1,366 matches
-
niciodată, o fată atât de frumoasă. Avea părul lung, negru și lucios. Era subțirică, avea mâini și picioare frumoase, ochi sclipitori și o gură superbă, de parcă i-ar fi desenat-o cineva. Când am văzut cât e de frumoasă, am amuțit. Datorită ei, așa cum stătea cuminte pe canapea, biata mea cameră de zi mi s-a părut o încăpere de-a dreptul superbă. O priveam cu coada ochiului, pentru că îmi era și teamă să mă uit direct la ea. Parcă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de-acolo, nu? Păi, dacă nu plec, n-avem cum să ne întâlnim, nu? răspunse Reiko. Și consider că a cam sosit momentul să o șterg de-aici. Au trecut deja opt ani. Dacă mai stau mult, putrezesc de tot. Amuțisem complet. Nu știam ce să mai spun. — Vin poimâine cu expresul de trei și douăzeci de minute. Poți să mă aștepți la gară? Mai ții minte cum arăt? Sau nu te mai interesează deloc persoana mea de când a părăsit Naoko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ceea ce Îmi trece mereu când fac asta: bobinele arată ca niște roți de bicicletă, iar filmul, ca un lanț dat bine cu ulei. Am făcut un semn cu capul spre colega mea, care dădu din nou drumul la curent. Cinematograful amuți. O femeie râse, ceea ce Îl determină pe Otto să cânte pe un ton mai strident. Filmul putea să Înceapă. — Ceai cu gheață? Ajunsă lângă chiuvetă, Else Oloaga făcea echilibristică cu paharele și ceștile de porțelan. Cu ceva timp În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai repede cu putință. Probabil că eu eram principalul suspect. Inspectorul care mă vizitase mi-a semnalat că investigația Începuse deja, punându-mi În vedere că ar trebui să colaborez dacă nu vreau să am probleme. Și-n plus... Am amuțit. Karp stătea nemișcat și nu părea să mă asculte. Ar trebui să repet ce-am spus? Treptat, peste cameră se așternu o liniște atât de profundă, Încât auzeam ticăitul ceasului său de mână. — Spuneți-mi exact cum s-am Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-meu. Singurul căruia Îi păsa cu adevărat de mine era frate-meu. Odată m-a așezat În patul lui și s-a culcat lângă mine. Dora se opri din nou. Dar atunci Îmi era din ce În ce mai greu să adorm... Vocea Dorei amuți. Îi vedeam cămașa albă și cravata neagră de mătase ondulându-se În timp ce se ridica și se scufunda liniștit. Părea foarte aproape și foarte departe În același timp. Eram curios dacă va mai continua. Aveam impresia că povestea mai ascunde una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pentru a nu picura pe jos. N-am fost scutit nici măcar de Împroșcăturile scurte de la sfârțit. Până la urmă, persoana se Încheie la pantaloni și Începu să cânte, dând drumul la robinete. Peste câteva minute, după ce s-a șters și a amuțit brus, am băgat de seamă disperat că pantofii mei rămăseseră pe jos. Trecu un minut Îngrozitor, vertiginos, apoi intrusul necunoscut Începu să cânte din nou: Oh, la, la, ești În mâinile noastre perverse, Durere vicleană și glande festive... Apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Și a Încercat să afle mai multe În lunile acelea, Înainte să-i fi văzut fruntea În schița aceea, primăvara trecută? Și eu care l-am numit „moștenitorul locului“ și chiar „suflet pervertit“! Nu-i de mirare că ea a amuțit. Luând poza sub lupă, am observat că suspiciunea Dorei se justifica: mâna care se odihnea pe umărul băiatului nu era a lui Gielke, ci a lui Röser. Asta Însemna probabil că el era băiatul de pe străzi, pe care bibliotecarul l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
carpete ce Împodobeau podeaua, argintăria veche din dulap, samovarul de pe șifonier, caseta din video (Culoarea Rodiiloră, cât și nenumăratele tablouri și icoana cu Rugăciunea Sfintei Ana și posterul cu Muntele Ararat acoperit cu o zăpadă de un alb imaculat - au amuțit pentru o clipă pe când Încăperea căpăta o luminozitate neobișnuită, fiind scăldată În lumina somnoroasă a felinarului care tocmai se aprinsese afară. Fantomele trecutului se aflau acolo, cu ei. O mașină a oprit și a parcat În fața casei, iar luminile farurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
președinte executiv, la ce servește el, nici măcar nu-i statutar. Cozmâncă l-a făcut parvenit politic fără muncă, un nimeni în partid. Iar mentorul său, Adrian Năstase, i-a explicat că e o situație temporară, până trec alegerile. Atunci a amuțit și Ponta. Dan Ioan Popescu și-a depus mandatul și l-a ridicat înapoi în curs de o jumătate de oră. După care l-a dat afară în lipsă pe Mircea Geoană, îi rămăsese în coastă la PSD București. Geoană
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
PSD preferă ca partidul să meargă singur în alegeri. Geoană a fost incoerent, Năstase palid, Cristian Diaconescu iritat. Și-au luat un aer ofuscat: ce-ați sărit așa? V-am șicanat, n-am dat cu parul. Conservatorii domnului Voiculescu au amuțit, la procentele lor riscă să zboare din Parlament. Stau la intersecție și fac cu mâna când la stânga, când la dreapta, doar-doar i-o lua cineva în spate, să-i treacă pragul electoral. UDMR s-a raliat în silă liberalilor și
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
și copacii veșnic verzi sunt neninși. Cerul e o ceața ninsă, soarele stă pitit îndărăt. Lumina tăcută străpunge întunericul nopții acum destrămat odată cu zorile. Nimic nu se mișcă, nici iepuri, nici căprioare, nici măcar neașteptatul lup de prerie. Și păsările au amuțit. Nici semn de primăvară. Albul zăpezii, lințoliul pământului, acoperă tot. Acoperă tot. . . Acoperă tot. BABBALUCI Să aduni lujerii melcilor sălbatici țâșnind din buza dealurilor, unde templele și amfiteatrele sunt simboluri ale timpurilor străvechi, când un popor simplu lăsa văile să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
țara mea-și doarme somnul de veci, chircită în cripta de carne. [sălbatică odinioară... ] sălbatică odinioară și nesupusă, mâna mea s-a domesticit. ea, care pocnea pocitaniile vieții peste gură, acum a obosit. nici de scris nu mai scrie a amuțit. uneori, doar în somn, când visează, mâna mea mângâie pe spinare amintirea motanului pe care l-a iubit. altfel, ziua ei se scurge înmiresmată ca vinul din paharul pe care-l duce la gură cu o oarecare candoare senilă. mâna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
revoltat, ființa mea a început să tremure și ochii mei miopi au produs spontan două lacrimi gigantice. Cele două lacrimi s-au prăbușit apoi pe peron cu atîta forță (booom ! booom !) încît toate familiile și toți adolescenții aflați acolo au amuțit timp de două secunde și și-au ațintit privirile asupra mea. „Ți-am spus să nu plîngi”, mi-a șoptit atunci la ureche Victor, vizibil rușinat de situație, de povara pe care o reprezentam pentru el. 10. „Astăzi a murit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
strălucesc de roadă și belșug, văile răsună de forfota localnicilor, de mlădierea și tropotul jocurilor. Viața pașnică a satelor este puțină vreme alean și liniște peste care răbufnește tropotul cailor și scrâșnetul tancurilor năvălitorilor, când ard casele, sângerează oameni și amuțesc pentru o vreme tineri și bătrâni din partea locului. Zilele cernite nu sunt puține. Sub numele de ajutor și eliberare, În multe locuri, crugul pământului românesc a fost sfârtecat. Puterea celor veniți a preluat soarta meleagului basarabean stăpânind În jale și
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
mai departe. — Ajung direct la concret, i-am zis, anexându-i fumigena. Vorbesc dă perechea delictuoasă care o formezi cu o damă Însurată dân elită. Ie un moft care-l poate Înteresa pă bărbățelu lu soția lu Carlos Anglada. A amuțit parcă i-aș fi tăiat carnea dân beregată. — Nu poți fi așa mizerabil, mi-a zis până la urmă. I-am râs a bășcălie În nas: — Nu trage alice În mine, dacă vrei să scapi ieftin, i-am zis atins În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se îngrijească de ceea ce are, devine, cum să zic, conservator. Din păcate, la noi, o dată cu dispariția partidului conservator, cei mai mulți dintre bărbați o iau pe cont propriu și în sensul strict al cuvîntului, destul de devreme. Dumneata ce vîrstă ai?" Leonard Bîlbîie amuți. Nu se așteptase ca Basarab Cantacuzino să fie și necioplit, mitocan de-a dreptul. Acesta îl cîntări din ochi, își țuguie buzele clătinînd din cap "ei, să bați spre patruzeci, dar nu-i ai încă. Și, uite, ai și început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dată cînd a omorît un om, un dușman, dar un om totuși, a încercat să fie nemilos cu sine și nu cu celălalt, " Eu am făcut. De ce crezi că m-am spălat în Dunăre?" Barcagiul n-a înțeles nimic. A amuțit și toată traversarea s-a petrecut într-o tăcere desăvîrșită. Cînd a fost să coboare din barcă omul a sărit să-l ajute și l-a auzit șoptind "vă rog să mă iertați, Îngere, dar așa sîntem noi, proști. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a treia oară în viață să dai ochii cu el. Ia, frățioare, e cea mai bună cafea care se poate bea în tîrgul Bucureștiului", și ca să-i dea curaj turnă singur în cești, împingând farfurioara către marginea biroului. Leonard Bîlbîie amuțise. Despre așa ceva nu se pomenise niciodată nici în istoria, nici în legendele Serviciului. Mintea îi lucra cu viteză, analiza toate posibilitățile, toate variantele, întrebarea fiind una singură de ce l-a chemat Mihail, ce vrea? A luat ceșcuța de pe farfurioară, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plăcere. Dacă i se păruse o lovitură extrem de rafinată. Doamne, îl ura. După povestea cu compania de autobuze, ar fi trebuit să știe că s-ar preta la orice. — Mulțumesc că m-ai anunțat, Ronnie. Fran fu uimită că nu amuțise cu totul. Luă primul lucru care-i pică în mână de pe birou, o cană pe care scria „NU EȘTI UN CETĂȚEAN ADEVĂRAT FĂRĂ CITIZEN“, o frază destul de stângace dintr-o campanie promoțională de pe vremea când redactor-șef era tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
standardele mele deontologice sub orice critică. Într-un fel ai dreptate - a fost cel mai josnic lucru cu putință. Dar nu în sensul în care crezi tu. Fran simți o împunsătură imperceptibilă de vinovăție. Lângă ea, Laurence părea să fi amuțit. — Oricum, continuă Jack, îmi pare rău. M-am gândit că o fac în interesul tău. Apropo, zise arătând spre Laurence, n-ai de gând să mă prezințiă — Sigur, se îmblânzi puțin Fran. Jack Allen, redactor-șef la Woodbury Express, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
alte lumi. Și căprioara sta singură; și sângele i se scurgea în iarba moale a țărmului. Își plecă o dată botul uscat spre luciu, apoi iar rămase neclintită. Din nesfârșite depărtări răzbăteau vibrările melancolice ale cornului, tot mai strânse; bătaia copoilor amuțise; sara venea, și prin bradul de pe pisc trecu o oftare. În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintâi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fața întunecoasă, Ion Rusu se prăbuși asupra copilei. Începu s-o trântească cu capul de părete, o dată, de două ori; apoi o izbea cu palma peste obraji și peste ochi urlând. Fata dădu drumul la trei țipete prelungi, sfâșietoare, apoi amuți, pe când sângele îi năboia pe ochi și pe gură. Glasuri și tropote porniră dintrodată pe afară, capete de femei se arătară la geamuri, cineva zgâlțâi clampa ușii. Rusu întrebă: Cine-i acela? Știe el de copil? Spune-mi cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era o ființă cu porniri aprige. Cum ajunse vătăviță, începu a umbla și a se purta mai ascuțit. Și la vorbele și cârtirile celorlalte neveste de slujbași ai curții, începu a răspunde atât de subțire, usturător și pătimaș, încât toate amuțiră. Ba chiar se și temeau de dânsa, căci avea niște ochi rotunzi și arzători care străpungeau ca vârfuri de ace. De multe ori, nevasta grămăticului și chelărița ceruseră voie să intre la cucoana Aglaie în iatac și îngenunchiaseră pe covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Voi sînteți vinovați dacă existența voastră nu e cum s-ar cuveni să fie, era avertismentul mut, permanent, al acelor stânci de marmură, singurul loc unde mi-a venit să plâng de evlavie. Căci era un spectacol în stare să amuțească pe oricine. Nu m-am săturat niciodată să admir dunele, îndeosebi la amiază când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
viața n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. "Nu sânt în formă după-amiaza, ne avertiza el glumind. Iar seara riscați să vă dezamăgesc". Când era singur, adora să-ți vorbească în șoaptă, după ce se uita în toate părțile și se convingea că nu se afla nimeni prin apropiere
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]