1,512 matches
-
sau ca o „sumbră poezie”, „în haină de lumină albăstrie”. Când ajunge la ultima speranță, exprimată în Versete creștine, se roagă să fie dezlegat „din lanțul de dureri” al unei lumi fără sens, în care adevărul „e cuvânt înșelător, deșertăciune,/ Amăgire, îndoială și mister”, și să urce „în divinele tăceri”, loc al certitudinii și al veșniciei. Înalță imnuri de slavă divinității, utilizând însă o retorică seacă, neinspirată, ca și în ciclul Cântece pentru țară, unde încearcă un elogiu adus trecutului, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
se construiește propria încredere în sine într-un timp foarte scurt. O situație financiară solidă este esențială pentru acest proces. Starea financiară de fapt lasă foarte puțin loc optimismului nejustificat. Declarațiile bancare sînt clare și precise; nu este loc pentru amăgiri. Dacă vrei să crești în ochii proprii, trebuie să-ți pui situația financiară la punct. De abia aceasta îți va dovedi că nu poți fi oprit de nimeni și nimic. Nu trebuie să lași ca banii să-ți saboteze încrederea
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
Paul, The Last 3 Minutes, Latest Thinking about the Ultimate Fate of the Universe, Basic Books, New York 1997; Ultimele trei minute, traducere de Gabriela Zamfirescu, Editura Humanitas, București, 2008. Dawkins, Richard, The God Delusion, Houghton Mifflin, Boston 2006. Dumnezeu: o amăgire, traducere de Victor Godeanu, Editura Curtea Veche, București, 2007. Einstein, Albert, Religion und Wissenschaft, în "Berliner Tageblatt", 11 november 1930. Erison, Erik H., Identity and the Life Cycle, International University Press, New York, 1959. GIERER, ALFRED, Was ist der Mensch?, a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Main, 1992. 13 Hans Küng, Ewiges Leben?, p. 64. 14 Friederich, Nietzsche, Așa grăit-a Zarathustra, traducere de Ștefan Augustin Doinaș, Editura Humanitas, București, 1996, p. 301. 15 Richard Dawkins, The God Delusion, Houghton Mifflin, Boston, 2006, în Dumnezeu: o amăgire, traducere de Victor Godeanu, revizuită și completată de Mihnea Gafița, Editura Curtea Veche, București, 2007. 16 Richard Schröder, Abschaffung der Religion? Wissentschaflicher Fanatismus und die Folgen, Herder, Freiburg-Basel-Wien, 2008, p. 18. 17 Martin Buber, Gottesfinsternis. Betrachtungen zur Beziehung zwischen Religion
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
valuri de exilați români, dinainte de 1989. A fi cedat o clipă ispitei de a mă angaja la Institutul de Relații Culturale cu Străinătatea, ispită în care intra și o parte inconștientă de curiozitate (să văd dacă merge!), a fost o amăgire, un efect al imaginației mele. Existau astfel de momente de amnezie, când voiam să credem în așa ceva, când ne lăsam atrași de ideea că era poate un mijloc - rămânând totuși noi înșine - pentru a ne încadra într-o instituție culturală
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
care anul 1968 a însemnat apogeul speranței de schimbare, marcată de Primăvara de la Praga și de discursul lui Ceaușescu care a refuzat să se alăture cotropitorilor Cehoslovaciei. Că, în anii ce au urmat, speranțele s-au dovedit a fi o amăgire e o altă treabă. Intraserăm în noua fază a comunismului. Ceaușescu avea să impună comunismul național care, la rândul lui, avea să aibă consecințe dezastruoase. Dar ieșiserăm din cumplitul deceniu ’50, care a lăsat în subconștientul românesc un traumatism de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
la Giosuè Carducci, de la romanticii și prerafaeliții englezi la Heine, de la Lafcadio Hearn la André Gide, de la Maurice de Guérin la Gabriele D’Annunzio. Aceasta, mai ales în Visări păgâne (1912). În Eternități de-o clipă (1914), dar îndeosebi în Amăgiri (1916) și în Grădina între ziduri (1919), parnasianismul e complicat cu un simbolism artificios, fiind puși la contribuție, între alții, Baudelaire, Mallarmé, Verlaine, Rimbaud, Moréas, Rodenbach, Maeterlinck, Henri de Régnier, Albert Samain, Oscar Wilde, Valéry, valorificați mai mult în latura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
rânduri ritmează în metru antic, construind hexametri și tetrametri amfibrahici și dactilici. Nu lipsesc procedările instrumentaliste. În cuprinsul lor, Visări păgâne (un fel de replică la Florile Bosforului de D. Bolintineanu), în parte și Eternități de-o clipă, mai puțin Amăgiri sunt piese arheologic-exotice, iar sub aspectul realizării le este proprie maniera estetizantă. Motivele sunt mai ales din lumea Orientului Apropiat și Îndepărtat, dar și din mitologia greacă (Centaurii), nelipsind (mai cu seamă în Eternități...) priveliștile de metropolă occidentală (Sonete pariziene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
grupajul Ecouri marine, de exemplu, e transmisă cu mijloacele lui D. Anghel. Unul dintre Sonetele corintiene, Lais, pare o variantă a vreunei „romanțe pentru mai târziu” de Ion Minulescu. Pe scară mult mai largă se recurge la tehnica simbolistă în Amăgiri. E tot un simbolism programatic, un produs de laborator, fruct rece al inteligenței. Oricare i-ar fi procedeele, poetul continuă să fie mai aproape de Hérédia decât de Verlaine. Noi progrese sunt realizate în Grădina între ziduri, dar și aici simbolismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
ireversibila ei lege, provocând totuși o senină, o temperată melancolie. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Povestea celui din urmă sfânt, cu schițe de Petru Georgescu-Rachtivanu, Paris, 1912; Visări păgâne, București, 1912; Eternități de-o clipă, București, 1914; Iubita de zăpadă, București, 1915; Amăgiri, București, 1916; Poezia lui P. Cerna, București, 1916; Grădina între ziduri, Paris, 1919; ed. București, 1920; Pe Argeș în sus, București, 1923; ed. București, 1936; Dinu Păturică (în colaborare cu Adrian Maniu), București, 1925; Satul meu, București, 1925; Biserica de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
pământ guvernat după formula ateniană are puternice reminiscențe spartiate, cu iloții săi și cu ai săi cetățeni-soldați chemați sub arme șapte sau opt săptămâni pe an; d) A vorbi de democrație la modul general, ca de o substanță, este o amăgire. Calificativul contează. Libanul este o democrație de concordanță, mai complicată ca Belgia, dar fondată și ea pe un echilibru care este renegociat necontenit între comunități. Israelul este o democrație etnică, cum sunt cu zecile în lume (e mai bine să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
murdar, de fabrică dorința altuia îndreptată spre tine făcea mai suportabilă răvășeala de care erai cuprins în fața benzii rulante ori la masa de scris. Urmarea: nu cunosc altă țară în care intimitatea să fi fost atât de întramestecată cu minciuna, amăgirea, fățărnicia, cu sfâșierea propriei substanțe. Nici o altă țară cu atâta violență în familie, atâtea divorțuri și copii lăsați de izbeliște. Când ești cu nervii la pământ, n-ai cum s-ajungi la „fericirea inimii“. și-atunci, n-ar mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
determină cunoașterea adevărului social. Astăzi se presupune că prin acest tip de "diglosie morală"81, românii ca și rușii, ca și cehii sau bulgarii și-au exprimat de fapt rezistența, ba chiar dizidența lor. Sistemul înșelase toate așteptările, ideologia folosise amăgirea ca politică de stat, deci sistemul și statul meritau să fie înșelați și amăgiți la rândul lor. În schimb, este probabil că dublul limbaj nu a fost atât o manieră de a refuza totalitarismul ca atare, cât o modalitate de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
te face să presimți deșertul. După ce a trecut de sanatoriul de tuberculoză osoasă, și-a continuat plimbarea pe cheiul pustiu al portului. Fluviul, care traversase cu violență estuarul, înainta până departe în apele sărate, păstrându-și marginile paralele, ca o amăgire care întârzie să se destrame. Murea încet, pașnic, s-ar spune, în patul lui. Sub cerul lăsat care își înmuia franjurii în mare, era încă zi, dar farul se și aprinsese, iar lumina lui mătura la intervale regulate hula marină
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și iluzii. Lor, iluziilor în special, s-ar fi cuvenit să le pună capăt, de vreme ce din toate părțile o asaltează semnalele că, pentru ea, începe a se zări inevitabilul sfârșit de drum. Cu înverșunare, de una singură, caută remediul contra amăgirilor, un refugiu sigur, ferit de capcanele perfide ale tentațiilor de a se lăsa înșelată în privința viitorului. Își ia aliat computerul și, între perne, spre a preveni durerile, se detașează de prezentul chinuitor, dedicată expertizei ca la tomograf a trecutului ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care îmbracă cinismul... Dar oare nu-i mai plăcut să păstrezi în suflet farmecul unei întrebări decît să simți pe obraz palma minciunii?! Căci nu de riscul în sine mă tem eu acum, ci de faptul că aș putea pierde amăgirea întrebării. Sînt ca soldatul de pe front, care a primit o scrisoare de la soție: e fericit, dar nu o deschide de teamă să nu afle că s-a întîmplat ceva rău acasă. Așa că mă voi ridica și voi pleca. Mihai, întoarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Frumos ar fi fost să-i cer scuze pînă a mă despărți de Livia. Acum, oare odată cu scuzele, nu voi spune un cuvînt în plus un cuvînt prin care să încerc o reîmpăcare?!... "Livia, deci, nu a fost decît o amăgire...", îmi zic eu, vrînd să văd cum reacționez, măcar să-mi fie ciudă, dar constat că nu simt nimic. Absolut nimic! Al naibii Vlad ăsta! A intuit că undeva, în subconștientul meu, am o bănuială, că toată explozia mea de vorbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se arăta adeseori agasat de mine. Învățase de la profesorul Davarr că oamenii moderni - și, Într‑un fel, eu eram o persoană modernă - simplifică prea mult lucrurile. Și le prindea bine să fie muștruluiți - puși să plivească puzderia de bălării a amăgirilor. Așadar putea fi direct cu mine fără teama că mă jignește. Adeseori muribunzii devin extrem de severi. Pentru că noi vom continua să fim acolo când ei nu vor mai fi și nu e ușor să ne ierte acest păcat. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu eram măcinat de curiozitate. Doream informații, dar răspunsurile puteau să mai aștepte. Pe urmă frații mei s‑au retras sau au fost retrași. Eu nu mă gândeam la mine ca la un om pe moarte. Capul Îmi colcăia de amăgiri, halucinații, cauze și efecte aiuristice. Se spune că Versetul Îți amorțește memoria. Dar memoria mea a fost Întotdeauna rezistentă. Îmi aduc aminte că eram mereu Întors când pe o parte, când pe cealaltă. Câte o soră sau o infirmieră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
iuțeală în rândul celor nemulțumiți de dominația bizantinilor. Mai multe nu știu despre Mahomed. Când am tăcut, el a făcut un gest distrat cu mâna, ca și cum ar fi alungat o muscă de pe nas. - Nu contează, este vorba, desigur, despre o amăgire înșelătoare, a bombănit. Și-așa dezbinările creștinilor îmi sunt de-ajuns. Inima îmi este pe deplin răstignită, chiar și fără noii profeți. S-a uitat la mine mai atent. - Tu știi multe lucruri, dar vorbești cu răceala omului fără credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
alunga presiunile câmpului de luptă, cât și pentru a-și menține sănătatea. Detașare. Pentru Hideyoshi, acest cuvânt simplu era un talisman. Detașarea ar fi putut părea o calitate nu prea impresionantă, dar era misterul pentru care putea domni astfel. Nervozitatea, amăgirea, atașamentul, Îndoiala, urgența - legăturile de tot felul erau tăiate, Într-o clipă, de cele două pleoape ale lui și dormea cu mintea la fel de goală ca o foaie de hârtie albă. Și, de asemenea, se putea trezi Într-un moment, complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Tristețe și frica, viu chin și despuiata Victima. [Gînditu-m-am să țes un Acoperămînt pentru Păcatele-mi în fața mîniei lui Tharmas.] [Cercetînd păcatele lui Tharmas curînd pe ale mele le-am găsit. O, nu ma ucide! tu esti mînia lui în Amăgire întrupata.] 155 L-am crezut păcătos pe Tharmas și Emanațiile i le-am omorît, Tainicele lui iubiri și Indurări. Ah, ticăloasa de mine! Ce-am făcut? Căci aflu-acum că toate-acele Emanații erau sufletele Pruncilor mei, Și i-am ucis cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
eu presimt că ai Belșug pe care il pretind al meu". Urizen statu înfricoșat, dar nu-Îndelung; Curînd strigắ: "Supune-te glasului meu, tinere Demon; sînt Dumnezeu în Veci de Veci. Ești tu un vizionar al lui Iisus, a Veșniciei dulce amăgire? 330 Iată, sînt Dumnezeu, nimicitorul groaznic, iar nu Mîntuitorul. De ce sa ii silească Divină Viziune pe Fiii Raiului Că fiecare să renunțe la desfătarea să, cu spectrul sau război să poarte? Spectrul e Omul. Restu-i doar amăgire și himera." Acestfel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a Veșniciei dulce amăgire? 330 Iată, sînt Dumnezeu, nimicitorul groaznic, iar nu Mîntuitorul. De ce sa ii silească Divină Viziune pe Fiii Raiului Că fiecare să renunțe la desfătarea să, cu spectrul sau război să poarte? Spectrul e Omul. Restu-i doar amăgire și himera." Acestfel vorbi Urizen, în sine strîns, grozav de mîndru. 335 Zece mii de mii erau oștirile-i de spirite pe vînt, Zece mii de mii de scînteietoare care strălucind în cer. Și pește țărmul cel de aur de lîngă-oceanul liniștit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în zare, si Lúvah se salășluia în nor.] Apoi mîhnit se urcắ Omul în splendorile palatului, 50 Deasupră-i se nalta o Umbră din intelectu-i istovit, De aur viu, pură, desăvîrșită, sfîntă; pluti în albe haine de în pur112, De sine amăgire dulce fascinantă, o reavăna vedenie a Omului De bucurie-n existența tresăltînd ușor, tot Omul absorbindu-l. Omul căzu cu fața la pămînt în fața umbrei revene, 55 Zicînd "O Doamne, de unde e schimbarea-aceasta? tu știi că sînt nimica". Și Vala tremura
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]