1,148 matches
-
Ioan I.C. Brătianu. (Pe acestea le și reproduce dl Ioan Adam în ediția sa.) A fost cîntecul de lebădă al strălucitului om politic P.P. Carp care, după ce a fost, în Consiliile de Coroană din 1914 și 1916, împotriva alianței cu Antanta, a murit supărat în 1919, după ce a declarat că "România are atîta noroc încît n-are nevoie de bărbați de stat". Dl Ioan Adam are dreptate cînd stăruie că Al. Marghiloman, alt om politic conservator, n-a fost, în timpul primului
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
bărbat de stat, a contribuit esențial la făurirea României Mari). Delavrancea și Take Ionescu au fost, în anii neutralității, împreună cu impetuosul N. Filipescu, oamenii politici proeminenți care au cerut, prin discursuri rămase notorii, intrarea imediată a României în război alături de Antanta. Ion I.C. Brătianu a știut să țină, cu greu, lucrurile în loc, neacceptînd intrarea țării în conflagrație decît după ce obținuse un tratat politic cu Antanta care ne garanta teritoriile românești din Imperiul habsburgic și o convenție militară (rămasă, din păcate, neaplicată
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
politici proeminenți care au cerut, prin discursuri rămase notorii, intrarea imediată a României în război alături de Antanta. Ion I.C. Brătianu a știut să țină, cu greu, lucrurile în loc, neacceptînd intrarea țării în conflagrație decît după ce obținuse un tratat politic cu Antanta care ne garanta teritoriile românești din Imperiul habsburgic și o convenție militară (rămasă, din păcate, neaplicată). Atunci a rostit, într-un celebru discurs, Take Ionescu premonitoria sa declarație de principiu despre "instinctul național" care cere neîntîrziata intrare a țării în
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
garanta teritoriile românești din Imperiul habsburgic și o convenție militară (rămasă, din păcate, neaplicată). Atunci a rostit, într-un celebru discurs, Take Ionescu premonitoria sa declarație de principiu despre "instinctul național" care cere neîntîrziata intrare a țării în război alături de Antantă. Și în timpul războiului, cînd parlamentul, guvernul și Coroana erau în refugiu la Iași și războiul nu ne era favorabil, N. Iorga a rostit în Camera Deputaților de la Iași (marele savant a devenit deputat, în 1907, totuși cu ajutorul esențial al lui
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
cu mâna la ureche: cum zisăși? Văzând situația, într-o zi, schimbai macazul. Am început să-i iau pe vânzători cu...e proaspeti oușarelii astea, bre?... sau cum dai nucșoarilii astea mânca-ți-ași?... în ochii piețarului văzui numaidecât sclipind ceva - complicitatea, antanta națională... Zadarnic vor avea loc conferințe, se vor da decrete, vor fi schimbați gagiii de la T.V... Urâtul vorbirii în România nu va lua sfârșit, până ce nu se va schimba ceva esențial de tot. Ce? Mizeria. Materială. Spirituală. Și nu
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
regele Carol - păstrarea țării în neutralitate. În cei doi ani grei ai neutralității a aprobat politica primului său ministru Ion I.C. Brătianu, acceptînd (și sub influența, adeseori decisivă, a reginei Maria) să îndrepte, în liniște, lucrurile spre o alianță cu Antanta, deși știa bine că, din 1883, România aderase la Tripla alianță (actualele Puteri Centrale) și, acum, încălca tratatele. Dar nu le încălcase țara, reprezentată de Consiliul de Coroană (la care, evident, și el luase parte) încă în august 1914? Acum
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
evident, și el luase parte) încă în august 1914? Acum, cu prețul dezicerii de familia de proveniență, regele Ferdinand urma, credincios, voința țării sau, după o expresie fericită a lui Take Ionescu, a "instinctului ei național". După încheierea tratatelor cu Antanta, în august 1916, regele Ferdinand a declarat război Puterilor Centrale și, prin aceasta, chiar patriei sale de naștere. A urmat refugiul de la Iași, cu toate umilințele îndurate. Dar el, timidul prin fire, era mereu îmbărbătat de energica regină Maria, o
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
în sufletul românilor, între entuziasmul intrării în război și deziluziile primelor insuccese. Cum trecuse, în drum spre România, prin Rusia - aflată în preajma revoluției comuniste și a dezagregării -, Berthelot înțelege rapid ce implicații catastrofale, pentru Frontul de Est, ca și pentru Antanta în general, ar avea o eventuală prăbușire a României. Deși regretă plecarea din Franța, se mobilizează pentru a le insufla conducătorilor români optimism și pentru a le „transfera” experiența celor doi ani de război, care armatei noastre îi lipsea. Glenn
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
sufletească” a celui pe care soldații români, în tranșeele de la Mărășești, îl botezaseră Taica Berthelot. Adaosul este salutar, căci ne prilejuiește o evaluare din interior a stărilor de spirit prin care trece militarul francez (pe care, după ce Rusia bolșevică trădase Antanta, Ionel Brătianu îl convoca periodic, ca să primească de la acesta „doza zilnică de optimism”). Scrisorile, de asemenea, fiind mai puțin complezente decât memoriile - pe care generalul, în buna tradiție a școlii militare franceze de la 1900, le destinase explicit publicității -, ne dezvăluie
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
și soldații ruși! Începând cu Beliaev, primul șef al Misiunii Militare Ruse în România, și terminând cu Șcerbacev, cu care a colaborat mai mult, generalul francez are cuvintele cele mai aspre pentru acești aliați de circumstanță ai României și ai Antantei. Despre care se întreabă, în repetate rânduri, dacă au venit pe frontul din Moldova pentru a-l apăra sau pentru a trăda și prăda ce mai rămăsese din statul român... Evident, observațiile militarului francez trebuie interpretate în lumina poziției și
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
de Vest. Cel puțin la începutul misiunii sale, interesele naționale românești, aflate într-o ecuație atât de complicată - căci Transilvania și Bucovina se aflau în componența Imperiului Austro-Ungar, iar Basarabia aparținea Rusiei aliate -, erau secundare în raport cu interesul general al victoriei Antantei. Însă revoluția din Rusia (întâi, cea burgheză din februarie 1917, apoi cea comunistă din octombrie) răstoarnă toate aceste calcule. Generalul Berthelot cunoaște tot mai profund armata și politica românească, pe de-o parte, iar pe de alta devine conștient că
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
același timp, se dedică pasionat refacerii armatei române, beneficiind de experiența și de echipamentul armatei franceze. Cu sprijinul unei pleiade de ofițeri francezi, pe care generalul îi dispersează, inteligent, în toate corpurile de armată, românii se refac rapid și oferă Antantei tripla victorie de la Mărășești, Mărăști și Oituz, din vara lui 1917. Singura victorie a Antantei, pe toate fronturile, din cursul acelui an, după cum cu justificat orgoliu scrie Berthelot. Bon viveur și gourmet, militar cu o bună cultură, Henri Berthelot s-
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
franceze. Cu sprijinul unei pleiade de ofițeri francezi, pe care generalul îi dispersează, inteligent, în toate corpurile de armată, românii se refac rapid și oferă Antantei tripla victorie de la Mărășești, Mărăști și Oituz, din vara lui 1917. Singura victorie a Antantei, pe toate fronturile, din cursul acelui an, după cum cu justificat orgoliu scrie Berthelot. Bon viveur și gourmet, militar cu o bună cultură, Henri Berthelot s-a lăsat, încetul cu încetul, sedus de România și de oamenii ei. Au contribuit la
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
politice, adesea în forme violente, între partizanii Gărzii de Fier și reprezentanții intelectualității ieșene de orientare democratică, populară, de centru stânga, liberali, țărăniști, social-democrați și comuniști, solidari în promovarea unei politici antifasciste, antirasiste, antidictatoriale, de alianță tradițional-istorică cu statele fostei Antante: Franța, Anglia, Rusia, partidele antifasciste din Italia, aliații vechiului Regat România care, prin Tratatul din august 1916, au asigurat integrarea Transilvaniei, Banatului și Bucovinei în hotarele Statului Român modern. George Ivașcu - licențiat al Facultății de Litere și Filosofie - a cunoscut
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
militantism participativ, transparent, în publicistică, precum și în adunări organizate de partidele și organizațiile obștești de stânga, inclusiv cele socialiste, comuniste. În ce privește politica externă a României, el optează hotărît pentru politica titulesciană antifascistă, de alianțe militare și politice cu Puterile fostei Antante din anii Primului Război Mondial: Franța, Anglia, Rusia, dar și țările din Mica Înțelegere, în acest fel situându-se, convingător, lângă politicieni și intelectuali români precum N.Titulescu, N.Iorga, dr. N.Lupu, Petre Andrei, M.Ralea, Traian Bratu, Iorgu Iordan, M.
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
evenimentele mondene de rang înalt, la care participau regele - despre care întotdeauna Sebastian, altfel țîfnos, a scris reverențios - sau principele moștenitor; îl găsim de exemplu comentînd, la începutul verii 1933, Balcaniada, iar în septembrie 1933, Serbările Peleșului și Consiliul Micii Antante. Conform tabloului politic trasat de Nae Ionescu ("La dreapta, forțele reacționare", adică Partidul Liberal al lui Duca, Partidul }ărănist, Partidul Poporului; "la mijloc, formațiile radicale", adică partidele lui Iunian, Argetoianu, dr. Lupu, poate Maniu, cu o ideologie "individualistă", bazată pe
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
și în cronici semnate Analist (G.I.). În „Vremea” din 30 ian. 1944, pag. 1-2, Vasile Netea semnează foiletonul intitulat Semnificația românească a Ardealului de Nord, care lansează întrebarea: Ce este regatul român fără Ardeal? Pe lângă informații istorice, inclusiv Tratatul cu Antanta, din august 1916, V.Netea prezintă tabele statistice, atât în ce privește teritoriul, cât și populația, grupată pe etnii: români - 1.304.890, 50,1%; unguri - 96.837, 37,2%; germani - 72.108, 2,8%, evrei - 148.620, 5,7%; ruteni - 28
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
prezidată de Titu Maiorescu, o anexă a tratatului (și nu clauzele tratatului însuși) specifica obligația țărilor semnatare de a proteja drepturile aromânilor. A intervenit, repede, primul război mondial care, din păcate, la Conferința de pace de după sfîrșitul său glorios pentru Antanta, nu a adus nimic favorabil revendicărilor aromânilor. Și după primul război mondial și după cel de al doilea, precizează dl Carageani, "aromânii au pierdut și puținele drepturi cucerite cu greu în cîmpul libertăților religioase, situație ce persistă și astăzi". Aș
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
de reconstruire depășind clar posibilitățile. l Regina Elisabeta II a Marii Britanii și prințul consort, ducele de Edinburgh, au efectuat o vizită la Paris, unde au fost întâmpinați de președintele francez Jacques Chirac, cu ocazia celebrării trecerii unui secol de la semnarea Antantei Cordiale, ce simbolizează începutul cooperării anglo-franceze. l Presa spaniolă a publicat o scrisoare neautentificată, prin care gruparea teroristă al-Qaida amenință că va transforma Spania într-un infern, dacă aceasta nu-și retrage trupele din Irak și Afganistan. Marți, 6 aprilie
Agenda2004-15-04-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/282293_a_283622]
-
efectele lor imediate, asigurând condițiile necesare supraviețuirii acesteia“ (art. 61 din cuprinsul Convențiilor de la Geneva din 2 august 1949 privind protecția victimelor conflictelor armate). 14 august 1916... După doi ani de neutralitate, regele Ferdinand angajează România în război de partea Antantei și împotriva Puterilor Centrale. Prima conflagrație mondială antrenează în vârtejul său și țara care, ruptă în două de Carpați, dar mai cu seamă de istorie, cunoaște ororile bombardamentelor, ale convoaielor de refugiați, ale morții. Două zile mai târziu, Ordonanța prefectului
Agenda2003-9-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280755_a_282084]
-
numai în imediat; ...s-ar putea, prin urmare să se întemeieze o axă nouă, între nemți și ruși, întinsă până la Vladivostok, și în care Franța, Italia vor rămâne ca niște muzee călcate de hoardele hiper-tehnicizate ale noilor barbari la apogeul antantei lor milenare, pe bune!... Iar Calul troian..., fascinata Românie bizantină, bastarda ăluilalt imperiu, roman, mutat provizoriu la răsărit, devenind agentul de legătură, măruntul, dar agerul ministru de Externe al marilor împărății în fine reunite, în Orientul fabulos.
Alt soi de tâlhărie - reluare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11119_a_12444]
-
Filosofie, eminentă traducătoare și strălucită doctorandă să săvârșească o "gafă" atât de flagrantă? Eu nu cred că Diana Stanciu nu știe atâta istorie încât să considere că Basarabia a fost "dăruită" drept compensație pentru intrarea României în război alături de statele Antantei. Basarabia era "parte" a Rusiei doar prin samavolnicia săvârșită la 1812 de Imperiul Țarist. A lua înapoi ce este al tău nu este "recompensă", ci act de justiție. Mai mult, actul Unirii cu România fusese hotărât de basarabeni prin decizie
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
națiunilor, dorit și impus de W. Wilson, președintele american în exercițiu. Acest principiu a favorizat națiunile din artificialul conglomerat etnic și politic reprezentat de Imperiul austro-ungar, care au primit dreptul (câștigat, de altfel, pe câmpul de bătălie, de partea Puterilor Antantei) la existență statală. Din acest punct de vedere, România este un învingător al primului război mondial. Cât privește modalitatea în care este redactată nota, ea ar fi hilară dacă n-ar fi tristă. La drept vorbind, recitind-o, nici nu
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
Z. Ornea Primul război mondial n-a fost deloc o izbîndă pentru armata română. Dimpotrivă. Marele bărbat de stat Ion I.C. Brătianu a încheiat, în august 1916, cu aliații Antantei, pe lîngă un tratat politic care ne garanta intrarea în trupul țării a Ardealului, Banatului (întreg), a Crișanei, Maramureșului și a Bucovinei, și o convenție militară care ne promitea armament și muniție, deschiderea unui front în sud (pentru a ne
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
Dar guvernul acesta a avut o existență scurtă, demis fiind la începutul lui martie 1918. Cei în drept au decis că e mai bine să fie adus în fruntea guvernului omul politic conservator Al. Marghiloman, care a fost potrivnic puterilor Antantei la Consiliile de Coroană din 1914 și 1916, rămas, în timpul războiului, în Bucureștiul ocupat ca președinte al Crucii Roșii, și agreat de germani, chiar de austrieci. La 5 martie 1918 noul guvern Marghiloman își intră în atribuții, începe tratativele de
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]