1,927 matches
-
se cuvenea. Am decis deci a vedea dacă totuși nu există une porte de sortie, nemaivoind să am niciun scrupul pour graisser la patte de quelqu’un, dacă astfel este jocul. Domnul Ialomițeanu, ce s-a întrecut pe sine în amabilitățile obișnuite, mi-a spus că niciuna din cererile prezentate la audiență nu ar fi fost primită, deși s-au exercitat din unele părți presiuni mari, astfel fiind și cazul lui Spiridon, pentru care personal ar fi pledat. Mărturisesc că sunt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cunoaștem nici o împrejurare precisă, totul se bazează pe zvonuri. Cred că lumea e împotriva lui pentru că e un tip total neconvențional și asta îi sperie pe oameni. Se tem de el pentru că-i nepoliticos. — Fără îndoială, a renunțat la orice amabilitate în relațiile cu semenii săi, dar ăsta nu-i decât un simptom. George urăște oamenii. Când te uiți la el, înțelegi ce înseamnă un terorist. — Nu-ți inspiră nici un pic de milă? Crezi că trece vreo zi sau vreun ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert, uitându-se, în sfârșit, la el, suferi de o gravă amăgire. Nu există nici o bază structurală care să justifice limbajul pe care-l folosești, nu există nici un context pentru o conversație între noi. Dacă te-aș încuraja acum, din amabilitate, să vii să mă vezi, ar însemna să te mint. Nu vreau să discut despre sufletul dumitale și despre păcatele dumitale imaginate. Nu mă interesează, nu dispun de înțelepciune și de ajutor pe care să ți le pot oferi. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
puțin în ce-l privea pe părintele Bernard) înapoi în Burkestown. John Robert se arătă de acord și porniră la drum, întâi în tăcere, John Robert mergând incomod de repede. Tocmai traversaseră podul, când John Robert își aduse aminte, cu amabilitate, că preotul uitase să-și facă vizita parohială la Blanch Cottages. Părintele Bernard, rușinat, se întoarse să facă o vizită lipsită de noimă domnișoarei Dunbury, lăsând-o apoi pe această neprihănită făptură total nedumerită, scrutându-și conștiința. Acum ajunseseră aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie „să-și facă sălaș“ (expresia „a-și face sălaș“ era unicul punct de interes stilistic din întreaga lui scrisoare) în timpul verii la Casa din Grădina Botanică Belmont (Papucul era, desigur, o poreclă) din Ennistone, pe care o închiriase prin amabilitatea doamnei McCaffrey. Se cuvenea să nu o deranjeze sub nici un chip pe această doamnă și să folosească poarta din spate, care dădea pe Forum Way. Îi scrisese și lui Hattie, în termeni asemănători. Scrisoarea adresată lui Pearl începea cu „Dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
școlii lui, preciză Gabriel. — Ce drăguț... — Ei, e timpul să plecăm, se repezi Brian. Trebuie să vă lăsăm pe voi doi cu studiile voastre. Vino, Gabriel! — Nu-i așa că ai să ne... Da, desigur... Atunci, la revedere... — Vă mulțumesc pentru amabilitate... Brian și Gabriel ieșiră pe poarta din spate, în Forum Way. Adam și Zet alergau înaintea lor. — Ei, ce părere ai? întrebă Gabriel. — Asta era uniforma ei de școală? — Bineînțeles că nu. Era destul de elegantă, găsesc. — E un copil. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i-ai povestit despre mine? Absolut nimic. S-ar zice că i-ai căzut cu tronc la inimă. Nu vrea sub nici un chip să te vadă însurat, răspunse Emma, a cărui minte ascuțită și bănuitoare sesizase într-o secundă substratul amabilității lui Alex. — S-ar zice că însurătoarea mea preocupă pe toată lumea. „Uhuu! Uhuu!“ — Asta-i mama care o cheamă pe Ruby. Pe servitoare? Ei, uite-o din nou pe fata aceea! Hattie și Pearl, amândouă cu nasul roșu și zgribulite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apropierea acestei biserici este o alta, cea a oblaților înființați de Eugen de Mazenot. Duminică, 5 august: Salon de Provence-Arles: 35 km La Salon m-a așteptat în fața oficiului de turism d.na Garbe, o femeie la pensie, de o amabilitate ieșită din comun, dornică să-mi spună și să-mi arate cât mai multe din orășelul ei. Numărul ei de telefon îl am de la Luiza, cu care am înțeles că este bună prietenă. Si vorbește mereu, aproape fără întrerupere, fără
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
săturat de sandvișuri. Imi răspund că în sătucul lor nu se găsește așa ceva, dar fiului îi vine o idee: imi indică trei borcănașe cu supă pentru copilași pe care apoi mi le încălzește și îmi fierbe și un ou. Câtă amabilitate din partea lor! Așa mănânc și eu ceva mai lichid și mărturisesc că nu a mai rămas absolut nimic în cele trei borcănașe cu supă pentru bebeluși. La umbra platanilor, aștept să mai scadă canicula pentru a merge mai departe
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
concluzii. Pe când ieșeam de la Fundație, m-am întîlnit față în față cu distinsul conferențiar, care tocmai pleca. L-am salutat, iar el s-a oprit ca să-mi strângă mâna. I-am prezentat atunci pe Mihaela și după un schimb de amabilități, s-a urcat într-o mașină, iar noi am pornit-o pe jos spre casă. Mihaela îmi luă brațul și șopti înfiorată: ― Ce bărbat distins! Apoi adăugă pe același ton: ce mare lucru e să fii profesor universitar! Nu știu ce mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să vorbim, sâmbătă 8 ianuarie, câteva minute despre actualitatea lui Eminescu, am fixat in stinctiv întâlnirea în Bellu, la mormântul poetului (situat perpendicular - ah, groteștile ironii ale istoriei noastre! - pe crucea lui Eugen și-a Margăi Yvonne Barbu!). Noroc de amabilitatea omului de la Administrație, care și-a sunat superiorii ca și când vizitam Sing Sing ori Academia de la West Point, altminteri, ca să filmăm fie și câteva secunde, am fi avut nevoie de aprobarea scrisă a Biroului de presă al Primăriei. Tot pe aleile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de pălărie de către un mădular administrativ al Puterii naționale dă seama de culoarea, ambițiile și naturelul acestuia. Ei s-au asociat la vârf, noi ne-am întovărășit la temelie. Mi se pare ideal. Ce am regretat enorm e că excesiva amabilitate a gazdelor ne-a parcat pe seniori (Vintilă Mihăilescu, doamna sa și netrebnicul de mine) direct în burta (de cinci stele) a cetății, la hotel „Medieval“, în vreme ce junimea voioasă a campat, tot luxos, dar în oraș, spre invidia mea, care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
jenant în chestia asta! Atunci am prins și eu momentul să șoptesc complice mucalit, oarecum compensator, „e prea tânără... Și sunteți plecat de mult... Nu are de unde să vă știe“, după care, epuizați oricum de jalea contextului, am schimbat câteva amabilități, până ce mi-a venit și mie rândul. Cum vă spuneam, am rămas de atunci cu apăsătoarea ima gine a unei liniști faciale de calmă resemnare. Dar nicidecum de om învins, ci de ființă aparținând altei lumi, altui pământ, altor ceruri
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Casa scriitorilor" nu mai e cea de altădată. Cei mai mulți "locatari" îmi sunt necunoscuți. Probabil, sunt amici de-ai unor scriitori. Sau rude. Dar nici cu colegii cu care m-am nimerit în aceeași serie nu trec de schimburile, convenționale, de amabilități. Am oarecare faimă de individ ursuz, așa că nimeni nu se simte obligat să încropească o conversație cu mine dincolo de "Bună dimineața", "Cum e apa?" sau "Poftă bună". Și, la drept vorbind, chiar îmi convine să fiu lăsat în pace. La
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
așteaptă ziua în care am să le plătesc locuința ca pe o sărbătoare, căci în genere e una din resursele lor principale. Acuma locuiesc asemenea la niște oameni foarte de treabă, căci în decursul boalei mele au fost modele de amabilitate, dar sânt foarte săraci. Eu nu le pot răspunde altfel la amabilitatea lor decât cel puțin prin punctualitate. Ba chiar, dacă ați anticipa și mi-ați trimite vro trei galbeni după primirea acestei epistole, iară restul pe la 25, cum am
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
sărbătoare, căci în genere e una din resursele lor principale. Acuma locuiesc asemenea la niște oameni foarte de treabă, căci în decursul boalei mele au fost modele de amabilitate, dar sânt foarte săraci. Eu nu le pot răspunde altfel la amabilitatea lor decât cel puțin prin punctualitate. Ba chiar, dacă ați anticipa și mi-ați trimite vro trei galbeni după primirea acestei epistole, iară restul pe la 25, cum am spus, ați face foarte bine - se-nțelege, dacă, în împrejurările dv. grele
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
zadar să-l pună iar în mișcare. Pe verde, i-am cerut, cu obișnuita mea politețe, să se dea la o parte cu motocicleta, ca să pot trece. Omulețul se chinuia înainte, străduindu-se să pună motorul în mișcare. Conform regulilor amabilității pariziene mi-a răspuns, așadar, să mă duc la dracu. Am insistat, tot politicos, dar cu o ușoară enervare în glas. Pe dată am putut afla că dacă nu mă potolesc n-o să-mi fie bine. În acest timp în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
glumele acestea aveau, poate, o pricină mai serioasă. Voiam să stric jocul și, mai cu seamă, să spulber reputația măgulitoare de care mă bucuram și al cărei gând mă făcea să turbez. "Un om ca dumneavoastră", mi se spunea cu amabilitate, iar eu simțeam cum pălesc de furie. Mă săturasem de stima lor, de vreme ce nu era generală, și cum ar fi putut fi generală, de vreme ce eu n-o puteam împărtăși? De aceea, cel mai bun lucru era să acopăr totul, judecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
am văzut-o eu în vizita fugară din 28 mai. S-a și pierdut sărmana fulgerător. M-a șocat această știre neașteptată. La noi e oarecare agitație pentru momentul lansării care se apropie vertiginos. După ora 19 suntem invitați cu amabilitate la finii Brătuleanu. Suntem primiți cu dragoste și protocol, cu o masă suculentă, urmată de ample discuții în care Mariana și Doina au excelat, în timp ce noi, bărbații, am ascultat schimbul inteligent de idei ale celor două convorbitoare. Vizita a durat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
e vorba de începutul și sfârșitul anului școlar - iar restul zilelor sunt cele ce aduc slujitorilor școlii doar reproșuri și ghimpii unor suave flori de trandafiri care de drept li s-ar cuveni în toate zilele anului școlar. Cu multă amabilitate mi se dă cuvântul și la microfon rostesc, cu adevărată emoție de dascăl, câteva cuvinte, ca sfaturi și îndemnuri pentru copii, părinți și cadre didactice. Sunt urmărit de școlari, cărora le văd sclipirile din ochi și bucuria întipărită pe fețele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe care o aștept cu încredere. Miercuri, 2 decembrie 2009. Cu un taxi merg la spital la cabinetul dr. N. Botezatu pentru a mi se scoate firele de la operația facială făcută la București acum 10 zile. Mă primește cu multă amabilitate, spunându-mi că mă așteaptă cu două cărți din partea doctorului Iorgu Gălățeanu, căruia i-am trimis volumul doi prin prof. Gruia Novac. Cu un alt taxi aflat chiar în curtea spitalului ajung cu ușurință acasă, în tihna mea obișnuită. Am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
afacerilor publice atât de elocvent ilustrate de autoritatea vocii ce răsuna în curte, eu veneam cu daraveli sentimentale. - Vă rog...! Când s-a întors, am simțit deasupra mea un trăsnet. Era Margareta, groasă, lată, cu priviri în care clipea oficial amabilitatea. S-a bucurat. - A, tu erai...! Poftim, dragă, doar o clipă să termin cu dumnealui... CEEA CE RĂMÂNE Ca toate târgurile, orășelul avea istoria și gloriile sale. Glorii artistice care erau considerate foarte mari și a căror evocare umplea de mulțumire
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tensiune puternică În obrazul sting, Într-adevăr semăna cu Dracula În timp ce-l urmărea cu ochii pe Lastarria, care se alătura grupului ce trecea sub privirile mocnind de ură ale cîtorva chelneri care zîmbeau de parcă erau gata să se topească de amabilitate, fără să reușească să adune la un loc tot ce vedeau, În afară de unul cu o mutră de trădător. Cei o sută de invitați se perindau prin fața lor, arhitectul la modă cu soția lui, o Susan puțin mai ștearsă, era fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nostru, cu toate că publicul ori condițiile tehnice nu erau cu nimic mai prejos la Casa de Cultură din orașul nostru.” O bătaie scurtă în ușă. De dincolo de capitonaj se aude un „Da!” ferm, tăios, ca o comandă. Cei doi intră. După amabilitățile de rigoare, sunt invitați să ia loc. Stupariu expune, pe scurt, motivul vizitei sale. La un moment dat, e întrerupt: „Să știți, însă tovarășe secretar, că ultimul cuvânt în legătură cu plecarea elevilor și a cadrelor pe șantier îl avem tot noi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Mi se dă telefonul. “Alo? Stelică?” “Da, vă rog. Cu cine avem plăcerea?” “Paul Alexandrescu mă numesc” “Oooo, cunoscutul poet, autorul nemuritoarelor versuri...” “Du-te naibii! Acum nu-s decât muritorul tău coleg de liceu și fervent admirator” “Schimb de amabilități, ca’ va să zică! Știi ce? Eu n-am să mă duc deloc acolo unde mă trimiți, da’ ție ți-e mai ușor să vii sus. Da? Te-aștept...” ...” De când nu ne-am văzut noi, Paule dragă?” “Îmi pare că de-o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]