1,343 matches
-
pas. Uluit, bărbatul a Încercat să-și acopere goliciunea, de mult nu mai Încercase un asemenea simțămînt de pudoare; a vrut să se strecoare pe lîngă Ann, dar aceasta l-a Împiedicat, Întinzînd brațele cruce, În tăcere. Și el parcă amuțise, nu scotea nici unul un sunet, respirațiile doar, tot mai repezi, deveniseră ușor șuierătoare; doi șerpi se priveau față În față - fiecare, pradă. Pomul paradisului nu găzduise doar unul, cel Încolăcit pe trunchi sau pe o ramură, cum era Înfățișat prin
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fiu cu tine, Thomas! Sau tot o fată! Frate, soră cu Ann! Un copil pentru care să nu mai plătesc, a costat mult la Cryos!... Dumnezeu parcă te adusese În casă!... În pat!... Și Îl am, Thomas: un fiu!“ Thomas amuțise de tot. „Cu mine?“, a bîiguit, după un timp. „Da, Thomas... CÎnd am fost amîndoi În garsoniera mea... Încă tînără, mi-am zis că pot să mai am un copil... Îi spusesem și Maricrisei, care nu știa totuși cine ești
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
gust în gură pe care-l avusese toată viața ei de până atunci. Nici până acum, când derula plângând această amintire, nu putuse uita acele priviri lascive ale fetelor ori gesturile și expresiile triviale ale băieților, care pe ea o amuțiseră total, spre deliciul celorlalți care au transformat-o destul de repede în principală țintă a ironiilor de tot felul. Își amintea că nu a putut bea nicio înghițitură de whiski ori de șampanie, iar cele câteva înghițituri de mâncare au fost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Pleci cu mine. Atunci când hotărăsc eu. E clar? Să nu faci talente cu mine, că schimb foaia imediat! Să fi dorit să reacționeze în vreun fel, Iuliana nu ar fi putut. Cuvintele și atitudinea băiatului de care era îndrăgostită au amuțit-o. Nu-i venea să creadă că este adevărat. I se părea că se află în toiul unui vis urât și se sforța să se miște pentru a se trezi, pentru a se salva din infernul în care intrase fără
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Ce frumos miroase și ce curat este peste tot! Ești extraordinar, Eugen! Adevărat, în toate cele trei camere, în bucătărie și baie sau pe balcon, era curat și toate lucrurile așezate la locul lor într-o ordine aproape perfectă. Laura amuțise. Nu a crezut vreodată că un bărbat, singur în casă, poate întreține atât de bine ordinea și curățenia. - Nu te supăra de întrebare, te rog, Eugen! Ai o femeie angajată în casă? îndrăzni Laura, impresionată cu adevărat. Marian Malciu - Hm
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
revoltat, ființa mea a început să tremure și ochii mei miopi au produs spontan două lacrimi gigantice. Cele două lacrimi s-au prăbușit apoi pe peron cu atîta forță (booom ! booom !) încît toate familiile și toți adolescenții aflați acolo au amuțit timp de două secunde și și-au ațintit privirile asupra mea. „Ți-am spus să nu plîngi”, mi-a șoptit atunci la ureche Victor, vizibil rușinat de situație, de povara pe care o reprezentam pentru el. 10. „Astăzi a murit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
robust dădu prostește din cap că da. - Bineînțeles că traducerea Cornilescu, se redresă ea. Nu poate fi vorba că n-ar fi traducerea Cornilescu. Mă întreb doar dacă n-o fi vorba cumva chiar despre Psalmul 36 cu 6?! Toată lumea amuți o clipită pentru a-și reaminti fără greș Psalmul 36 cu 6. - Da... da... "DREPTATEA TA ESTE CA MUNȚII LUI DUMNEZEU, ȘI JUDECĂȚILE TALE SÎNT CA ADÎNCUL CELMARE" - recită, fără să clipească, tot spectrul Profesorului. Iar când își încheie citatul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-sa: altcum, era să deschizi ușa ălor de aveau. Precupeții erau filotimi, banii, bani, dădeau și la alții, dar ăsta ce să facă? Să-l poftească afară nu putea. Omul simțise și, de unde la început mai spunea o vorbă, două, amuțise. Tușea în coltul lui, apoi, amețit puțin, pleca acasă. Lui Chirică i-ar fi plăcut să mai stea în circiumă, să mai audă de una, de alta, dar nu-l băga nimeni în seamă. De la o vreme se înstrăinase parcă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gradul de imanență al eroticii nu-ți dai seama decât în muzica religioasă. O asculți și nu pricepi. Spre ce zonă dureroasă a pământului te scoboară femeia? Sau, când te despămîntenește, unde rătăcești de nu descoperi cerul? Bach n-a amuțit nici un amant. Nici chiar nemângâiat în dragoste, nu-l înțelegi; doar în vacanța erotică. Și poate și mai mult. În vacanța lumii. Oare, în afară de iubire, ce ne mai împiedică să ne sfârșim cu toții-n Dumnezeu? Putea-vom auzi melodia tainică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de plăcere ciudată în după-amiezele de vară, când te abandonezi simțurilor fără nici o problematică specială și când sentimentul unei eternități senine dezvoltă în suflet o împăcare dintre cele mai neobișnuite? Este ca și cum grijile acestei lumi și toate incertitudinile spirituale ar amuți în fața unui spectacol de o frumusețe uluitoare, în seducțiile căruia orice problemă ar deveni inutilă. Dincolo de orice agitație, tulburare sau efervescență, o trăire liniștită soarbe cu o voluptate reținută toată splendoarea cadrului. Este o notă esențială a stărilor melancolice calmul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mediocru pentru a putea compătimi pe cineva. Trebuie să fii un om care trăiește în afară de orice risc pentru a putea compătimi pe altul. Orice compătimire este un semn de superficialitate. Căci ori plesnești în fața nenorocirilor iremediabile, în fața destinelor frânte, ori amuțești pentru totdeauna. Mila și consolarea sânt nu numai ineficace, dar sânt și insulte. Și apoi, cum să compătimești pe altul când tu însuți suferi infinit? Compătimirea este un sentiment care nu angajează. De aceea îl găsim la atîția! În lumea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca a unui clopot de argint... Cântecul pianului se stingea sub degetele uneia - cântecul pe buzele celeilalte se stingea și el? murinda, ce se ridicase pe cotul mînei drepte, recădea, încet, încet, cu capul în perini, cântecul se stinse, buzele amuțiră și deveniră vinete, ochii se turburară și apoi se închiseră pentru totdeuna. Lumina asfinți! - Sofia! strigă Ioan, căzând pe spate de la fereastră în zăpadă. Sării jos. Îl învălii în mantă și, cum era înțepenit de leșin și ger, îl luai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de grinzile groase cari rămăsese din acoperământul devastat. Atunci li se descăluși la fiecare din cei legați gura. - De ce ne-ai vîndut? strigă bătrânul, rece și teribil, uitîndu-se cu fața unei furii de marmură în ochii morarului. Sasul încremenise și amuțise de spaimă. Gura lui nu mai putea să [zică o vorbă... neci de grație, neci de ură, fălcile i se-nfundase și tremura, ochii turburi ca [a] unui nebun, limba bâlbâia fără să poată modula. Spaima-l amuțise. Femeia plângea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
încremenise și amuțise de spaimă. Gura lui nu mai putea să [zică o vorbă... neci de grație, neci de ură, fălcile i se-nfundase și tremura, ochii turburi ca [a] unui nebun, limba bâlbâia fără să poată modula. Spaima-l amuțise. Femeia plângea amar, feciorii aruncau priviri rugătoare și sincere pe înfricoșatul demon al răzbunărei. - Deslegați-i pe toți ceilalți și pe femeie și duceți-i la țărmuri, afară de morar - el rămîne-aici. {EminescuOpVII 220} într-un moment fură cărați la țărm. Ne
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
restaurată și al cărui rege își asigurase deja sprijinul unei părți însemnate din burghezie, poliție și armată. Îi e suficient să se arate, să se facă văzut și auzit pentru ca toți să îi cedeze. În fața aureolei sale tunurile regelui au amuțit iar armatele s-au împrăștiat în cele patru vînturi"204. În vorbele lui Le Bon recunoaștem ecoul admirabilei descrieri a acestei întoarceri pe care ne-a lăsat-o Chateaubriand: populația stupefiată, poliția eclipsată iar în jurul giganticei sale umbre un gol
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
era doar conservatoare în privința genului, ci și reacționară. Femeilor le erau recunoscute doar virtuțile materne puse în slujba patriei (vezi Pircăxe "„Pircă,Radu", Nicolescuxe "„Nicolescu,ValentinQuintus", 2002). Practic, o dată cu dictaturile care au marcat istoria României, feminismul a fost anihilat și amuțit. Nu este de mirare că instalarea comunismului va însemna un paradox: pe de-o parte, avem de-a face cu anularea tuturor celorlalte ideologiixe "„ideologie" și politici ca antimuncitorești și retrograde, cu tratarea explicită a feminismului ca burghez, iar pe
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
se află într-una dintre decisivitățile libertariene. Alternativa preferată în acest mod este, întotdeauna, dominată într-una dintre perechile de decisivitate libertariană. Acesta este motivul pentru care apare ciclicitatea, iar el este înlăturat în momentul în care condiția Pareto este amuțită de dreptul de veto. 5.3.* Restricția Saari [d.5.3.1*]: Pareto relaxat ( *P ): Dacă un individ are decisivitate pe o pereche (x,y), atunci condiția Pareto nu se aplică niciunei perechi care include pe x sau y. Dp
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Gaertner-Kruger, aceasta funcționează pentru societăți reale, însă nu îndeplinește condiția de fidelitate ideologică deoarece, atunci când indivizii nu au preferințe autosustenabile, pedeapsa este aceea că decisivitățile individuale sunt anulate, preferința socială fiind dată de condiția Pareto. Altfel spus, drepturile individuale sunt amuțite în favoarea drepturilor colective. c) Soluțiile prin restricționarea condiției Pareto. În sfârșit, cel de-al treilea grup de soluții, prin alterarea condiției Pareto slabe, îndeplinesc condiția de fidelitate ideologică deoarece toate ierarhizează etic condiția libertariană deasupra celei Pareto. În ceea ce privește condiția de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
să sfîrșesc, Și cuprinși de o negreață, Îi vezi parcă nici nu sînt. Și pomul cel verde frunzos, CÎnd e plin de dulce miros, Primăvara-n timpul frumos, Cum te va vedea pe tine,-și pierde podoaba de tot. Filomilele amuțesc, Tac și Încetișor șoptesc, S-ascund În cuiburi, se sfiesc Și, de pizmă mare-n sine, amorțesc, glas nu mai scot.” Intervine tema fugii ineficace, apoi aceea, de esență medievală, a dovezii de dragoste printr-o faptă eroică. Erotocrit arde
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aceeași vârstă cu inima. Cer iertare. Vorbiră de Baron, de cărțile citite, de acea călătorie la Cozenza la moartea lui Telesio. Cât de mult te-am admirat fra' Tommaso, aș fi vrut să te îmbrățișez atunci când am văzut că lumea amuțise în urma gestului tău. Cum să-mi explic prezența ta la Napoli? Ești cu tatăl tău? Da, și o să vină cât de curând să vină să te vadă. Apoi o să plece, în schimb eu o să rămân, m-am măritat cu marchizul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
simți dator cu o explicație. Se aplecă la urechea Marchizei : — Nu trebuie să te împărtășești... Noi, în mare, știm. Poate, doar, puțină smerenie... — Să cer mai puțin ? făcu Marchiza din buze, privind cu teamă la Isaia. Dar, prinși asupra faptului, amuțiră, lăsând neelucidată dimensiunea smereniei. În schimb, Isaia, după o adâncă reculegere, porni. În mormânt ai fost pus, Iisuse, psalmodie, privind cu evlavie la ceasornicul cu pendul, pe care Calu își rezemase cotul stâng. Și adăugă : De ce vii din iad, Hristoase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de bărbat, adu rața încoace să i-o băgăm în gură ! — Da’ o muie mică nu merge ? strigă Maca, făcând mâna pâlnie, să se audă cât mai departe. Ia încearcă ! Îți lipsește curajul sau ce-ți lipsește ? O clipă ferestrele amuțiră. Alte fețe se iviră la geamuri, unele consternate, altele furioase. Pe sub ele, atât cât le permitea înălțimea pervazului, apărură și chipuri de copii, cu nasurile sclipind umed în lumina felinarului. Apoi, dintr-odată, porniră toți să vocifereze. Maca ridică mâinile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sentimente frumoase. . - Mă întristezi. Să lăsăm asta! Altceva ce făcea Pica,cum își petrecea ziua? . - Multe ceasuri ședea ghemuită într-un colț al patului și citea. Isprăvea un volum într-o zi. . - Cînta? . - Fredona puțin când era bine dispusă, apoi amuțea. Șimai veselă, se dădea jos pe scară fluierând. . - Fluiera Pica? . - Ba bine că nu! . - Niciodată n-am auzit-o fluierând, e un lucru nou pentrumine. . - A venit și pe la bucătărie, oferindu-se să-mi ajute, darn-am lăsat-o. Avea mâinile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
curios să știe cine telefonează și ce vrea. De prisos a spune că, în foarte multe cazuri, era chemat de personajele cele mai de seamă, încît avea astfel noțiunea sigură că numele său e pe buzele tuturor. Acum, deodată, telefonul amuțise. Zile întregi, nimeni, dar absolut nimeni nu-l chema, cu toate că înainte, chiar nefiind în guvern, relațiile sale erau foarte largi. Pomponescu căpătă din cauza asta un fel de neliniște. Tresărea la cea mai mică iluzie de sunet, i se părea că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îl revalidează în spirit. Statuile eline, oarbe toate, poartă în ele nu numai limitația, forma, ci și principiul contemplării ei. Numai în această dobândită orbire devine limpede intenția de a trăi eminența corpului, și o statuie în care văzul a amuțit este implicit o invitație la hiperestezia tactilului. Nu "vezi" cu adevărat o sculptură decât pipăind-o și nu întîmplător Brâncuși și-a subintitulat câteva lucrări "sculptură pentru orbi". Suprafața este șlefuită până la epuizarea oricărui accident al materialului și este pregătită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]