9,963 matches
-
deviante. Reparăm ceea ce trebuie reparat, și Înlăturăm restul. Eu și cu Pieplack aici de față. Suntem corectori. În spatele meu colegul lui mormăi ceva. Inspectoarea Manetti este de părere că acesta e un caz de omucidere. Diels Își stinse brusc țigara apăsând-o cu degetul mare. Un caz „normal“ de omucidere, cum spune partenerul meu. Un ultim nor de fum Îi părăsi buzele. Ce mi-ar plăcea să-i cred! O grijă În minus! Dar eu când văd un viciu, Îl recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Domnul Knisch tocmai ne spunea ceva important. Se Întoarse spre mine și mă privi cu bunăvoință. Cred că am putea atinge miezul problemei. Da, acum e momentul să fiți un pic mai cooperant, domnule Knisch. Scăpați de povara care vă apasă. Mărturisiți. —... greșită, reuși să adauge Pieplack, Înainte ca Diels să repete gestul cu fermoarul, care acum părea blocat. Încrucișându-și brațele, zâmbi glorios: „K. u. K. “, deci? Ce-i ăsta, vreun cod secret, cumva? Numele unui vizitator necunoscut? Sau ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de el. Manetti mă privi cu răceală. Sunt perfect convinsă că sunt destule lucruri pe care nu ni le-ați povestit, domnule Knisch. Și nu cred că exagerez când spun că ele au de-a face cu moartea Dorei Wilms. Apăsă mânerul, apoi adăugă: N-am să spun asta, decât o singură dată. E foarte important să Înțelegeți care sunt consecințele tăcerii. Altfel vă rămâne să savurați ultimele dumneavoastră ore În libertate. Deschise ușa cu un calm aproape inuman. Capitolul șaptesprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de praf, care se retrăgeau cu o grabă volatilă. Dintr-o cameră se auzea un sforăit adânc, meticulos; din celelalte, nimic. Camera 6 era tocmai În capăt, vis-a-vis de baia din care se auzea un gâlgâit. Am bătut, apoi am apăsat clanța. Ușa era Încuiată. Am bătut de câteva ori, apoi am sâsâit - drept răspuns, se auzi scârțâitul unui pat ruginit. Tălpi goale pe podea; speriată, cheia Învie În yală. Anton Îmi deschise În lenjerie de corp - din care, partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și câteva gânduri bine-intenționate la sfârșit, apoi o să plec și n-o s-o mai deranjez pe Dora niciodată. Privind În jur, mi-am dat seama că mi-ar plăcea mai mult să savurez Întunericul decât să mă ridic și să apăs Întrerupătorul ticăind ori de câte ori se stinge. În plus, s-ar putea ca asta să aibă un efect liniștitor asupra inimii mele agitate. Chibritul licări, pâlpâi, apoi se stinse. Abia după câteva minute, când mi-am stins țigara, am realizat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai mult de o oră să duc treaba la bun sfârșit. Până să ajung acolo, un munte de hârtie igienică mâzgălită Îmi Înconjura picioarele dureroase. Cu toate acestea, spre suprinderea mea plăcută, eram mulțumit de rezultat - chiar convins de el. Apăsându-mi buzele cu o ultimă bucățică de hârtie curată, mi-am cercetat creația În oglinda spartă proptită pe birou. Satisfăcut, mi-am aranjat peruca Închisă la culoare, pe care am cumpărat-o. Nici măcar mama nu m-ar fi recunoscut. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de cât coerentă, cuvintele mi se umflau În gură. Cele câteva sunete pe care reușisem să le scot luau proporții atât de ridicole, Încât sunau ca muzica de la gramofon când viteza de rotire a discului e Încetinită de un deget apăsat dintr-o dată pe partea din mijloc care se Învârte. Îmi curgea nasul și În fața ochilor Înlăcrimați pluteau forme distorsionate. Mă simțeam de parcă aș fi fost depozitat undeva Într-un loc adânc, În străfundurile realității, și aș fi reușit să prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nimic de-a face cu Împușcăturile care au avut loc. Fără să bag de seamă, am trecut la unul din studiile lui Froehlich. Ajuns În pragul disperării din cauză că n-a fost Înțeles niciodată de oameni, un vânzător din Halberstadt a apăsat pistolul de tâmplă și a tras - nu o dată, ci de două ori. Sunt sigur că n-aș fi procedat niciodată ca d-l Willibald Grothe. Dar paginile precedente demostrau cât de disperată era situația În care mă aflam. Prin scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nimic de-a face cu Împușcăturile care au avut loc. Fără să bag de seamă, am trecut la unul din studiile lui Froehlich. Ajuns În pragul disperării din cauză că n-a fost Înțeles niciodată de oameni, un vânzător din Halberstadt a apăsat pistolul de tâmplă și a tras - nu o dată, ci de două ori. Sunt sigur că n-aș fi procedat niciodată ca d-l Willibald Grothe. Dar paginile precedente demostrau cât de disperată era situația În care mă aflam. Prin scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pargraful 168. Totuși, n-am să mă plimb cu mâinile În sân, În timp ce alții fac pe deștepții Încercând să reintrepreteze legea. — Dar... Manetti Îmi făcu semn cum că nu vrea să-mi asculte obiecțiile. — Lucrurile sunt simple, domnule Knisch. Își apăsă degetele unele de altele. — Doar dacă veți coopera cu mine voi putea să-l Împiedic pe Gunnar Wickert să demonstreze că l-ați ucis pe Anton Josef Lakritz. M-am făcut mic. Colegul meu susține că v-a găsit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
curând că ați plecat. I-am ordonat lui Pieplack să-l țină acolo, dar nu poate abuza de gradul lui superior. După cum probabil v-ați dat seama, Inspectorul lăsă mâinile În jos, ar fi bine să rezolvăm problema care ne apasă pe amândoi, Înainte să ni se alăture și ei. Știam că e mai bine să-mi țin gura. Evident, Brigada de la Năravuri Îl supraveghease pe Anton. — Atâta timp cât contribuțiile sale la cinematografie circulau doar În cercuri private, Wickert n-avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe maică-mea de presimțiri negre și împotriva cărora am fost prevenit iar și iar și iar. Și iarăși. Și din nou. Și încă o dată. Prin urmare, testiculul meu stâng și-a mutat domiciliul în imediata apropiere a canalului inghinal. Apăsând cu degetul în șanțul dintre vintre și coapsă, puteam să-i simt încă, în primele săptămâni de după dispariția sa, rotunjimea gelatinoasă; au urmat, însă, nopți de groază, când îmi scormoneam pântecele în van, scotoceam până sus, în coșul pieptului - vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de goi blond cu costum de călărie roz și cu cizme de vânătoare valorând câteva sute de dolari, n-avea grijă că mi-ar lua-o la cioc urgent, sunt convins! Mă-nșel. Timp de trei luni i-am tot apăsat în jos ceafa (apăsare întâmpinată de o împotrivire surprinzătoare, de o încăpățânare impresionantă, ba chiar mișcătoare din partea unei făpturi atât de blajine și pașnice), trei luni am tot asaltat-o cu argumente și am tot tras-o de urechi noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tocmai trecea peste un macaz și nu reuși să-și rețină un râgâit, care umplu compartimentul timp de câteva secunde cu miros de gin și praf de pudră ieftină. — Ne vedem Înainte de Viena, spuse ea și, trecând În josul culoarului, Își apăsă fața roșie de sticla rece și mâzgoasă a ferestrei Într-un spasm de durere provocat de propria ei beție și abjecție. „Nu-mi scapă el mie“, se gândi ea, roșind din cauza râgâielii scăpate, de parcă ar fi fost o fată mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
limpede și concentrată. Se mișcă fără grabă sau ezitări. Înainte de-a se așterne la lucru, se uită la ceas - nouă și zece - și calculă că avea la dispoziție o jumătate de oră. Timp berechet, se gândi el și-și apăsă degetul mare, umezit, pe ușa seifului. Oțelul nu avea nici doi centimetri grosime. Lăsă servieta neagră pe birou și-și scoase uneltele. Dălțile lui erau Într-o stare minunată - foarte bine lustruite, cu lama ascuțită... Era mândru de condiția uneltelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tocurile revolverelor zăngănind. Și apoi totul deveni iarăși ca de obicei, cu excepția faptului că un mic pâlc de oameni fără treabă se adună la intrarea În clădire. Cei doi jucători de șah se Întoarseră la piesele lor. Șoferul de taximetru apăsă butonul demarorului și, pentru că frigul Îi afectase deja motorul, ieși afară să dea la manivelă. Josef Grünlich o luă la pas În direcția gării, fără a se grăbi prea tare, și un vânzător de ziare Începu să ridice monedele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În apartamentul acela modern, doamna Eckman va sta pe sofaua ei de inox, Împletind hăinuțe de bebeluș pentru misiunea anglicană, iar Biblia aceea mare și ferfenițită, prima impostură a domnului Eckman, va aduna praf pe paginile neîntoarse. Q.C. Savory apăsă butonul storului cu arc, iar lumina lunii Îi atinse fața și cuțitul pentru pește și transformă șinele de oțel de pe linia pustie din față În șine de argint. Zăpada Încetase să mai cadă și zăcea troienită de-a lungul cușetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lampa purpurie de semnal strălucind pe fondul alb, flacăra focului din sala de așteptare a gării de țară, mărgeaua de lumină a unei barje ce se luptă Împotriva curentului. Josef Grünlich Își pipăi urma dureroasă de pe picior, acolo unde Îl apăsase revolverul, și se Întrebă: Câte ore or mai fi fiind până la frontieră? O fi primit paza de frontieră notificarea despre crimă? Dar sunt În siguranță. Pașaportul meu este În ordine. Nimeni nu m-a văzut luând poșeta. Nu există nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
erau uscați, ochii Îi erau roșii de plâns și doar cu efort se despărți de fetițele cu chibrituri și de prințesele cu inima de gheață. — Nu mă prind ei așa de ușor. Începu să se Învârtă prin sala de așteptare, apăsând cu degetul umezit pe lemnărie. — N-am fost niciodată Închis. S-ar putea să vă surprindă, dar acesta e adevărul. La vârsta mea nu poți Începe așa ceva. Și acum mă trimit Înapoi, În Austria. — Ești dat În urmărire acolo? Josef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
c-o fi fost un pocnet de la țeava de eșapament. Apoi zgomotul se mai auzi o dată și puțin după aceea se mai auzi un pocnet, ca și cum cineva ar fi fost scos un dop. — Se aud Împușcături la gară, spuse șoferul, apăsând pe demaror. Myatt Îl lovi peste mână, dându-i-o la o parte: — Așteptăm. — Așteptăm? repetă omul. Apoi explică precipitat: — Sunt soldații. Ar fi mai bine să ne cărăm. N-avea de unde să știe că Myatt era gata-gata să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se aplecă În spate, Încercând să-i vadă fața. — Nu-i și o fată? — Nu. Nici o fată. O rază de lumină răsări undeva pe lângă clădirile gării și un glonț ricoșă pe aripa mașinii. Fără să mai aștepte vreun ordin, șoferul apăsă piciorul pe accelerație până la fund și o luă Înainte pe drum hurducându-se din groapă-n groapă. Myatt mai studie o dată chipul străinului. — Nu erați cumva În Orient Express? Omul dădu din cap afirmativ. Și n-ați văzut o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pentru prima oară, avea un rol principal. Dar era greu să joci cu toată Încrederea pe Întuneric și fără aplauze. Când reuși să pătrundă În grota făcută din saci, aproape toată zăpada se topise sau o scăpase pe jos, dar apăsă ce-i rămăsese pe gura doctorului. Asta păru să-l ușureze. Stătea nemișcat, iar zăpada i se topea pe buze și i se scurgea printre dinți. Era Într-atât de liniștit, că fata mai aprinse o făclie, ca să-i vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
apărură În față, undeva mai jos, și un segment scurt de șină luci cu picături de smarald. Luminile zburară-n spate și se auzi o voce strigând peste zgomotul motorului. — Trec prin ei? Întrebă omul calm, cu piciorul pregătit să apese pe accelerație. Nu, nu! exclamă Myatt. Nu vedea de ce ar fi intrat În Încurcături de dragul unui străin. Îi putea zări pe oamenii ce țineau lanterne În mâini. Purtau uniforme cenușii și erau Înarmați cu revolvere. Mașina opri Între ei, sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe șofer În germană: — Nu poți da cu mașina peste ei? Între timp, le rânjea celor doi și agita pașaportul, iar aceștia Îl bârfeau punct cu punct. Apoi se traseră un pas În spate și dădură din cap, iar șoferul apăsă pe demaror. Mașina se ridică peste șine și apoi urcă Încet o pajiște lungă, plină de făgașe adânci. Josef Grünlich privi În urmă și văzu cele două lămpi roșii legănându-se ca două lampioane de hârtie În Întuneric. — Ce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
două minute. Am format numărul de pe telefonul meu mobil. Desigur, apelul meu fu preluat de un computer. Fir-ar să fie. —„Bine ați venit la Ticketmaster. Vă rugăm. Ascultați. Cu atenție. Meniul. S-a. Modificat“... Ce Încet mergea! Nerăbdătoare, am apăsat tasta 0. Poate Îmi făcea legătura cu un operator. Îmi pare rău. Nu. Am. Înțeles. Bine ați venit la Ticketmaster...“ De data asta, am ascultat până la capăt și apoi am apăsat tasta 5 pentru cumpărarea de bilete. —Bună ziua. Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]