2,251 matches
-
nepoatei pictorului, Marina (evident, Picasso, evident, pentru că misticul nume avea să-i aducă, pe lîngă substanțiale beneficii, mai cu seamă după moartea hulitului bunic, și ponoasele aceluiași nume, mai cu seamă în anii cruzi ai copilăriei și adolescenței, sufocați de apăsătoarea tutelă). Crescînd în umbra colosului discreționar, acesta, mai întîi cu cei apropiați, apoi cu inombrabilele cohorte de admiratori Marina a fost și singura supraviețuitoare a "genocidului" produs cu voie, fără voie de maestru asupra celor din preajmă. De altfel, conștient
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a frescei pe marile suprafețe cvasiabstracte de-acum. Vă asigur că mult. A, uitasem: în spatele microfonului, în regala absidă am așezat, pe șevalete, cîteva din personajele vivante cu care, din cînd în cînd, am simțit nevoia să întrerup seriile grave, apăsătoare (Strigătul, Desculții lumii). Personaje aflate acum în distinse case ieșene. Și împrumutate mie, acum, pentru expoziție. În sfîrșit, la întoarcerea din exod, vă invit la exploziile șampaniei. Rivalizînd cu cele de curînd stinse sub același carrillon. Nu uitați: diseară, pe la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
militar, i se cerea să nimicească pe toți cei care-1 înfruntau cu arme, deci și pe cei ale căror drepturi el le recunoștea ca fiind încălcate. Proclamațiile sale vădesc, într-o oarecare măsură, tendința de a ieși dintr-o dilemă apăsătoare. Spunem într-o oarecare măsură, căci ele nu exprimau integral vederile sale, de vreme ce trebuiau să corespundă politicii oficiale a guvernului ungar și erau, adeseori, redactate de reprezentanții acestuia din urmă. În proclamația pe care Bem a dat-o din Cluj
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
libertine erau foarte apropiate de cele ale lui Francisc I, astfel că în final, modificare nu a avut un impact major asupra ideii centrale a operei. Revenind la acțiunea operei Rigoletto s-ar cuveni a fi menționată că atmosfera sumbră, apăsătoare care se degajă din audierea preludiului la actul I se datorează în parte faptului că Verdi la momentul compunerii operei se gândea intens la piesa lui Shakespeare, Regele Lear. Verdi încerca de mult timp să compună o operă pe acest
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în nordul Dunării, romanicii trăiau alături de slavi și cooperau pe plan militar împotriva Imperiului. Este, o subliniem, unicul izvor scris ce atestă explicit existența romanicilor la nord de Dunăre.20 Exodul locuitorilor din Imperiu, în nordul Dunării, din cauza unei fiscalități apăsătoare a continuat și în secolul al VI-lea și începutul celui de-al VII-lea. Slavii și avarii cereau de la supușii lor temporari, fugari romani din Imperiu, numai dijma în natură (produse). Mihai Sirianul notează: "...avarii, slavii și longobarzii spuneau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
năvălirea noilor popoare migratoare de rasă turcă, pecenegii, uzii și cumanii, urmate mai târziu de mongoli, începutul secolului al X-lea și mijlocul secolului al XIII-lea. Năvălirile acestor populații au avut urmări negative asupra evoluției societății românești, dominația lor apăsătoare a întârziat cu două veacuri nașterea statului medieval românesc. Unii istorici români consideră că năvălirile barbare turcești de după secolul al X-lea ar fi avut și consecințe pozitive, prin aceea că i-au împiedicat pe unguri să pătrundă dincoace de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este precedat de o perioadă mai lungă, pe care noi am numit-o "secolul mongol". Această perioadă cuprinde intervalul de timp dintre pătrunderea mongolilor în regiunile noastre, în 1241, și întemeierea Moldovei, în 1359. Este o secvență temporală caracterizată de apăsătoarea prezență a mongolilor în spațiul românesc, care au impus locuitorilor de la Dunăre și Carpați o serie de obligații tributare și care, prin dominația lor, au întârziat apariția statului medieval. Invazia mongolă a șocat lumea creștină, atât în răsărit cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care va dăinui câteva secole. Noul organism politic-statal, reîntrupare a "Imperiului stepei" în Europa (al treilea, după cel hun și avar), s-a substituit stăpânirii cumane, sfărâmată de mongoli la Kalka (1223), dar în forme mult mai riguroase și mai apăsătoare pentru cei supuși. Hoarda de Aur s-a desprins de sub autoritatea marelui han, devenind un stat mongol de-sine-stătător ce ducea propria sa politică. Reședința ei a fost stabilită pe Volga inferioară, în centrul noului stat, mai întâi la Sarai-Batu, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
emis de han (iarlâc) în favoarea marelui cneaz și a celorlalți cneji, Hoarda de Aur a impus întregii lumi ruse plata tributului (vâhod) în bani, prestații diverse în muncă și ajutor militar în expedițiile organizate de mongoli. În faza cea mai apăsătoare a dominației lor, agenți fiscali ai hanului (baskaci) urmăreau direct perceperea tributului și, în acest scop, au fost organizate recensăminte supravegheate de puterea mongolă. Novgorodul, cruțat de marea invazie, a fost ulterior supus și impus la tribut cu ajutorul militar al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
l-au capturat pe Joga și apoi, cu încuviințarea hanului Toqtai, l-au executat. Țarul bulgar a dispus și uciderea patriarhului Ioachim, suspectat ca fiind aliat al mongolilor. Actul lui Svetoslav semnifica într-o privință o tentativă de eliberare de sub apăsătoarea tutelă mongolă, cu toate acestea, tătarii continuau să fie o forță puternică în sudul Dunării. Înfrângerea lui Nogai și a fiului său, Joga, nu a însemnat însă pierderea pozițiilor Hoardei în sudul Dunării, ci a dus la întărirea taberei mongole
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Aur pe Dunăre au dus la divizarea teritoriului extracarpatic românesc în zone distincte, în ceea ce privește raporturile cu mongolii. La sud de Carpați, dominația mongolă se exercita într-o formă mult atenuată, dar pe teritoriul Moldovei viitoare, această dominație era mult mai apăsătoare, ținuturile estice fiind supuse unei permanente amenințări din partea Hoardei de Aur. Această prezență mongolă era o piedică în calea evoluției societății locale. Pe de altă parte, frecventele crize politice ale puterii mongole (Hoarda de Aur) au slăbit presiunea acesteia asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
convingător tensionată și nici să dea personajului principal un chip pe măsura tradiției. Cursive, cu numeroase observații ascuțite privitoare la oameni și locuri, sunt notele de drum din Bugeacul, suferind însă din cauza alunecării în pledoarie politică și a unor prejudecăți apăsătoare. SCRIERI: Amurg, Iași, 1938; Sonete, București, [1940]; Bugeacul, Iași, 1941; Vifor subt stele, București, [1943]. Repere bibliografice: Ion Sân-Giorgiu, Sonetele lui George Cuza, CML, 1940, 54; Gh. A. Cuza, CGM, 1940, 6-8 (semnează Toma Vlădescu, Radu Dragnea, D. Florea Rariște
CUZA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
de quiproquouri, de păruieli și bastonade e la locul ei. Un bal mascat, cum nu se poate mai nimerit pentru aceste personaje de carnaval. O tragedie a vindictei râvnește a fi Năpasta (1890). Atmosfera, încă de la primele replici, se anunță apăsătoare, sumbră și ea devine într-adevăr insuportabilă, prevestind un sfârșit funest. Anca, soția cârciumarului Dragomir, e o femeie ale cărei trăiri s-au concentrat într-un unic, obsesiv sentiment. Fanatică, de o cruzime rece, nu-și dorește altceva decât să
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
în volumele de nuvele Valse hésitation (1970) și Strada infinitului (1974), unde analiza atitudinilor echivoce, tentația pentru ambiguu se resimt cu o maximă acuitate. Povestea banală a unei femei nefericite în căsnicie care încearcă să evadeze din mediul tern și apăsător prin mici aventuri galante stârnește brusc interes prin finalul deschis pe care autorul îl propune: eroina, fugită de acasă, poate fi și victima oribilului asasinat ce a zguduit capitala, dar și noua vedetă de cinema a Parisului, descoperită de un
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
în jurul acestei fantasme puse în scenă. Poetul romantic caută singurătatea într-un cadru cosmic, de regulă codrul sălbatic și grandios, poetul simbolist transportă singurătatea în cavouri și pune totul sub semnul unei culori unice care, în fapt, sugerează o dezolantă, apăsătoare culoare metalică (plumbul care nu are propriu-zis o culoare sau are una, indistinctă, negrul degradat spre cenușiu). Care este simbolul memorabil, unde e marea poezie în aceste versuri care adună și învârt asemenea detalii?: „Dormeau adânc sicriele de plumb / Și
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
nici un colț în care spiritul să se simtă în siguranță, doar cadavre care se descompun, păsări care cad, piețe pustii, parcuri solitare, ploi putrede, zări de plumb, din nou parcuri devastate, toamne ude și primăveri ftizice, tristeți de piatră, zăpezi apăsătoare, imposibile, cavouri, pereți umezi și ceruri prăbușite. Acesta este spațiul fizic în care s-a fixat spațiul interior, spațiul de securitate al simbolistului B. O securitate fragilă a spiritului în insecuritatea maximă a spațiului din afară. Există, totuși, în poezia
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
poemul Decembre. Instalat în fotoliu, lângă soba în care trosnește focul, poetul contemplă prin geamuri peisajul polar de afară și ascultă vijelia. Moment de liniște, de împăcare cu lumea din afară și de calm interior. Chiar și obiectele, până acum apăsătoare, doborâte de singurătatea lor, capătă o aură mistică: „Și toate din casă mi-s sfinte”. Zăpada (element, în genere, negativ, obstacol în calea spiritului și sursă de neliniște pentru psihicul poetului înspăimântat de lucruri) a creat un cadru favorabil. Poetul
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
pentru graiuri,/ Cu scamă s-a umplut, de mucigaiuri./ Gingia moale, înțărcată, suge,/ Ochiul pornește blând să se usuce.”; „De țâțele femeii, rămase fără lapte,/ Prunci orbi și muți, schelete și sluți ai spânzurat.” Condiția umană e pusă sub semnul apăsător al blestemelor, cu mari viziuni ale agoniei universului („Usca-s-ar izvoarele toate și marea,/ Și stinge-s-ar soarele ca lumânarea./ Topească-se zarea ca scrumul”) și ale dezagregării monstruoase a materiei. În centrul liricii argheziene stă, însă, proiecția
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
se vadă nu individul, ci categoria: fata bătrână (Tușa Ruxăndrița, Domnișoara Bița), femeia bărbătoasă și agresivă (Cucoana Vastica), masculi masivi, grei de cap, cu ticuri milităroase (Focul lui Don Vagmistru). Decorul mahalalelor are și el o stereotipie care nu e apăsătoare, ci doar pitorească. Numeroasele volume pe care B. le-a scos nu au un profil aparte. În schimb motivele, structura personajelor, climatul prezintă o recurență care, pe lângă acceptarea comodă a unor scheme, trădează convingeri, obsesii ale autorului. Ele nu se
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
nord (1944), Proteus la mal (1969), În memoria substanței (1972), Eka (1995). A scris și versuri pentru copii: Craiul Criș (1985), Întoarcerea cerbilor (1986). Versul lui C. cultivă teme tradiționale, precum suferința, singurătatea într-o lume glacială ori grea și apăsătoare, dar și o lirică a pastelului și a romanței. SCRIERI: Carte de început, Chișinău, 1935; Casa de pe Prut, Chișinău, 1939; Cântece de acasă, București, 1941; Sfârșitul nord, Chișinău, 1944; Proteus la mal, București, 1969; În memoria substanței, București, 1972; Craiul
COBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286306_a_287635]
-
pîinea cerească“ e un ideal prea înalt pentru gloatele care sînt gata să renunțe la orice pentru pîinea pămîntească. În orice caz, tocmai absența „pîinii cerești“ (în sensul cel mai larg) face din Însemnări o scriere atît de întunecată, de apăsătoare. Ion Ianoși consideră că acestea sînt o scriere neterminată: „Însemnările trebuiau să se încheie prin transcenderea din imperiul voinței individuale, absolut libere, în imperiul lui Dumnezeu“1. Afirmația sa se bazează însă pe o lectură lejeră, credem noi, a scrisorii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întunecos, întotdeauna mă îneca mirosul înțepător, greu, dar nu întru totul neplăcut, care plutea pe coridoarele ticsite. Era mirosul vieții de altădată, întunecate și foarte primitive în felul ei de a primi moartea, nașterea, dragostea, durerea. Un fel de atmosferă apăsătoare, dar plină de o stranie vitalitate, oricum, singura care se putea potrivi cu locuitorii acelei izbe uriașe. Suflul rusesc... Înăuntru, eram mirați de numărul și de asimetria ușilor care se deschideau spre încăperi cufundate într-o umbră afumată. Simțeam, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
goanei rapide a trenului. Au rămas îndelung în golul acela de lumină și căldură. Vântul le freca frunțile ca un glaspapir. Soarele sfărâma priveliștea într-o puzderie de cioburi. Dar ei nu mișcau, ca și cum ar fi vrut ca un trecut apăsător să fie șters prin frecarea și arsura aceea. Tocmai părăsiseră Buhara. Tot ea, după întoarcerea lor în Siberia, petrecuse ceasuri interminabile în fața unei ferestre întunecate, suflând din când în când în stratul gros de gheață ca să păstreze un rotocol topit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înclinație monahală, pe care o simte toată lumea la vârsta aceea. Cauți o evadare înainte de a fi înhățat de angrenajele vieții de adult, rămâi singur să-ți imaginezi aventurile amoroase ce vor urma. Așteptarea aceea, viața aceea de sihastru devine repede apăsătoare. De unde și colectivismul colcăitor și tribal al adolescenților, încercare febrilă de a juca, înainte de vreme, toate scenariile societății adulte. Rari sunt cei care, la treisprezece sau paisprezece ani, știu să reziste mecanismelor rolurilor impuse celor singuratici, celor contemplativi, cu toată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
simțită și o dată cu sosirea mătușii mele, sora mai mare a tatălui meu. Locuia într-un orășel muncitoresc, a cărui populație se scula la cinci dimineața și se revărsa la porțile uzinelor lui gigantice. Femeia aceasta a adus cu ea suflul apăsător și puternic al vieții rusești. O stranie îmbinare de cruzime, de înduioașare, de beție, de anarhie, de invincibilă bucurie de a trăi, de lacrimi, de sclavie consimțită, de încăpățânare obtuză, de gingășie neașteptată... Descopeream, cu o mirare crescândă, un univers
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]