1,180 matches
-
parte din ceea ce îi revenea din comoară, considerând că nu are nevoie de mai mult, dar tot se întoarce acasă foarte bogat. La începutul anilor '30, Tolkien urma o carieră academică în cadrul Universității Oxford ca profesor de limba și literatura anglo-saxonă la Colegiul Pembroke. Două poeme de-ale sale au fost publicate în antologii mici: "Goblin Feet" și "The Cat and the Fiddle: A Nursery Rhyme Undone and its Scandalous Secret Unlocked", o prelucrare a lui "Hey Diddle Diddle". Printre preocupările
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
corespondențe considerabile purtate de Tolkien. În memoriile sale, Rayner Unwin comentează: Chiar și hărțile, dintre care Tolkien a propus, inițial, cinci, au fost discutate. El a cerut ca harta lui Thror să fie inclusă (lipită după legarea cărții) cu runele anglo-saxone tipărite pe dos, pentru a fi vizibile când harta era ținută spre lumină. În cele din urmă, costurile și umbrele de pe hartă - care o făceau dificil de reprodus, au rezultat în designul celor două hărți de la sfârșit, "Harta lui Thror
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
rămânând doar cu negru, albastru și verde pe un fond alb. Conducerea editorială a proiectat cotorul, dar Tolkien a obiectat asupra câtorva elemente. În cele din urmă, designul a ajuns să fie unul conceput de autor. Pe cotor apar rune anglo-saxone: doi de „ț” (Thráin și Thrór) și un „D” (Door - ușă). Prima și ultima copertă sunt în oglindă, cu un dragon alungit, specific stilului lui Tolkien, de-a lungul marginii inferioare și o schiță a Munților Cețoși în partea de
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
încerce să îi convingă de realitatea ei. În timp ce "Hobbitul" este scrisă într-un limbaj simplu, prietenos, fiecare personaj are propria voce. Naratorul, care întrerupe ocazional firul narativ cu explicații (lucru obișnuit atât în literatura pentru copii, cât și în cea anglo-saxonă), are propriul său limbaj, diferit de cel al personajelor principale. Forma de bază a poveștii este a unei căutări, povestită în episoade. În cea mai mare parte a cărții, fiecare capitol introduce un locuitor diferit al Ținuturilor Sălbatice, unii fiind
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
texte nord-europene vechi. Numele lui Gandalf și toți în afara unuia dintre cei treisprezece pitici au fost luați direct din poemul în limba nordică veche "Völuspá", aparținând "Eddei poetice". Câteva dintre ilustrațiile autorului (inclusiv harta piticilor, frontispiciul și supracoperta) folosesc rune anglo-saxone. Totuși, Tolkien nu face doar paradă de surse istorice: stilurile lingvistice, în special relațiile dintre cel modern și cel antic, sunt privite ca una dintre temele majore explorate de poveste. Elementul central al poveștii îl constituie evoluția și maturizarea protagonistului
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Lui Tolkien îi este atribuită prima expunere critică a poemului "Beowulf" ca operă literară cu o valoare dincolo de cea istorică, expozeul său din 1936 "Beowulf: the Monsters and the Critics" fiind încă pe lista lecturilor obligatorii pentru studenții de literatură anglo-saxonă. "Beowulf" conține câteva elemente împrumutate de Tolkien pentru "Hobbitul", inclusiv un dragon monstruos și inteligent. Câteva descrieri din "Hobbitul" par a fi preluate direct din "Beowulf", cu mici modificări, cum ar fi gestul fiecărui dragon de a-și întinde gâtul
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
este similară celei din "Beowulf". Tolkien a prelucrat pasaje din acțiunea poemului pe care se pare că nu le-a considerat descrise satisfăcător, cum ar fi cele despre furtul cupei și despre intelectul și personalitatea dragonului. Alte influențe din literatura anglo-saxonă sunt reprezentate de apariția numelor săbiilor, înscrise cu rune. Prima acțiune eroică a lui Bilbo este făcută folosind o sabie elfică. Denumindu-și lama „ Sting” („Acul”), Bilbo acceptă genul de practici culturale și lingvistice specifice poemului "Beowulf", lucru care atestă
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
tovarăși, dar viețile noastre se întretaie doar în anumite chestiuni."” Maria a întâmpinat dificultăți mari în adaptarea la noua sa condiție de soție a principelui moștenitor al coroanei României. Lumea de la București, latină și ortodoxă, era foarte diferită de lumea anglo-saxonă și protestantă în care crescuse. "„Nu am fost adusă în România pentru a fi adorată și răsfățată, ci pentru a face parte din construcția imaginată de regele Carol. Am fost importată, pentru a fi șlefuită, educată și antrenată conform viziunii
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
acoperă istoria Angliei evului mediu timpuriu, de la dispariția Angliei romane și apariția regatelor anglo-saxone în secolul al V-lea până la cucerirea ei de către normanzi în 1066. "Articole principale: Invaziile saxone, Bretania" Este destul de dificil de stabilit o cronologie corectă a evenimentelor dintre retragerea Romei din Britania, și întemeierea regatelor anglo-saxone. Geoffrey de Monmouth relatează
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
romane și apariția regatelor anglo-saxone în secolul al V-lea până la cucerirea ei de către normanzi în 1066. "Articole principale: Invaziile saxone, Bretania" Este destul de dificil de stabilit o cronologie corectă a evenimentelor dintre retragerea Romei din Britania, și întemeierea regatelor anglo-saxone. Geoffrey de Monmouth relatează în lucrarea sa, "Historia Regum Britanniae", plecarea trupelor romane din Anglia, dar mare parte din conținutul acesteia este catalogat de istorici ca simplă legendă. Rapoartele arheologice privind ultimele decenii ale stăpânirii romane demonstrează urme evidente ale
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
început să treacă peste Canalul Mânecii și să se stabilească în partea vestică a Europei, în Armorica și Galia, formând Bretania. Este posibil ca alții să fi migrat în nordul Spaniei. "Articole principale: Northumbria, Mercia, Offa de Mercia, Heptarhia" Creștinarea Angliei anglo-saxone a început în jurul anului 600, sub influența creștinismului celtic din nord și vest și a Bisericii Romano-Catolice din sud-est. În 597, Augustin, a devenit primul arhiepiscop de Canterbury, botezându-l în 601 pe primul rege anglo-saxon, Ethelbert de Kent, ultimul
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
și vest și a Bisericii Romano-Catolice din sud-est. În 597, Augustin, a devenit primul arhiepiscop de Canterbury, botezându-l în 601 pe primul rege anglo-saxon, Ethelbert de Kent, ultimul rege necreștin al anglo-saxonilor, Penda de Mercia, murind în 655. Misiunea anglo-saxonă a luat apoi amploare în secolul al VIII-lea, ducând practic la creștinarea întregului regat al francilor până în anul 800. În secolele al VII-lea și al VIII-lea centrul puterii a oscilat între regatele mai mari. Beda îl consideră
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
Bretwalda. Descoperiri recente au arătat că existau și alte regate care pe anumite perioade au avut o oarecare importanță politică: Hwicce, Magonsaete, Lindsey și Anglia de Mijloc. "Articole principale: Alfred cel Mare, Epoca vikingilor, Danelaw" În anul 793, în Cronica anglo-saxonă este menționat primul atac viking asupra Britaniei, la mânăstirea Lindisfarne. Totuși, este știut că până atunci vikingii deja se stabiliseră în Orkney și Shetland, și probabil că avuseseră loc și alte multe raiduri înainte de această prima menționare. De asemenea, cronicile
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
dintre cuvintele de bază ale limbii engleze moderne sunt derivate din scandinava veche; de asemenea, multe dintre toponimele din Anglia, care fuseseră așezări daneze sau norvegiene și-au păstrat numele de origine scandinavă, ca exemplu, Sutherland. "Articole principale: Athelstan, Cronica anglo-saxonă " Alfred cel Mare a murit în 899, succesorul său fiind Eduard cel Bătrân. Edward și Ethelred de Mercia, au realizat un plan de extindere, construind forturi și orașe după modelul lui Alfred. La moartea lui Ethelred, soția sa și în
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
direct toate teritoriile pe care le numim astăzi 'Anglia'. Această expansiune nu era privită cu ochi buni de către celălalte regate din Britania, Athelstan înfruntând o armată compusă din scoțieni și vikingi la Bătălia de la Brunanburh. Victoria sa, menționată în Cronica anglo-saxonă sub forma unui poem, a fost un mare pas pe drumul pentru formarea Angliei. Chiar și așa, stabilitatea Angliei nu era încă o certitudine, și sub succesorii lui Athelstan regatul a fost reformat de nenumărate ori. Edgar a reușit însă
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
Hastings în lupta dintre armata sa și cea normandă a lui William, acesta din urmă fiind numit după bătălie William Cuceritorul. William a fost încoronat rege al Angliei în ziua de Crăciun a anului 1066, moment care marchează sfârșitul Angliei anglo-saxone.
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]
-
conventuali în cea mai mare parte a Europei după suprimarea lor din timpul lui Napoleon, pentru a trece drept preoți diecezani); „Cordelieri” în teritoriile francofone (de la cingulul alb pe care îl au încins la brâu) și „frații gri” în spațiile anglo-saxone (unde mai poartă și azi haina de culoare grei, considerată de specialiști culoarea originară a „saio”-lui lui Francisc: doar în parte adevărat, întrucât haina lui Francisc așa cum s-a păstra și se păstrează la Assisi în Sacro Convento, are
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
25 de ani ziua de 14 martie a fost declarată de către Camera Reprezentanților din Statele Unite drept "Ziua numărului Pi" ("The Pi Day"), deoarece această dată din calendar se scrie "3/14". Ziua numărului Pi este celebrată în special în țările anglo-saxone, dar a început de curând să fie sărbătorită și în alte state. Ziua pi este sărbătorită în școli și universități. Mai multe scandări de la MIT includ „3,14159!”.
Pi () [Corola-website/Science/304110_a_305439]
-
Rămâne o zi de neuitat... PRAGMATICUL ALBION Plecăm spre Calais pentru traversarea cu ferry-boat-ul a Canalului Mânecii, la Dover. Privesc pe fereastra autocarului și încerc să-mi imaginez ce a reprezentat această zonă încărcată de istorie de la migrațiile celților, cuceririle romane, anglo-saxone, normade, de la Războiul de 100 de ani la al Doilea Război Mondial, în acea încleștare de forțe din iunie 1940 când o parte a armatei engleze și franceze a reușit să se salveze de tunurile inamicului german și să părăsească
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Istoria acestor locuri a fost deosebit de frământată. Vechii locuitori, celții sau galii au fost cuceriți de romani în timpul împăratului Claudiu. Patru secole (43- 410 d.Hr.) provincia Britania a făcut parte din Imperiul Roman, după care a fost invadată de anglo-saxoni (secolul al VII-lea) și apoi de normanzi (secolul al XI-lea). Regii anglo-saxoni erau deosebiți de războinici și dispuneau de mari bogății (unii dintre ei fiind înmormântați în bărci, înconjurați de comorile lor), în timp ce populația de rând trăia în
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
cuceriți de romani în timpul împăratului Claudiu. Patru secole (43- 410 d.Hr.) provincia Britania a făcut parte din Imperiul Roman, după care a fost invadată de anglo-saxoni (secolul al VII-lea) și apoi de normanzi (secolul al XI-lea). Regii anglo-saxoni erau deosebiți de războinici și dispuneau de mari bogății (unii dintre ei fiind înmormântați în bărci, înconjurați de comorile lor), în timp ce populația de rând trăia în sate, ocupându-se cu vânătoarea, pescuitul, agricultura, creșterea animalelor, meșteșugurile casnice și metalurgice. Pe la
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
aceștia au revenit în secolele următoare, determinând pe Alfred cel Mare să le permită stabilirea în estul țării, ținut denumit Danelaw. În anul 1066, normanzii, conduși de Wilhelm Cuceritorul, au obținut strălucita victorie de la Hastings, asupra autohtonilor, cele șapte stătulețe anglo-saxone fiind ocupate de noii invadatori. Noul rege a construit castele și a dăruit pământuri nobililor care-i jurase credință. Procesul de centralizare s-a desfășurat pe parcursul mai multor secole, dar a fost întârziat de războaie îndelungate și sângeroase: Războiul de
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
regale, austeritatea palatelor, catedralelor, vechilor cartiere, a teatrelor, galeriilor de artă, a fantasticilor colecții muzeale. Am învățat în timp să-i descifrez istoria și mai ales excepționala civilizație. Mica așezare celtică de pe malul Tamisei, Londinium roman, castru fortificat, jefuit de anglo-saxoni (secolul al VII-lea) și de vikingi (secolul al IX-lea), s-a dezvoltat în secolul al XI-lea când regele Eduard al II-lea construiește Mănăstirea și Palatul Westmin-ster și Wilhelm Cuceritorul o parte din Turnul Londrei. Preocupări edilitare
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
lungul anilor sau din înregistrările video. Metropola degajă o atmosferă deosebită și prin oamenii săi gata oricând să-ți prezinte comorile de cultură și civilizație autohtone. Din tonul lor îți dai seama de tenacitatea și mândria vechilor celți, marginalizați de anglo-saxoni, secole de-a rândul. Am avut ocazia să constat, pe parcursul vizitei, că sunt primitori, mândri de strămoșii lor, de vechile tradiții, dar și iuți la mânie când le aduci o ofensă, mai ales națională. Numele fost preluat de la Edwin, rege
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
pentru tronul Angliei, în celebrul război civil, cunoscut sub numele de Războiul celor Două Roze (1455-1485), între dinastiile de York și Landcastle, sub cunoscuta emblema steagul alb cu o cruce roșie. Muzeul Yorkshire prezintă evoluția acestor locuri de la romani la anglo-saxoni și vikingi. Continuăm vizita în Guildhall, menționat de Henric III ca Palat de Justiție (1256), unde se păstrează acte de o deosebită valoare istorică, semnate de Richard al III-lea, Henric al VIII-lea, Maria Tudor, Elisabeta I. Ca și
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]