1,827 matches
-
transpunere poetică a destinului uman și al spațiului ce-i este imanent, adică tocmai Patul lui Procust în viziunea grav absconsă eminesciană. Mitul reapare ulterior, ca o încununare, în metafora ontică a "... cercului vostru strâmt". Este lumea tatălui biologic, în antiteză cu lumea care nu cunoaște nici timp, nici loc, în care viețuiesc nemurind Hyperion și tatăl său dezirabil, imaginar, Demiurgos. Mitul lui Procust este conexiunea intimă, profundă, care leagă opera eminesciană de cea a lui Camil Petrescu. "Plusurile", acele extensii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tăgadă, iar ambivalența atrage după sine dificultatea de a preciza care dintre planuri prezente prevalează 313. La nivel stilistic și într-o originală convergență a semnificațiilor simbolice cu "citirea" romanului prin grila mitemelor din balada Meșterului Manole, se conturează o antiteză sacru-profan. Conform coordonatelor imagisticii religioase tradiționale, sacrul se profilează, în general, ca o perspectivă, iar profanul domină proximitatea printr-o aglomerare de obiecte. Mai exact, folosind informațiile pertinente ale specialiștilor, se ajunge la concluzia: "Arierplanul este un text (...), el are
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
speculațiile care se pot face, în baza ironiei, pe marginea artei. "Ironia este o bună conștiință ludică: nu o bună conștiință simplă și directă, ci o bună conștiință șireată și indirectă, care își impune plecarea și revenirea până la și de la antiteză."425 Antiteza a fost deja specificată: doamna T. Emilia. Punctul de vedere al omului de teatru Camil Petrescu reiese din următorul pasaj, comentat tot în acest capitol sub un aspect oarecum diferit, în care se înfățișează cadrul, dorit intim, al
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se pot face, în baza ironiei, pe marginea artei. "Ironia este o bună conștiință ludică: nu o bună conștiință simplă și directă, ci o bună conștiință șireată și indirectă, care își impune plecarea și revenirea până la și de la antiteză."425 Antiteza a fost deja specificată: doamna T. Emilia. Punctul de vedere al omului de teatru Camil Petrescu reiese din următorul pasaj, comentat tot în acest capitol sub un aspect oarecum diferit, în care se înfățișează cadrul, dorit intim, al camerei Emiliei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
d'oeuvre ce instituie comunicarea între planul narațiunii și cel al comentariului. Notele de subsol capătă valențe de literatură. Stilistic, printr-o originală convergență a semnificațiilor simbolice cu lectura romanului prin grila mitemelor din Meșterul Manole, se constituie o insolită antiteză sacru profan. Profanul se identifică subtil cu adaosul notei de subsol. Se conturează și un ingenios dialog între variile tipuri de texte, consecință firească a poeticii originale a artistului. O altă consecință a adaosurilor hiperbatice este aceea că romanul Patul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Note zilnice, Editura Cartea Românească, București, 1975; 4. Petrescu, Camil, Teatru, vol. I-II, Editura Minerva, București, 1981; 5. Petrescu, Camil, Teatru, vol. al III-lea, ediția Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1947; 6. Petrescu, Camil, Teze și antiteze, Editura Cultura națională, București, 1936; 7. Petrescu, Camil, Teze și antiteze, Editura Minerva, București, 1971; II REFERINȚE CRITICE 1. Apetroaie, I., Literatură și reflexivitate, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 1996; 2. Călin, L., Camil Petrescu în oglinzi paralele, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vol. I-II, Editura Minerva, București, 1981; 5. Petrescu, Camil, Teatru, vol. al III-lea, ediția Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1947; 6. Petrescu, Camil, Teze și antiteze, Editura Cultura națională, București, 1936; 7. Petrescu, Camil, Teze și antiteze, Editura Minerva, București, 1971; II REFERINȚE CRITICE 1. Apetroaie, I., Literatură și reflexivitate, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 1996; 2. Călin, L., Camil Petrescu în oglinzi paralele, Editura Eminescu, București, 1976; 3. Călinescu, G., Camil Petrescu, teoretician al romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Noica, Scrisori despre logica lui Hermes, Editura Cartea Românească, București, 1986, p. 213 35 Gaston Bachelard, Aerul și visele, Editura Univers, București, 1997, p. 12 36 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 336 37 Camil Petrescu, Teze și antiteze, Editura Cultura națională, București, 1936, p. 151 38 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, pp. 62-63 39 Idem, p. 228 40 Gaston Bachelard, Apa și visele, Editura Univers, București, 1997, p. 9 41 C.G. Jung, op. cit., p. 476 42
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
literară, în Adevărul, an 43, nr. 14386, 18 noiembrie 1930, pp. 1-2, apud Camil Petrescu, Ultima noapte..., ediția citată, p. 354 86 C.G. Jung, Personalitate și transfer, ediția citată, p. 40 87 Cf. Camil Petrescu, Poezia pură, în Teze și antiteze, Editura Minerva, București, 1971, p. 156 88 Cf. Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. al II-lea, Editura Cartea Românească, București, 1976, p. 174 89 Camil Petrescu, Note zilnice, ediția citată, p. 48 90 Camil Petrescu, Teze și antiteze
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
antiteze, Editura Minerva, București, 1971, p. 156 88 Cf. Eugen Simion, Scriitori români de azi, vol. al II-lea, Editura Cartea Românească, București, 1976, p. 174 89 Camil Petrescu, Note zilnice, ediția citată, p. 48 90 Camil Petrescu, Teze și antiteze, Editura Minerva, București, 1971, apud. Mircea Zaciu, Prefață la Note zilnice, ediția citată, p. 16 91 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 98 92 Idem, p. 234 93 Gaston Bachelard, Apa și visele, ediția citată, p. 95 94
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și Jean, Editura Eminescu, București, 1979, pp. 5-7 297 Pavel Florenski, Perspectiva inversă și alte scrieri, Editura Humanitas, București, 1997, pp. 105-106 298 Al. George, Semne și repere, Editura Cartea Românească, București, p. 34 299 Cf. Camil Petrescu, Teze și antiteze, Editura Minerva, București, 1971, p. 58 300 Cf. Jaap Lintvelt, Punctul de vedere. Încercare de tipologie narativă. Teorie și analiză, trad. de Angela Martin, Editura Univers, București, 1998, p. 215 301 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 11
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Idem, p. 19 392 Idem, p. 20 393 Idem, p. 13 394 L. Petrescu, op. cit., p. 53 accentul comentariului nostru nu este pus pe "tiparul teatral" ca în demersul autoarei deja menționate, deși, într-adevăr, în paginile teoretizante (Teze și antiteze, ediția citată, p. 177), Camil Petrescu, asemeni oricărui dramaturg, este preocupat de definirea caracterului, a personajelor de dramă, care nu țin cont însă de "jocul revelațiilor în conștiință", ci reprezintă "o forță unitară neinfluențabilă" ( cf. pp. 54-55) 395 Cf. W
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
activităților de învățare, astfel încât acestea să permită un demers didactic personalizat. Aplicarea programelor școlare: o altă didactică? Existența unor programe centrate pe achizițiile elevilor determină un anumit sens al schimbării în didactica fiecărei discipline. Tabelul de mai jos prezintă în antiteză caracteristici ale procesului de predare-învățare din didactica tradițională și didactica actuală. Aceste caracteristici sunt exprimate la un nivel teoretic general; ele evidențiază anumite accente și nu definesc activitatea concretă la clasă a profesorilor, care în mod obișnuit combină trăsături din
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
și dicționare, sunt utilizate, de obicei fără nici un fel de precizări și rezerve, expresii ca „filozofia limbajului“ sau „teoria semnificației“ pentru elaborări ale lui Wittgenstein. Se afirmă, de exemplu, că în scrierile sale mai târzii ar fi fost elaborată „o antiteză pragmatistă“ față de semantica realistă a Tractatus-ului. Pivotul acestei noi concepții l-ar reprezenta identificarea semnificației expresiilor limbajului cu folosirea lor. Sunt prezentate și discutate apoi diferite obiecții față de acest punct de vedere.47 Impresia cititorului va fi că Wittgenstein a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
RUSSELL „Ceea ce încercăm să învățăm este o cale de a cerceta anumite probleme. O cale care contravine foarte mult dorinței anumitor oameni.“ Wittgenstein către studenții săi Atunci când schițau portretul unor personaje de primă mărime, istoricii din vechime foloseau uneori procedeul antitezei. Arta unui mare conducător de oști, ca Iulius Cezar, era înfățișată prin comparație cu cea a unui războinic de aceeași anvergură, chiar dacă dintr-o altă epocă, bunăoară a lui Alexandru Macedon. Și istorici ai filozofiei au încercat să scoată în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cardinale ale existenței omului, ale societății și culturii. Cercetarea filozofică, reprezentările despre morală și religie, știință și tehnică, despre viața bună în genere, sunt tot atâtea sfere în care profilul omului și gânditorului Wittgenstein ne poate apărea mai clar prin antiteză cu Russell. Wittgenstein este, de fapt, unul din puținii contemporani îndreptățiți să fie comparați cu o personalitate de talia lui Russell. Persoana celui din urmă întrunea daruri și însușiri care de cele mai multe ori se exclud: inteligență pătrunzătoare, orizont neobișnuit de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
laconic : „Sfîntul Duh este înțelegerea nemijlocită a frumuseții, conștiința profetică a armoniei și, prin urmare, năzuința neabătută către ea“2. Aceasta este una dintre „tezele“ lui Dostoievski, poate cea mai importantă, căreia tot el i‑a opus o mulțime de antiteze, dintre care, neîndoielnic, un loc important îl ocupă Însemnările din subterană (1864). În privința polemicii cu „pozitivismul ateu“, această scriere, după părerea lui Rozanov, este „prima piatră unghiulară din activitatea literară a lui Dostoievski și ideile expuse aici formează întîia linie
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
a dezvoltat ca doctrină având ca punct de plecare opoziția față de individualism. Corporatismul doctrinal a făcut obiect special al studiilor reputatului istoric al instituției Adunărilor reprezentative de stări, George de Lagarde 12. Spre deosebire de E. Lousse, care prezintă concepțiile parlamentariste în antiteza celor corporatiste, G. de Lagarde analizează fundamentele corporatismului trasând o linie de demarcație între acesta și individualism. În concepția sa "individualismul" și "corporatismul" sunt două noțiuni străine Evului Mediu 13. Desigur, sunt străine, în aceeași măsură în care denumiri pentru
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
IPGG București (1987-1991). Cadru didactic universitar la Facultatea de Geologie-Geografie a Universității "Al.I. Cuza", Iași (din 1991). Debut publicistic în revista "Ateneu" (1990) și editorial cu Vindecarea de simetrie (1999). Colaborează la reviste de cultură din țară și străinătate: "Antiteze", "Ateneu", "Bucovina literară", "Caiete medieșene", "Contrapunct", "Convorbiri literare" (unde, în perioada septembrie 1999 aprilie 2002, susține rubrica de critică a debuturilor, iar din mai 2002, o rubrică de critică de poezie), "Cronica", "Dacia literară", "Discobolul", "Euphorion", "Ex Ponto", "Hyperion", "Însemnări
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Române din Iași (din 2004). Debutează cu poezie în "Examene" (1998) și editorial cu volumul Muza avatarului (Leacuri pentru obsesii), cu o prefață de Dionisie Duma (2005). Colaborează cu versuri la "Cafeneaua literară", "Actualitatea literară", "Conta", "Dunărea de jos", "Timpul", "Antiteze" ș.a. Cărți de poezie: Muza avatarului (Leacuri pentru obsesii), cu o postfață de Dionisie Duma, Princeps Edit, Iași, 2005; Apaosuri, Editura Ideea Europeană, București, 2013. Premiul pentru debut în volum al editurii Princeps Edit. Membru al Societății de Gestiune a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Debutează cu versuri la "Miorița", revista liceului din Târgu Frumos (1969), iar editorial cu placheta de versuri Întoarcerea menestrelului (1979). Publică apoi un substanțial grup de poeme intitulat Nopțile Șeherazadei, în volumul colectiv Intonații (1989). Colaborează la revistele "Alma Mater", "Ateneu", "Antiteze", "Cronica", "Convorbiri literare", "Luceafărul", "Dacia literară", "Dialog", "Oglinda literară", "Porto-Franco", "Poezia" etc. Volume de versuri: Întoarcerea menestrelului, Centrul de Creație Botoșani, 1979; Ghemuit într-un sâmbure, Editura Junimea, Iași, 1998; Nopți cu chirie, Editura Cronica, Iași, 2004; Liniștea vânatului, Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
românului, doamna Dambreuse își descoperă adevărata față: "Elle était hautaine avec șes gens; șes yeux restaient secs devant leș haillons des pauvres. (...) Elle aurait écouté derrière leș portes; elle devait mentir à son confesseur" [ibidem, p.409]. Mondenă Dambreuse este antiteza celorlalte trei figuri feminine, reprezentând relația dintre legătură sentimentală și putere. Frédéric devine amantul mondenei pentru a se poziționă în societatea pariziana. Doamna Dambreuse ilustrează rolul Parizienei în cariera unui tânăr. Putem întrevedea la personajul flaubertian posibilitatea unei cariere asemănătoare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lipsă de dragoste, ci prin însăși esență naturii noastre poetice (...). Poetica după care ne-am ghidat se orientează spre valoarea "cantitativa" a cuvântului absolut și a sentimentului transmis de aceasta. Efortul nostru de a plăsmui cuvântul s-a aflat în antiteza cu cel al lui D'Annunzio afirmă sicilianul, convins că profunzimea verbului sau o depășește pe cea a poetului amintit.81 Stângăciile stilistice și preluările uneori insuficient filtrate prezente în volumul de tinerețe amintit nu ii reduc acestuia valoarea de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
asupra cuvintelor prin separarea lor de context, prin eliminarea elementelor de legătură; absența articolului face ca substantivele să devină generice: tempo d'api (Sovente una riviera), vento a frugare ginepri (I morți). Nici alegerea figurilor retorice nu este întâmplătoare: chiasmul, antiteza, elipsa, oximoronul, enjambamentul sunt menite să evidențieze fiecare vocabula, să o separe de curgerea strofei și să o ridice din continuum-ul frazei. Ți șo. În te tutta smarrita / alza bellezza i seni, / s'incava ai lombi în soave moto
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
elemente dintre cele mai intime pînă la cele mai evidente, metamorfozînd și înglobînd totul printr-o alchimie misterioasă și conducîndu-ne astfel, în mod irezistibil, destinele. După victoria sa cvasitotală asupra comunismului, am rămas, cum spunea Pascal Bruckner, "orfani de o antiteză care făcea multe servicii". Mai mult, unii au început să vadă în aceasta realizarea utopiei orwelliene din 1984. Între timp, au devenit agresive alte forme de totalitarism, astfel încît antiteza este asigurată. Capitalismul are în continuare ce macera, are șansa
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]