17,970 matches
-
albă, tâmpla ninsă, Peste chipul ei - iubirea. O întreb: - Ceva te doare? Ești măicuța nimănui? Pentru-a ta însingurare Leac în lumea asta nu-i? Mă gândesc: i-e dor de omul Ce i-a fost o viață soț... Ea aprinde-n sobă focul, Ochii-i șterge cu un șorț ... Îi aduc puțină apă, I-aș mai da din cer răcoare, Lacrima sub ochi îi sapă, Cărăruie în cărare, Fiindcă-n suflet, rana-adâncă, Fără leac sau alinare, Din ea face praf
MAMA, DE VIOLETA CÂMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377259_a_378588]
-
au mai rămas din tot ce-a fost iubire; ruine dintr-un templu, iar zeii noștri au fugit, lăsându-ne vânduți cenușilor, în „noaptea de înviere”... * Eu dorm sub praguri de cuvinte și nu pot să te strig, iubite, s-aprinzi iar cerul cu sălbăticia unui joc, să-i ceri pământului să-ți cânte dorul tău. Ruine dintr-un templu au rămas; din „praznicile” lumii, niciun glas... * Doar timpul gârbovit, tresare când și când, și iarba înrourată se scutură de gânduri
UN FLAUT FERMECAT… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377266_a_378595]
-
că s-ar putea să rămână fără odorul lor! Fusese o zi de august. Căldura mușcase săptămâni. Nici o ploaie nu căzuse de la venirea primăverii. Satul mirosea a frunză arsă. Fântânile secaseră. Oamenii seceraseră grâul. Se temeau să nu li se aprindă șirele de paie prin ogrăzi. Îndesiseră slujbele de implorare a ploii. Veneau la troiță, se rugau, aprindeau lumânări și plecau pe la casele lor. Dar nu le tihnea nici muncă, nici odihnă, căci iscodeau cu ochii tăriile cerești, doar-doar vor zări
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
Nici o ploaie nu căzuse de la venirea primăverii. Satul mirosea a frunză arsă. Fântânile secaseră. Oamenii seceraseră grâul. Se temeau să nu li se aprindă șirele de paie prin ogrăzi. Îndesiseră slujbele de implorare a ploii. Veneau la troiță, se rugau, aprindeau lumânări și plecau pe la casele lor. Dar nu le tihnea nici muncă, nici odihnă, căci iscodeau cu ochii tăriile cerești, doar-doar vor zări vreun norișor aducător de ploaie. Începuse a se înnopta. Căldura nu scăzuse. Cei mai lacomi de muncă
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
pe pământ - așa era de bătrân. Acesta avea să povestească cum un fulger gros ca pe mână se lăsase de sus unind pentru o clipă pământul de cer, ca să sfredelească tina și să dispară în văgăunile iadului, nu înainte să aprindă florile și iarba sfarogite de lângă troiță. Și moșneagul mai povestea cum niște vâlvătăi înalte se ridicau aidoma unui rug jur-împrejurul troiței, eliberând spre cer puzderii groase de scântei și cum, în sfârșit, începuse a turna cu găleata. Când ajunseseră primii
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
mirific al iubirii desăvârșite nu poate fi exprimat decât prin dansul în ploaie. Așa cum este și iubirea de altfel, un dans al simțurilor în muzica eternității, o ploaie caldă de vară. Evadarea spre absolut, zâmbetul de fericire, emoția care se aprinde , toate valsează în simfonia celei mai curate iubiri: „Dansam în ploaie. Mă priveai zâmbind/ Cum îmi țineam umbrela bucuriei/ Deschisă peste umbră. Chicotind/ Te-ademeneam în lumea nebuniei.// Dansam în ploaie. Te strigam râzând/ Pe numele de cântec ce zvâcnește
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Cel ce ne-aduce pâinea și cu vinul/ Cuvintelor ce-n trudă s-au sfințit”./ De asemenea, poetul e descris ca fiind cel ce dă scânteie vântului, cel care arde “vreascuri de suflet”pentru a-și etala trăirile, cel care aprinde focul în “vatra stăruinței”. Există o profunzime fără de margini în aceste imagini, în care poeta surprinde menirea celui care dă viață versurilor: „Cel ce porneste vântul cu-o scanteie/ Și doar cu-o provocare face troc,/ Cel care arde pentru
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
alb scurt, apoi a trecut pe la bucătărie să vadă dacă mama sa are cafeaua făcută. Prefera cafeaua tare, mai amăruie și călduță, servită în timp ce frunzărea ziarele sau citea câteva pagini dintr-o carte sau revistă. Mama sa purta o discuție „aprinsă” pe probleme casnice cu menajera, în timp ce savura din ceașca cu cafeaua ce invadase întreaga încăpere cu aromă. Din când în când rupea dintr-un baton de ciocolată, ștergându-și degetele pe un șervețel de hârtie. - Bună dimineața mami, spuse Mircea
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
să plece acasă și să se descurce singură cu descuiatul ușii de la apartament. Atunci se descurcase. Dar acum? Cu paltonașul pe ea abia ridică mâna. Și dacă se duce... până vine mami, se face întuneric. Nu ajunge să apese ca să aprindă lumina. Îi este așa de frică de întuneric...Poți să știi ce monștri ies din camerele întunecate? Nu, nu! Nu mă duc acasă! Și pe urmă, trece Ajunul și nu am apucat să colind. Măcar o dată! Să cânt „Steaua sus
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
cu confiscarea întregii averi, a închis orice posibilitate de recuperare. De s-ar fi citit și păstrat, n-ar fi fost nimic rău, dar din câte am aflat, unele din ele, acolo, în satul dintre dealuri, au fost folosite la aprins focul, la ambalat sau în avântul pioneresc de recoltare a deșeurilor, ca materie primă pentru fabrica de hârtie. Dar în pofida tuturor vitregiilor istorice, neamul românesc a cultivat dragostea pentru carte. Noi dispunem genetic de o moștenire prețioasă. Generații la rând
CARTEA ŞI PUBLICUL CITITOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382144_a_383473]
-
Iar truda noastră fi-va implinire? Adânc s-a strecurat o amăgire Și nemiloasă vrea să ne despartă. Dezlănțuie în larg o amintire, Doar raze de azur să mai împartă, Cerșește îndurare de la soartă, Târziul nostru lacrimă-n iubire. Se-aprinde o lumină în tăcere Când tremură un vis neîntinat, Izvorul tău de patimi și durere În palma unei nopți a înghețat, O ultimă speranță ne mai cere Dar ne-amăgim în zbor nevindecat. Referință Bibliografică: Sonetul amăgirilor / Alexandra Mihalache : Confluențe
SONETUL AMĂGIRILOR de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382179_a_383508]
-
urmele pașilor goi, Nu vreau să cunosc nici drumul de ducă Nici să îl recunosc pe cel ce mă poartă-napoi! Hai, pierde-mă în noaptea de humă, birjare, Și rătăcește-mă prin vise dac-ai să poți, Să nu aprinzi la caleașcă nici lampa, nici farul, Dus fie-mi dorul și purtat doar de roți! Haide, birjare, mână prin ploaia de stele, Vreau dusă să fiu ca înspre ultimul drum, Nu te uita deloc la praful ce curge din ele
DU-MĂ BIRJARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382234_a_383563]
-
acum tot la Mamaia, cu soțul său, într-un hotel de 4 stele. Intrase în barul hotelului foarte relaxată. Florin îi împlinea toate capriciile. Își dorea să trăiască scena pe care o admirase în copilărie. Comandă un cocktail și își aprinse o țigară languros.Erau tineri, nu împliniseră încă 30 de ani. Pentru Florin, nu era o noutate. Avusese multe experiențe înainte de a o cunoaște pe Mira. Ea însă, savura fiecare clipă și încerca să se simtă confortabil, chiar dacă nu se
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
Te întreb, Omule, de unde-ți vine Teama de moarte, teama de tine? Nici nu știu dacă-n afară de ele Mai există o alta sub stele! Teama de tine, teama de moarte, Amândouă străine, amândouă deșarte, Aruncă-le focului să le aprindă Și lasă Dragostea să te cuprindă În totul ce ești, în totul ce nu-i, Ascultă cu grijă cuvintele Lui, Cuvintele Celui ce zilnic te cheamă- „Să nu-ți fie teamă, să nu-ți fie teamă!” Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică
SĂ NU-ȚI FIE TEAMĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382295_a_383624]
-
care o inimă se zbate-ngropată Într-o mocirlă ce trece de gleznă. Iubita cuprinsă de spaimă m-așteaptă Cu ochii-n colțul basmalei plângând În brațe cu teiul sădit lângă poartă, Fără speranță că-n noaptea asta ajung. Dorința se-aprinde la orizont, departe, Ca-n vânt pâlpâirea dragonului-steag Când două taberi în luptă desparte; La ultima casă, în torță, două suflete ard. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: LA ULTIMA CASĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]
-
Se trântește la loc pe saltea și trage cu putere pătura. - Moooșuuuleeee! Eliberat de sub pătură, strigătul spiridușului răsună în ecouri de-a lungul pereților împodobiți. - Of, bată-te noroacele Petrică, aici îmi erai? - Moșule, avem un mare necaz! S-a aprins grajdul de la felinare și sania a ars cu totul! Trebuie să găsim imediat un mijloc cu care să ducem cadourile la copii! Moșul cade pe gânduri, lovindu-și obrazul drept cu degetul arătător. - Un mijloc de transport, zici? De genul
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
-ntr-o ivire ca o nălucire tot mereu dau roată pân` găsesc cea fată ce se-ascunde-n trupul lui dragului - iubitului și-l frământâ-ncetișor zăpăcindu-l tot de dor mai apoi îl prinde bine lângă ea mereu îl ține dragostea-și aprind mai tare după prima sărutare iar peste toate vin să-i vază potop de lume și-nserează când veseli se pornesc la nuntă și bucuria plină-și cântă la casa lor se-așează și apoi din caierul vieții amândoi torc poveste
ANTI-CIULEANDRA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382319_a_383648]
-
la ea, trecu timpul fără ca el să se mai miște și privind în gol, o dată cu lacrimile care îi plecaseră iar la plimbare. Fără să-și dea seama prea mult de ceea ce făcea, la un moment dat se ridică de pe colțar, aprinse lumina și se așză la loc. Privi din nou ceasul de pe perete și văzu că era ora unsprezece. Sună cineva la ușă și el sări ca ars în picioare. În acel moment se gândi repede că este ea, că în
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
mai mult erau în inimile noastre, în sufletele acelora care știu să-și onoreze „toată floarea cea vestită”. După cum spunea poetul Zaharia Bârsan „Nu-s morți cei ce au căzut pe câmpul de onoare!... S-au dus numai... pe drumul aprins de ideal...” Acum, în anul Domnului 2016, și noi am pornit pe acest drum, căutând idealul de odinioară, dar se pare că până la sfârșitul periplului nu l-am prea găsit... Dacă în urmă cu 27 de ani erau mii de
1918 – ALBA- IULIA – 2016 ORAȘUL UNIRII ȘI SPERANȚA …ÎNVIERII NOASTRE [Corola-blog/BlogPost/93103_a_94395]
-
iubim și să ne creștem copiii Liberi să strigăm - Jos Tirania Acelor ce forța, corupția, pumnii Le foloseau în discursuri pompoase Să aibă ei totul, pe mese luxoase Să fim solidari, români, este ceasul Cînd neamul se-așazâ în albia lui Aprindeți în suflete candele, glasul Poporului liber răsune de-a pururi MIHAl BĂRBULESCU Crizanteme în mitraliere Uluitor spectacol. În mîinile celor ce trebuiau să tragă, să ucidă, în mîinile fiilor țării aflați sub drapel, al copiilor noștri, puși să ucidă părinții
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
lasă să treacă scandînd’ “Vin muncitorii”. Întreg centrul răsună de urale. Ora 17, din nou tancuri. La 17.30 alte blindate pătrund în mare viteză, zdrobind zeci de oameni în fața sălii Dalles. Încep împușcăturile. “Asasinii, ucigașii”. Ora 17,45 se aprind torțe și luminări. Ora 17.50, trec alte tancuri. Alte victime. La scurt timp mulțimea ajunsă acum la circa 10.000 de oameni scandează: “Armata din Timișoara s-a unit cu țara”. În memoria victimelor de acolo și de aici
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
și luminări. Ora 17.50, trec alte tancuri. Alte victime. La scurt timp mulțimea ajunsă acum la circa 10.000 de oameni scandează: “Armata din Timișoara s-a unit cu țara”. În memoria victimelor de acolo și de aici se aprind lumînări în fața Teatrului Național și pe zidul restaurantului Dunărea. La ora 20,12 o nouă coloană masivă de muncitori. Ei scandează: “Unde este el?”. La ora 20,30 se ridică primele baricade ale demonstranților. Se vorbește mulțimii de pe capota unei
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
știe că maiașii și aztecii, mongolii, egiptenii, vichingii, dacii și romanii, ba chiar și minusculele grupuri de păstorii romanși care practică transhumanța prin Alpii elvețieni și, firește, moții din străvechea Țară a Oașului par să se fi înțeles la unison, aprinzând ruguri dogorâtoare pe versanții munților, pentru a anunța venirea primăverii și pentru a alunga spiritele rele ale anotimpului geros. Deosebirea este că valencienii aprind focurile în plin oraș, sub ochii pompierilor îngrijorați, dar nu foarte. Superstițioși, toți se grăbesc să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
elvețieni și, firește, moții din străvechea Țară a Oașului par să se fi înțeles la unison, aprinzând ruguri dogorâtoare pe versanții munților, pentru a anunța venirea primăverii și pentru a alunga spiritele rele ale anotimpului geros. Deosebirea este că valencienii aprind focurile în plin oraș, sub ochii pompierilor îngrijorați, dar nu foarte. Superstițioși, toți se grăbesc să „ardă” iarna grea, acordând naturii șansa de a renaște din propria ei cenușă. Mii de turiști li se alătură, dornici să simtă dogoarea focului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]
-
mai mare pare să fie entuziasmul localnicilor în așteptarea distrugerii lor din noaptea care întruchipează coșmarul celor mai bravi pompieri din lume. Bineînțeles că - la fel ca pe tema corridei sângeroase - există voci care condamnă vehement obiceiul „iresponsabil” de a aprinde focuri cât casa în mijlocul orașului, sub amenințarea unui incendiu devastator, într-o adevărată orgie de fum și cenușă, dăunătoare mediului înconjurător dar și... portofoliului public. Până la ora actuală, nimeni și nimic nu a a împiedicat buna desfășurare a fiestei, lipsită
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93107_a_94399]