1,520 matches
-
Sorbona, au aplicat unor populații școlare, dar și din afara școlii diferite teste psihologice, printre care așa-numitul progressive matrices test1, testul lui Penrose și Raven, testul analitic de inteligență al lui Meili și testul lui Binois. Câțiva ani mai târziu, antropologul american Laurence Wylie (Wylie, 1968, pp. 1-10) avea să ia ca referință aceeași școală și să-și Înscrie lucrarea monografică pe care a consacrat-o unui sat din Vaucluse În continuitatea celei a lui Bernot și Blancard, În scopul de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
tehnice și facultăților minții, cât și exercițiului fizic, biologiei și științelor umane. În 1952, Kroeber și Kluckhohn, limitându-se la Întrebuințările britanice, identificaseră deja peste o sută șaizeci de definiții. În Primitive Culture, lucrare publicată În 1871, Edward Tylor, În numele antropologilor epocii sale, vorbea despre „un tot complex, care include cunoașterea, credința, arta, morala, legea, cutuma și toate celelalte aptitudini și obiceiuri dobândite de om În calitatea sa de membru al societății”. Erau luate În considerare, dintr-o perspectivă descriptivă, toate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
apoi ale formei adjectivale „intercultural” și ale substantivului care Îi este asociat câți creatori sau cercetători. Din punct de vedere strict științific și ținând seama de lucrările americane din anii ’50, s-au numărat deja peste trei sute numai În scrierile antropologilor. Așa cum sugera Melville Herskovits, am putea porni de la definiția lui Edward Tylor: „Un tot complex, care include cunoștințele, credințele, arta, morala, legile, cutumele și toate celelalte dispoziții și deprinderi dobândite de către om ca membru al unei societăți” (Herskovits, 1967, p.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
culturilor, o valorizăm de fapt, prin prezentarea pe care i-o facem, pe a noastră, În așa măsură Încât, În anumite momente (de exemplu, la sfârșitul secolului al XIX-lea), o considerăm singura care Întruchipează „civilizația”. Procedeul este numit de antropologul Louis Dumont „principiul Înglobării contrariului” (Dumont, 1983). Specialist În societățile indiene (structurate conform unei ordini ierarhice, cea a castelor), Dumont consideră că societatea modernă, deși afișează egalitatea ca noul principiu de referință al organizării sale interne, a trebuit să se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Între literatură și cultura antropologică, constatam că și una, și cealaltă ne pot oferi o percepție specifică asupra lumii, a oamenilor și a riturilor lor, rod al modului particular de a vedea al autorului, oricare ar fi acesta, scriitor sau antropolog. Propuneam așadar ca, În orele de limbi străine, să se confrunte texte literare cu texte neliterare provenind din studii sociologice sau etnologice și să se supună ambele tipuri de texte unei lecturi critice. Obiectivul pe care Îl urmăream era favorizarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să se alinieze la comportamentul gazdelor, practicile lor prealabile având voie să subziste, dacă era cazul, ca trăsături exotice, la marginea vieții obișnuite a alohtonilor. Vom remarca faptul că termenul „cultură” se Înțelege aici În sensul pasiv, popularizat de anumiți antropologi, de „modalități de gândire, de comportare și de acțiune” care pot fi distinse și descrise la o populație, considerată adesea primitivă, studiată de acești cercetători. Sub egida noului imperativ de integrare, nou-veniților nu li se mai cere să-și trimită
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o configurație unică. Trebuie să insistăm aici asupra rolului de precursor al lui Franz Boas, cercetător și profesor la Universitatea Columbia (titular În 1899 al primei catedre de antropologie create În Statele Unite), care Îi va forma pe cei mai buni antropologi americani: În afară de Ruth Benedict, pe care am citat-o deja: Margaret Mead, Robert Lowie, Alfred Kroeber etc. Observațiile pe teren ale lui Boas se concentrează, În principal, asupra popoarelor de pe coasta nord-vestică a Americii (Kwakiutl, Haida, Tlingit etc.). Numele său
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
umane. Concluzia se impune de la sine: În absența, probabil definitivă, a acestui instrument, nu este posibilă nici o clasificare rasială eficientă a rasei umane (Hiernaux, 1981 și 1991). La aceeași concluzie ajunge și Jean Gayon. După ce amintește că generații Întregi de antropologi au Încercat, În secolele al XIX-lea și XX, să definească rasele umane bazându-se pe criterii morfologice, apoi serologice, el notează că „problema oricărei tentative de acest fel În cazul omului este că, de Îndată ce sunt introduse mai multe criterii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pluralismului cultural radical, apărat de Lévi-Strauss, norma necondiționată este aceea de a acționa În vederea conservării diversității culturale, chiar cu prețul unei anumite intoleranțe de grup. Poziție pe care aș numi-o diferențialistă. Rezultă că intoleranța implicată de etnocentrism posedă, conform antropologului, o valoare pozitivă, prin rolul ei de mecanism de conservare și totodată de diferențiere: „Trebuie să recunoaștem”, scrie Lévi-Strauss, „că această diversitate șa «societăților umane»ț rezultă În mare parte din dorința fiecărei culturi de a se opune celor care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la denunțarea rămășițelor sau a reaparițiilor sale. Simple urme ale trecutului. Teză cât se poate de optimistă, care constă mai Întâi În a justifica, scuzându-le de orice deviere rasializantă, manifestările de intoleranță generate de etnocentrism și xenofobie, pe care antropologul le consideră „inevitabile”. Lévi-Strauss (Lévi-Strauss, 1983, p. 16) nu-și ascunde tentativa de reabilitare ă desigur, nuanțată ă a tendințelor și pasiunilor „exclusiviste”, și nici un relativ fatalism: „Deoarece aceste Înclinații și atitudini sunt, Într-un fel, consubstanțiale speciei noastre, nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fizică). Această ipoteză presupune că rasismul nu și-a Început cariera așa cum afirmă partizanii teoriei modernitare restrânse, o dată cu apariția primelor clasificări ierarhizante ale „raselor” concepute ca varietăți ale speciei umane, chiar dacă naturaliștii secolului al XVIII-lea (Buffon, Linné), apoi primii antropologi care au recurs la craniologie (Blumenbach, Camper), ca și pionierii antropometriei (White) au contribuit la stabilirea unui număr de prejudecăți și stereotipuri privind rasele „superioare” și „inferioare”. I se Întâmplă chiar și prudentului Buffon să noteze că „intervalul care separă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Începând cu 1960. Astăzi, rețele de cercetători, site-uri Web, reviste științifice și colocvii sunt consacrate, atât la nivel național, cât și pe scena internațională, acestei teoretizări care a dobândit o extindere pluridisciplinară (Seca, 2001). Dacă istoricii, sociologii, psihologii, geografii, antropologii, economiștii și alți specialiști folosesc În lucrările lor, În mod explicit, prin sinonimie sau metonimie (mentalitate, cultură, sistem de opinii, de semne sau discursiv, mod de viață, etnometodologie, univers semiotic etc.), referințe din domeniul RS, motivul este că acestea nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de suma trăsăturilor culturale convergente care permit definirea unei identități de grup, În ciuda interferențelor generate de faptul că aparținem Întotdeauna mai multor medii sau ansambluri simultan (de exemplu, etnic: peul, iar religios: tidjane, În cadrul culturii din Guineea actuală), pe care antropologul le consideră În general subculturi. Tineretul muncitor catolic de după război a dezvoltat un tip de subcultură care ținea simultan de cultura tinerilor, de cultura proletară, de cultura catolică, de cultura populară și de cultura franceză. O anumită jati are valori
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
îi țintuiesc în fața ecranelor, grosolăniile îi aruncă-n admirația tupeului prost înțeles. Putem găsi un milion de motive prin care să ne explicăm fascinația aproape morbidă a nației pentru un personaj public precum Gigi Becali. Putem chema psihologi, psihiatri, sociologi, antropologi sau „piariști“: fiecare ne poate decupa și analiza o parte din aerul degajat de acest personaj. Dar toate ar reprezenta tot atâtea mijloace prin care ne-am depărta de adevărata cauză a notorietății acestui om: cultul pe care i l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
toate aspectele sale și experiențele-limită sau cele spirituale influențează aceste sentimente. Antropologie și folclor Împreună cu studiile de religie, aceste două discipline abordează, într-o manieră clară, probleme referitoare la credințe, valori, obiceiuri, tradiții sacre și sensuri ale vieții. De regulă, antropologii utilizează povestirile vieții pentru a obține semnificațiile culturale împărtășite ale individului, viziunea unui membru al comunității asupra acesteia și dinamica schimbărilor culturale (Geertz, 1973; Langness, Frank, 1981). Folcloriștii știu, de asemenea, că povestirile vieții depozitează învățăturile, credințele, obiceiurile și practicile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
asupra întregului proiect și să fim niște practicanți atenți când lucrăm cu persoane care ne-au oferit în dar povestea vieții lor. 3. Realizarea interviului Abordarea bazată pe interviu pentru colectarea informațiilor este cât se poate de largă. Sociologii și antropologii, istoricii, analiștii politici, avocații, psihologii, psihiatrii, consilierii și asistenții sociali, educatorii și administratorii, medicii și asistentele medicale - toți folosesc interviul. Astăzi, în mass-media electronice suntem aproape copleșiți de folosirea interviurilor. Peste tot vedem talk-show-uri. Suntem, înainte de toate, specia vorbitoare. Interesant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
de la acest cuvînt, pentru a denumi realități lingvistice sau extralingvistice. Jost Trier a inițiat în 1931 studiul lexicului pe baza cîmpurilor conceptuale, precum, de exemplu, cîmpul cuvintelor care desemnează "cunoașterea", iar sugestia sa a fost preluată de etnografi și de antropologi, dar, la ei, aspectele lingvistice au devenit secundare. Lexicologia a recurs, de aceea, la cîmpurile lingvistice, a căror definire s-a dovedit însă a fi foarte dificilă, din cauza impreciziei termenului și a lipsei unei perspective clare, căci se putea viza
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin educație. Ulterior, termenul non-verbal a primit o accepțiune generală în legătură cu ființa umană, avînd înțelesul "care se exprimă cu ajutorul gesturilor, mimicii și atitudinii". Aceasta a făcut posibilă realizarea studiilor asupra comunicării realizate de Școala de la Palo Alto, care grupa sociologi, antropologi, psihiatri și lingviști, ale căror studii asupra limbii corpului au intrat în atenția lingvisticii. Cercetările de etnometodologie și de etnografie a comunicării au condus la acceptarea ideii că elementele non-verbale trebuie avute în atenție în analiza situației de comunicare, fiindcă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în mod efectiv spre funcționarea limbii în vorbire. V. categorizare, cîmp semantic, cogniție, percepție, reprezentare. MOESCHLER - REBOUL 1994: COȘERIU 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. IO PROXEMICĂ. Termenul proxemică a fost propus de antropologul american E. T. Hall pentru a denumi ansamblul observațiilor și teoriilor legate de folosirea de către om a unui spațiu ca produs cultural specific. Proxemica reprezintă studiul utilizării spațiului în relațiile interumane (în general, de către vorbitori în timpul comunicării verbale) și semnificațiile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
îndeaproape cu aceea de "teritoriu", cu diferența că teritoriul este fix, avînd un suport material, în timp ce spațiul este mobil, fiind legat de indivizi ca entități psihocorporale, și corespunzînd unei bule imaginare care îi înconjoară și care se deplasează împreună cu ei. Antropologul E. T. Hall, "părintele" proxemicii, distinge patru tipuri de distanțe interpersonale: intimă (0,15 - 0,45 m), personală (0,46 - 1,20 m), socială (1,20 - 3,5 m) și publică (mai mult de 3,5 m), cu mențiunea că
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1975; Fragments d'un discours amoureux, Éditions du Seuil, Paris, 1977. Unele dintre lucrările sale au fost traduse și în limba română, cele mai importante apărînd într-o antologia intitulată Romanul scriiturii. Antologie, Editura Univers, București, 1971. Gregory BATESON (1904-1980), antropolog american, teoretician al sistemelor, consacrat prin promovarea unei direcții noi de investigare, numită ecologia minții. Lucrări de referință: Steps to an Ecology of Mind. Collected Essays in Anthropology, Psychiatry, Evolution, and Epistemology, University of Chicago Press, Chicago, 1972; Mind and
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la conexiunea dintre lucruri și cuvinte și la realitatea adevărului, în Leibniz, G. W., Opere filozofice, I, Editura Științifică, București, 1972, pp. 9-24). Idei despre limbă sau cu aplicabilitate la studiul limbii există și în alte lucrări. Claude LEVI-STRAUSS (1908-2009), antropolog francez, nume de referință în structuralismul european, a cărui operă a înrîurit studiile culturale și teoria comunicării din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Principalele studii: La Vie familiale et sociale des Indiens Nambikwara, Société des américanistes, Paris
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Fundației "Meridian", Craiova, 2001; (în colab. cu Brădeanu, Adina, Dragomir, Otilia, Surugiu, Romina) Femei, cuvinte și imagini, Polirom, Iași, 2001; (colab.) Lexicon feminist, Iasi, Polirom, Iași, 2003; Analiza discursului. Ipoteze si ipostaze, Tritonic, București, 2004. Harvey SACKS (1935-1975), sociolog și antropolog american, fondatorul metodei analizei conversaționale. Lucrări de referință: (în colab. cu Schegloff, E., Jefferson, G.) A simplest systematics for the organisation of turn-taking in conversation, în "Language", 50, 4, 1974, pp. 696-735; (în colab. cu Garfinkel, Harold) On formal structures
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
specialistă în studiul diacronic al limbii franceze. Lucrări de referință: Introduction à la langue du XVIIe siècle, 1, Vocabulaire, Nathan, Paris, 1993; Introduction à la langue du XVIIe siècle, 2, Syntaxe, Armand Colin, Paris, 2005. Edward SAPIR (1884-1939), lingvist și antropolog lituanian, profesor naturalizat american. S-a ocupat de diferite limbi ale indigenilor din America de Nord, observînd consecințele relațiilor interlingvistice. Opera principală este Language. An Introduction to the Study of Speech, apătă în 1921, la New York. Studiile sale, cele mai multe publicate postum, vizează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1964; Communication, Family and Marriage, Science and Behavior Book, Palo Alto, 1968; (în colab. cu Beavin, Janet H., Jackson, Donald D.) Pragmatics of Human Communication. A Study of Interactional Patterns, Pathologies, and Paradoxes, Norton, New York, 1967. John H. WEAKLAND (1919-1995), antropolog și terapeut american, unul dintre membrii fondatori ai Școlii de la Palo Alto. Împreună cu colaboratorii săi, lansează în 1956 ipoteza dublei constrîngeri ce funcționează în comunicare. Lucrări de referință: (în colab. cu Watzlawick, Paul, Fisch, Richard) Change: Principles of Problem Formation
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]