8,321 matches
-
deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era‑ntr‑un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului nou, abia cumpărat), peste care purta un pardesiu tot din tweed englezesc, dar cu‑n alt desen. În măsura În care aparențele nu Înșală, și În ciuda oboselii evidente, dădea impresia unui om mulțumit de sine, nu din pricina biciului cumpărat (era un fleac), ci fără Îndoială și a treburilor bine făcute. Fiindcă (vezi Doamne!) era și asta o Împlinire, să‑ți Înscrii fiicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cele Întâmplate se datorau vanității sale, extravaganței sale lirice, precum și pasiunii sale pentru polemică: de a demonstra ucenicilor că Pigmalion nu avea forța morală a unui mit, fiind vorba doar de o ordinară cronică de scandal căreia i se dăduse aparență de mit. Ca să nu arunce chiar tot textul Drumului În Canaan, și odată cu el și pe nefericitul Jeshua Krohal, care astfel ar fi fost abandonat la cei treizeci și trei de ani Într‑o situație limită (În criptografia sa Franckel va remarca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Krohal, după propria‑i mărturisire, „o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinând acele paragrafe În care se Întrezărea sămânța mitică, sămânță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crâșma „Corona“, punându‑și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. Tânărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
scoate atunci din buzunarul interior al caftanului de mătase manuscrisul limpezit și Îl va pune În fața tânărului. „Dacă Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua, „n‑a mai rămas nimic“. „Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atât cât să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și Plenitudine diferența este atât de imperceptibilă Încât doar mințile cele mai ascuțite o pot sesiza. Cum Însă astfel de minți sunt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
interior al caftanului de mătase manuscrisul limpezit și Îl va pune În fața tânărului. „Dacă Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua, „n‑a mai rămas nimic“. „Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atât cât să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și Plenitudine diferența este atât de imperceptibilă Încât doar mințile cele mai ascuțite o pot sesiza. Cum Însă astfel de minți sunt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea - puțini sunt cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mințile cele mai ascuțite o pot sesiza. Cum Însă astfel de minți sunt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea - puțini sunt cei care pot distinge acea diferență. Căci pentru cei mai numeroși Aparența este totuna cu Plenitudinea“. Chipul lui Jeshua Krohal radia, căci În spusele Maestrului Își descoperea aievea gândul tainic, gândul său călăuzitor, cum că toate pe lume erau părelnice și se aflau pe muchie, Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cei mai numeroși Aparența este totuna cu Plenitudinea“. Chipul lui Jeshua Krohal radia, căci În spusele Maestrului Își descoperea aievea gândul tainic, gândul său călăuzitor, cum că toate pe lume erau părelnice și se aflau pe muchie, Între Plenitudine și Aparența plenitudinii, și că, deci, nimănui nu‑i era dat să judece ce era una și ce era cealaltă (aici concepția sa se deosebea de cea a Maestrului), fiind vorba tot de valoare, că era morală sau poetică, și‑n ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ultimă instanță doar o chestiune de abilitate sau șansă, o formă goală. Ben Haas bănui gândul ascuns al discipolului său, căci cel numit Maestru deosebea Adevărul de Minciună și atunci se decise să‑i dezvăluie ucenicului hotarul dintre esență și aparență. Îl va lua acasă la el și toată noaptea va căuta să‑i explice pe text (sau ce mai rămăsese din manuscris), cu pilde simple și moralizatoare, cum un gând, umbra unui gând ori o imagine pot duce prin magia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să‑i Înșface rotunjimea sânilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într‑un stâlp de sare, după care, dezmeticindu‑se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta este Aparența plenitudinii“, zise Jeshua pe un ton sentențios, iar cealaltă e Plenitudinea și aici Întinse palma și‑și desfăcu degetele... Drumul În Canaan va fi publicat la finele anului o mie opt sute nouăzeci și patru, mai Întâi În revista Hai, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
era lipsit de o anume vocație“. O parabolă neterminată găsită printre scrierile lui Ben Haas având titlul Povestea cu maestrul și discipolul, fiind, așadar neterminată, nu putea avea deci o morală În sine. Poate doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i‑a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecându‑se peste abis, nici el nu și‑a putut Înfrâna mulțumirea deșartă de a Încerca să‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu acel prilej cu jumătate de gură, ca pentru sine. „Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate“, va striga celălalt. Lista nu era exagerat de lungă. De Las Cases: Mémorial de Sainte‑Hélène (fără anul apariției; impresum, după toate aparențele, rupt); Schițe și anecdote ale Împăratului Aleksandr I, Moscova, 1826; Scrisorile lui M.A. Volkov către Lanski, Moscova, 1874; P.M. Bykov: The Last Days of Tsardom, London (fără dată); Confesiunile lui Napoleon Bonaparte către abatele Maurie, traducere din franceză, Moscova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu mi‑a trecut prin cap să vă pun o Întrebare: de unde, brusc, această certitudine, când doar cu doi ani În urmă n‑ați avut nici o ezitare, scriind prefața Opere complete - așadar, de unde atâta siguranță Încât să declarați: „După toate aparențele, se pare că există o persoană care, dacă sorții vor fi de partea noastră, mai trăiește undeva la Berlin, Paris sau New York!“. Fără Îndoială, domnule, că ați ajuns la acea concluzie optimă grație cercetărilor regretatului Bezimenski și a moștenirii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aluminiu. Cu Percodan. OxyContin. Vicodin. Cu sticluțe de cocaină și heroină. Cât privește interviul, scriu toate cele paisprezece mii de cuvinte încă înainte ca doctorul Ken Wilcox să deschidă gura. Înainte să ne așezăm împreună la discuții. Totuși, ca să păstrez aparențele, îmi aduc reportofonul. Îmi aduc un carnețel și mă prefac că iau notițe cu niște stilouri fără cerneală. Aduc o sticlă de vin roșu dres cu Vicodin și Prozac. În căsuța din suburbii a lui Ken te-ai aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
echipamentul, să-l ducă înapoi, și nu s-a mai întors. Peste o săptămână, doamnei Clark nu i-a mai venit ciclul. — Sânii ăștia uriași, spune doamna Clark, ar fi trebuit să fie o deducere de taxe. Erau însă doar aparența unui lucru masiv și matern. Și acum avea să aibă și un copil. Nelson Clark nu s-a mai întors la domiciliu. Într-un oraș atât de mare, sute de soți își părăsesc nevestele în fiecare an. Copii fug de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
știu că dau adesea din gură când aș face mai bine să tac, dar știu În același timp că tu ești În fond un om de bine care Încearcă să facă lucruri bune. — Chiar așa? Da, eu așa cred. În ciuda aparențelor detestabile. Bill Schneider a zâmbit și a schimbat iar locul scrumierei, Încercând să obțină un alt aranjament. — Prietenul ăsta al tău e american, sau nu? — Nu, e olandez. Mai exact spus olandezo-indonezian. — Asta nu e-n regulă, Margaret, pentru că eu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rămâneau în dispersie, refuzau să descifreze mecanismul complex al asociațiilor și asta o deruta, o umplea de nesiguranță. Atunci când începea să vorbească, starea de tensiune, instalată brusc, producea o invazie continuă de informații care mai de care mai atrăgătoare, în aparență și mai demnă de semnalat în discuție. Începea o idee și se dispersa, începea o alta și o abandona. Ar fi vrut să scânteieze prin noutatea deducțiilor, să epateze, să atragă atenția și insuccesele sale îi produceau în interior descărcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luă rămas bun regretând că nu reușise să le citească paginile scrise de ea. Plecă acasă descumpănită. Dar dincolo de textele de filozofie indiană, cu care se lupta de câteva zile, tot răzbătu figura blândă a acelei mame care, deși în aparență părea glacială, era stăpânită de fapt de-o vitalitate atroce, trăia viața cu toate celulele, o înțelegea în cele mai fine și mai ascunse nuanțe, pătrundea ca un acid dincolo de orice carapace, dincolo de învelișul exterior. O văzu ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
memoria tiparului nu iartă. Să-ți spun eu ce s-a întâmplat cu așa zisa lui dizidență. El era prins în altă cârdășie și a fost prevenit: vezi că pică regimul. Și cine îl putea convinge de acest adevăr când aparențele păreau fier beton? Mănăstire într-un picior, ghici ciuperca ce-i. Și pe ăsta mi-l servești tu înainte de micul dejun ca să-l înghit cu pioșenie ca pe sfânta anafură? Puah, întări Nina, în semn că ea nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dificil, un chin, nu alta, de-a lungul celor câțiva zeci de metri de intestin, până la anus, unde e o adevărată explozie de durere, un supliciu, ce mai, de multe ori nici nu mai mănâncă, grăsimea de pe el e o aparență, celule proliferate suspect, omul care-l ascultă și care știe cu adevărat ce-i aceea suferință, mulțumește cerului că l-a pricopsit numai cu un infarct, cu câteva pietre la rinichi, acolo, ori cu un plămân extirpat de la o tumoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din urmă, iritat de toată scena, tatăl o prinse de celălalt braț și o trase spre el aproape brutal. Hai, hai că n-a murit nimeni, te văd vecinii și te faci de râs. Veșnicul lui orgoliu de a salva aparențele. Păreau ciudați toți patru, opriți acolo la poartă pe zăpada bătătorită așa cum îi vedea Carmina din pragul casei, tatăl trăgând de un braț al mamei, cuscra de celălalt braț de parcă ea era obiectul ce trebuia împărțit între cele două tabere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plecarea mereu amânată a doamnei Natalini, o femeie bătrână care locuia în cartierul lor, aproape de ei, la unul dintre fii săi la București, despre demolările care se vor face în jurul liceului. Părea împăcat cu sine sau încerca numai să salveze aparențele. Mama puțin surprinsă de acalmia din casă, refuzând instinctual să spere că starea ar putea fi durabilă, își dirijă toată atenția către Carmina. Din economiile pe care numai ea știa cum le făcea, îi cumpără Carminei o pereche de sandale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu, mult, mult mai clar decât ea, care se lăsase cu ani în urmă orbită de farmecul blondului Trofin, atât de serafic, de misterios, ce gâsculiță mai era pe atunci! Și fata asta cum de avusese fler să răzbată dincolo de aparențe, când nu părea să aibă o inteligență ieșită din comun, dar grație sensibilității reușise să discearnă o stare de spirit numai din câteva gesturi, o mimică, o vorbă neatent strecurată, un fleac de fapt! Poate Sidonia își mai amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tente viorii. Acolo o fi asfințitul? se întrebă femeia și nu știa cu siguranță răspunsul. Nu te-am mai văzut de multă vreme, Carmina, îl auzi și simți cum liniștea începe să se adune în ea picătură cu picătură. Dincolo de aparențe, bărbatul părea tandru. Tăcu o vreme pe jumătate întors către ea. Te-am tot așteptat, murmură ea abia auzit. Mi-era dor de tine, murmură el într-un târziu și nările i se dilatară de câteva ori de parcă aerul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu sania. Iarna, în circuitul anotimpurilor anului are rolul său. Zăpada este asemeni unei mantii călduroase pentru culturile de cereale. Prin topirea zăpezii, solul își redobândește în primăvară umezeala atât de necesară culturilor. Iarna nu este un anotimp mort. În aparență, totul pare adormit, dar este înșelătoare această stare. Sub zăpadă, viața este lentă și așteaptă cu nerăbdare primăvara când totul renaște și pământul se acoperă cu iarbă fragedă de un verde crud. Clasa a II-a C La schi Am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
compromite prin ușurătate munca de o săptămână a distinsului profesor. Arăta bine cu bascul său de velur tras pe o sprânceană. Unii Îl asemuiau cu Francisc I, alții cu un florentin din filmul Agonie și extaz. Instalat confortabil În spatele acestor aparențe măgulitoare, Toader Baștină juca dezinvolt cartea modestiei, care suplinea și regatul și opera. La un pas de profesor, capul blond și cârlionțat al lui Grațian arunca asupra peștelui o lumină piezișă. Cei care o vedeau, o puneau pe seama soarelui parțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]