1,159 matches
-
cunoștea foarte bine pe tata și-i aprecia în mod deosebit profesionalismul și condiționalitatea. Doamna dirigintă n-a avut copii, dar cu fiecare promoție devenea dintr-o dată mamă eroină, acolo la școală eram toți ai dumneaei și ne identificam cu apelativul „promoția sau seria Băteanu”. La limba și literatura română era cu adevărat „o nebunie”, făceam cu nu mai puțin celebrul profesor Florea, fratele cunoscutului profesor de metodică și didactică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Doamne, învățam în medie
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de studiu. Mi-aduc aminte că uneori, atunci când avea o dispoziție deosebită, devenea aproape „abrupt” în dialog cu mine, și-mi spunea direct: „Ia să te văd Cotețoaie, acum să te aud, ce părere ai ?”. Ușor, ușor mă descuraja acest apelativ, dar ulterior am aflat că era preluat din „lumea și coloratura personajelor lui Panait Istrati”. La geografie, întâlnirea cu doamna Moise Mioara n-a făcut decât să mă determine în a-mi schimba opțiunile și desigur a reformula traseul profesional
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
valențelor sale umane și profesionale, s-a putut identifica cu un anume element ce i-a conferit recunoaștere completă. Din această perspectivă am convingerea că, implicit copiii colegelor mele de facultate, mă vor recunoaște și dincolo de ani, sub incidența unui apelativ simplu și fără echivoc, „Mami”. La finele facultății, mama, mereu imprevizibilă și stăruitoare în a respecta principiile unei educații solide mi-a făcut o surpriză care la vremea aceea a produs ceva emoții în mintea și sufletul meu. Cred că
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
echivoc ceea ce-o nemulțumea, nu acumula refulări ale unui sine neîmplinit, aspecte care cu siguranță i-au atras respectul și admirația în comunitatea noastră de cartier. Autocrația liniei sale educaționale și inflexibilitatea de a face compromisuri i-au atras apelativul cu care tata a „investit-o” mai în glumă, mai serios, „Doamna general Averescu”. Așa a ajuns mama pe buzele tuturor și-n toate cercurile de rubedenii și cunoștințe, „Averescu”. Astăzi noi folosim acest apelativ ca o formulă de alint
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
face compromisuri i-au atras apelativul cu care tata a „investit-o” mai în glumă, mai serios, „Doamna general Averescu”. Așa a ajuns mama pe buzele tuturor și-n toate cercurile de rubedenii și cunoștințe, „Averescu”. Astăzi noi folosim acest apelativ ca o formulă de alint și protecție, uneori asociindu-l cu „bunica Odi”. Un lucru va rămâne cu siguranță certificat de prezența de spirit a mamei și caracterul său puternic, în sensul că noi copiii săi i-am moștenit firea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cunoștea foarte bine pe tata și-i aprecia în mod deosebit profesionalismul și condiționalitatea. Doamna dirigintă n-a avut copii, dar cu fiecare promoție devenea dintr-o dată mamă eroină, acolo la școală eram toți ai dumneaei și ne identificam cu apelativul „promoția sau seria Băteanu”. La limba și literatura română era cu adevărat „o nebunie”, făceam cu nu mai puțin celebrul profesor Florea, fratele cunoscutului profesor de metodică și didactică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Doamne, învățam în medie
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de studiu. Mi-aduc aminte că uneori, atunci când avea o dispoziție deosebită, devenea aproape „abrupt” în dialog cu mine, și-mi spunea direct: „Ia să te văd Cotețoaie, acum să te aud, ce părere ai ?”. Ușor, ușor mă descuraja acest apelativ, dar ulterior am aflat că era preluat din „lumea și coloratura personajelor lui Panait Istrati”. La geografie, întâlnirea cu doamna Moise Mioara n a făcut decât să mă determine în a-mi schimba opțiunile și desigur a reformula traseul profesional
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
valențelor sale umane și profesionale, s-a putut identifica cu un anume element ce i-a conferit recunoaștere completă. Din această perspectivă am convingerea că, implicit copiii colegelor mele de facultate, mă vor recunoaște și dincolo de ani, sub incidența unui apelativ simplu și fără echivoc, „Mami”. La finele facultății, mama, mereu imprevizibilă și stăruitoare în a respecta principiile unei educații solide mi-a făcut o surpriză care la vremea aceea a produs ceva emoții în mintea și sufletul meu. Cred că
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de ani, se întreabă în ce direcție ar trebui să-și îndrepte pașii. A fost un interviu destul de lung, dar, din gura lui nu am auzit nici măcar o dată cuvântul Asahara Shōkō. A evitat să-i rostească numele, a recurs la apelative de genul: „lider“ sau „guru“. Probabil că nu ar putea să se exprime bine în cuvinte despre Asahara Shōkō. Parcă o dată a spus și: „acea persoană.“ Pare a fi genul de persoană care se gândește la logica fiecărui element în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
descoperit adevărata frumusețe. Adevărata frumusețe o putem găsi în: · să percepi omul raportat la etapele vieții: ca și copil, adult, bătrân, și să le acorzi atenția cuvenită (fac acest comentariu deoarece nu de puține ori, am auzit persoane care fac apelativul “moșneag” și “babă” când vine vorba de bătrâni. Dar oare nu toți îmbătrânim? De ce fac aceste greșeli o parte dintre cei “încă” tineri? Probabil că, nu au descoperit încă “frumosul”, sau nu au început să simtă semnele îmbătrânirii! să-ți
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
părăsit Naționalul, și era același, doar că foarte slăbit și îmbătrânit, o umbră a marilor umbre printre care a trăit o viață întreagă. Nenea Sârbu, Păp’șelu cum îi spuneam noi, pentru că avea ticul de ți se adresa cu acest apelativ... A jucat și el câte în lună și-n stele, de la boieri la țărani de pe toate meridianele și era peste tot credibil, era de acolo, nu aveai ce să-i reproșezi. Îi plăcea să vorbească, îți povestea la iuțeală tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
părere ai? mă întreabă într-un târziu. ― Mă întorc, doamnă, spun eu și accentuez cuvântul doamnă. Se uită lung la mine, zâmbește ciudat și dă din cap. Tamara Dobrin era de fapt o femeie frumoasă și merita, în felul ei, apelativul acela capitalist. Unii spuneau că bea strașnic, eu nu am văzut-o așa, era o femeie tare, vorbea bine și coerent, iar în acel moment mi s-a părut că era altfel de cum arăta, era mai femeie sau, mai exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
se părea că mă adresez unui computer, care are nevoie de date precise și clare pentru a putea oferi un răspuns cât mai complet. După cunoștințele noastre, spuse Y, bunica ta (și iartă-ne că-i spunem „babă”, e un apelativ comic la care recurgem uneori când vrem să ne destindem) are un generator NDG, care nu numai că produce nanoboți de ultimă generație, dar îi poate antrena să se autogenereze în funcție de situația celulară întâlnită în momentul inserției. Deci, am insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Adela! E aici de două zile! E cu mama ei și cu "coana Anica". N-am mai văzut-o de trei ani. În vremea asta s-a măritat și s-a despărțit. "Doamnă"! Întotdeauna mi-a venit greu să schimb apelativul "domnișoară" în "doamnă". Mi se pare o imixtiune în lucruri prea intime, mi se pare că iau act cu brutalitate de fapte care nu mă privesc și nu-i decent să mă privească. (Psihologie de cvadragenar, intempestiv și pervers de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
făceau fericită. Așezîndu-și din nou și mai în răgaz părul, îmi mulțumea mie, ca unui regizor al naturii, pentru toată ziua aceasta și, spunând că n-are să uite niciodată soarele de pe Ceahlău, îmi împlîntă o săgeată ascuțită în inimă; în apelativul cu care mi se adresează întotdeauna făcu o ușoară schimbare: "cher maître" deveni "maître chéri" 2. Apoi, fără comanda ei obișnuită, se ridică de lângă mine și se duse până la o altă bancă, unde mă așteptă, tăcută. Schiță, după obicei, mișcarea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am oprit și l-am întrebat: - Nu te supăra, stimabile, unde-i w.c.-ul? M-a măsurat lung, din cap până în picioare, foarte serios, după care a catadixit să-mi răspundă, fonfăit și pițigăiat: - Tovarășe, pe la noi vă adresați cu apelativul "tovarășe". Deci, tovarășe, întrebați secretara. Și, făcând un gest vag cu mâna spre o eventuală ușă, de fapt, în acea direcție se găseau vreo șapte, își propti prețiosu-i nas în vânt și valsă mai departe, spre alte zări. De fapt
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
până nu demult pe unii dintre noi cuvântul „păsărică“ îi trimitea cu gândul doar la niște zburătoare, între timp am avut posibilitatea să ne dumirim că e la modă să fluieri după o femeie pe stradă, strigând-o cu acest apelativ. Despre „țigancă împuțită“ nici nu mai are rost să vorbesc. Iar de curând s-a produs și încuscrirea spirituală totală a președintelui Băsescu cu cel pe care unii îl văd ca viitor președinte, anume Gigi Becali, prin intermediul altui cuvânt politic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
să reaprind, aici, această controversă, sau măcar să mă declar, aici, de-o parte sau de alta. Sânt conștient, desigur, că atât marele prozator cât și tânărul gânditor au avut motivele lor, pur teoretice, desprinse de orice prezumție pamfletară, să folosească apelativul cu pricina. De asemenea, sânt perfect de acord că accepțiunea în care fiecare a folosit cuvântul "fascism" nu se suprapune nici conceptual, nici valoric cu a celuilalt, și mai ales nu se suprapune deloc peste accepția comună a termenului. Pentru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
era celebru, iar Alvin, vorbind despre el cu Norman Într-o zi, cînd scriitorul tocmai părăsea librăria, l-a făcut „personaj boem”. La ora aia Încă mă aflam În etapa burgheză a vieții mele, așa că acesta nu era genul de apelativ la care aspiram. Norman l-a descris odată și ca romancier experimentalist, deși e posibil să o fi spus În glumă. Alteori Îl făcea țicnit sau bețiv. Acest scriitor locuia deasupra librăriei, deși eu Încă nu știam asta atunci - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am și un bastonaș și niște ochelari de soare. Întotdeauna am avut o mare afecțiune pentru cuvintele panaș și arbitrul eleganței. Mi-ar fi plăcut chiar să-mi las un mic barbișon negru. O vreme, Jerry mi-a spus Șefule, apelativ după care nu mă prea Înnebuneam, după care a Încercat să-mi zică Gustav și Ben, și Într-un final s-a decis pentru numele de Ernie. The importance of being Ernest. Ernest Hemingway. Ernie. Mi-a dat oricît unt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În branșă. Am primit Crucea pentru Merite Deosebite, care pentru unii ar fi un atu important. Și voi avea locul meu la Criminalistică. De Spain scutură niște scrum, care căzuse pe chimirul său lat. — Sunny Jim, putem vorbi pe șleau? Apelativul afectuos Îl irită pe Ed. — Bineînțeles, zise el. — Ei bine, ești bun și cu timpul ai putea deveni chiar foarte bun. Nu mă Îndoiesc absolut deloc că ai tenacitatea necesară. Dar tatăl tău era În același timp neîndurător și simpatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
are prejudecăți. Deși prima dată când l-a cunoscut pe Oliver a suferit un adevărat șoc. Măcar dacă ar fi fost prevenită că prietenul fiicei sale era un negru dur de doi metri. Colorat, afro-american sau care o fi fost apelativul corect. Nu avea nimic împotriva lor, doar că nu se aștepta la așa ceva. Și, odată ce se obișnuise cu el, a putut să vadă dincolo de culoarea lui și să observe că el chiar arăta bine. Și asta era puțin spus. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Oliver cu accent specific Caraibelor, și să dansăm de nebuni pe prispă? Exact! Este singurul motiv pentru care am venit. — Nu cred, draga mea, spuse el, de data aceasta cu accent de prezentator BBC din vremea războiului. Pentru că suntem britanici. —Apelativul corect pentru noi, sau cel puțin așa mi s-a spus, zise Rita, reapărând cu o tavă de biscuiți făcuți în casă, aruncați aleatoriu pe farfurie, ar fi „Bounties“ sau „Choc-ices“. — D... de ce? întrebă Lisa confuză. —Maro pe dinafară, albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
De asemenea, ei numesc orice rus, fie că le este cunoscut, fie că nu, brat (frate)” (Haxthausen, 1853, vol. III, 140). Această concepție pare a fi persistat până în epoca modernă. Nu demult populația republicilor sovietice îl desemna pe Stalin prin apelativul afectuos „tătucul”. Fără a insista prea mult asupra acestui aspect, Haxthausen consideră conștiința înrudirii tuturor rușilor ca fiind bazată pe înrudirea lor de sânge: „În Rusia, Țarul (...) reprezintă în același timp unitatea, șeful și tatăl poporului său; el nu are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Trebuie să i te adresezi nevestei mele pe numele ei, îl bruftuluiește pastorul. Nu vreau să te mai aud folosind acel nume pe care l-a adoptat. — Da, domnule pastor Macfarlane. — Este doamna Macfarlane. Nu-i nevoie să folosești alte apelative, care să-i mai dea vreo idee. Și nici ei nu-i permit să-ți spună mai știu eu cum. Robert. Elspeth și Robert. Mi se pare că sunt niște nume foarte potrivite. Particule mici de praf dansează în lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]