în ochi fl plesnisem. Celălalt 150 era rece și albastru ca o sticloanță. Când i-am simțit sângele cald în palme, o dată parcă m-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o cinste! - Cum să nu! Coană Lino, dă-ne cîte-o sticlă de lampă numărul doi, vorba lui nea Fănică... La bortoasa Lumina toamnei aluneca pe gutuile noduroase. Vița-sălbatică era vânătă și rară. Sub streașină caselor scunde luceau pânzele albe și alunecoase ale păianjenilor. Vântul spulbera frunzele corcodușilor și le arunca pe maidan. Copiii băteau turca, scuipând în palmă. Lemnul ascuțit se înfingea în noroiul drumului. La rampă se strângeau lopețile, și gunoierii, băuți, ciupeau muierile, înghioldindu-le spre camioanele deșertate. Făcuseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se făli astfel cu ele, simțind desigur și el povara privirilor, taică-meu se prefăcu a fi uitat ceva și se întoarse acasă pe același drum, în timp ce întunericul începea să ascundă nenumăratele primejdii de pe ulicioarele din Albaicin, unele noroioase și alunecoase în primăvara aceea ploioasă, altele pavate cu lespezi, dar cu atât mai periculoase, deoarece orice piatră lipsă putea fi o capcană fatală pentru viitoarele mame. Sfârșite de oboseală, stingherite, ajunse la capătul răbdării, Salma și Warda, de data asta solidare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
găsești fie și cel mai mic răgaz de odihnă, căci bande de tineri bântuiau orașul până în zori, cântând cât îi ținea gura; mai aveau, pe deasupra, și nesuferitul obicei de a stropi cu apă toate străzile, ceea ce le făcea să fie alunecoase trei zile la rând. Acestor derbedei li se alăturaseră, în anul acela, sute de soldați castilieni, care năpădiseră încă de dimineață numeroasele taverne deschise după căderea cetății, înainte de a se risipi prin diverse cartiere. De aceea tatăl meu n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dar niciodată, nici în cele mai urâte coșmaruri, nu mi-aș fi putut închipui răzbunarea pe care Zeruali o punea la cale. ANUL FIRULUI DE IARBĂ ÎNNODAT 909 de la hegira (26 iunie 1503 13 iunie 1504) Începutul acelui an fusese alunecos, pașnic și studios. De Anul Nou, care căzuse în plină vară, ne împotmoleam pe străzi, într-atât fuseseră stropite cu apă în nopțile precedente, de Mihrajan. La fiecare alunecuș, la fiecare băltoacă de noroi, mă duceam cu gândul la tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și am închis ochii. Un ușor miros de ambră mi-a readus în urechi muzica neagră din Tombuctu. Hiba era în fața mea, în lumina clarului de lună, dansul ei se isprăvea, brațele ei se deschideau, pielea ei era netedă și alunecoasă. Și parfumată cu ambra cenușie a mării 1. Buzele îmi fremătau la b-ul din numele ei, brațele mele repetau aceleași îmbrățișări, trupul meu regăsea același delir, aceleași repere, același refugiu. Fatima a devenit femeie în absență. Am deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și trupul, trebuie să trăim și să murim ca niște stoici... ARTUR: Zenon din Citium, Chrisippos, Seneca, Epictet... GARDIANUL: Sextus Empiricus! ARTUR: Ăsta era sceptic... GARDIANUL: În sfârșit... Suntem și noi strâmtorați.. Trebuie să fiți de partea noastră... Orașul e alunecos, oamenii stau închiși în casele lor... Nu se mai găsesc baloane, nu se mai găsesc confeti! Arborii din parcul municipal s-au înnegrit și s-au scufundat. Pe vremea asta e o bucurie să stai la închisoare. Nu vedeți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sunt zdrențuite.) BRUNO: Împinge, împinge! Uah! Ce unsuros e! GRUBI (Îl trage de mâini pe BRUNO și-l urcă pe sol.): Ți s-au înnegrit țurloaiele. BRUNO: Cum? GRUBI: Ia vezi dacă mai poți merge! BRUNO (Face câțiva pași.): Ce alunecos era... N-are nimica. GRUBI: Nu e bine să pleci nicăieri de unul singur. BRUNO (Se așează pe un geamantan): Iar trece ziua și n-am făcut nimic. GRUBI: Să fac focul? BRUNO: Fă-l. GRUBI: Unde-s lemnele? BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
consultație medicală În momentul pronunțării diagnosticului; mai rămânea să-mi prescrie rețeta... - Trebuie să va cer scuze că am răspuns la provocare? m-a Întrebat ea cu nevinovăție perfidă. Cu alte cuvinte, eu Începusem, eu dădusem tonul În această discuție alunecoasă și pe muchie de cuțit, ea nu făcea altceva decât să marșeze la jocul propus de mine - ce nu-mi convenea acum, În fond și la urma urmei?! Știu ce nu-mi convenea: saltul neașteptat de la pălăvrăgeala frivolă și dezordonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În contact În care să sar acrobatic și să mă fac nevăzut cât ai clipi, așa ceva dă bine În thriller-uri americănești; În viață, o atare speranță frizează ridicolul. Și atunci? Ce joc făcuse cu mine dându-mi pistolul interpolista alunecoasă și imprevizibilă? La dischetă nu mă gândeam - cel mai probabil era că n-avea nimic Înregistrat pe ea, o adăugase la derută, pentru ca totul să pară mai misterios și mai credibil. Pe măsură ce mă afundam În asemenea considerații dilematice, Elvira mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mă de apa care clipocea, am văzut ce era - un lebădoi bătrân, o vietate mare, preistorică parcă, bizară, care făcea eforturi ridicole să se cocoațe Într-o barcă acostată la mal. Nu izbuti. Fluturarea de aripi, greoaie și neputincioasă, sunetul alunecos pe care-l producea izbindu-se de barca ancorată care se legăna și Împroșca apă, licărirea lipicioasă a umflăturii Întunecate În locul unde captura lumina - totul păru pentru o clipă Încărcat de acea stranie semnificație atașată uneori În vis unui deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
știa să Înoate, dar nu mi-a spus asta niciodată și Într-o zi, când Încercam să traversăm râul pe o grămadă de bușteni de pin care plutea În apropierea unei mori, era să se Înece când un trunchi foarte alunecos a Început să se scufunde, Învârtindu-se sub picioarele lui. Am devenit pentru prima oară conștienți unul de celălalt În ajunul Crăciunului din 1904 (eu aveam cinci ani și jumătate, el, șapte), În Wiesbaden: Îmi aduc aminte că a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În cel adevărat lipseau o parte din geamuri și frunzele fărâmițate fuseseră măturate de vânt. Podețul Îngust care se arcuia peste vâlcea În porțiunea sa cea mai adâncă, pavilionul Înălțându-se În mijlocul lui ca un curcubeu condensat era atât de alunecos după o rafală de ploaie, Încât părea uns cu o alifie Închisă la culoare și, Într-un sens, magică. Din punct de vedere etimologic, „pavilion“ și „papilio“ sunt strâns Înrudite. Înăuntru nu era nici o mobilă, În afară de o masă rabatabilă prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
când o vedeam mă întrebam dacă dimensiunile ei o deranjează în vreun fel - părea atât de plictisită de tot ce o înconjura, cu excepția acelei scurte sclipiri de viață pe care o zărisem în ochii ei la apariția managerului, individul ăla alunecos, Warren, astfel că nu eram sigur că ar putea exista o oarecare sensibilitate privind starea ei îngropată undeva adânc în ambalajul de carne. Numai că, văzându-le pe Judy și, mai pronunțat, pe Sally, cum, de-a lungul anilor, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de încercările mele jalnice de a comunica cu biata fată. — Dar nu vedeți? am zis eu, entuziasmat de vin, am obținut un zâmbet! Ăsta e primul! Habar nu aveți ce fel de triumf e ăsta - până acum doar Warren cel alunecos a stârnit un răspuns de orice fel - ca să nu mai zic zâmbet. Hai, tată, nu-i adevărat. A vorbit cu tine o grămadă, mereu ne povestești. Păi, da, Ben. A vorbit cu mine: nu pot să neg. Dar dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mult decât un simplu ipohondru. Era de-a dreptul monstruos. Pe maior îl copleșea existența care și-o construise, cu un orizont baricadat de bucurii urâte. Ceva ca o încăpere fără lumină și fără orificii de aerisire, ceva jilav și alunecos unde se târăsc jivine mărunte cu trup de gelatină și picioare multe... Ajunse în sfârșit la ultima rubrică "idei" unde Popa își propunea să sesizeze cutare sau cutare for în legătură cu o chestiune oarecare. De pildă, nota la 21 aprilie: "După
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de mincinoși, că cei cinci sute care erau în puterea lor mințeau și ei de îngheța apele, dar între aceia și aceștia exista o diferență, în timp ce unii erau încă liberi să intre și să iasă din casele lor și, sperioși, alunecoși ca niște anghile, apăreau și dispăreau, pentru ca mai târziu să reapară și din nou să dispară, să lucreze cu ceilalți era treaba cea mai ușoară din lume, era suficient să coboare în subsolurile ministerului, nu se aflau acolo toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de care avea nevoie Lauren pentru a ieși din pasa proastă, deși speram că pasiunea orbitoare pe care o avea pentru el Începea să se mai domolească. El nu era liber și, chiar dacă ar fi fost, tipul era mult prea alunecos pentru gustul meu. Pregătirile estetice pe care Lauren le-a făcut pentru „Întâlnirea ei de afaceri cu Giles“, cum o numea ea, au fost, zice ea, mai laborioase decât cele pe care le făcuse pentru propria-i nuntă. Principala ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sau militari de carieră, nu-i mai număra, veniseră numai ca să aibă de unde pleca și ca să se lase salutați de lume când se plimbau în trăsură, la defilare, în urma Regelui. Șeful de-acum, Caton Lecca, era om politic, cea mai alunecoasă categorie. Credea că le știe pe toate, fusese și deputat, și senator, suspectat de manipulări electorale. Făcea pe cocoșul în fața planturoasei lui neveste, dar agenții mai isteți care depindeau direct de conu Costache, îi spuneau, cu subînțeles, Caton cel Bătrân
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
relațiile cu destinul. Pe pâinea unora crește unt și când a fost semănată marmeladă. De pe stânci diferite, noi și destinul ne bulgărim de câteva mii de ani. Destinul ne tranșează cu indiferența cu care noi sacrificăm marile iluzii. Norocul e alunecos. Ne scapă deseori printre degete. Nici ursitoarele nu-și mai țin promisiunile. Parcă sunt în campanie electorală. Oricât ai alerga, tot te prinde destinul din urmă. Norocul e ca ploaia de vară. Îl aștepți mult și trece repede. Fatalitatea are
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sunt tot mai puțin pregătit de moarte. Argumentul sinucigașilor : totul e deșertăciune. Principiul comunist "fiecăruia după nevoi" se aplică probabil numai în lumea celor drepți. Oricum, finalul poate fi doar tergiversat. Săpunul nu dezinfectează funia spânzuratului, ci o face mai alunecoasă. Vârsta a patra are graniță deschisă cu Dumnezeu. Geniile mor întotdeauna prea devreme. Morții nu mai au nimic de spus. Îi rămâne timpului misiunea să-i apere, să-i acuze sau să-i uite. În ultimele zile ale vieții a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
legați între ei cu scoabe. Canalul se termina cu un stăvilar. Acesta avea scopul de a menține permanent nivelul apei la o anumită cotă, iar surplusul lichid cădea, fără întrerupere, de la o înălțime apreciabilă direct pe bolovanii rotunjiți, netezi și alunecoși din cale-afară, de pe albia unui pârâu, sub formă de cascadă, însoțit în același timp de un zgomot prelung și plăcut. O mică Niagară a copilăriei. Apa învolburată cădea permanent în albia pârâului cu mai multe ramificații, cunoscute de localnici sub
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
desprindă de tălpi și la senzația fascinantă a vitezei, gheața s-a spart chiar sub propriile lui picioare, în apropierea podului de fier ce traversează Bârnatul, iar el, din apa care îi ajungea până aproape de urechi, luptându-se cu sloiurile alunecoase ce-i fugeau de sub tălpile grele ale bocancilor încărcați din belșug cu apă și gheață, sub privirile îngrozite ale celorlalți copii, a ieșit la mal singur-singurel, neajutat de nimeni. Ud leoarcă, șfichiuit de biciul rece al crivățului care nu îl
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
încărcată până la refuz, s-au dus tot înainte fără a se opri, iar el, sub greutatea corpului, cu schiurile ce se bălăngăneau aiurea legate de picioare, căzuse chiar sub gheața ce s-a spart în zeci de bucăți ascuțite și alunecoase peste care tocmai trecea, cu care împreună planau într-un gol adânc fără sfârșit și din care nu mai putea ieși. Ce tâmpenie i-a trecut prin minte! Nu a ținut seama de sfatul Marelui Angakok. Dacă nu s-ar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]