1,253 matches
-
era împrejurarea care mă făcea unic, apt de a mă bucura și de a suferi, era speranța fără speranță, căutarea neîntreruptă a ceea ce ai găsit... Și asta a venit tocmai atunci cînd noi, ai spus-o și tu, devenisem un amărît de chioșc în care făceam schimb de gesturi domestice, de bucăți de trecut, de amintiri somnolente ambalate în staniol coclit. Ăsta era răul cel mare. Și mai mare decît acesta, sentimentul nostru că e bine așa. Te rog să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Nea Matei, auzi, simt eu, așa, că sub vorbele astea gîlgîie un rîs pe care abia îl poți stăpîni... Matei:...Care rîs, măi Octăviță! Octav: Adică e așa de greu de văzut că acest comerț... liber..., nu mă refer la amărîții de tonetari, ci la comerțul ăla de miliarde, că e în mîna foștilor? Hai, nea Matei! Ce presă liberă?! Cui îi pasă că e acuzat în ziare de fraudă, că a comis crime în comunism și că acum conduce țara
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să crăcănezi blugi de-ăștia pe fața unui mormînt...! Octav: Cu ce vă mai servim...? Avem... Altul la rînd...! Ora închiderii, vă rog! (către gropar) Domnu'! Cu ce vă servim? Femeia: Lasă omul în pace, nu vezi că-i un amărît? Cu ce vrei să cumpere? Că s-au înmulțit nevoiașii... Ehe, înainte nu era așa... adică erau și-nainte, da nu ca acu'! Octav: Așa e, doamnă, așa e... Cu ce vă mai servim? Femeia: Auzi, să mînjești frumusețe de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe păr) Adevărul e că sîntem două javre de bătrînei simpatici..., doi foști actori care... vor să mai joace... și-atunci se joacă pe ei..., se prefac că le pasă de ei... și de alții, de moralitate..., de cinste...; doi amărîți penibili..., țîfnoși..., cînd ramoliți..., cînd demni..., ca două gogoși sparte..., tremurîndu-le curu' de frică..., de groaza că, în sfîrșit, vor da ochii cu ei înșiși..., că vor afla cum îi cheamă... Gh. P. unu: (după o pauză în care se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
întregii creații. În ultimele volume eminescianizează cu distincție ("Stâlpii"). George Alboiu știe să scrie cu artă, chiar dacă îi descoperim, în poezia lui, pe Alecsandri, Eminescu, Blaga sau folclorul, cum s-a subliniat în mai multe prezentări ale poetului. "Eu de amărât ce sunt/ aș pieri de pe pământ,/ m-aș tot duce pe-o câmpie/ nimenea să nu mă știe" sau "Să-mi fi oiță bârsană/ să-ți fiu miel de neprihană/ Să-mi usuc botul la vânt/ și piciorul la pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o fisură, nu mare lucru, nici măcar nu s-a făcut cioburi geamul ăla. Și cine știe? poate era dinainte crăpat și acum toate oalele se sparg în capul lui, că ăia n-aveau de unde face rost de bani pentru un amărît de geam și repede și-au găsit vinovatul. Chestia-i cum de mingea n-a nimerit poarta trasată cu cretă pe zidul blocului, cînd acolo a trimis-o Marcu? Păi doar nu era nebun să șuteze înspre toți stîlpii aruncați
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ar crede că atât creștinii, cât și musulmanii, sunt ingrați ori suferă de pierderi de memorie. Câte umilințe, câte farse înjositoare, câte lovituri de ciomag a primit de-atunci, prin lume, măgarul divin! Ce crimă cutremurătoare a putut comite acest amărât, acest râios prăpădit, pentru ca, din animalul bunului Dumnezeu, să ajungă animal de corvoadă, sac de box gata să îndure loviturile genului uman, mai precis ale celor condamnați să muncească pământul? La Marrakech, în centrul vechi sau în împrejurimile pieței Jemâa-el-Fna
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
inimă la inimă, în urma căreia se convinge de schimbarea fundamentală a aceluia, eliberat, în fine, de fumurile livrescului. Întrebarea fundamentală pentru Paco nu întârzie să vină: "Ești în stare să iubești ceva sau pe cineva în afară de bietele tale romane și amărâții tăi de ACP-iști?" O nouă lovitură de teatru nu întârzie să se producă pe scena romanului: don Luis Alvarez este descoperit cu un glonț în cap în propria mașină pe un maidan din provincie. Când crima perfectă se produce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
vă mai astâmpără nimenea. Da' de soru-ta, Horcița, de ce nu zici, bre nea Stoiene, că-i acolo în bucătărie și poate să zică dacă minți sau nu. Sor-ta, candelăreasa, ea ce-a făcut? Toată viața a trăit cu Brandaburlea, amărâtul ăla de Claxon, șoferu' de-l slugărea pă Goncea, și-acuma e doamnă la cimitiriul de-l ține tot alde de-ai lui Brandaburlea. Cum s-o judecați voi pă mama? Fără să mai aștepte ca bărbatul să mai spună
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
săturate, dar nimeni nu fura vin niciodată. De ce nu am ”deveni ce am fost, ba chiar mult mai mult”? Amărăștenii mei nici nu-și imaginează cât de norocoși sunt că trăiesc la Amărăști, numai cu produce organice, naturale, nu ca amărâții de canadieni și americani de pe aici, pe unde Îmi duc eu povara vieții. Puțini sunt prin aceste locuri cei care Își permit să cumpere ouă de la găini «ne stresate» hrănite cu boabe și care scormonesc prin curte - care costă de
De ce mă întorc la Amărăşti. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1442]
-
au estompat nu numai umanismele agnostice, cu care se anatemizau credincioșii religioși, artiștii liberali și alți "rebeli" de altădată, dar și minimul altruism ori bunăvoința civilizatului agrarian. Guvernul, completat temporar cu parlamentari ai minorităților, ucide prin "tăieri" la miile de amărâți rămași după demolările care durează de douăzeci și doi de ani. Firește, avem multe case noi, dar și multe credite nerestituite. Mașini scumpe supraaglomerează căile rutiere, pietonale, spațiile verzi. Șoferii sunt avizi de beția vitezei neamendată de polițiști. Așa crește
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
leonină (15)) în UE, pentru a se moderniza cu maximum de sacrificii. Nu ne așteptam să trecem atât de brusc de la un popor la o populație copleșită de șomeri, ieșiți pe străzi în plină iarnă 2012, alături de pensionari, profesori, medici, amărâți ai străzii, tot mai mulți cerșetori, bolnavi, criminali și pușcăriași eliberați anticipat, emigranți respinși etc. Concedem să nu vorbim de o altă dependență politico-ideologică, dar nu se poate să ignorăm căderea atât de neverosimilă a românilor în dependența față de sărăcia
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
îndreptat spre organizarea alegerilor” Dându-și seama că a bătut câmpii și l-a luat gura pe dinainte când s-a lăudat față de superiorii ierarhici de la Iași și București că „tineretul progresist” este de o forță greu de stăpânit în amărâtul județ Vaslui, tov. Bălteanu a revenit cu picioarele pe pământ atunci când a fost nevoit să explice numărul prea mic de „încadrați”: „...procentajul mic de încadrare se datorește (sic!, n.n.) muncii de durată dusă de responsabilul acestui resort (iată că o
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cu sânge a poporului român, acel popor ce apărea atât de des în discursurile sforăitoare ale unui grup extrem de dur de „instructori” și „activiști cu propaganda”. De ce „munca a fost dusă în mod sectar”, ne spune peste trecerea vremii tot „amărâtul” Bighiu, la capitolul „concluzii” din raportul său: „...munca dusă de secția Educație și Cultură în luna aceasta s’a observat a fi slabă și plină de multe părți negative. Întreaga muncă a fost dusă în mod sectar numai de secretarul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
reocuparea Basarabiei a fost prezentat ca unul extraordinar în istoriografia sovietică. Soldații sovietici erau idealizați ca eroi ai timpului, ca simboluri în fața cărora te apleci cu recunoștință. În realitate însă, militarii acestei armate au fost marcați de regimul sovietic, niște amărâți care executau orbește ordinele de sus. Însăși autoritățile sovietice au consemnat o mulțime de cazuri de comportament indecent și brutal - acte săvârșite de reprezentanți ai armatei sovietice. Furtul, violul, huliganismul sunt trăsăturile specifice <<eroilor>> din unitățile militare sovietice, ele fiind
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
cuconului Vasile Creangă. Înainte de a-l cunoaște personal, Eminescu luase cunoștință de opera didactică a lui I. Creangă, atunci când transcrisese raportul redactat de Samson Bodnărescu despre Metoda nouă. În acea vară se întâmplă marea lor apropiere. M. Eminescu, îngândurat, și amărât din pricina înlocuirii din postul de bibliotecar, găsește în Țicăul lui Creangă liniștea de care avea nevoie și căldura unui suflet dispus oricând la sacrificiul de sine în favoarea prietenilor. Aprecierile deosebite pe care i le face Eminescu lui I. Creangă în calitate de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
belșug, alinare. În orice caz, după credința naratorului (și a lui Lovinescu însuși), catharsis-ul nu e garantat de valoarea estetică a operei de artă, ci de predispozițiile psihice ale publicului care o receptează. Sau, cum afirmă într-un loc amărâtul Leon: " [...] arta nu te desrobește de nimic; arta nu te ridică într-o lume fără griji, decât când ești desrobit de mai înainte". Concluzie tipic lovinesciană 135. După voiajul inutil prin muzee, vizitatorul nefericit în amor își caută apoi aleanul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aceștia nau voie să greșească) etc., care au furat cu acte în regulă valori ce însumează cifre incredibil de mari, cu ale căror zerouri poți înconjura foarte bine un sat măricel; dar când e vorba de faptele minore ale unor amărâți, ei pronunță sentințele prompt, repede și la timp. Și știți de ce? Pentru a raporta, căci trebuie să justifice auritul fotoliu din care taie și spânzură, salariile atât de grase, iar rezultate concrete trebuie să existe, ce naiba? Corupții vorbesc atunci când primesc
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se așază pe canapeaua vecinului vărsîndu-și durerea "Nu aveam cum să știu, cînd m-am căsătorit cu Mary acum cinci ani, că ea își va sacrifica totul pentru muncă, nu? Că nu voi fi nimic altceva pentru ea decît un amărît de servitor, mereu gata să-i torn ceva de băut și să-i aduc o scrumieră? Ieșirea lui John urmează cronologic soneriei din a). Dar lamentările lui John se raportează la trecut, la căsătoria lui de acum cinci ani, la
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mult la tine, fii om de înțeles. Nu suntem decât doisprezece la El Ameur și trebuie să patrulăm pe un teritoriu mare cât un departament. Trebuie să fiu înapoi chiar astă-seară. Mi s-a spus să ți-l las pe amărâtul ăsta și să mă întorc fără întârziere. Nu puteau să-l mai țină acolo. Tot satul era în fierbere, voiau să ni-l ia. Trebuie să-l duci la Tinguit chiar mâine. Nu ești tu omul care să se teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu toate că e gropar. Are pământ destul și bunișor, măcar de l-ar putea munci cumsecade în vremurile astea grele. Gropar s-a făcut numai de când i-a murit nevasta, fie iertată, adică de vreo unsprezece ani, de l-a lăsat amărât și cu doi copilași. Altfel meseria lui e tâmplăria și a învățat-o la oraș, de copil, că tatăl său a vrut să-i dea în mână o pâine mai bună decât orice avere. Apoi tâmplarul merge mînă-n mână cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un oaspe. Cerdacul se răsfăța în căldura blândă a dimineții. Pe masă, căteva muște se alungau împrejurul unei pete de cafea neagră. ― Deunăzi m-am supărat pe tine, părinte, zise Apostol către preotul care se întorcea mulțumit. Eram atât de amărât, poate mai amărât ca azi, și n-ai vrut deloc să mă înțelegi și nici măcar să-mi dăruiești o vorbă bună! Imputarea din glasul lui Bologa înnoura o clipă fața preotului, ca și când i-ar fi reamintit o suferință. Răspunse mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Direct că e cu anchete redeschise și cu surprize, Labiș trimis sub tramvai, atâția și atâția duși către coana moarte de o soartă pribeagă. Sau la bac, Sandule... Ce-ți veni cu bacul, nedumeritule? Reduci discuția despre Bacovia la un amărât de bac? Bă, Bacovia a zis că a primit versurile de la Dumnezeu, să rețineți asta. Gicu se lasă pe spate, duce halba la gură, Înghite câteva guri, apoi trage cu urechea la melodia Dă mamă cu biciu-n mine, interpretată de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
poate și de sublima lui indiferență. Un miracol este și firul de iarbă. Omul este capabil să ucidă și o turmă de elefanți, dar nu poate să creeze nici un ou de furnică. Numai la semințe, descompunerea stimulează învierea. Până și amărâtul de țânțar are cod genetic. În afară de om, nici o specie nu acceptă mezalianața. În natură, egoismul poartă numele de selecție naturală. Mesteacănul - acest balerin al pădurii! Uneori ai mai multe de învățat de la o plantă, decât de la un om. Deocamdată, apocalipsa
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
chiar din celulele închisorilor. Înving cei care știu să-și anestezieze frica.. Masă de scris, adică travaliu ... spiritual. Pe stadioane, tinerii trăiesc tulburări aproape erotice. Scriu aforisme parcă aș acorda un pian. Inteligența poate transforma pionul în rugină. În traista amărâtului încape și necazul altuia. Acasă - acest loc geometric al marilor nostalgii. Dorul - această vibrație sufletească garnisită cu melancolie. Lasă-l pe necăjit să vorbească! Este poate singurul lui pansament sufletesc. Suferința demnă provoacă respect, nu compătimire. Managerul inteligent își concediază
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]