1,230 matches
-
la o fermă drăguță în Toscana cu livada mea de măslini, unde aș putea să vând ulei și să organizez tabere de pictură pentru turiști. Există cineva în Toscana care să nu organizeze tabere de pictură pentru turiști? întrebă Anna amuzată când ajunseră în gară. Darcey râse. —Probabil că nu. Și eu nu știu să pictez, așa că nu prea are șanse să se adeverească visul meu. — Păi, atunci ne vedem mâine. Anna, care locuia în Drogheda, în afara orașului, se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spui... Nu fi melodramatic, îl întrerupse ea. Și îți dau o săptămână. Lui Nieve i se păru că zărește o umbră de zâmbet pe chipul lui. Poate că n-ai fi o angajată chiar așa de rea, îi spuse el amuzat. Ești o gagică brici, nu-i așa? Nici nu-ți închipui, răspunse ea. Fără un telefon mobil, care pe vremea aceea era prea scump ca să-l aibă oricine, Nieve n-a putut să ia legătura cu Darcey și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
invitase pe prietena ei să rămână. Nu voia și el să scape de ea, ca să îi ofere inelul și apoi să sărbătorească împreună? —E ziua lui Aidan. Îi fac o cină festivă. Ăsta e cadoul tău pentru el? Nieve râse amuzată. Gătești pentru el! Aidan, nu știai că e cea mai nepricepută bucătăreasă din lume? —N-aș zice. Mai devreme venea un miros grozav din bucătărie. Adulmecă aerul și se încruntă. — La naiba, rața! Am uitat să închid cuptorul. Darcey se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
acum. Dar, într-un fel sau altul, n-am reușit această performanță. Vezi! izbucni Anna triumfătoare. Știam eu că ești ofticată pentru că l-ai primit ca șef pe domnul Sex-la-pachet. Chestia asta îți întunecă judecata. — Sigur că nu, zise Darcey amuzată. Dar nu văd de ce trebuie să-l cantoneze aici, chiar și pentru câteva luni, când ar putea la fel de bine să se ocupe de treburi în Edinburgh și să ne lase pe noi în ciorba noastră. Și-a băgat nasul? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
muzică și sport; și pe Laura, care se pricepe la politică. Eu sunt omul cu literatura, iar tu te ocupi de cultură generală și de toate problemele alea de logică țicnite. Văd că ți-ai făcut bine planul, observă Darcey amuzată. — Scopul e să câștig, răspunse el. Vreau echipa cea mai bună. În plus, am pus ochii pe K Club. N-am jucat niciodată golf acolo și vreau să văd cum e. —Bine, zise Darcey. Te poți baza pe mine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ale lui Odin. —Walter de la noi a știut-o pe asta, îi spuse ea. Cavalcada walkiriilor e preferata lui. —Te distrezi? o întrebă Neil. Sigur că da. — Te descurci surprinzător de bine. —Poftim?! Se întoarse și se încruntă la el amuzată. Surprinzător de bine? N-am știut că îți plac chestiile de genul ăsta. —Neil, parcă mi-amintesc că mi-ai spus odată cum că aș fi avut cea mai mare cantitate de informații inutile stocată în memorie, îi spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Budweiser. Nieve dădu pe gât niște bere, însuflețită. — Ce-mi place gustul ăsta rece ca gheața, observă ea. El îi zâmbi. Cât ești tu de sofisticată în toate celelalte, tot îți place berea! Mă lași? îi spuse pe un ton amuzat. Acasă, numai berea e pe primul loc. Dar în societate - nu poate fi decât vinul. —Ai primit niște scrisori azi, spuse el după ce Nieve mai sorbi câteva guri de bere. —Așa? — Încă două răspunsuri la invitațiile de nuntă. — Serios? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ultimii ani și despre ce treabă bună făcuse guvernul în a-l menține curat, sigur și prosper. Darcey, obișnuită cu taximetriștii din țările europene, care se văitau de ineficiența birocrației guvernamentale, era amuzată de mulțumirea aparentă a șoferului. Și mai amuzată fu când acesta încetini ca să permită unei mașini de pe altă bandă de trafic să îi taie calea. Purtarea șoferului era cel mai clar semn al faptului că se afla în sânul altei culturi. Oare aici am să cunosc pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pare rău dacă am întârziat puțin. Numai atât cât trebuie, zâmbi el. Vreo zece minute. —De obicei nu întârzii, îi spuse ea. —Știi, mi-am cam dat seama. Ai un aer prea eficient ca să întârzii vreodată. Își luă o figură amuzată. — Îmi place să fiu eficientă la serviciu. Dar să fii eficient în viața personală înseamnă să fii cam prea autoritar. — Nu e un lucru rău, îi spuse el când chelnerița le dădu meniurile. Ce vrei să mănânci? Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dorea el de la viață. Oare aceasta era ambiția lui cea mai mare - să fie directorul internațional de dezvoltare a afacerilor? Sau avea cumva o aspirație secretă complet diferită? Se pare că de data asta a fost eroul meu, se gândi amuzată; a străbătut jumătate de glob ca să mă salveze. Chiar dacă nu prea voiam să fiu salvată. Se lăsă pe spate în timp ce avionul acceleră și apoi decolă în sfârșit. Salvată însemna să fie nevoită să stea treisprezece ore lângă fostul ei soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de teniși jerpeliți. Pot să vă ajut cu ceva? întrebă cu o voce plăcută, deși ochii lui Darcey erau fixați pe pușcă. — Îmi pare rău că v-am deranjat, începu ea. Nu m-ați deranjat, zise el cu o privire amuzată. Nici pe departe. N-aș fi auzit zgomotul de la poartă dacă eram în casă, nu-i așa? Mă plimbam pe afară și v-am auzit. — Atunci ne pare rău că v-am distras atenția, se corectă Darcey. Noi doar ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
da. Am emoții, dar e normal. La drept vorbind, am inima cât un purice. Dar trebuie să încerc. —Așa te vreau! — Prima întâlnire o am cu tipul ăla nou pe care l-au angajat ca să meargă la Tokio, zise Darcey amuzată. Ceea ce ar trebui să fie interesant, cred. Probabil că e îngrozit de tine. Femeia de fier venită de la Dublin ca să preia conducerea. —Crezi? — Absolut. Darcey râse. — Nu te cred, dar mersi oricum. Hei, Darcey! Walter se apropie de ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că era rândul meu să Încerc să schițez un zâmbet: — Știți, costumul ăsta de pe mine nu era unul prost Înainte de a fi nevoit să dorm În el o săptămână. Oi mirosi eu, dar nu chiar așa de rău. El pufni amuzat: — Capacitatea de a vorbi la fel de dur precum echivalentul dumitale din literatură e una, Herr Gunther, să și fii la fel e cu totul altceva, Îmi spuse. Remarcile dumitale demonstrează fie o uluitoare lipsă de apreciere a gravității situației În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tari. "O, Victo-raș!" mi-a zis, înainte să fi ajuns pe aceeași treaptă, rânjind cu buzele până la urechi, 144 "What's a nice kid Hke you doing in a place lîke this?" Ne opriserăm față-n față. Monstrul mă privea amuzat, mișcând șoldurile înguste. M-a luat de braț și s-a întors cu fața spre conac. Am urcat amândoi treptele și am pătruns pe ușa cu ochiuri de cristal. "Vino, vreau să-ți arăt ceva." Nu puteam fugi, nu eram
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ușa, am închis-o apoi cu grijă în urma mea și temător fac cei câțiva pași care mă despart de ușa camerei ei întredeschise, neputincios în cadrul ușii, în patul ei un bărbat întins, gol, acoperit neglijent, fuma, ne privim scurt, el amuzat, în spatele meu se deschide ușa de la baie, Aida în halatul ei de mătase cu ape, îmi pune mâna pe umăr, Și-mi vine atunci să plâng dar, Cine-i puștiul?! vocea de dincolo ironică a bărbatului învăluit în fumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mercedes-ul lui Octavian, până unde? întreabă el, îi dau adresa Aidei și abia acum îmi dau seama că am urmat-o fără șovăire și ea n-a sesizat încă neobișnuitul prezenței mele acolo, prin oglinda retrovizoare Octavian îmi aruncă priviri amuzate, dar eu, nepăsător, mă întorc spre Aida, ce face acum tanti Nora? E puțin mai bine, amândouă ne-am temut întotdeauna pentru tata și nici nu m-am așteptat ca ea să fie mai bolnavă ca el, A început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a dat faliment? A scris ceva în ziar despre asta. Deci tot răul a fost spre bine, de fapt, zâmbi Ashling. Doamna O’Sullivan din Waterford este probabil cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla vreodată. Dylan părea amuzat - apoi alarmat, odată cu larma nebună care a izbucnit în grădină. Craig căzuse din leagăn și, judecând după scârțâitul puternic și după bocetele asurzitoare, avea dureri considerabile. Ashling scotocea deja în geantă după leacul salvator. Pentru ea însăși. — Te duci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și duri ca două pietre. Ashling, care nu era deloc bună la a-și impune punctul de vedere, mormăi: Nimic. Ar fi ceva foarte amuzant, zâmbi Lisa către Jack. Despre cine este vorba? —Marcus Valentine. —Vorbești serios? spuse Jack, evident amuzat. —Ci-cine? întrebă Ashling, care suferea șoc după șoc. —Marcus Valentine, spuse Lisa nerăbdătoare. Ai auzit de el? Ashling dădu tăcută din cap. Tipul pistruiat nu părea un om care urma să devină celebru. Lisa se înșela, cu siguranță. Dar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să vedem despre ce e vorba? A descuiat ușa care dădea în spatele casei și la ieșire a trebuit să își aplece din nou capul. Ea l-a urmat în timp ce el mergea înainte, cu spatele extrem de drept, către peticul de iarbă, amuzată puțin de admirația pe care o simțea. Păsările ciripeau în lumina serii care se lăsa, aerul era plin de mirosul ierbii și al pământului și, pentru câteva secunde, parcă nu mai ura totul. —Aici. A condus-o către un strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
hârtia de mai multe ori și băgând-o adânc în buzunarul din față al blugilor. Alături de inima mea, promise el, cu subînțeles profund. Acum plec, dar ținem legătura. Confuză, Ashling îl privi cum pleacă. Apoi, observând că Lisa se uita amuzată la ea, a fugit la toaletă. Însă drumul ei către chiuvete fusese blocat de o fată scundă cu ochii tragici care stătea în fața oglinzii, refăcându-și conturul și încercând să își dea un aer chiar și mai dramatic. În timp ce Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se întâmplă acolo. Ashling se molipsise de la entuziasmul lui contagios. Bucurându-se de fiecare cuvințel, a creionat fiecare personalitate de la Colleen și felul în care acestea interacționează - sau nu o fac, după caz - între ele. Dylan râdea mult, pesemne sincer amuzat, și Ashling aproape că s-a lăsat păcălită de ideea că este o povestitoare talentată. La fel ca atunci când Dylan îi admirase noua ei jachetă - marele lui dar era să-i facă pe oameni să se simtă bine în pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
creșteau șansele ca Marcus Valentine să sune. —Minunat, se înveseli Dylan. Mulțumesc, Ashling, ești o scumpă. O să fac o rezervare pentru sâmbătă seara. Să văd dacă pot să fac rost de o masă la L’ Oeuf. Bineînțeles, se gândi Ashling amuzată, în ciuda gândurilor pe care le avea. Unde altundeva? L’Oeuf era cel mai stilat restaurant din Dublin. Avea talentul ciudat de a fi tot timpul la modă - deși nu se servea mâncare asiatică și nici mâncare tradițională irlandeză. Extraordinar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisa cu o veselie neașteptată. Dintr-odată, părea foarte amuzant că nu sunase pe nici una dintre ele. —Bărbații! Anticiparea împovărătoare pe care Ashling o simțise începând cu seara de sâmbătă se dizolvase într-un râs nervos. —Bărbații, aprobă Lisa, ușor amuzată. Pentru un moment, ambele au simțit nevoia să se uite la Kelvin, care stătea în mijlocul camerei, scărpinându-se încontinuu între picioare și zgâindu-se în gol. Părea atât de masculin, încât, atunci când s-au uitat una la cealaltă, au pufnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
serios. Haide, vorbește cu ea, fii drăguț. Ochii i se luminară, problema era rezolvată. —Domnișoară Repară-Tot, dădu Jack din cap indulgent, de ce simți că trebuie să faci astfel încât să fie bine pentru toată lumea? Nu vreau decât... —Domnișoară Repară-Tot, repetă el, amuzat. O să mă gândesc la ce ai spus. Și tu ce faci? Pleci undeva în weekend? Nu, spuse Ashling, dintr-odată rușinată că lumina reflectoarelor era îndreptată asupra ei. O să mă văd doar cu prietenii mei și chestii din astea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care se juca cu mâncarea. Îmi vine să iau o bucată din friptura lui, să o înfig în furculiță și să spun „Gurița maaareee!“. De fapt, chiar cred că o voi face. Dylan era pe jumătate șocat și pe jumătate amuzat când Clodagh se prefăcu că se ridică. Apoi ea s-a oprit și a început să se învârtă și să se agite. —De ce...? De ce mă lipesc de scaun? spuse ea, punând o mână să investigheze. Am o pată de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]