1,257 matches
-
câteva rânduri de cocaină n-aș fi atacat niciodată subiectul ăla. Dar acum c-o făcusem, mă simțeam cuprinsă de compasiune și generozitate. —E OK! Luke părea amuzat. Nu, nu e OK, am insistat eu. —Ba e. Părea și mai amuzat. Vrei să vorbim despre asta? l-am întrebat cu o ușoară nerăbdare în glas. Luke a tăcut o secundă, după care a izbucnit în râs. —Ce-i? Sentimentul meu de invincibilitate era puțin zdruncinat. —Rachel, mi-a spus el, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fost să-i spun s-o șteargă din apartamentul meu. în schimb, am croncănit: —Dar nici măcar n-am făcut cunoștință ca lumea. Asta era încercarea mea de a scăpa din situația aia făcând haz de ea. Luke nu părea deloc amuzat. Haide, mi-a spus el pe un ton care mi s-a părut îngrozitor de convingător. Scoate-o! Am simțit cum mi se usucă gâtul de frică. Nu luasem nici destulă cocaină și nu eram nici suficient de beată pentru chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
douăzeci și unu de ani, am spus încercând să-mi păstrez tonul neutru, fără nici o inflexiune, ca să nu se poată face speculații. —Mi-ai răspuns foarte plat, a zis Josephine. Tinerețea ei te deranjează? Nu m-am putut abține să nu zâmbesc amuzată. Nu conta ce făceam. Oricum interpretarea avea să fie una negativă. Josephine mi-a studiat zâmbetul cu o expresie întrebătoare. —încerc să fac pe curajoasa, am glumit eu. —Știu, a replicat ea foarte serioasă. Nu, ascultă, a fost o glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sugerat el plin de speranță. — Unde? am întrebat eu. —Afară, mi-a răspuns el arătându-mi cu o mișcare a capului fereastra. — Dar e întuneric, am protestat eu. Și frig. — Haide, m-a îndemnat el arborând unul din zâmbetele alea amuzate ale lui. E cea mai bună ofertă pe care ți-o pot face. Pentru moment, a adăugat el pe un ton incitant. Am dat fuga să-mi iau haina și amândoi am ieșit în frigul care-ți amorțea fața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dependent de heroină de vreo șaptesprezece ani, care fusese într-o școală de corecție pentru molestare fizică gravă - plângându-se: — Nu vreau să fiu în echipa lui Rachel. E așa de agresivă. Chiar sunt agresivă? m-am întrebat, mai curând amuzată decât iritată. Și-atunci mi-am dat seama că se petrecuse un miracol. Cu toate că încă spumegam de mânie împotriva lui Luke și, într-o mai mică măsură, împotriva lui Brigit, nu mai eram furioasă fiindcă eram dependentă de droguri. îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
decât să mergem acasă. O să dau telefon la infecții ăia mâine dimineață. Am oftat ușurată. Așa de tare încât aproape am scos din rădăcină niște copaci din apropiere. —îmi pare rău pentru chestia asta, a zis el cu un zâmbet amuzat, pe care l-am recunoscut din vremurile bune. Mai vrei să vii la mine? Ai mei sunt plecați, a adăugat. Mie mi-a sărit inima din piept, dar am răspuns aparent liniștită: A, sigur, vin cu tine. Nici n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mea, Margaret, și pe îngrozitorul ei soț. Luke a dat mâna, politicos, cu Margaret și cu Paul, dar privindu-i chipul mi-am dat seama că era supărat și furios. într-o încercare de a-l binedispune, i-am relatat amuzată povestea hilară a trezirii în spitalul Mount Solomon în timp ce-mi vărsam intestinele. Luke m-a înșfăcat cu putere de braț și mi-a spus: — Aș vrea să vorbim între patru ochi. Brațul mă durea, iar nebunia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că și pentru mine accentul ardelenesc pare puțin ciudat, deși aici în zonă parcă nu-i așa pregnant. Chiar voiam să vă întreb, de ce tot pomeniți de Ardeal? Aici nu suntem în Ardeal. Nu mai spuneți! Dar unde? întrebă Cristi amuzat. Mai degrabă în Țara Hațegului. Și, care-i diferența? Foarte mare. Nu vreau să intru în polemică cu dumneavoastră, domni șoară. Eu așa credeam, tot ce se află în interiorul arcului Carpatic, e Ardeal. Greșesc? În mare, nu, dar mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prea mare pentru trupul ei mărunt, peste fața celei de-alături, își scoate și părul roșu peste guler, răsfirându-l cu mâinile numai inele (ai început să dai cu păduchi, armă biologică ce ești, AIUTO, începu să țipe vecina, totuși amuzată). S-a pișat pe mine, pe pantalonii italienești, ia-ți-l dracu’ că-l omor, se ridică și-o voce bărbătească - abia atunci am observat că printre pachetele lor legate cu sfori era și-un copil sub un an; fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Adi, nu știa cu cine are de-a face. Maria Îmi aruncă o privire destul de amenințătoare, după care Își puse capul pe umărul lui. El o sărută delicat pe păr și nu se mai uită deloc la mine. Am oftat amuzată. Se cam terminase cu Încercarea mea de a face conversație. Mi-am luat poșeta și m-am ridicat să merg la baie. Aveam nevoie să fiu puțin singură. Baia era luxoasă, În nuanțe bej și arămii. Îmi plăcea la nebunie
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Când a ieșit din prăvălie, mi-a întins două franzele calde, dar mi-a respins cu mâna banii: „Lasă, spune bogdaproste“. Am insistat să-i vâr monedele în buzunar, aschimodia de cățel s-a repezit lătrând la mine, lumea privea amuzată. Nu m-am îndurat să renunț la pâinea proaspătă. Am mormăit ce mi-a cerut. După ce m-am îndepărtat cu pomana, am intrat la coafor, ca să-mi recapăt respectul de sine. Acolo sunt cineva, fiindcă, de câte ori mă tund, las bacșișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
extrasenzorială, am adesea senzația că ea nici nu s-a petrecut cu adevărat, că n-a fost decât una dintre fabulațiile cât de cât coerente care - în copilărie, cel puțin - îmi asigurau o suită fidelă de ascultători. Mă întreb, la fel de amuzată ca atunci când fiică-mea îmi povestește experiențele ei personale cu Naruto cel demonizat, în care a intrat o vulpe cu nouă cozi, dacă intrarea glorioasă, tortura mistică, stigmatele de pe brațe - care, e drept, s-au vindecat foarte târziu - nu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
dat mâna cu ea și a bătut-o pe umăr părintește. Cum se considera o femeie pricepută la bărbați (nu degeaba se măritase de trei ori), a zărit în ochii tânărului conducător o licărire de interes cu care era obișnuită. Amuzată, a povestit apoi tuturor că acesta i-a făcut ochi dulci. Ba chiar susținea că ar putea să se ducă oricând la el în audiență la București să-i ceară un apartament. Statul român avea atunci apartamente la discreție, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
înțeleagă mai ușor, și a adăugat chiar și cinci-șase propoziții în engleză. Mă punea să-i traduc ceea ce nu putea exprima singură pe limba noastră și mă întreba cu nerăbdare sensul răspunsurilor lui. El s-a purtat cu calm, puțin amuzat, dar indiferența lui era absolut evidentă. — Am impresia că ai făcut o cucerire, am râs. — Nu sunt deloc măgulit. În locul lui aș fi fost încă și mai stânjenit și, desigur, mai puțin calm. Femeia avea ochii zâmbitori și o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am putea să ne luăm aici și cafeaua, nu? Ne-am aprins țigările de foi. Am fumat-o pe a mea în tăcere. Am observat că din când în când ochii i se opresc asupra mea cu un mic zâmbet amuzat. Am așteptat cu răbdare. — Ce-ai mai făcut de când nu te-am mai văzut? m-a întrebat în cele din urmă. N-aveam prea multe de spus. Era doar o cronică a unei munci intense și a prea puține lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
meu. Exclamația surprinsă ne îndemnă la o serie întreagă de variații pe aceeași temă. ― Drăguțo, nu vrei o cafea? ― Ia tu, drăguțule. ― Măcar o dulceață, drăguțo. ― Asta da, drăguțule, nu te refuz. Și râzi, râzi... Lumea din vagon ne privea amuzată, molipsită de atâta veselie, dar nu vedeam pe nimeni, nu ne vedeam decât pe noi. Nu știu ce figură aveam, dar Mihaela era strălucitoare, parcă răsărea soarele din ochii ei. Întotdeauna îndrăgostiții au o lumină ciudată pe fața lor, care-i deosebește
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
putut să mă consider cel mai bogat om din lume. Ne-am întors în compartiment. Doamna cu copilul coborâse între timp. Și iată-ne legând, fără premeditare, o conversație trăsnită de-a binelea, pe care tovarășii de drum o ascultară amuzați. Dealtfel, pentru ei ne apucasem să improvizăm. . Mihaela făcu începutul, spunîndu-mi cu tonul cel mai serios de pe lume: ― Să vezi ce bucurie pe Marioara când s-o pomeni cu noi. N-am mai văzut-o de când s-a măritat. M-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înapoi. Basarabeanul Leo Butnaru, mult mai tânăr, mă provoacă la întrecere. Accept, deși, ținând seama de diferența de vârstă, știu dinainte care va fi rezultatul. Dau jos canadiana, puloverul și cămașa. Ne așezăm la "start" și pornim. Se aud încurajări amuzate. La întoarcere, mă cam sufoc, dar nu vreau să abandonez. Sosesc al doilea, evident, dar sunt bucuros că, la șaizeci și opt de ani, mai pot să alerg câteva sute de metri fără să fac un stop cardiac. Coborâm, după
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
supere. Îți voi trimite alt bilet, la altă companie". În Quincy Market. Mănânc scoici. Un bărbat mă întreabă ceva. Îi spun că vorbesc franceza, italiana și înțelegi spaniola. Se interesează de unde sunt. - Din România. Mă privește cu o curiozitate ușor amuzată, care mă deranjează. Deodată, îmi spune: - Felicitări. Îl privesc mirat. De ce m-o fi felicitând, oare? - Sunteți primul român pe care-l întîlnesc. - Dar dumneavoastră de unde sunteți? - Din Bermude. - Vă felicit și eu. Sunteți primul om din Bermude pe care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
chiar entuziastă. O ospătăriță anunță, strigând, ca să domine rumoarea din sală, că unul dintre clienți își sărbătorește ziua de naștere. Imediat, toată lumea cântă un "mulți ani trăiască" american, după care continuă să mănânce. Mă uit în jur, puțin curios, puțin amuzat. Americanilor le place, se pare, să petreacă și să-și inventeze motive pentru a petrece. Orice pretext e bun pentru o "masă bună". O afacere, o cunoștință nouă, un prieten regăsit. Restaurantul (Durgil Park), un restaurant renumit, și-a păstrat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
O tânără femeie subțire a cărei frumusețe ascunsă puțin de o însușire mai curioasă: autoritatea. Bărbatul care deschise ușa și intră, se opri pentru a o privi; îl auzise, dar nu lăsa să se vadă. Eldred Crang așteptă, un pic amuzat, dar nu ofensat. O respecta, o admira pe Patricia Hardie, dar ea nu-și terminase antrenamentul filozofic non-A și, prin urmare, ea poseda încă niște tehnici fixe de reacție de care nu-și dădea seama, desigur. Fiind observată, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Era atent. Se duse la barele care le separau celulele și o privi, fascinat. - Cum se poate? Și ce voi face? Și, de fapt, unde suntem? Cine este Discipolul care are aparența unei umbre? Femeia râse. Era un râs ușor amuzat, dar conținea și o notă muzicală agreabilă. Încetă. - Ești în "refugiul" Discipolului, evident, zise ea. Deodată se întunecă. - Nu te-nțeleg, protestă ea. Nici întrebările. Vrei să mă derutezi? Cine este Discipolul? Bine, dar toată lumea știe că Discipolul este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
rău de ea, dar nu era deloc logică. - În istoria planetei de unde vin, zise el, surpriza a fost mereu un factor esențial în determinarea țărilor și grupurilor care trebuiau să domine civilizația. Acum, nu mai plângea și avea o uitătură amuzată. - Dacă Discipolul te poate învinge în teren deschis, puțin îi pasă de elementele de surpriză. Gosseyn abia o auzi. - Ascultă, zise el cu gravitate, voi încerca să te ajut, dar dacă voi putea, depinde de răspunsurile dumitale la întrebările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
când prevezi? Femeia răspunse, gravă: - Este ceva automat. - Vrei să spui că nu urmați o metodă anume? - Păi,.. - Faci o pauză? Te gândești la un obiect? Ești obligată să-l vezi? Leej zâmbi, chiar și Yanar parcă se destinse, aproape amuzat, oarecum ironic. Ea spuse: - Se vede. Atât. Nu e ceva la care să te gândești. Acesta era deci genul de răspunsuri pe care se mulțumeau să le dea. Ei erau diferiți. Erau speciali. Răspuns stupid, pentru oameni stupizi. În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
urmă pe un ton inchizitor: - Sunteți amândoi țicniți? Gosseyn spuse: - Câți oameni la bord? Celălalt se uită la el și izbucni în râs. - Dar zău că nu sunteți normali. Pe moment părea să se distreze grozav. - Câți oameni? făcu el amuzat. (Vocea i se umflă.) Cinci sute, continuă el. Ia gândiți-vă la chestia asta și plecați cât mai repede. Era cam ce prevăzuse Gosseyn. Niciodată nu se înghesuiau oamenii pe nave spațiale ca în vehiculele terestre. Chestiune de aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]