2,942 matches
-
termeni narativi atât de delicați, și deci atât de profunzi, încât nu încape îndoială că această luptă se desfășoară în sinea lui Comisso. Alegerea sa însă era deja făcută: „adevărul”. El trebuia să treacă prin îngrozitoarea încercare a îndoielii și angoasei și trebuia să iasă din ea marcat, însă victorios. La balamuc cu celălalt „sine”! Adevăratul sine, cel care era menit concreteței vieții și activității, știa bine că argumentele ce demonstrează nulitatea și iluzia „adevărului” sunt și ele „adevărate”, o sărmană
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Sábato. Este absolutul lor, iar despărțirea de acesta înseamnă conștientizarea că există universul, inaccesibil pentru ei, ca fiind două entități diferite el și celălalt sursă a melancoliei pe care o acuza toată viața. Se considera trădați și începe neliniștea, teama, angoasa, căutarea altor absoluturi, a unor noi răspunsuri la aceleași întrebări, pentru că de "Absolutul cel Mare", copilăria, s-au despărțit pentru totdeauna. Caută alte absoluturi, pentru ca, după ce l-au cunoscut, "nu se mai poate trăi fără el". Fiecare îl caută în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
optimism, sunt oameni care în sufletul lor au mult optimism, acest optimism care există azi în Argentina în spatele pesimismului din fiecare tânăr cu care mă întâlnesc pe stradă și care este neliniștit și disperat, în același timp"28. Tristețea și angoasele personajelor lui Sábato trebuie puse în legătură cu propria biografie a autorului, desi Sábato spune că este simplu să poți răspunde la întrebarea dacă personajele te reprezintă, cu un simplu " Da, Madame Bovary c'est moi", insă creatorul personajelor se află nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
aceia care pot trăi în moment, care pot trăi prezentul absolut (...). Și nu se atinge în iubire absolutul momentului? Nu depășește adevărată iubire temporalitatea? Acei care nu pot iubi într-o abandonare spontană o fac nu numai din tristețe și angoasa, dar și din cauza luptei dramatice cu timpul (...)"94. Într-o lume dominată de cultul lucrurilor materiale, în care mașina, după ce fusese în simbioza cu omul, începe să se elibereze de el, mai mult, să i se înfrunte, transformându-se într-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la urma urmei, "un nimic care dorește existența"38. Toate scrierile sale sunt scenă unei duble negații: cea a disperării inițiale prin acțiune și cea a acțiunii propriu-zise, Cioran trăind experiență exilului și a abandonării limbii materne și adoptării alteia. Angoasele lui ar avea de a face cu "chinurile romanității", cu exilul individual, dar și cu conștientizarea condiției umane, în general, a dramei universale a omului. "Neantul se află în mine" spune Cioran într-unul din dialogurile purtate cu Fernando Savater
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează mai degrabă sub semnul unui romantism maudit, eminescian (Strigoii, Gemenii) sau poesc (Lenore). O muzicalitate halucinată, aluzii livrești, jocul ambiguu al persoanelor lirice camuflează angoasa erotic-tanatică într-un ceremonial al rostirii. Exprimarea frustă a emoției este substituită de un ritual verbal straniu, somnolent sau agresiv: „Patul meu, Ieronim, cu stâlpi negri împrejmuit este,/ Din greșeală m-am culcat în el în noaptea aceea,/ Încet îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
al compunerii întregului din fragmente. Artificialitatea parodiei ar rezulta din aspectul de puzzle regizat pe care textul îl lasă în urma lecturii. Ulterior, cu accente mai pronunțat polemice, apare teoria lui Harold Bloom, a producției poetice parodice ca rezultat direct al "angoasei influenței", în centrul căreia stă ideea că "sensul unui poem este întotdeauna un alt poem"25. Recomandabil ar fi să facem diferența între "folosirea citatelor străine în sensul exact în care le-a folosit autorul" și "citarea parodică, frecventă în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și termenul de "simptom". În limba engleză, deosebirea dintre cei doi termeni este clară, însă tinde să dispară în limba franceză unde nu se realizează distincția dintre semne fizice obiective, puse în evidență prin examenul clinic și semne funcționale (durere, angoasă), considerate simptome(doar în limba engleză). VII.4. Criteriul tematic de cercetare a metaforei/ termenilor interdisciplinari Terminologia pedologiei (L. Șăineanu, 1922; Scriban, 1939; DEXI, 2007; Jakab Sámuel, Füleky György 2004) este un limbj eclectic, constituit din termeni simpli, din metafore
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de fapt o luptă cu sine, luptă în care învingătorul se află prins în cătușele învinsului. „Ticălosul” timp ce-a pierdut cheile casei de fier în care ține închise fișicurile anilor, oricât de voinicește ar fi provocat, dă, depărtându-se, angoasa apropierii neantului. Drama stă nu în acceptarea sau negarea trecerii anilor, ci în imposibilitatea de a se împăca cu vreuna dintre cele două atitudini posibile: fuga din propriul timp („De cați în urmă, / stâlp te faci, de sare / Trecutul arde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
principiul memoriei involuntare, pluriperspectivismul, construcția narativă multinivel, discontinuitatea narativă/fragmentarismul, inserțiile eseistice, structurile deschise etc. - personajele prozei secolului XX: nu mai reprezintă tipologii sau „caractere“ de tip balzacian, ci ipostaze existențiale ale omului modern: fragilitatea ființei umane în fața nean tului, angoasa existențială, solitudinea, alienarea, spaima de moarte, sentimen tul finitudinii, al eșecului existențial, al absurdului. Poezia modernistă se caracterizează prin: - cultivarea poeziei filozofice, de meditație estetică (arte poetice) și existențială (con diția umană, dilemele omului modern, „poetica urâtului existențial“), a poeziei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
destinului, sentimentul trecerii timpului, de exemplu). - Desfășurarea acțiunii este configurată tradițional, ca succesiune cronologică, lineară, de evenimente/ca serii progresive de situații dramatice (climax) sau modern, ca progresie generată de „evoluția“ spirituală a personajelor, de succesiunea stărilor de conștiință (obsesii, angoase, coșmaruri). - Punctul culminant este foarte bine marcat, spre el convergând toate evenimentele „fabulei“. Dramaturgul modern multiplică momentele de maximă încordare a relațiilor dintre personaje, ori de irepresibilă tensiune în conștiința protagoniștilor, dispersând aceste momente după un desen epic sinusoidal. - Deznodământul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
oglindește în sine, dincolo de toposuri specifice imaginarului poetic romantic, „lumea însăși a poeziei ca tristețe cosmică și ca sărbătoare a verbului“ (Petru Creția). - Varianta 1 Filiera teoretică - Profilul umanist etc. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. sinonime neologice: neliniștea - agitația, angoasa, anxietatea; curios - straniu, bizar 2. În secvența selectată, virgula are rolul de a izola construcția incidentală (explica tivă) de replica atribuită unui personaj (vorbirea directă)/delimitează vorbirea directă a personajului feminin de discursul naratorului. 3. Pe nesimțite, fu învăluit de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pentru estetica simbolismului. În această elegie existențială, tema eșecului și cea a morții se concretizează prin motive literare frecvente în lirica simbolistă: solitudinea, ploaia, somnul (ca prefigurare a morții), nocturnul (valorizat negativ, ca timp agonic, al spaimei de moarte, al angoasei existen țiale). Titlul evidențiază motivul poetic principal, locuința lacustră. Ambiguitatea regimu lui gramatical (lacustră - omonimie între substantiv și adjectiv) conferă termenului de intitulare valoarea unui simbol în jurul căruia este centrată viziunea poetică. Acesta se struc turează pe 2 planuri. Planul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de simetrie și de recurență dintre primul și ultimul catren creează senzația circumscrierii ființei, a captivității întrun cerc rotitor al morții. Prin muzicalitatea stinsă a verbelor la gerunziu, a versurilor cu ritm iambic și semirimă se comunică trăiri interioare complexe: angoasa existențială, sentimentul solitudinii, dispe rarea ființei captive întrun univers ontologic eronat. Discursul poetic se formulează ca monolog liric, ilustrând lirismul subiectiv (lirică a eului). Mărcile lexicogramaticale ale subiectivității sunt indicii persoanei I - pronume personale și verbe la persoana I prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
accepția poetului, acest somn anulează viața însăși, idee accentuată de determi nan tele adverbiale adânc și mereu ale verbului dorm. Hiperbola nemărginirile polare sugerează vas titatea spațiilor boreale, conturând un tablou hibernal care nu predispune la reverie, ci pro voacă angoasa. Poemul este străbătut de fiorul imenselor spații încre menite pe ban chize, în așteptarea somnolentă a morții. Totul exprimă pregătirea pentru eternitate. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea directă a unor idei, sentimente, stări de spirit. Astfel, din
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
artistic, comparăm secvențele ocurente, identificăm câmpuri semantice, sensuri conotative, analogii și opoziții, imagini artis tice și figuri de stil. Numai așa avem, de pildă, revelația că poezia este și o artă poetică, fiindcă pornind de la strigătul eului liric (țipătul expresionist? angoasa, nevroza simboliștilor?) ajungem la cuvântul poetic, amorul ce dormea întors în șpalturisicrie, cu florile de plumb ale literelor inversate, cu aripile de plumb ale conștiinței că, odată tipărită, opera încremenește pe veci în cavoul literaturii. Mai mult chiar, este imperios
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a îi/le obține ascultarea, chiar supunerea și, în caz de rezistență, de a aplica o formă de reprimare ce putea ajunge până la eliminare. Resortul principal al terorii este teama, care, în manifestările ei extreme, îmbracă, la persoana vizată, forma angoasei sau chiar a panicii. în primul său an de putere, Partidul Bolșevic este răspunzător de moartea a cel puțin 15 000 de persoane, în timp ce, din 1825 în 1917, puterea țaristă pronunțase 6 321 de condamnări la moarte din motive politice
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sunt evocate ca acte rituale, esențiale și sacre. Tot progresiv, se conturează și imaginea tragică a sfârșitului lumii rurale tradiționale, cu gesturile ei simple, de rezonanță cosmică. Austru (1971) marchează un punct de cotitură, în lirica poetei făcându-și apariția angoasa și sentimentul singurătății; teroarea istoriei e trăită cu acuitate. Recitite azi, cărțile sale de după 1971, începând îndeosebi cu Umbră arsă (1980; Premiul Asociației Scriitorilor din București) și Epitaf (1981), apar de-a dreptul curajoase prin subversivitatea lor: denunțări, uneori disimulate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
satanice/ am și flacăra poemului ce o să mă ardă de viu/ până la capăt” și adesea tinde să își manifeste orgoliul de stăpân al universului. Altă vârstă se înscrie în Poeme fără timp (1994), unde notele sumbre se înmulțesc. Starea de angoasă e transpusă cu accente caracteristice unui discurs modern („acest peisaj e rupt/ e făcut din picăturile/ unui cer/ căzut peste noi”, Acest gând), totul situându-se sub semnul destrămării (prăbușire, sufocare, cădere, urlet). Și încrederea în „îngroparea în poem” (Văzduhul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
în acest univers de simțuri și silogisme. Noul mod de a gîndi nu se bazează pe "logică", nici pe ordonarea dualistă a ideilor, așa cum ne-am deprins aproape tradițional să ni se picure în minte, umplîndu-ne de un soi de angoasă spirituală greu de înlăturat. Gîndirea modernă, care ne-a smuls din tihna unității, nu ne mai satisface. Căutăm un cer nou și un pămînt nou, în care sufletul să fie iarăși liniștit și binecuvîntat, un tărîm al făgăduinței în care
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
apariția și difuziunea religiei reformate. Laicizarea ideii de predestinare ce stă la baza religiei protestante avea să determine pe oameni să vadă în reușita materială concretizarea unei voințe divine. Pe de altă parte, refugiul în muncă constituia un derivativ al angoasei provocate de o religie destul de dură. În fine, austeritatea, o altă caracteristică a pro-testantismului, valoriza mai curînd economisirea decît consumul și favoriza deci acumularea de capital. Pentru puritanul protestant, spre deosebire de catolicul medieval, bogăția nu este condamnabilă decît dacă ea e
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
tulbure venind din partea unor „străini”, a „furilor”, a intrușilor, cu o voită confuzie între spațiul ogrăzii și cel al țării. Imaginile declinului sunt amplificate simbolic. Cronica anului de secetă capătă, prin acumulări hiperbolice, o coloratură fantastică. Viziuni opresive, goyești, trădează angoasa deposedării de existență: „golul pătrat, numărul sterp și sensul nul” (Păretele de var, S-a culcat o fiară, Bivolul de jar). Inversiunea tuturor semnelor arată un Dumnezeu crud, oglindă indiferentă, sau înșelător - „măscărici”, „tertipar”, „nebun”. Poetul ar vrea să știe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
1940) aduc unele semne ale maturizării poetice, chiar dacă F. nu reușește să-și individualizeze întru totul profilul liric. Lumea e privită ca deșertăciune, iar conștientizarea propriei valori nu face decât să-l arunce pe poet în nesfârșite trăiri generatoare de angoase, structurate, din păcate, în jurul acelorași imagini convenționale, întotdeauna antitetice: apele luminoase ale oglinzii Vieții stând față în față cu reversul ei opac, Moartea. Inspirat din istoria și destinul poporului lui Israel, ciclul Ahasver, litanie și meditație cu sumbre deschideri vizionare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
o poziție mediană între postmodernismul bucureștean și neoexpresionismul ardelenesc, fără a fi însă tributară vreunei orientări anume. De aripa confraților din Cenaclul de Luni îl apropie mai ales prozaismul, intertextualitatea și nota oral-colocvială a discursului; de neoexpresioniști - transcripția precisă a angoaselor, infrastructura mitică a universului liric și îndeosebi ambiția de a scrie o poezie „maximală”, fixată pe articulațiile ontologice ale lumii și ale vieții. Cum trăsăturile acestea nu se desfășoară succesiv, ci alternativ, ordinea volumelor nu indică neapărat o evoluție programată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
care trebuie apărată în stil heirupist, monovocal, de „atacurile” lui Druță. Un examen serios în interiorul instituției, mai ales al felului în care este administrată ea, trebuie făcut chiar de membrii loiali ai organizației. Nu divizarea US ar trebui să dea angoase conducerii ei - divizare care, așa cum arătam mai sus, reprezintă de mult o realitate, dar una întemeiată nu numai pe criterii personificate de Druță -, ci statutul culturii în Republica Moldova, marginalizarea intelectualilor, decăderea clasei politice și dezabuzarea socială, fără precedent după declararea
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]