1,016 matches
-
ecouri barbiene, ca și reflexe ale experienței de tălmăcitor al poeziei lui Baudelaire, inaugurată prin cele trei poeme (Strigoiul, Spleen și Vinul asasinului) cuprinse în modestul volum editat la Câmpina în 1929. Poetul intenționa să dea, în versiune românească, „prezentarea antologică a volumului complet” Florile răului. Valoarea tălmăcitorului de poezie va fi confirmată de Geo Dumitrescu în ediția bilingvă Les Fleurs du mal - Florile răului (1967), în care reia zece poeme transpuse de C.-S. Comentariile critice (eseuri, cronici, studii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
ns. L. B.)”; cereau permisiunea ca, din partea lor, să fie trimis cineva la Viena ca să susțină drepturile țării. Plenipotențiarul austriac a fost implorat și prin alt memoriu să lucreze la „fericirea noastră”. Patosul patriotic al acestor cereri este o pagină antologică din istoria popoarelor aspirând spre emancipare, dar strivite de forțe străine copleșitoare. În sfârșit, la 6 august 1772, delegații munteni i s-au adresat în scris și lui Alexei Orlov: Ecaterina a II-a a făgăduit să scuture jugul nostru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vreunui mare artist, dar iertați-mi pofta de rîs, fraților, și lăsați-mă să vă povestesc, cu gura & pana lui Candid, o reprezentație în care interpretul lui Chiriac din Noaptea furtunoasă, a ajuns cam... băut la spectacol. E o scenă antologică de anecdotică teatrală! Am citit, la viața mea, cum zic maneliștii, și amintirile sufleorului Caragiale, și "vinurile" lui Iancu Brezianu, și Massoff, și amintirile lui Gaby Michailescu, și Radu Miron, și Florin Scărlătescu, și H. Nicolaide, și Dumitru Furdui, și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dar și interesant prin propunerile, chinurile, dubiile, întristările, renunțările și efuziunile creatorului. Filmul devenirii importantei reprezentații clujene e seducător. Pentru spectatori, interpreți și alți oameni de teatru. O să punctez aici întîmplări, soluții, sfaturi, propuneri, idei care mi s-au părut antologice: Horatio ar trebui să fie... un cîine! (regizorul a renunțat foarte greu la idee!); Hamlet, Laertes, Fortinbras sînt cu toții orfani, adică neadulți, fii ai Văduvei (de-aia F. e jucat aici de un copil; și trebuie să fie un copil
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Picasso ne fixează pe retină, pentru totdeauna, imagini care ne îmbogățesc muzeul imaginar. Din această călătorie în lumea liniei înțelegem că lumea formelor se ordonează stilistic și compozițional după tema aleasă, iar universul de forme ajunge la expresivitate maximă. Imaginile antologice analizate devin zestrea fiecărui artist pe care trebuie s-o uite cât mai repede, pentru a-și căuta un drum, o cărăruie sau o potecă personală în artă. XXIII. Laudă mâinii Oricât de îndrăznețe, de inspirate, de vizionare sunt ideile
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
487, 2009. Armașu, Liliana, Ana Blandiana, poeta prin excelență, în "Clipa", 5 (2007). Bachelard, George, Le nouvel esprit scientifique, 15e édition, Paris, 1983. Bachelard, George, Dialectica spiritului științific modern, vol. I-II, București, 1986. Barbu, Eugen, O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent. Poezia românească contemporană, București, Editura Eminescu, 1975. Bădărău, George, Neomodernismul românesc, București, Editura Institutului European, 2007. Berca, Olimpia, Dicționar al scriitorilor bănățeni, Timișoara, Editura Amacord, 1996. Bergel, Hans, Etape ale unei încercări de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
găunos al “drepturilor omului”, The Americam Way, Le Guide du routard, musulmanii, chinezii, islamul și monoteismul În general, sociologia, arta contemporană, Jacques Chirac, Jacques Attali, sado-masochismul. Acuzațiile sînt tranșante, nuanțele nu-și au aici locul. Sentința proferată Împotriva monoteismului rămîne antologică pentru maniera polemică “În bloc” a lui Houellebecq: “Plus une religion s’approche du monothéisme songez-y bien, cher monsieur -, plus elle est inhumaine et cruelle” (p. 261). Aserțiunea citată, gravă, nu suferă de o formulare scandaloasă. Dar Houellebecq știe să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spaimei, ale iubirii și ale morții: "pasul acela, palidul, unde-i?/ o, fragil străveziu,/ zilnic mi-l fură-n cearcănul unde-i/ marea, târziu." Poemele devin descriptive, fără strălucire, în perfecțiunea formei și a includerii ideii, dar și narative. Volumul antologic "Versuri" (1972) cuprinde poeziile grupate-n cicluri: "Cântece de dragoste","Balade", "Omul cu compasul", "Sonete", "Devorantul Cronos", "Voluptatea limitelor", "Paralele lirice", "Poeme", "Piscul sau descrierea poeziei", "Impresii din copilărie", titluri care confirmă înmănuncherea poeziilor în cadrul unui comentariu filozofic, a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Steaua singurătății", Editura Tineretului 1968; "Versuri", "Cele mai frumoase poezii", Editura Albatros, 1975. T. Utan debutează sub semnul poeziei reportaj. Treptat, devine stăpân pe cuvinte și pe uneltele sale și un anume sentiment nostalgic îi animă scrisul. "Steaua singurătății", volum antologic, integrează firesc sentimentul unei iubiri pierdute, ipostaza dezrădăcinatului, satul, grădina, pajiștea și un întreg univers floral (busuiocul păpădia, gherghina). Florile nu au o existență a lor, ca la D. Anghel sau Mihail Celarianu. Poetul își raportează la ele sentimentele; ele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt, firește, niște oglinzi, sau, mai bine zis, niște convertiri ale conceptelor în imagini, ale universalului în particular, ale abstractului în concret, dar și ale umanului în himeric, poetul întreținând, prin tentația experiențelor fundamentale, un continuu dialog cu absolutul". Volumul antologic "Monada" (1968) reia doar câteva piese din fiecare volum, creând unul mal valoros în ansamblu sub raportul realizării estetice. Simțim aici trecerea treptată sub semnul tragicului: "Toate stau sub semnul rău, Apollo". Tinerețea este supusă și ea trecerii, timpul e
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cântarea cetății lui Bucur" (1959), "Moartea morilor de vânt" (1961), "Inimă desenată (1964); mai cităm "Cheile somnului", "Cocoșii de vânt", "Solara noapte", Mâinile orelor", "Ce oră e în lume" (1973). Dacă mai adăugăm și versurile publicate în 1955 și volumul antologic "Versuri alese", vom sublinia că prezența lui în epocă va contribui la orientarea poeziei spre un univers interior, inedit. Radu Boureanu, în "Cheile somnului", manifestă aplecarea spre elementul pictural, ce se va adânci în "Inimă desenată". Poetul comentează tablouri celebre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pag. 112 și pag. 118. 29. M. EMINESCU Opere, I, ediția Perpessicius, 1939, pag. XX. 30. VLADIMIR STREINU, Pagini de critică literară, III, Ed. Minerva, 1974, pag. 112. 31. ȘTEFAN CACOVEANU, Eminescu la București, în anul 1868/1869, în volumul antologic Amintiri despre Eminescu, Ed. Junimea, Iași, 1971, pag. 29. 32. G. IBRĂILEANU, Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1974, pag. 191. 33. G. CĂLINESCU, în "Contemporanul" din 12 iunie 1964; idem, în Istoria literaturii române, vol. III, București, 1973, pag. 241. 34
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
200. 90. Ibidem, același dosar, fila 216. 91. Ibidem, același dosar, fila 227. 92. Originalul la diaconul GH. LUNGU, de la Protopopiatul Botoșani. 93. M. EMINESCU, Opere, vol. IV, ediția PERPESSICIUS, pag 11. 94. ȘTEFAN CACOVEANU, Eminescu in Blaj, în volumul antologic Amintiri despre Eminescu, Editura Junimea, 1971, pag. 20-24. 95. PETRU VINTILĂ, Eminescu roman cronologic, Edit. Cartea Românească, 1974, pag. 37. 96. IACOB ONEA, Eminescu în Blaj, "Epoca", București VIII, din 15 martie, 1903. 97. N. PETRA-PETRESCU, Din junețea lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ȚARANU, Cum l-am cunoscut pe Eminescu, în "Revista Moldovei", Botoșani, 1923, nr. 2-4, pag. 14-17. 142. M. EMINESCU, Opere, ediția PERPESSICIUS, vol. III, pag. 296-299. 143. G. IBRĂILEANU, Eminescu, Edit. Junimea, colecția Eminesciana, Iași, 1974, pag. 250-251. 144. Volumul antologic Amintiri despre Eminescu, Edit. Junimea, 1971, pag. 195-196. 145. M. EMINESCU, Opere, ediția PERPESSICIUS, vol. IV., pag. XI. 146. L. GALDI, Centenarul unei elegii uitate: "Cîntecul lăutarului, în volumul Caietele Mihai Eminescu l, 1972, Edit. Eminescu, pag. 47-57. 147. IDEM
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Tereza de Avila), de la Cugetările lui Pascal la Meditațiile lui Marcus Aurelius, în fine, de la Elegiile Duineze ale lui Rilke la Elegiile, Nodurile și semnele lui Nichita Stănescu. În special din imaginarul poetic al ultimului sunt preluate simboluri și atitudini antologice: sfera și piatra, litera și osul, îngerul și pasărea, teroarea și jubilația zborului, retragerea orgolioasă în sine, conceptualizarea excesivă etc. etc. Suita următoare de versuri, bunăoară, este mult prea apăsat stănesciană pentru a înșela vigilența unui potențial vânător de insule
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mă clatin/ ca frunzuca de arin,// nu-i griji pe unde-nsăr/ ca o mumă-ntr-adevăr// nu-i griji pe unde-nsăr...// unde-nsăr cu moartea-nsăr,/ Muma celui mai lung păr,// unde-nsăr, cu Moartea-nsăr/ Muma celui mai lung păr!". În imediata vecinătate aș așeza antologicul Rosarium (Ave Maria), în care Nicolae Manolescu a descoperit "un canon gregorian sui-generis": Eu de niciundelea venit,/ în trupul tău tu m-ai primit,/ Ave Maria, Ave Maria,/ cu trupul tău m-ai încălzit,/ cu trupul tău tu m-ai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sălbatic, București, 1978; Nordul obiectelor (cu o prefață de Marian Popa), Editura Junimea, Iași, 1979; Accente, Editura Junimea, Iași, 1981; Demonul, Editura Cartea Românească, București, 1982; Magie, Editura Eminescu, București, 1982; Flamingo, Editura Junimea, Iași, 1984; A doua zi (volum antologic, prefață de Laurențiu Ulici), Editura Albatros, București, 1985; Orpheus, Editura Junimea, Iași, 1986; Zamolxis, București, 1988; Dilatarea timpului, Editura Cartea Românească, București, 1991; Morena, Editura Junimea, Iași, 1991; Urania, Editura Princeps, Iași, 1992; Dilatarea timpului, cu o prefață de Costin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru care Poetul e îndreptățit să se adreseze vulgului mai degrabă poruncitor decât rugător: Vă rog sa revizuiți statutul meu de poet! Prefer să citez însă inventarierea însușirilor celor aleși pe care Ioanid Romanescu o face în poezia Paradis, piesă antologică, probabil cea mai transparentă pledoarie pro domo din întreaga sa creație: "Poeții când există e-o minune/ poeții nu se nasc ei sunt născuți/ poeții nici nu dorm numai visează/ poeții niciodată nu-s prea mulți// poeții n-au religii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru o altă traiectorie existențială: "Al dracului am fost, cu patimă în toate/ viața mea a curs întâmplătoare / atâtea drumuri am avut în față/ dar am ales mereu câte-o cărare". Referințe critice (selectiv): Eugen Barbu, O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, 1975; Marin Mincu, Poezie și generație, 1975; Mircea Iorgulescu, Scriitori tineri contemporani, 1978; Gh. Grigurcu, Poeți români de azi, 1979; Virgil Cuțitaru, Spații, 1981; Daniel Dimitriu, Singurătatea lecturii, 1980; Liviu Leonte, în "Cronica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
durere". Poezia însăși, la rândul ei supusă vederii scindate, metamorfozei continue, ascultă de aceeași logică a asimilării dramatice a expierii, o etapă necesară în procesul devenirii ontologice având ca punct esențial exorcizarea ei. În acest sens trebuie privit și textul antologic numit Când vine îngerul, selectat din Nimic nu tulbură ca viața (Editura Dacia, Cluj, 2004); frumoasă litanie a întâlnirii îndelung amânate, în fine așteptate, Când vine îngerul e nodul final, al definitivei pierderi de sine, al estropierii ce nu mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
teascul vișiniu al pustietății", el întoarce împotriva chemării neantului armele redutabile ale oricărui poet autentic, iar atenția lectorului este adesea dirijată înspre acest gen de metafore-simbol ale rezistenței ori supraviețuirii. Din acest motiv putem descoperi, de pildă, frecvent în textele antologice din Noduri... imaginea-nucleu a poeziei vitale, plină de sălbăticie, asigurând prin forță o binemeritată Victorie asupra viului deci asupra carnalului supus expierii. Pentru a intra în starea de grație propice intuirii miezului liric al lucrurilor, în starea beatitudinală a increatului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Premiul Lucian Blaga, Premiul revistei "Poesis", Premiul revistei "Flacăra". Miezul poeticii lui Mihai Ursachi stă, întreg, în superba Confidență prozaică, inclusă într-o carte de maturitate a scriitorului, Nebunie și lumină (Editura Nemira, București, 1998). Ultimele secvențe ale acestui text antologic pe care majoritatea exegeților săi îl recomandă, pe bună dreptate, drept unul dintre marile poeme scrise de Mihai Ursachi conțin practic, într-o formă densă, toate liniile directoare ale unui program poetic atent scenografiat de autointitulatul magistru de Țicău: "de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Fragmente de text salvat dintr-un incendiu neronian) etc. Astfel de transcrieri în cheie... vasiliană ale secvențelor vieții diurne (Tren personal, Iarbă verde) și mai ales nocturne (Epistola I, I(olanda), III, Noi contingente sau Postludiu) se aglomerează în opul antologic Șobolanul Bosch (Editura Paralela 45, Pitești, 2006), dovedind, prin recurența procedeului de transfigurare, aceeași obsesie a dublării, a pervertirii în sens pozitiv, firește unui cotidian al contrariilor semnificative într-un fel de scenariu posibil al tramelor mitologice, resemantizate permanent de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în gradul de Comandor, categoria A, acordat de Președinția României (2004), Diploma în rang de excelență și medalia Eminescu Teiul de aur, Botoșani (2008). Oricine parcurge, dacă nu întreaga operă poetică a lui Horia Zilieru, cel puțin unul dintre tomurile antologice din urmă Astralia. Opera poetică, Ediție critică, Princeps Edit, Iași, 2008 și Mirungere, Editura Alfa, Iași 2009 sesizează imediat nu doar faptul că în albia poematică specifică se varsă numeroși afluenți lirici, veniți din cele mai diferite zone de influență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu bronzul" (Viața, moartea și spațiul dintre ele). Ei bine, aproape fără excepție, în acest spațiu atât de fragil dintre viața și moartea textului, Horia Zilieru reușește să rămână Horia Zilieru... Referințe critice (selectiv): Eugen Barbu, O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, 1975; Marin Mincu, Poezie și generație, 1975; Daniel Dimitriu, Ares și Eros, 1978; Gh. Grigurcu, Poeți români de azi, 1979; Virgil Cuțitaru, Spații, 1981; Petru Poantă, Radiografii 2, 1983; Eugen Simion, Scriitori români
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]