1,135 matches
-
litorale turce de la Marea Egee, iar armata elenă a trecut la punerea în practică a acestei decizii. Primele contacte dintre cele două tabere au avut loc în timpul Conferinței de la Londra. Primii pași spre restabilirea păcii au fost făcuți însă doar după ce [[Antanta]] a accepta să negocieze cu revoluționarii turci. Mai înainte de începerea tratativelor cu Antanta, naționaliștii turci au reușit să rezolve o parte a problemelor de la frontiera estică prin semnarea [[Tratatul de la Alexandropol]] cu [[Republica Democrată Armeană]]. Desființarea acestui stat și apariția
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
a acestei decizii. Primele contacte dintre cele două tabere au avut loc în timpul Conferinței de la Londra. Primii pași spre restabilirea păcii au fost făcuți însă doar după ce [[Antanta]] a accepta să negocieze cu revoluționarii turci. Mai înainte de începerea tratativelor cu Antanta, naționaliștii turci au reușit să rezolve o parte a problemelor de la frontiera estică prin semnarea [[Tratatul de la Alexandropol]] cu [[Republica Democrată Armeană]]. Desființarea acestui stat și apariția [[RSS Armeană]] și altor state sovietice în [[Caucaz]] i-a obligat pe turci
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
trasate prin Tratatul de la San Stefano, Bulgaria, care avea cea mai mare armată din Balcani, a declarat război Serbiei în octombrie 1915. Ca urmare Marea Britanie, Franța și Italia au declarat război Bulgariei. În august, România intră în război de partea Antantei. Aceast lucru a forțat pe bulgari să transfere forțe în nordul țării. Este formată Armata condusă de generalul Ștefan Toshev. La 1 septembrie, Bulgaria a declarat război României. Armata bulgară a intrat în Dobrogea și i-a învins pe români
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
sovietică Simon Petliura a devenit noul comandant suprem al armatei ucrainene. Armata unită ucraineană a suferit însă pierderi uriașe în războiul împotriva forțelor poloneze, „albilor” lui Denikin și „roșiilor”. Ca urmare, Ucraina a fost obligată să semneze un armistițiu cu Antanta, iar mai târziu, în mai 1919, cu Polonia După ce au eșuat în încercarea lor de cucerire a Kievului prin forțe proprii, Ucraina a semnat cu Polonia Tratatul de la Varșovia (aprilie 1920) . Acest tratat făcea ca forțele ucrainene să lupte alături de
Armata Republicii Populare Ucrainene () [Corola-website/Science/320253_a_321582]
-
forțe proprii, Ucraina a semnat cu Polonia Tratatul de la Varșovia (aprilie 1920) . Acest tratat făcea ca forțele ucrainene să lupte alături de cele poloneze împotriva Rusiei Sovietice și a forțelor „roșii” ucrainene. (În acel moment, „albii” lui Denikin, germaneii și forțele Antantei fuseseră alungate din Ucraina). După înfrângerea armatelor polono-ucrainene din Operațiunea Kiev, forțele ucrainene și-au redus treptat prezența în război. Sfârșitul armatei Republicii Populare Ucrainene a venit odată cu semnarea Tratatul de la Riga (18 martie 1921), care a pus capăt războiului
Armata Republicii Populare Ucrainene () [Corola-website/Science/320253_a_321582]
-
în Maroc, primind în schimb teritorii din Africa Ecuatorială Franceză, și anume Congoul Mijlociu (astăzi Republica Congo). Această țară, denumită de germani Neukamerun, a devenit parte a coloniei germane Kamerun, și a Africii de Vest Germane, structură care a fost apoi preluată de Antanta după Primul Război Mondial. Zona era parțial mlăștinoasă, și acolo era răspândită boala somnului. Ca parte a tratatului, Germania a cedat Franței un mic teritoriu la sud-est de Fort Lamy, astăzi în Ciad. Spania a câștigat și ea un teritoriu
Tratatul de la Fez () [Corola-website/Science/321074_a_322403]
-
Antanta Cordială reprezintă o serie de acorduri semnate, la 8 aprilie 1904, între Regatul Unit și Republica Franceză. Dincolo de problemele imediate ridicate de expansiunea colonială tratate de acest acord, semnarea Antantei Cordiale a marcat sfârșitul unui mileniu de conflicte intermitente între
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
Antanta Cordială reprezintă o serie de acorduri semnate, la 8 aprilie 1904, între Regatul Unit și Republica Franceză. Dincolo de problemele imediate ridicate de expansiunea colonială tratate de acest acord, semnarea Antantei Cordiale a marcat sfârșitul unui mileniu de conflicte intermitente între cele două țări și statele predecesoare ale lor, și începutul unei coexistențe pașnice care continuă și în prezent. Antanta Cordială, împreună cu alianța anglo-rusă și cu alianța ruso-franceză, a alcătuit sistemul
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
problemele imediate ridicate de expansiunea colonială tratate de acest acord, semnarea Antantei Cordiale a marcat sfârșitul unui mileniu de conflicte intermitente între cele două țări și statele predecesoare ale lor, și începutul unei coexistențe pașnice care continuă și în prezent. Antanta Cordială, împreună cu alianța anglo-rusă și cu alianța ruso-franceză, a alcătuit sistemul de alianțe denumit Tripla Înțelegere între Regatul Unit, Franța și Rusia, alianță ce a constituit tabăra învingătoare în Primul Război Mondial. Termenul francez "Entente-Cordiale" (tradus de regulă ca „acord
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
a constituit tabăra învingătoare în Primul Război Mondial. Termenul francez "Entente-Cordiale" (tradus de regulă ca „acord cordial”) a fost folosit, în 1844, pentru interesele comune ale Regatului Unit și ale Franței. Astăzi, el este utilizat, în principal, pentru "a doua" Antantă cordială, și anume acordul scris, parțial secret, semnat la Londra, între cele două puteri, la 8 aprilie 1904. Acordul a reprezentat o schimbare pentru ambele țări. Franța fusese izolată de celelalte puteri europene, în principal, ca rezultat al eforturilor cancelarului
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
Lord Lansdowne, secretarul de stat pentru afaceri externe, au negociat un acord în problemele coloniale, iar Lord Lansdowne și Paul Cambon, ambasadorul Franței la Londra, au semnat această convenție la 8 aprilie 1904. Nu este foarte clar ce însemna această "Antantă" pentru Foreign Office-ul britanic. De exemplu, la începutul lui 1911, în urma relatărilor din presa franceză privind contrastul între forța Triplei Alianțe și starea muribundă a "Antantei", Eyre Crowe a comentat: "Faptul fundamental, desigur, este acela că "Antanta" nu este
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
această convenție la 8 aprilie 1904. Nu este foarte clar ce însemna această "Antantă" pentru Foreign Office-ul britanic. De exemplu, la începutul lui 1911, în urma relatărilor din presa franceză privind contrastul între forța Triplei Alianțe și starea muribundă a "Antantei", Eyre Crowe a comentat: "Faptul fundamental, desigur, este acela că "Antanta" nu este o alianță. În ce privește situațiile de mare urgență, se poate observa că ea nu are nicio substanță. Căci "Antanta" nu este nimic mai mult decât un cadru mental
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
însemna această "Antantă" pentru Foreign Office-ul britanic. De exemplu, la începutul lui 1911, în urma relatărilor din presa franceză privind contrastul între forța Triplei Alianțe și starea muribundă a "Antantei", Eyre Crowe a comentat: "Faptul fundamental, desigur, este acela că "Antanta" nu este o alianță. În ce privește situațiile de mare urgență, se poate observa că ea nu are nicio substanță. Căci "Antanta" nu este nimic mai mult decât un cadru mental, o vedere comună a celor două țări asupra politicilor generale, dar
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
contrastul între forța Triplei Alianțe și starea muribundă a "Antantei", Eyre Crowe a comentat: "Faptul fundamental, desigur, este acela că "Antanta" nu este o alianță. În ce privește situațiile de mare urgență, se poate observa că ea nu are nicio substanță. Căci "Antanta" nu este nimic mai mult decât un cadru mental, o vedere comună a celor două țări asupra politicilor generale, dar care poate fi sau poate deveni atât de vagă încât să-și piardă tot conținutul." Antanta era compusă din trei
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
are nicio substanță. Căci "Antanta" nu este nimic mai mult decât un cadru mental, o vedere comună a celor două țări asupra politicilor generale, dar care poate fi sau poate deveni atât de vagă încât să-și piardă tot conținutul." Antanta era compusă din trei documente: Aniversarea centenară a Antantei cordiale în 2004 a fost marcată de mai multe evenimente oficiale și neoficiale, inclusiv de o vizită de stat în Franța, în aprilie, a reginei Elisabeta a II-a și a
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
mult decât un cadru mental, o vedere comună a celor două țări asupra politicilor generale, dar care poate fi sau poate deveni atât de vagă încât să-și piardă tot conținutul." Antanta era compusă din trei documente: Aniversarea centenară a Antantei cordiale în 2004 a fost marcată de mai multe evenimente oficiale și neoficiale, inclusiv de o vizită de stat în Franța, în aprilie, a reginei Elisabeta a II-a și a ducelui de Edinburgh, precum și o vizită a președintelui Chirac
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
Gara de Nord din Paris, cele două terminale ale serviciului Eurostar care circulă prin Tunelului Canalului Mânecii, drapelele celor două state apar legate de cuvintele "Entente cordiale". La summitul din 2008 cu primul ministru Gordon Brown, președintele francez Nicolas Sarkozy a cerut o "antantă amicală" mai puternică în discursul său în fața Camerei Comunelor. Brown, în schimb, a cerut o "antantă formidabilă", punând accent pe cooperarea militară între Regatul Unit și Franța și indicând un interes spre integrarea militară a Uniunii Europene și întărirea politicii
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
două state apar legate de cuvintele "Entente cordiale". La summitul din 2008 cu primul ministru Gordon Brown, președintele francez Nicolas Sarkozy a cerut o "antantă amicală" mai puternică în discursul său în fața Camerei Comunelor. Brown, în schimb, a cerut o "antantă formidabilă", punând accent pe cooperarea militară între Regatul Unit și Franța și indicând un interes spre integrarea militară a Uniunii Europene și întărirea politicii externe comune.
Antanta cordială () [Corola-website/Science/321099_a_322428]
-
împotriva Imperiului Otoman. Venizelos a reușit prin manevre diplomatice să dubleze practic suprafața și populația regatului, în timpul mandatelor sale reușindu-se eliberarea Macedoniei, Epirului și celei mai mari părți a insulelor din Marea Egee. El a reușit să alieze Grecia cu Antanta în timpul Primului Război Mondial (1914-1918). Victoria Antantei a asigurat o și mai mare extindere a frontierelor țării. Politica sa pro-occidentală l-a adus însă în conflict direct cu regele și forțele monarhiste, ceea ce produs așa-numita „Schismă Națională”. Schisma Națională a polarizat
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
reușit prin manevre diplomatice să dubleze practic suprafața și populația regatului, în timpul mandatelor sale reușindu-se eliberarea Macedoniei, Epirului și celei mai mari părți a insulelor din Marea Egee. El a reușit să alieze Grecia cu Antanta în timpul Primului Război Mondial (1914-1918). Victoria Antantei a asigurat o și mai mare extindere a frontierelor țării. Politica sa pro-occidentală l-a adus însă în conflict direct cu regele și forțele monarhiste, ceea ce produs așa-numita „Schismă Națională”. Schisma Națională a polarizat populația și partidele elene în
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Situația s-a schimbat în momentul în care Aliații, într-o încercare de ajutorarea a sârbilor, au oferit bulgarilor regiunea Monastir - Ohrid (din Serbia) și grecilor Macedonia Răsăriteană (regiunea Serres - Kavala - Drama) drept compensație pentru intrarea în război de partea Antantei. Venizelos a primit din partea Aliaților asigurări că, în cazul intrării în război de parte Antantei, Greicia ar fi căpătat controlul asupra regiunilor locuite de eleni în Asia Mică, fiind însă obligată să cedeze Macedonia Răsăriteană bulgarilor . Constantin a avut însă
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
sârbilor, au oferit bulgarilor regiunea Monastir - Ohrid (din Serbia) și grecilor Macedonia Răsăriteană (regiunea Serres - Kavala - Drama) drept compensație pentru intrarea în război de partea Antantei. Venizelos a primit din partea Aliaților asigurări că, în cazul intrării în război de parte Antantei, Greicia ar fi căpătat controlul asupra regiunilor locuite de eleni în Asia Mică, fiind însă obligată să cedeze Macedonia Răsăriteană bulgarilor . Constantin a avut însă o poziție puternică antibulgară, ceea ce a făcut imposibilă o asemenea tranzacție. Mai mult, Constantin a
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
obliga pe eleni să se alăture Aliaților Disputa dintre Venizelos și rege a culminat cu momentul în care monarhul a invocat prerogativa constituțională care îi permitea să demită guvernul în mod unilateral Între timp, folosindu-se de pretextul salvării Serbiei, Antanta a debarcat în octombrie 1915 o armată la Salonic. Disputele au continuat între cei doi oameni de stat, iar în decembrie 1915 Constantin l-a forța pe Venizelos să demisioneze pentru a doua oară și a dizolvat parlamentul dominat de
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
o serie de demonstrații anti-Antanta în Atena. În rândul armatei, în special în rândurile ofițerilor de rang inferior, s-a născut o mișcare de respingere a pretențiilor aliaților pentru dezarmare și de predare a oricărui material de război către puterile Antantei. Această mișcare i-a avut în frunte pe Ioannis Metaxas și Sofoklis Dousmanis . Pe de altă parte, Aliații nu au renunțat nicio clipă la exercitarea de presiuni asupra guvernului de la Atena. Pe 24 noiembrie, du Fournet a prezentat guvernului de la
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
-l convingă pe rege să accepte pretențiile Parisului. El l-a anunțat pe Constantin că are instrucțiuni să ordone debarcarea unui contingent aliat, care urma să ocupe anumite poziții cheie din Atena și să forțeze guvernul elen să accepte cererile Antantei. Regele a răspuns că armata și populația îl silesc să nu accepte dezarmarea și a refuzat să-și ia orice fel de angajament dorit de Aliați. Cu toate acestea, el a promis că trupele elene vor primi ordine precise să
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]