126,166 matches
-
ar ajunge toate paginile revistei. Iată-i, așadar, pe cei cîțiva scriitori de toată mîna, de care, ca istoric literar, s-ar fi cuvenit să știu că îmi sînt contemporani și n-am știut. Faptul că le-am cunoscut opera anterioară războiului nu mă consolează. Felix Aderca a murit în 1962, cînd eu terminăm facultatea. A fost prezent doar cu traduceri din 1949. Îl citisem. N-aveam idee că trăiește. La fel Ticu Arhip, care n-avea 70 de ani în
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
eu terminăm facultatea. A fost prezent doar cu traduceri din 1949. Îl citisem. N-aveam idee că trăiește. La fel Ticu Arhip, care n-avea 70 de ani în 1965 cînd a murit și publicase traduceri pînă spre finele deceniului anterior. Despre Gh. Bărgăuanu, poetul, am aflat cînd am facut antologia din 1968, dar că el murise doar cu patru ani mai devreme n-avusesem idee. Eram student cînd a murit Dan Botta, în 1958. Eulaliile îmi plăcuseră-nu-mi plăcuseră, dar intelectualul
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
decît dacă nimerim cuvintele trebuincioase si-atît. Curios, din cauza urei și disprețului pe care Juan mi le arăta cînd află că vin dintr-o țară comunistă, desi latină, - sorelă - disputa se înviorează și apucăm să vorbim mai bine decît în convorbirile anterioare. Nu știu ce apuc să articulez cu mult aplomb, ca-n românește, ca profesoară scoate pe loc o interjecție admirativa, un fel de aoahhh! o exclamație tipic americană pe care aveam să o folosesc și eu ceva mai tîrziu prefăcîndu-mă cînd erau
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
trăiește însă prin legătură cu centrul. Dar deși capătă sens prin contrast cu întregul, aventură e ea însăși un întreg, "o insulă în marea vieții" cum o numește Simmel, pentru că își determina singură începutul și sfîrșitul, declarîndu-si independența față de momentul anterior sau ulterior. Vine din senin și nu își reclamă urmări, pentru că refuză să fie "parte a unui continent". Și totuși, abia această insulă ne atrage atenția asupra continentului. De îndată ce e recunoscută și asumată de sine, aventură e asimilată în urzeala
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
contemporan în genere. Desigur, astăzi boom-ul european al românului creat în Spania este o realitate de netăgăduit. Însă acum mai bine de zece ani lucrurile nu păreau chiar atat de evidente. Căci era încă aproape amintirea celor două decenii anterioare, când, în același spațiu lingvistic și cultural, prezența dinamică a românului hispano-american (ai cărui autori fuseseră lansați în majoritate de către industria editorială spaniolă) umbrea de-a binelea producția literară a ămetropoleiă. Mendoza - ca și Cămilo José Cela, care în ordinea
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
conferindu-le dimensiuni uriesesti, aproape mitice. Și fiindcă tot am apelat la aparatul teoretic al lui Kundera, trebuie spus că prozatorul și eseistul ceh consideră trăsături că cele de mai sus ca aparținând unei epoci ănaiveă și fericite a românului, anterioare etapei propriu-zis moderne a genului, care începe cu realismul ăîntoarcereaă lui Mendoza la asemenea caracteristici - ca și la schemă picaresca - este însă mai degrabă un rétro postmodern, decât o preluare literala. De aceea, din întreg arsenalul artistic al modernității, romancierul
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
din uimirea localnicilor la vederea elefanților lui Hanibal: aIa te uita ce colți au, ce urechi, ce trompa și ce bota (ibid.). În fine, în chip de ămomentă ni se dau o serie de jaloane temporale, dar care sunt fie anterioare, fie posterioare sosirii lui Onofre Bouvila la Barcelona. Rămâne tonul specific al naratorului, insă rolul acestuia este acum de a neutraliză ăconventia verosimilitudiniiă (Kundera), făcând acceptabile și crezute tocmai asemenea amănunte, în ciuda incongruentei și a caracterului lor absurd. O asemenea
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
fost propuse, din diverse perspective, circa douăzeci, în general, valabile, începînd cu școala formală rusă (la care întrebarea, retorica, de mai sus face o trimitere directă) și terminînd cu promotorii, relativ recenți, ai postmodernității. Ca să nu mai vorbim de secolele anterioare, dacă n-ar fi decît să începem cu Boileau (al carui singur "drept" de a se află într-un punct zero mai mult decît ipotetic este faptul că așa s-a fixat el în cele mai multe conștiințe umaniste) sau de mileniile
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
regie necompletată în acest palmares de nimic altceva. Apoi, la Cel mai bun actor pare la fel de ciudată apariția lui Bogdan Zsolt pentru două realizări bune, dar nu remarcabile, că rolul pe care l-a făcut, de exemplu, într-o stagiune anterioară decît cea analizată, în Doi gemeni venețieni a lui Vlad Mugur tot la Teatrul Maghiar din Cluj. Radu Beligan pentru Actorul din Azilul de noapte, Victor Rebengiuc pentru Filosoful cinic din Petru și Virgil Ogășanu pentru Șeful Curții Regale, tot
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
exilat din această lume, Rushdie nu reușește să se desprindă de orașul tuturor bucuriilor și al iluziilor, al incertitudinilor și decepțiilor, pe care, asemenea eroului sau, Moraes Zogoiby, poreclit Maurul, îl iubește și urăște cu pasiune. Exorcizarea operată în românele anterioare, precum Midnight^s Children (Născuți la miezul nopții - 1981) sau The Satanic Verses (Versetele satanice - 1988), a fost insuficientă. Rushdie se întoarce din nou la orașul în care coordonatele spațio-temporale reale sunt răsturnate în fantezii și halucinații, unde o mulțime
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
este întotdeauna limitată, iar contactul trunchiat. Doar printr-o lupta perseverența, contorsionata și dureroasă se câștigă accesul spre interstițiile devoratoare ale metropolei. În fine, în ceea ce privește coordonatele fantastice ale orașului, acestea se conturează mai pregnant în acest român decât în operele anterioare ale lui Rushdie. Ele sunt create de mințile înclinate spre narațiune ale locuitorilor, care, au și ei trăsături fabuloase. Moraes, bunăoară, este, ca și orașul, un personaj palimpsest. Datorită unei dereglări interioare care îl face să trăiască doi ani într-
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
dat nici o dispoziție, cum susține deputata Buruiana, de ce partidul lor nu și-a luat distanță de ei și nu a precizat că acei lideri locali se solidarizează de capul lor cu mișcarea lui Cozma. Or, există numeroase mărturii că la anterioară mineriada participanților li s-a oferit și românia mare în afară de alimente. Asta fără ca PRM să fi organizat în zona vreo cină creștină dotată cu ziare oferite promoțional.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
ultima a formei. Cel de-al treilea nivel, reprezentat printr-o singură lucrare, si anume prin Sura, este punctul apoteotic al întregii expoziții. O capodoperă în cel mai strict înțeles al cuvîntului, această lucrare este chiar spațiul în care tensiunile anterioare s-au revărsat și s-au împlinit. Fără a avea nimic spectaculos ca reper exterior, această lucrare - nimic altceva decît un joc de orizontale și de verticale, de suprafețe și de volume, de plin și gol, de cald și rece
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
tribunalului, a redescoperit că, dincolo de această sentința, Miron Cozma n-a așteptat să fie arestat, ci și-a luat măsuri personale de atac. Atac nocturn spre Capitala, într-o formă de război fulger cu puterea. Fapt fără precedent în mineriadele anterioare, Miron Cozma recurge pentru prima dată la expediția nocturnă. Mineriada de noapte, ca mijloc de acțiune, dezvăluie pentru prima dată, absolut vădit, ca și în mineriadele desfășurate la lumina zilei a existat o latură tenebroasa - acea latura care a făcut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18109_a_19434]
-
Națională a Ucrainei, dirijata de Misha Katz, avându-l la pian pe Mihail Rudy: uvertura "Ruslan și Ludmila" de Glinka, romanticul Concert nr. 2 de Rachmaninov și "Patetica" de Ceaikovski. Din păcate, concertul nu s-a ridicat la nivelul manifestărilor anterioare, orchestră era omogena, cu buni profesioniști, care puteau execută și singuri partiturile respective. Misha Katz s-a dovedit un dirijor plin de emfaza, cu gesturi teatrale, uneori chiar supralicitând prin mișcarea corporală. Pianistul Rudy a executat corect concertul lui Rachmaninov
În căutarea lui Enescu și concerte la sala Pleyel din Paris by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/17415_a_18740]
-
tribunal postum?! Și cum trebuie procedat an cazul acelor autori care, ăncepăndu-si "carieră literară" prin ilustrarea propagandei de partid, aveau să evolueze, mai repede sau mai lent, catre o literatura veritabilă, substanțială, inevitabil opusă an spirit și forma mutilantei ănregimentări anterioare?! Un caz aproape didactic este cel al lui A.E. Baconsky, al cărui volum din 1969, Cadavre an vid, poate fi socotit, ăn toată liniștea, una dintre primele cărți "disidente" din literatura română postbelică. an ce mod va proceda un
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
fost, de altfel, prezent la sfârșitul lunii septembrie la București și la Timișoara, unde a sustinut mai multe concerte subsumate Festivalului British Days. an ceea ce privește selecția de filme prezentate anul acesta, ea nu a mai urmărit - ca an cei anteriori, să sistematizeze - pe cicluri tematice sau an prim-planuri de creatori, tendințele din cinematografia britanică postbelică. A fost o selecție mai degrabă pragmatică, orientată spre producții de data recentă ("cea mai veche" fiind Pianul - 1993 - și cea mai nouă Wonderland
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
faptului că istoria a făcut până la urmă dreptate și paradisul comunist a fost înfăptuit. Cu alte cuvinte, comunismul fiind sfârșitul fericit al istoriei, realismul socialist nu putea decât să recicleze o gamă foarte largă de stiluri arhitectonice (aproape toate stilurile anterioare). Iar postmodernismul, în ipostaza să de apocalipsa blândă, nu făcea nici el altceva... Nu este lipsită de interes nici discuția referitoare la revenirea modernismului după 1954, ca urmare a impactului pe care l-a avut discursul lui Hrusciov asupra arhitecturii
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
tip cultural, introducerea obiectelor în subtile jocuri intelectuale (asocierea lui Pallady cu Ioana Bătrânu, de exemplu), exaltarea sincroniei în detrimentul diacroniei și, finalmente, integrarea tuturor lucrărilor, prin anularea oricăror specificități rebele, într-o demonstrație unitară. Mai mult decît oricare dintre acțiunile anterioare ale lui Sorin Dumitrescu, acesta expoziție dezvăluie un lucru fundamental: programul spiritual-crestin al Anastasiei este, întîi de toate, o proiecție culturală, o recuperare, un joc rafinat și grav. Dacă mîntuirea așteaptă sau nu la capătul lui, rămîne de văzut. Ceea ce
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
o minune. Deși nu vedeam, aveam certitudinea că trebuia să se petreacă ceva uimitor, ca o dislocare de armonii și forțe, undeva, departe. Credeam an puterea magică a verbului. Alteori o singură silaba ămi sugera, ăntr-o intuitivă străfulgerare, existentele mele anterioare. Mai ales una, umila și simplă, o evocare cu predilecție, deoarece cu timpul am ănvătat tehnică acelor reăncarnări spirituale care mă fac de nerecunoscut celor mai aproape de mine. Astăzi scriu ăngăndurat de tânguirea vocilor care-și caută cuvintele. Cu fiecare
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
conținut - an expunerea, altminteri detașata și compactă, făcută an registrul criticii ironice. Oricum, principiul lucrării lui Gh. Stratan, care se reflectă atât an modul de abordare a informației istorice și științifice, cât și an criticile pertinente formulate la adresa monografilor români anteriori, e unul de bun-simț: actul științific, ca și actul literar prin care te raportezi la munca unui savant presupune onestitatea celui care al realizează. Dincoace de retorica omagiala sau de respingerile formulate an numele unor principii morale, se află drumul
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
de idei din această carte nu poate fi decât sugerată aici. Toți cei prezenți se cunosc ăntre ei, se citează, se invocă - intrarea an scenă a lui Terry Eagleton, de exemplu, este "pregătită" de cel puțin două ori an interviurile anterioare. Ajungem astfel la cel de-al doilea calificativ, si anume acela de carte interesantă. an primul rând ea ănlesneste aducerea ămpreună a atâtor voci distincte, care se contrazic nu o dată, dar care alcătuiesc o adevarată simfonie... postmodernă. Autoarea ănsăsi face
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
contemporani.) Tehnică acestor dialoguri se bazează pe rafinate procedee retorice, ăncepând cu felul an care sunt puse ăntrebările - atunci când autoarea se află ăntr-o poziție ideatica adversă sau dimpotrivă, atunci când este vorba despre un dialog direct, cu ăntrebări ămpletite cu răspunsurile anterioare (an cele mai multe cazuri) sau despre un dialog prin corespondență; continuând cu amănuntele picante din introduceri organizate an scurte povestioare sau portrete pline de miez; an fine ăncheind cu un fel de "morală" finală foarte politicoasa, dar care circumscrie an același
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
ales an acesta de pe urma. Structura revoluțiilor științifice a reapărut an traducere românească, semnată de Radu J. Bogdan și cu un studiu introductiv apartinăndu-i lui Mircea Flonta, la momentul oportun. Poate că ar trece neobservată, mai ales că există o traducere anterioară de prin anii '70, daca nu mă ănsel (uitată, ansa, mă tem), ori poate pentru că numele lui Kuhn e deja și la noi inflamat de conotații steril negative, cat si păgubos pozitive. Dacă nu ar sta pe rafturile librăriilor laolaltă
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
lecția lui Einstein sau a lui Maxwell, Fizica trece drept o carte plină de inepții, iar Aristotel drept un amator nătăng. Nu cu mult mai bine ies, dintr-o astfel de confruntare a științei prezentului nostru cu aceea a veacurilor anterioare, Kepler, Descartes, ori Newton ănsusi. Și atunci, ănseamnă că științele, cel putin an tradiția Vestului, șanț un univers intelectual amnezic, ăn care progresul ideilor presupune o abandonare a celor ce au contribuit la apariția lor? Sau ănseamnă că ne vedem
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]