1,052 matches
-
n-am să mai fiu eu însumi, am să încep să mă transform în om mare, adio copilărie, adio fericire!... Și-mi părea rău de mama, nu suportam să-i pricinuiesc necazuri, și așa, simțeam eu, ducea o viață destul de amărâtă, vremurile erau cum erau, sărăcie și lipsă de speranță. Și de tata îmi părea rău, dar el avea altă fire, nu era ca mama, pe el nu îl loveau necazurile drept în față, el mai găsea supape, se mai ducea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
totul estompat, s-a uitat în stânga, în dreapta, iar ce a văzut, așa, ca prin ceață, l-a consternat, să nu-și creadă urechilor ce enormități susținea „comandantul“: cum adică localitate?, aici nu era nici o localitate, aici erau doar câteva barăci amărâte, înconjurate de sârmă ghimpată. Între timp, comandantul Gicu Petre și-a încheiat brusc discursul: -Hai, vorba lungă sărăcia omului, la treabă, la program. Au fost repartizați în barăci. Înăuntru, frig, aproape nici o diferență față de afară. Și o mulțime de paturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a lăsat la marginea urbei aceleia. Era o zi frumoasă de primăvară timpurie, era nefiresc de cald și era foarte multă lumină. Tata s-a interesat unde se află dispensarul și a pornit într-acolo pășind cu elan pe străduțele amărâte. Se găsea într-o dispoziție deosebit de bună. Purta o cămașă în carouri albastre și gri, curată și apretată, o perechi de pantaloni de doc proaspăt spălați și călcați, bocanci negri bine lustruiți și, deasupra cămășii, pufoaica lui, și ea îngrijită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se întoarcă în oraș? Nu, varianta aceasta este exclusă, au decis să lupte, vor lupta, nu la prima piedică, gata, să cedeze, gata, să se înapoieze în oraș, în temnița fără gratii în care până ieri și-au dus viața amărâtă, nu, nu, ei nu sunt cârpe, ei nu sunt iepuri sau șoareci, ei nu sunt lași.... N-au decât o soluție: să rămână aici, la colibă, să-și instaleze aici tabăra, grupul lui Baldovin are să-și facă apariția în cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de cicatrici. Dar nu-mi dădeam seama. Ori chiar asta era izbânda cea mare, care-mi marca toate celelalte confruntări cu viața: faptul că nu-mi dădeam seama, că nu reușeam să trăiesc ca pe o continuă plăcere o viață amărâtă. Muzica îl face pe om Împlineam douăzeci de ani, când m-am dus pentru prima oară la Operă. Mi-am marcat toți anii importanți din viață cu un moment de curaj. Opera, prin urmare, nu era o plăcere, ci o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fusese cel mai frică: o pană la cauciucul din spate. Ca să o putem repara, a trebuit să dăm jos toate bagajele, să desfacem sîrma „de siguranță“ din caroserie, apoi să ne luptăm cu capacul de roată, care sfida cricul nostru amărît. Ne-a luat două ore să schimbăm cauciucul (dar ne-am mișcat Încet, recunosc). După-amiaza tîrziu ne-am oprit la o fermă; printr-o rară coincidență, proprietarii acesteia, niște nemți foarte ospitalieri, l-au găzduit În trecut și pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
deja ne simțeam mai liniștiți, doar imaginîndu-ne căldura pe care avea să o emane. De-o parte a drumului creșteau niște ciuperci semisferice enorme - singura formă de vegetație din zonă -, pe care noi le-am folosit pentru face un foc amărît, la care am Încălzit apa obținută dintr-un pic de zăpadă. Spectacolul pe care Îl ofeream bîndu-ne ciudata fiertură trebuie să fi fost cel puțin la fel de interesant pentru indieni, cum era pentru noi cel al portului lor tradițional, fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de porc cu terminațiile lor cornoase, li s-a dat numele de teniși. Acest gen de remarci politizate într-un înalt grad nu puteau fi stăvilite. Sărăcia era zestrea vieții de zi cu zi. Când făceai haz de niște lucruri amărâte, firește că era o bătaie de joc și la adresa ta însuți. Dar întrucât nostalgiile erau vădite în această batjocură, ea avea ceva seducător. Cu unele excepții, totuși: la un gimnaziu al Industriei Ușoare, la care am predat o vreme, unul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din râu nu era așezat adânc, parcul însă era de-un verde adânc, iar casa atât de albă încât scânteia. Totul era de-o înfricoșătoare splendoare pentru una ca mine cu nervii zdruncinați, care aterizase aici venind dintr-o țară amărâtă. De aceea voiam, în singurătate, să iau Lala un picuț în râs, să găsesc ac de cojocul acestui loc nebântuit de traume,care nu făcea decât să-mi demaște confuzia. Voiamcu tot dinadinsul să dobândesc încrederea locului, să mă reobișnuiesc
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
binecuvântarea Celui de Sus, care se afla din belșug în această licoare zăvoiană, și s-au împărtășit din ea cu atâta convingere și smerenie fariseică până ce au căzut cu toții secerați sub sfântul tricolor. "Ardea... ...Arde... Aaaaaa.......aaaa......" Acesta, pleoștit și amărât foarte privea încremenit la grupul de luptători morți pentru patrie, care sforăiau țepeni, unii peste alții, căzuți eroic în apărarea simbolului național. Adevărați eroi, domnule! Cinste lor! Eternă recunoștință! Patria ubi bene! (Patria este acolo unde mi-e bine!) Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sunteți nebun?? Tovară... Dispari, imbecil nenorocit! spuse primarul, indicând cu brațul întins, în mod cât se poate de explicit, spațiul prin care oamenii civilizați intră sau ies din cameră. Tovarășuuu... Ieși afară, cretinule! Monstrul a părăsit camera inchizitorială descumpănit și amărât la culme, cu moralul adânc zdruncinat, trăind cea mai mare dezamăgire, cel mai mare eșec din cariera lui. O catastrofă! De unde se aștepta să fie elogiat, admirat și invidiat pentru metodele lui științifice de cercetare a infractorilor... Poftim! Adio Premiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bunătățile, bucuriile și fericirea de care nu aveam parte, însă la care năzuiam cu toată ființa noastră în fiecare zi. " Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră!" (Iov, 5:17) Nu, Doamne! Nu eram deloc fericit. Dimpotrivă: eram foarte amărât. Pentru ce ne chinui și ne persecuți? Pentru ce suportăm privațiuni de tot felul? Cu ce am păcătuit? Tu vezi cum trăim?? Lampa cu petrol numărul 8 intrase demult în șomaj tehnic din cauza lipsei de carburanți. Întunericul deplin, vâscos, palpabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
momentul declanșator, ca sprinterii pe linia de start ciulind urechile la pocnetul pistolului. Spre marea noastră bucurie, detensionarea s-a produs rapid, prin formularea unui elogiu care ne-a lăsat cu gura căscată, mângâind cu blândețe și alinând sufletele noastre amărâte, greu încercate. Vai dhagă doamnă Hozalie, dar ce copii fhumoși ai și ce bine educați! Da, da. Urechea mea a sesizat cu surprindere că reprezentanta vulturilor din America Latină manifestă o vădită și constantă antipatie față de consoana "R", eliminând-o fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cei săraci și neajutorați, drojdia societății, flămânzii și înfrigurații acestui pământ, noi care îți aprindem lumânări la biserică și ne închinăm cu smerenie în fața sfintelor icoane de la templul tău; care avem candelele aprinse pâlpâind sacru și transcendental în casele noastre amărâte; noi, cei mulți și umiliți, nu suntem fiii Tăi? Nu suntem copiii Tăi? Numai noi să suferim? Muncim de dimineața până seara, încât la sfârșitul zilei picăm ca boul pe brazdă; ne culcăm flămânzi, ne sculăm flămânzi; ne culcăm în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lor. Nu. Nu se putea așa ceva. Țăranii nu erau ușor de păcălit; prin urmare nu erau convinși că în fața lor s-ar afla cele mai odioase și mai periculoase ființe de pe pământ. Aveau o judecată sănătoasă. Ăștia erau niște copii amărâți bre, înfrigurați și flămânzi, care rămăseseră fără mămăligă în plină iarnă aici, în Bărăgan, și veniseră să macine o tăgârță de păpușoi. Vai de zilele lor! Dușmani... Ce dușmani? Că te vedeai prin ei de slabi ce erau; îi bătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în timp ce organul vizual pictează în eter silueta morarului-șef ca pe un apostol al vremilor îmbelșugate ce va să vină, ținând sus de tot cu palmele desfăcute pâinea proaspătă, aburindă și bine mirositoare, ca pe pruncul născut într-o iesle amărâtă, simbol al victoriei vieții asupra morții, al eternei viețuiri omenești pe Terra. ... Iar când va fi să se audă în sat, peste liniștea înfiorată a livezilor tulburată de zborul nocturn al păsărilor călătoare, clopotul bisericii vestind cu indiferență păgână plecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
al indiferenței criminale a unui Dumnezeu inventat de omul cavernelor și plasat într-un loc nedefinit al spațiului ceresc, pus acolo să vegheze ca un mameluc la îndeplinirea destinului speciei omenești. Nu mai socotim că fiecare dintre nenorociții ăștia subnutriți, amărâți și costelivi de-i bătea vântul avea cu el fie un sac gol în nădejdea că-l va umple cu boabe de păpușoi să le aducă acasă celor care nu mai găseau niciun fir de urzică moartă ori de știr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de adâncă purificare celestă din toată făptura lui gingașă, micuță și neprihănită. Vrăjiți de minunata făptură înfășată în costumașul crinilor albi, simbol al purității absolute, frații Aciocîrlănoaiei au dat glas unei imperioase chemări lăuntrice, și în căsuța noastră părăginită și amărâtă a răsunat cel mai frumos cântec de leagăn ce și-a luat vreodată zborul spre infinitul cerului în cinstea celei mai frumoase și inteligente ființe de pe acest pământ: omul. "Dormi copile drag Mama îți trimite Peste-al serii prag Vise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mi s-a părut extraordinar, aș fi continuat lectura cărămizii aceleia garnisite cu meșe de păr și expertize medicale, dar eram sub ochiul necruțător al camerelor de luat vederi. Bașca faptul că la începutul lucrului am semnat (noi, doi studenți amărâți), un contract de "confidențialitate" în care ne angajam ferm să nu citim sau să "divulgăm" date din dosare. Ne găsim la nivelul -2, undeva sub un pavaj scăldat de soare al burgului lui Calvin. Clădirea are șapte etaje la suprafață
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
zdrăngăne două butoaie ca să-ți fie pe plac. Băiat bun, locotenent, are viitor... Dar la cine îmi răcesc eu gura de pomană?... Fie-ta-i cu mintea pe coclauri, Mario...“ „Măritat, atâta vor de la mine... Ca să ajung ca femeile astea amărâte, să nu știu cum să alerg după mâncare pentru copii ori după un bărbat bețiv, să-l culeg de prin crâșme sau chiar mai rău...“ Brrr... gândul fugar îi înnegură mintea. Se ridică brusc să plece; Gabriel se lălăia într-o rână
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
măritat de foarte tânără și am făcut și un copil... pentru că l-am vrut. În al doilea rând, nu m-am plasat până acum niciodată pe baricada feminină pentru a judeca comunismul. Pentru mine, eram toți, bărbați și femei, la fel de amărâți. Toți „tovarăși“, egali în mizerie. Pentru turma de neinițiați, egalitatea exista aievea. A Brave New World de epsiloni, dar reală, aplicată pe oameni, nu pe personaje ficționale. Fericirea programată a personajelor lui Huxley se pierduse însă undeva între conceperea ei
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
le facă pe amândouă. Ceea ce e probabil parțial adevărat. Dar nouă nu ne intra nicicum în cap treaba asta. Și foloseam ora aia de tehnologie la ce ne tăia capul: băieții se uitau la reviste porno, puneau la un casetofon amărât Led Zeppelin sau Pink Floyd înregistrați la Europa Liberă, iar noi, fetele, le ceream să ne ajute. Adică, sub o acoperire perfect valabilă, aceea de a contribui cu modestele noastre mijloace la bunăstarea boborului, induceam apropierea fizică dorită de noi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
este orgoliul -, dar nu imposibil. Poți să creezi foarte bine în cămăruța ta, neștiut de nimeni (sau cel mult de un grup restrâns de prieteni), și să ai astfel acces la ceea ce se numește „lumea spiritului“. Poți fi un funcționar amărât care după orele de program se dedică înfrigurat scrisului și care, în floarea vârstei, se sinucide, în boschete, la Șosea. Ai toate șan sele, dacă ai și ceva talent, să fii pus la loc de cinste în istoria literaturii. Nu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
la un curs foarte bun, Becali a decis, în 2004, să intre în politică. Acum ne reprezintă țara în Parlamentul European. Ne întoarcem iarăși în timp, pe vremea când, dacă treceai prin zona Piața Amzei-Piața Romană, erai acostat de oameni amărâți, care încercau săți vândă un ziar ca o fițuică, pe nume Oglinda. Era forma lor de-a cerși. Ziarul însuși se făcea cu mijloace minime, așa cum avea și distribuția: cele mai multe articole erau pur și simplu copiate din edițiile din ziua
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
un aparat nou. Cu televizorul nostru vechi, nici măcar bulgarii nui puteai prinde, așa că ai mei nu au mai fost nevoiți să se dea de ceasul morții să găsească un lighean de aluminiu, ca săl pună la antenă. Era un televizor amărât, dar era al nostru. La cutremurul din ’77, taicămeu a luato într o mână pe sorămea, iar cu cealaltă mână a ținut televizorul. Era, deci, un membru al familiei.
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]