1,083 matches
-
de nopți ale orbecăirii spre casă. Adormeam prin stații, de cele mai multe ori, așteptând un tramvai care venea abia în zori. Discutam, alteori, cu precupeții din Piața Mare, ținându-le de urât cât își păzeau zarzavaturile sau fructele. Povești de oameni amărâți, ciozvârte de țărani, speriați de un timp care se tot prăbușea peste ei, surpându-le și ultimele rosturi. Mă atrăgeau cu deznădejdea lor resemnată. Cu uimirile lor fără întrebări. Uimiri ale neputinței de a înțelege cum de viața își bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umbre năboite de peste timp, încât nu mai știam dacă vorbesc cu vii sau cu morți, dacă poveștile lor sunt de acum sau vin din pământul în care fuseseră îngropate, odată cu strămutarea vechilor lor purtători din această Lume. Erau eterni, țărani amărâți, împovărați de timp și de neliniști, schimbându-și, în nopțile lor de așteptare și pândă, trecerile dintr-o lume în alta cu firescul nepăsării cu care veneau și plecau zilele, anotimpurile, vremurile. Sentimentul unei istorii veșnice, de oameni ai pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de vițe ale minciunii, și în anii comunismului. Cenzura comunistă nu diferea mult de cea carlistă. Poate motivațiile ideologice erau altele, dar esența rămânea aceeași. Măsluirea realității, minciuna propagandistică, programată și cultivarea mitului unui conducător atoateputernic, binecuvântare pentru un popor amărât și o nație mereu amenințată grozav din toate părțile. Întru salvarea bieților oropsiți, venea mereu eroul providențial, adus de Dumnezeul nației cu avionul (Carol II) sau propulsat în nesfârșite șuturi în fund pe drumul greu al ilegaliștilor (Ceaușescu). Mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Într-un talmeș-balmeș de mizerie și cenușă. Jumătate dintre cărțile sale și aproape toate alimentele fuseseră distruse definitiv, praful de pușcă nu se mai putea folosi, iar din frumoasa saltea a căpitanului de pe Madeleine nu mai rămăseseră decît cîteva fîșii amărîte. Se așeză pe pragul de piatră din dreptul intrării, se uită În tăcere la acel dezastru și se Întrebă din ce motiv focurile din centrul pămîntului și apele celui mai mare ocean trebuiau să comploteze Împotriva lui cînd În sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
s-a îndreptat spre locul de unde a pornit totul, unde a început coșmarul, eu mi-am făcut o cană de ceai. Stacey M ă dor picioarele și-s dărâmată. Nici nu s-a uitat azi la mine - nici măcar o privire amărâtă. Chiar mă scoate din sărite. Și n-am sunat nici măcar o dată - nu ca Sheila, care sună din cinci în cinci minute. Scoate codurile de bare - jur c-așa face - doar ca să poată suna. Apoi, dacă vine doamna Peters, brusc nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și dac-aș fi zis că vreau să se-ocupe mama de ei, Charlie n-ar fi fost de acord - el nu vrea să fie lăsat pe dinafară de la nimica. Adică de la nimica legat de mine. E un pic cam amărât de alaltăseară (de fapt, n-a fost prea rău, deși a fost un pic cam scurt), da’ tot e-al dracu’ de curios și de gelos pe toate ca să fie pe placu’ meu. Și acum de când am făcut-o are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Draga mea cea primăvară, Tu ești dulce și amară 222 {EminescuOpVI 223} Când primăvara sosește Cătana la drum pornește, Din bogăția ce-o are Ia borneul pe spinare Și pleacă la drumul mare. Drumu-i lung și fleștărît, El pleacă tot amărât. Unde stă și hodinește Ia lula și duhănește Și cămeșa o cârpește Și curele fărbălește Și tot la mândra gândește Și din grai așa grăiește: - Mândră, mândră, draga mea, Mult mă mir, mândră, de tine, Ce pământ negru te ține
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
suflete amărât Eși, că viața s-au sfârșit. Eși și nu mai suspina C-am pierdut suflarea ta. Ochilor de plâns topiți, Închide-vă-ți și muriți Căci lumina vi s-au stins Și-ntuneric v-au cuprins. Iată ceasul amărât, Ceasul cel de despărțit, Ah! cu cîtu-i mai amar De cât al morții păhar. Ochilor de plâns secați, Trup și suflet vă iertați, Căci de-acum aveți să fiți În veci de veci despărțiți. 9 Ochișori frumoși, Dulci și mângâioși
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca ș-a ta, Ca să aflu mulțămire - Deci te rog, nu mă uita. Norocirea e știuta. Că-n tot feliul s-a lupta În necazuri să te - arunce - Și te rog, nu mă uita. N-au fost zi ca să lipsească Amărât a mă-ntrista 393 {EminescuOpVI 394} De-a ta soarte pătimașă - Deci te rog, nu mă uita. Orișiunde de vei merge, Ori și ce de vei afla, Inima să nu ți-o plece - Și te rog, nu mă uita. Înnoiri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai au de a-mi fi bune Plăsmuite tot spre chinuri. Viața dar vrăjmaș îmi este, Greutăți numai răbdând Și frumseța lumei toate Pentru mine este - un chin. Vino moarte! unde ești? Alergări fă cu grăbire Vin odată, ah, apucă Amărâta mea viață. Iată, o deșartă lume, Săvârșit mă hotărăsc Și a tale slăviri toate Întuneric socotesc. Că și-n iad de mă pogor, Fioroasa despărțire Neputînd-o suferi, Nu mai pot ca să mai rabd. Nici voiesc a mai trăi Ci ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aceasta, de exemplu, Alegătorii partidului meu sunt persoane care nu se sperie de atâta lucru, nu sunt oameni care să rămână în casă din cauza a patru picături amărâte de apă care cad din nori. De fapt, nu erau patru picături amărâte, erau găleți, erau căldări, erau niluri, iguazú-uri și yangtse-uri, dar credința, binecuvântată fie ea în veci, pe lângă că îndepărtează munții din calea celor care se bucură de puterea ei, e în stare să înfrunte apele cele mai torențiale și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ei. Sunt acolo de doi ani. Asta nu era chiar adevărat. Phoebe era o creatoare de modă pentru copii plină de succes, cu o ambiție notorie. Dar era drăguț din partea lui Salome să pretindă că ar fi fost o ratată amărâtă. —Hai să ieșim. Vreau să-ți prezint pe cineva, Îmi zise Lauren, luându-mă de mână. Acel „cineva“ era Sanford Berman. (Al doilea nume al său fusese scurtat de la Bermothovoski, atunci când familia lui plecase din Rusia În America, În 1939
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
America, în pantalonii scurți înflorați și pantofii de tenis albastru fosforescent, de o sută cincizeci de dolari. În lipsa ei, am comentat împreună cu Tom cât de plăcut era să ieși din oraș, chiar și dacă stăteai într-un local întunecos și amărât ca Dot’s, înconjurat de șoferi de camion și de fermieri cu șepci de baseball roșu cu galben, cu însemnele unor fabrici de scule și mașini-unelte. Tom continua să vorbească în torente, astfel că m-am lăsat prins în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
te detest, i-a răspuns fostul iubit. N-ai înțeles până acum? Nu, Gordon. Mă iubești. M-ai iubit dintotdeauna. — Harry, la tine totul mă dezgustă. Gura care-ți miroase. Varicele. Părul vopsit. Bancurile proaste. Burdihanul gras. Genunchii noduroși. Scula amărâtă. Tot. Fiecare părticică din tine îmi face silă. — Atunci de ce te-ai întors, după atâția ani? Nu puteai să mă lași în pace? După tot ce mi-ai făcut? Ești nebun? Mi-ai distrus viața, Harry. Acum e rândul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
au pus-o de mămăligă, celor ce-au uns pe ici, pe colea și-acum așteaptă para mălăiață cu ochii cît sarmaua. Spunînd dulcegării nesărate de parcă avem prune în gură, (z)borșindu-ne unii la alții, belindu-ne fasolele ca niște acrituri amărîte, gata să ne dăm bulionul, să ne facem varză (și cu pieptul ca oțelul să culegem pătrunjelul, mare brînză !), ducem mai departe cruzimile mustoase ale acestei limbi. Curat murdar, maître Călin ! Nu știu ce-o fi în mintea românului, dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
proaspăt cosit. Dacă te are trecut pe listă, Diavolul te pescuiește și din mănăstire. Iisus ne-a promis iubire, nu belșug. Să fie relația om - divinitate sintaxă sau mister? Doar două lucruri mă apasă : cerul și pământul. Și cel mai amărât suflet tot templu e. Nu toți cei care au fost urcați pe cruce au nimerit într-o legendă. Se cuvine ca rugăciunea să fie omagiu, nu negociere. Devenim evlavioși când simțim că se apropie dogoarea iadului. Intoleranța religioasă generează terorism
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În istorie, au rămas grecii pentru că au edificat o civilizație înfloritoare. Dar și perșii care au incendiat-o. Prin unele țări nu au ajuns decât stropi de civilizație. Unele popoare îi dau și agoniei un iz de voluptate. La popoarele amărâte, nici basmele nu mai au un sfârșit prea fericit. Istoria - o contabilizare a întâmplărilor din ce în ce mai jenante. De-a lungul istoriei, multe cranii de conducători au fost umplute cu minți alterate. Cad din istorie popoarele care nu reușesc să găsească o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la doi pași în urmă. La una din ele se vedeau din geantă capetele mai multor lumânări suficient de groase și care, fiind ceva mai lungi, ieșeau cu o parte afară. Domnișoară, scuzați îndrăzneala noastră! Suntem doi studenți nevolnici și amărâți, care am venit la Înviere fără lumânări. Văd că aveți mai multe. Dacă sunteți milostivă... Contra cost... Numai dacă vă prisosește... Dacă nu?... Făcu un gest a părere de rău, parcă ar fi vrut să mai spună ceva, însă fata
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
definitiv, adică, cu o mișcare a brațului care voia să însemne: Doar atât, altceva să nu mai îndrăzniți!" și, fără a lăsa timp de replică, se adresă în șoaptă să audă numai ei: oropsiții, neajutorații, milogii. Poftim! Însă de la studenți "amărâți", sublinie cu o fină ironie cuvântul amărâți, nu luăm bani! Cei doi studenți "amărâți" în general, deveniră mai optimiști și în special cel de la I.S.E.P. care, prinzând curaj, ripostă tot în șoaptă. Nu știm cum să ne spălăm obrazul. Vă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să nu mai îndrăzniți!" și, fără a lăsa timp de replică, se adresă în șoaptă să audă numai ei: oropsiții, neajutorații, milogii. Poftim! Însă de la studenți "amărâți", sublinie cu o fină ironie cuvântul amărâți, nu luăm bani! Cei doi studenți "amărâți" în general, deveniră mai optimiști și în special cel de la I.S.E.P. care, prinzând curaj, ripostă tot în șoaptă. Nu știm cum să ne spălăm obrazul. Vă rămânem datori. Fetele însă căutau să asculte slujba cu pioșenia cuvenită. Era ora douăsprezece
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
într-o prăpastie, tot în Munții Tatra, ca să poată salva viețile puținilor camarazi rămași încă vii. În urma unor bătălii, după moartea comandantului său direct Gică Cernat, în viața civilă tot învățător, subunitatea decimată a cărui comandant devenise, deși avea un amărât grad de sergent, a rămas într-un teritoriu inamic înconjurat de germani. Pentru a ieși din încercuire, trebuiau să se deplaseze rapid, pe timp de noapte și să renunțe la matahala de fier ruginită, fără culată, fără obuze și fără
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de adevărați oameni de afaceri. Această atitudine umilă în fața banului, mă deranjează... Urmă câteva clipe de tăcere, pe care nimeni nu îndrăznea să le întrerupă, după care continuă. [...] Din cei cunoscuți puțini au rămas în comună; numai familii de bătrâni amărâți și posaci. Ceilalți, printre care și foștii mei prieteni din copilărie, au plecat care-încotro, fără să se uite în urmă. Își caută și ei norocul pe unde pot. Îi înțeleg. După atâția ani de constrângeri au simțit și ei nevoia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
drept înainte, li se scurge în cont orice fel de valută, inclusiv lire sterline. Am înțeles, ei sunt șamanii, precum Marele Angakok la noi, însă nu pricep cine sunt creaturile chiar din fața noastră, slăbănogii aceia mulți, palizi și sfrijiți, mai amărâți și nenorociți decât toți? Aici e aici. Ăștia sunt urmașii lui Șmel și ai lui Bolovan: fizicieni, astronomi, cercetători, profesori, doctori, muzicieni, poeți, scriitori, într-un cuvânt intelectuali, victimele tale. Aici tu ești principalul vinovat, din acest motiv te-am
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se strângeau din toate părțile văzduhului, năpustindu-se cu o aprigă repeziciune unul asupra altuia, dând naștere unor urlete înfiorătoare și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care numaidecât se diferenția de majoritatea celorlalte biserici și pe care doar foarte puțini oameni (adică numai cei înteresați, firește) o cunoșteau detaliat. Iat-o! Gard în gard chiar cu incinta locașului de cult, se găsea o ticăloasă de crâșmă amărâtă, sărăcăcioasă și murdară, una cu totul spurcată și abjectă privită la prima vedere, însă în subsolul căreia se zvonea că ar fi puse în vânzare, de mai multă vreme încoace, tot felul de narcotice. Iar Șerban cunoștea și el acest
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]