1,134 matches
-
tatălui său și care „au adus multă durere unor persoane care trăiesc încă “. Este evident că în relatarea general acceptată a vieții lui Strickland erau multe lucruri care puteau să jeneze o familie respectabilă. Am citit opera aceasta cu mult amuzament și mă felicit pentru asta întrucât, de fapt, cartea este incoloră și plicticoasă. Dl Strickland a făcut portretul unui soț și tată excelent, unui om blând, harnic cu înclinații morale. Clericul modern a deprins din studiul științei care cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca fiind valabile pentru ei, dar nici măcar o clipă nu se gândea să-și schimbe propriile purtări după modelul lor. Excentricitățile morale, ciudățeniile din ținută, teoriile și paradoxurile lor atât de ieșite din comun reprezentau pentru ea un motiv de amuzament, dar nu-i influențau câtuși de puțin convingerile. — Dar există și un domn Strickland? am întrebat-o pe Rose Waterford. — A, da, e ceva prin City. Presupun că e agent de bursă. N-are pic de haz. — Sunt în relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
înmulțiseră, în schimb purta nativ același zâmbet cu care l-am cunoscut. Întrebări și răspunsuri obișnuite la o revedere de câțiva ani, după care am continuat cu dialoguri de complezență sau istorisiri, mai mult sau mai puțin scurte, pline de amuzament sau umbre de întristare atunci când a fost vorba de necazuri. Într-un târziu m-am adresat direct, cu tentă de acuzare: -Cu ce te-au supărat păsările cerului nașule, de le-ai închis? Abia am așteptat să ascult minunatul lor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Totdeauna despărțirile erau disperate. Pentru a și le întîrzia, făcea, fără ezitare, sacrificii zilnice. Dar dacă separațiile dintre noi erau mai lungi, imediat se simțea o oarecare răceală din partea ei. Dacă se amuzase cu alții, nu mai contenea să povestească amuzamentul, și simțeam o atmosferă streină, cu toate că faptul de a-mi povesti tocmai mie toate detaliile mă făcea să nu mă impresionez prea mult. Astfel, se duse într-o zi cu toată familia la logodna unei prietene de a ei, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vreo cunoștință. Probabil că romanul dintre mine și Ioana a interesat-o enorm, a făcut tot felul de tentative ca să afle detalii, dar Ioana n-a fost prea vorbăreață, nu atât din grija de-a ține un secret, cât din amuzamentul văzînd-o pe cealaltă curioasă zadarnic. Am întîlnit-o pe doamna Ghiga în timpul cât eram despărțiți; nu-și mai putea ține curiozitatea ca să afle noutăți și nici măcar nu și-a mai început întrebarea cu o conversație piezișe după obicei, ca să-și mascheze
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai sentimentali, chiar, pot admite adevărul acesta comun. Singura diferență este că susținând gândul acesta cu perseverență, demonstrez că marginile dragostei mele sunt bine socotite, bine marcate. Mă indignam: m-am chinuit atâta pentru Ioana fără să mă întrerupă nici un amuzament. Am acceptat toate fanteziile ei și acum suport cele întîmplate fără nici o încercare de a fugi. N-am gânduri pe care sa nu i le spun, nu aflu nimic fără să o pun în curent, nu trăiesc decât pentru a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Avem impresia că la fiecare clipă poate sosi vreo veste rea, și ar fi oribil să ne surprindă fericiți. Cavalerii lui Viky par fără rost pe plajă. Vin la noi să ia informații și apoi se retrag, fără chef de amuzament. Nici domnișoara Țurai, care probabil că țipă la fel, nu ne enervează decât uneori, căci nu o auzim decât rar. Hacik stă mult de vorbă cu noi și e deznădăjduit de boala lui Viky. N-am mai văzut un om
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nemulțumirea dinainte, rușinându-se imediat de propria lor meschinărie. Singura problemă era că, ori de câte ori se uitau la Hideyoshi, le venea să râdă. Deși nimeni nu-l mai numea în față „Maimuță“, fosta lui poreclă și actuala înfățișare stârneau un oarecare amuzament. — Iuțeala ta ne-a surprins, începu Sebei. Probabil că n-ai dormit deloc, de la Takamatsu până aici. Suntem ușurați să vedem că ești bine sănătos, continuă el, străduindu-se să-și înăbușe râsul. — Știți, am apreciat foarte mult rapoartele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înhață servieta ponosită a profesorului. Clapeta nici măcar nu mai are încuietoare. Se dă peste cap pur și simplu. Profesorul Panciu protestează din toate puterile zbătându-se să-și recapete servieta. Aceasta însă e pasată cu repeziciune de băieți, într-un amuzament nebun, de la unul la altul, ca la handbal, în jurul mesei. La capătul dinspre bucătărie al culoarului se ivește deodată chelnerul adevărat. Observă vânzoleala din jurul mesei clientului său și pe cei cinci indivizi suspecți șicanându-l pe profesor cu un tupeu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe care o degajă corpul? Printr-un alt simț?... Aveam să le joc feste cunoscuților și necunoscuților, aveam să-i surprind și să impun respect prin puterea pe care mi-o dădea invizibilitatea. Fără însă a depăși vreodată stadiul de amuzament... În rest, pentru partea tehnică, nu era nicio grabă. De ce-ar fi fost? Dacă sticla, spre exemplu, este un material perfect transparent, de ce n-ar putea deveni și țesuturile corpului uman? O chestiune de complexitate a structurii? Evident, nimeni
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
studiate... La ce avea să-mi folosească auzirea gândurilor altora? Ei bine, pactul cu mine însumi rămânea valabil, la fel ca și în cazul omului invizibil: nu spionaj, nu foloase personale, nu indiscreții; doar activitate în folosul comunității. Și, desigur, amuzament. "Te-ai gândit să faci asta... Sau să spui asta... Sau ai avut intenția asta?", aveam să-l întreb, c-un zâmbet enigmatic, pe interlocutorul meu căruia în prealabil îi detectasem gândurile. Și aveam să savurez perplexitatea lui, știind prea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
între ei. Noua lor familie trăiește într-o armonie pe care Lucian a visat-o toată viața. (Despre armonie poate că va scrie cândva.) Parcă îi pare rău că n-a cunoscut-o pe Liliana înainte de moartea părinților. Ca un amuzament, se întreabă: oare cum le-aș fi descris-o? Și ei cum ar fi primit vestea, după eșecul primelor două căsnicii? Cu scepticism? A scos uneltele de grădinărit din găleată și s-a apucat să curețe mormintele de buruienile uscate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
0356459855; 0732003007 Librării ON-LINE www.euroinst.ro; www.carturesti.ro www.elefant.ro; www.libris.ro www.cartedesucces.ro www.librarie.net; www.emag.ro www.extracarti.ro; www.edicart.ro www.libhumanitas.ro www.librariaeminescu.ro 1 Ca un amuzament amar, te poți chiar întreba ce s-a ales, peste ani, de acele mici piese de metal numite chei; admițând că metalul lor este indestructibil, ele trebuie că zac și în ziua de astăzi pe undeva (de nu cumva au
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pecetea imortalității. Se poate spune că, atâta vreme cât va dăinui civilizația, aceste producții vor rămâne în rândul celor mai prețuite creații ale geniului omenesc. Lucrarea de față tinde a avea un caracter mai înalt decât acela al unei liteaturi de simplu amuzament. Ea urmărește un scop utilitar, căutând să familiarizeze cititorul cu eroii marilor poeți italieni, despre care orice om cult trebuie să aibă oarecare ideie. Citind aceste povestiri observăm cum legendele antichității au fost întrbuințate, iar și iar, de generațiile următoare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
acolo și că nu poate pleca. E păzit de gardieni, are în față gratiile celulei. Și mai presus de toate e vinovat de ceva. Tu probabil nu ai avut acest sentiment, nu? Angir clătină din cap răspunzând negativ la întrebare. Amuzamentul încă i se mai citea în priviri dar după răspunsul dat de Birmaq își dădu seama că acesta vorbește cât se poate de serios. Discuția promitea să îi dezvăluie câteva necunoscute cu care se luptase de la începutul acestei ciudate călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
a holbat ochii la Vasile, contrariat (poate pentru că, fiind el singurul poet licean din cenaclu până atunci, nu va fi fost Încântat de „rival“), Vasile Tronaru, pensionar, șeful asociației de box „Voința Buzău“, În calitate de critic, Costel Costan, muncitor În construcții, amuzamentul cenaclului, Lorena B., proiectantă și prozatoare, Ionela, elevă chitaristă, care Însoțea astfel lecturile, și Încă vreo trei poeți rezervați, iar la urmă profesorul de filozofie Carara. Poetul care a citit În seara aceea părea fugit de undeva din fundalul neclar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
invadează spectatorul încă de la început și oricărui eveniment i se atașează o anumită semnificație neliniștitoare. Trebuie să luăm în discuție și factorii psihologici implicați în ceea ce am observat ca fiind răspunsul clasic la urât: experiența ororii (dezgustului, supărării) și a amuzamentului (încântării, bucuriei) în același timp; “râsul care moare în gât și devine o grimasă sau care este nuanțat cu o isterie moderată ori cu stânjeneală”. Credem că acesta este locul în care urâtul se întâlnește cu grotescul, cu mențiunea că
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
suficient de cuprinzătoare, în vederea unei eventuale abordări sociologice. Potrivit mai multor evocări ale cunoscuților autorului, primele texte ale lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău (n.17 martie 1883, Curtea de Argeș - m. prin sinucidere, 23 noiembrie 1923, București) au fost elaborate prin 1907-1909 pentru amuzamentul mamei și al surorilor; în amintirile sale, fostul său coleg și prieten G. Ciprian citează un fragment „bizar”, încă naiv, compus de „Mitică” în perioada liceului, spre scandalizarea profesorului de fizică. La început ar fi fost deci - după cum va afirma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
I, nr. 16, 19 februarie 1928, un presupus plagiat după Urmuz în cazul piesei Omul cu mîrțoaga de George Ciprian. Avizat, dramaturgul îi va răspunde cu umor, semnînd... Demetru Dem. Demetrescu-Buzău... „Scandalul” - foarte probabil regizat de cei doi, cu secret amuzament - se încheie așadar fericit: scopul fusese atins. Merită atenție și regia mitizantă: în articolul menționat, Arghezi rememora botezul „călugăresc” al lui Urmuz, creionîndu-i un portret de om sfios și ciudat, din altă lume, pentru a observa în final „coincidența” dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
De obicei cel din mijlocul paginii, în orice caz era una din cele mai epuizante ore pentru Stani. În patru ani nu a greșit ținta decât o dată, plasamentul fusese calculat greșit și profesorul a executat mișcări haotice de echilibrare spre amuzamentul tuturor, fiind nevoit să culeagă catalogul cu foile îndoite de pe jos. Odată, dintr-o oră mai erau două minute și Stelică, un coleg își spune ușurat: - Ufff am scăpat și ora asta! Eliberat de stresul care îl simțea de fiecare
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
care se stârnise. Nichi e un mare poet! declară Bianca cu vădită mândrie. Stelescu se aplecă și o sărută cu tandrețe, dar apoi protestă râzând că poezia pe care o scria el era deocamdată doar așa, de pamplezir și pentru amuzamentul prietenilor. Poet mare în adevăratul sens al cuvântului era afurisitul și abjectul ăla de... Și aici, coborându-și glasul, rosti doar la urechea iubitei sale numele poetului în cauză. Bianca Demian începu să râdă sacadat, cu hohote. Trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
curioși. Dacă în această privință nu se petrecea așadar încă nimic notabil, în schimb, nu cu mult înainte de vacanță, în iunie, avu loc căsătoria lui Nichi Stelescu cu Bianca un eveniment menit să rămână pe veci în memoria multora. Din amuzament și din dorința de a ieși din rând cu ceva năstrușnic și haios, Nichi Stelescu simulase furtul miresei și își recrutase o ceată întreagă de vornicei, care se duseră s-o pețească pe fată, pe versuri parodice născocite de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lume descoperită. În drumul nostru am întâlnit o sumedenie de creaturi și de personaje din povestirile fraților Grimm. Tot atunci am aflat și natura lui Hedwig: lup de Chang chang. Nu știam ce puteri ar avea, dar mi-a stârnit amuzamentul, însă m-am abținut, din respect pentru noul meu prieten. Acesta îmi tăie calea în fața unei căsuțe din mahon și intră cât ai clipi, după care mă pofti înăuntru. Nu știu ce față aveam, dar cu siguranță am făcut ochii mari la
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ar trece drept atrăgătoare, dar care mi-a provocat pe loc un sentiment de neplăcere. Bineînțeles, se duce întins spre cartea ce face o notă distonantă pe raft și începe s-o inspecteze cu multă atenție. Nicio urmă de uimire, amuzament sau dezgust nu se poate citi pe fața lui, sau măcar de interes. Privirea lui inexpresivă, ca o foaie albă de hârtie, continuă să se concentreze asupra cărții, ce aproape se răsfoia singură, la fel cum se amestecă cărțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se prefac și ei. Dacă îi scrutezi, te scrutează și ei. Gândesc cu creierul tău, gesticulează cu mâinile tale și văd cu ochii tăi. Nu poți să-i păcălești nici o clipă. Dar, pe nesimțite, jocul nu mai e parcă joc. Amuzamentul s-a transformat în plăcere și chiar în ușoară beție. Toate oglinzile îți repetă „tu”, „tu”, „tu”, și nimeni nu te contrariază în această mulțime. Mai mult: ceilalți depind, în mod evident, de tine. N-ai decât să faci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]