9,188 matches
-
am uitat codrul de pâine. Era prea ascuns! Dar el l-a luat și l-a pus în buzunarul de la spate. Apoi, ca un ostenit al timpurilor, s-a apucat de treabă. Striga să nu-l audă nimeni, suferea s-alunge eclipse ,,și de lună, și de stele, și de dor de rândunele!”... Apoi s-a stins. Fusese vânt în ziua aceea. L-am îngropat cum a vrut el, lângă mare, cu trecerea aproape și nu i-am dat flori, doar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să ruginească și le-am strâns cenușa. N-am știut sa trăiesc lumina lor întunecată. Uită-mi tăcerea primei dimineți când am privit în jos. Atunci mi-ai dat o ladă de comori și eu n-am știut să caut. Alungă-mă, osândește-mă, lasă-mă sămi repar greșeala de a nu fi știut ce-i fericirea. Tremură salba de mărgăritare din cer, acolo e răspunsul. Toate se-ngână una cu alta, eternul le aduce, eternul le reia. Poate că nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vedeți cât am de lucru, faceți ceva cu omul ăsta, că ne lasă pe drumuri. Nebun? Eu, nebun? N-ați spus voi că fata mea e aici? Vreau s-o văd! E copilul meu! Singurul meu copil! Voi l-ați alungat! Voi și minerii voștri! Nu mai am nimic! Blestemaților! Sleit de puteri, se lăsă În genunchi și Își rezemă fruntea palidă de lemnul răcoros al ușii. Rămase acolo, dus pe gânduri, până când o voce bărbătească, binevoitoare, Îl invită să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar putea studia și În școli, nu? Întrebă amuzată doamna Ster de ideea unui curs universitar de porno-scatologie comparată. În mintea mea, stimată doamnă, nu este lucru mai curvaș dechit moartea. Din păcate, nici un cuvânt nu rănește la el. Nu alungă și nu vindecă. Decât credința, adăugă calm doamna Ster. El nu vindecă, doamnă, el impacă numai. Iar io nu vreau se impac! Tocmai io care toată viață tăiat porci. Acum, gata! Pus cúțit in cui. Iar din acest cúțit, chit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
părea să facă parte din această categorie. Zâmbetul lui complice Îi dădea de Înțeles că lumea ei secretă Îi era oricum accesibilă, În absența oricăror favoruri, și asta nu-i plăcea deloc. Avea nevoie de o diversiune pentru a-l alunga dintr-un loc care era doar al ei și În care el pătrunsese prin efracție. Cum altfel? În timp ce ea dădea probe pentru compania de dans a lui Teshigawara. Scăparea Îi venea din buzunarul stâng al cojocului pe care acum Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici nu se gândea, iar restul exista doar sub forma unui gol cu care nu știa ce să facă, decât cel mult să-l compare, ceea ce se și Întâmplă, cu Graalul, spre disperarea Violetei care prin acea imagine se vedea alungată din Raiul profan carnal și pasional, În cel sacru, aseptic și rece, ca o rezervație pentru Îngeri căzuți care, În acele momente, nu o atrăgeau În mod special. În plus, toți cei plecați În căutarea Graalului erau cavaleri fără prihană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plecă. Numai că, zise mai departe Scout, dacă nu primesc nici un avans, o să trebuiască să cumperi tu toate proviziile și toată mâncarea. Tot ce ne trebuie. — Bine, am spus, șocat și distras de brusca ființă din mine, încercând s-o alung înapoi în întuneric. — Și-o să includem în asta și micul dejun, prânzul și cina. — Bine. — Începând de-acum. — Bine. — Nu, serios. Începând de-acum. Am ridicat încet din sprâncene, scuturându-mă de toate gândurile acelea și revenind la lumea reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-l distrugă pe Ward și Ward care să-l distrugă pe ludovician. Orice ai de gând să faci, va trebui să te ajut. Ai câștigat, Scout. — Eu cred că mai e mult până la câștig, tu nu? Am clătinat din cap, alungând întrebarea. — Care ți-e planul? 26 E-o memorie slabă care nu merge decât îndărăt Exact ca rocada la șah, planul lui Scout era simplu și evident - evident după derularea evenimentelor, când îți dădeai seama ce ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
frumoase pe pereți și erau fécute rame cu frunze pe la colțuri, și erau poezii Întregi scrise pe stele de carton. Șasa avea Întotdeauna timp céci autobuzul venea Întotdeauna mai tîrziu și el putea sé stea pe coridoare, dacé nu-l alunga elevul de serviciu sau vreo Învéțétoare care tocmai pleca, si sé citeascé tot ce scria pe pereți. Erau multe cuvinte pe care nu le Înțelegea. Dar cele mai multe le Înțelegea și cel mai tare Îi pléceau pionierii eroi, céci erau desenați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mai opri, céci cineva Îl Împinse din urmé și se trezi În Înghesuiala de pe coridor. Se strecuré repede printre ceilalți și se amestecé cu alți copii sé nu-l mai recunoascé nimeni. Soarele și vîntul cald de afaré i-au alungat borcanele din cap. Se mai gîndi Încé o vreme cum ar fi sé-și facé el acasé un borcan cu broaște, pe urmé gîndul acesta Îi dispéru și-i apéru altele o mie. Șasa chiar Încercé de cîteva ori sé numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de ciori, iar În spatele lor, Între steaguri și flori, Anton Procofievici trecîndu-și mîna prin pér, tușea prefécuté a lui Gherasim Nicolaevici și rîndul de cravate atîrnînd pe burți ca niște pești lați puși la uscat. Nicolai Arsenievici tuși că sé alunge fiorul rece care-l trecu. În cabinetul președintelui de colhoz președintele bate cu pumnul În masé și strigé, iar Nicolai Arsenievici sté În picioare cu chepca În mîné. - Cum de se poate așa ceva! zice președintele de colhoz. - Înțelegeți... Anton Pro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și activitate") pentru dreptul la opinie. Dar l-a obținut? Cînd a vorbit despre o dictatură americană în privința opiniei politice, a fost recuzat cu grăbire de trei-patru analiști (avem trei-patru din ăștia pe cap de telespectator; numai fotbalul îi mai alungă de pe micul ecran). O falangă ad-hoc constituită i-a refutat argumentele. Că nu și nu, că-i în eroare, că americanul susține ce vrea el să susțină. Nimeni nu-l îngrădește, nimeni nu-l oprește de la nimic. Oare. Chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sfaturi și noutăți din lumea cealaltă. A pornit încet mai departe și nu s-a oprit până la baie, unde l-a întâmpinat la fel de surâzătoare oglinda mică și dreptunghiulară de deasupra chiuvetei. A zăbovit o vreme și în ea, să-și alunge plictiseala, în grimase tot mai acute de durere, și apoi s-a așezat greoi pe toaletă, urmărindu-și perplex profilul cum dispărea încet în vidul oglinzii. Nimic nu-l putea reconforta mai mult decât un chip familiar, estetic, rasat, propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dorință ce ne-a unit și legat prin acea forță creatoare și colosală, ce a depășit de mii de ori capacitățile noastre naturale! Noi cu netrebnicii nu vrem să avem de-a face. Noi îi distrugem pe netrebnici și-i alungăm în prăpastia de la granițele hotarului. Acolo vor muri fie de foame, fie striviți de trecători la fel de netrebnici ca și ei. Și lovi încă o dată cu furie cu sceptrul în pardoseala de marmoră ce străfulgeră la atingerea ei. Apoi își reluă rechizitoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dea pace, îmi penetra urechile ca un ecou din toate direcțiile și-mi umplea, în convulsii, în valuri zdrobitoare și năvalnice, întreaga mea ființă. Mărturiile tribului Makonde În pădurile Tanzaniei nu mai sălășuiește de mult maimuța vorbitoare. Ea a fost alungată de oamenii cu un singur zeu războinic și gelos și acum s-a întors în ceruri de unde mai veghează, foarte rar, asupra recoltelor noastre. După vizita ei pe pământ, toți bărbații tribului Makonde vor purta o amuletă cu chipul maimuței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poate revelație! Nici vorbă! Atunci, forma ce se contura în invizibil, tridimensional ca un joc pe computer, nu putea fi decât rezultatul obsesiilor Alimentarei. Inspirație, revelație, mesaj, în toată splendoarea ei tăcută, stabilă la orice încercare de a fi negată, alungată din fața orizontului imaginar, aștepta forma virtuală a vehiculului care avea să asigure transportul bătrânei spre îndepărtatele granițe între care sălășluia, de peste 31 de ani, alesul inimii ei, Mitică Petrache. Și se lăsă tăcerea. O tăcere auzită numai de ea. Pregătirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
versurilor jazzificate în anii '70 de Ruben Blades, din volumul Aqua de Luna inspirat din nuvelele lui Gabriel Garcia Márquez, murmurate cu ochii închiși și gândul dus: Din magicele Caraibe Vă aducem apă de Lună, Apă de Lună, Iubire Care alungă amărăciunea. Roua stelelor Poate vindeca orice suferință. Un steag port în inimă; Iubitul meu nu e ca nimeni altul; Că după furtună vine pacea De aceasta nimeni nu se poate îndoi. Mă întorc în poala cerului, Fi-voi înconjurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în detenție voia libertate, cealaltă nu-și putea dori pușcăria. Fiziologic, Mama cuprinzând două Mame în sine, era schimbătoare în funcție de Mioara cu care intra în contact. Dedublările materne subminară forța dedublării Mioarelor. Una împietrită în răbdare, cealaltă nerăbdătoare de a alunga clipele, amanetându-și viitorul. Singur rămase doar jocul. Care joc, fiind părăsit, muri încet și, odată cu el, amintirea lui. Ca și cum nu existase vreodată. Nici n-au știut ce le-a lovit. Negarea sau ironia celor care le repugnă. Se sparseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de mine, dacă am să-ți spun, și cerul, după cum voiam. Nu vreau să mă mai nasc. Nu mai vreau să fiu doar un suflu, o respirație, un oftat, o lacrimă ștearsă. O batistă folosită de oameni pentru a-și alunga prezentul, ei nu știu că atunci când o flutură la plecarea trenului alungă, de fapt, pe ființa dragă, alungă trenul, alungă însăși amintirea, după care, pe terenul gol, întorși la viața reală, se uită la ceas, timpul le va rezerva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vreau să mă mai nasc. Nu mai vreau să fiu doar un suflu, o respirație, un oftat, o lacrimă ștearsă. O batistă folosită de oameni pentru a-și alunga prezentul, ei nu știu că atunci când o flutură la plecarea trenului alungă, de fapt, pe ființa dragă, alungă trenul, alungă însăși amintirea, după care, pe terenul gol, întorși la viața reală, se uită la ceas, timpul le va rezerva în ziua aceea alte întâmplări care nu includ ființa ce se depărtează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai vreau să fiu doar un suflu, o respirație, un oftat, o lacrimă ștearsă. O batistă folosită de oameni pentru a-și alunga prezentul, ei nu știu că atunci când o flutură la plecarea trenului alungă, de fapt, pe ființa dragă, alungă trenul, alungă însăși amintirea, după care, pe terenul gol, întorși la viața reală, se uită la ceas, timpul le va rezerva în ziua aceea alte întâmplări care nu includ ființa ce se depărtează cu viteză spre trecut, uitată deja de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să fiu doar un suflu, o respirație, un oftat, o lacrimă ștearsă. O batistă folosită de oameni pentru a-și alunga prezentul, ei nu știu că atunci când o flutură la plecarea trenului alungă, de fapt, pe ființa dragă, alungă trenul, alungă însăși amintirea, după care, pe terenul gol, întorși la viața reală, se uită la ceas, timpul le va rezerva în ziua aceea alte întâmplări care nu includ ființa ce se depărtează cu viteză spre trecut, uitată deja de la prima curbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dovedindu-mi prin existența ei inutilitatea mea, crezând că fapta îi va fi luată în seamă și mă va șoca, adevăr care să mă ucidă, dar ignorarea este cea mai potrivită pentru ea. O intrigă, o oprește, o respinge, o alungă, o scoate din mine, eu trăiesc mai departe, câte am de făcut! Îți scriu, toate le vei citi, aceste pagini, oh, cât sunt de singură! Dacă Longinus Te-a înțepat cu vârful de oțel al lăncii sale de roman în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
viclean ca o vulpe, peste groapa ce ascundea presupusa capcană. Pierdusem însă noțiunea de oprire, de cercetare, amușinând semnele vreunui intrus, un marcaj al teritoriului altcuiva. De fapt, mă ocolisem pe mine, ignorând oprirea, ocolind ceea ce mă putea capta sau alunga. O experiență la care renunțasem și, datorită personajului meu, Mioara, m-am reîntors în tărâmul fără umbră, necreat, dar existând, pentru că era ascuns orbilor. Fusesem orb. De-acum înainte, chiar dacă uit, Mioara, oprește-mă! Dacă refuzi, transformă-te în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nicio oprire în parcurs. Și e incredibil de scurt. Am coborât în gara Brăila. Un copil se oferi să mă ajute. L-am refuzat. O tânără mă luă de braț zâmbindu-mi stereotip. Era în costumația de la Armata Salvării. Am alungat-o. Un polițist m-a condus spre o ceată de infractori într-un colț de gară. Cu toții aveau în mână plicul verde cu anunțul telegrafic. I-am recunoscut pe foștii mei colegi din antichitatea tinereții. Doar Mioara Alimentară lipsea... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]