1,871 matches
-
al cizmelor: - E adevărat că arunci cu oameni pe deasupra pădurilor? Nici nu știa dacă să răspundă. - Ce, nu vorbești, ești mut? Cum te cheamă? - Sunt Pampu, argat pe moșia boierului Gongea. - Ei, acum ești al meu, spusese Mihnea, înfigându-și arătătorul în piept. Dacă ești destoinic și nu-mi faci probleme, o să ai și tu o bucată de pâine. - Iar dacă nu? întrebase Zogru, privind inelul de pe degetul mic al lui Mihnea, care semăna cu o bilă neagă, pe care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o pivniță întunecată plină ochi de felurite oglinzi. Pe jos stătea o oglindă de culoare acvamarin. Este singura cale să te înapoiezi acasă, îmi spuse Hedwig, în timp ce fredona un cântecel pe nemțește. Haide! Ce mai aștepți? Mi-am introdus degetul arătător, sfioasă, în unul din unghiurile oglinzii, după care, precum prima oară, am fost aspirată înăuntru. În urma mea, îl puteam zări pe copil, luându-și la revedere de la mine. În cele din urmă am aterizat pe sofaua confortabilă a doamnei Gilbert
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
negru și tenul măsliniu, Lea și Zilpa semănau cu tatăl lor și aveau amândouă nasul familiei, ca și Iacob, de altfel - un cioc de șoim regal, care parcă se mărea atunci când zâmbeau. Amândouă gesticulau când vorbeau, cu degetul mare și arătătorul unite într-un oval al aroganței. Când soarele le intra în ochi, le apăreau riduri asemănătoare în colțurile ochilor. Dar în timp ce părul Leei era creț, coama neagră a Zilpei era dreaptă și-o purta lungă până la mijloc. Era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
știam pe toate. Zilpa mi-a spus că atunci când de-abia trecuseră câteva luni de la primul ei sânge și căzuse pe ea sarcina de a-i duce bunicului prânzul, el se ridicase și-i prinsese sfârcul între degetul mare și arătător și o strânsese de parcă ar fi muls o capră. Lea povestea și ea cum Laban îi băgase mâna pe sub fuste, dar când îi spusese Adei, aceasta îl bătuse cu pisălogul până îi dăduse sângele. A rupt coarnele idolului său favorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mic, pentru că devenisem cei mai buni la spus povești. Frații mei mă purtau în brațe de la fântână la cortul mamei mele și apoi făceau temenele adânci în fața mea și mă numeau regina lor. Se prefăceau morți când Iosif, regele, îndrepta arătătorul către ei. Îi trimiteam să se bată cu demonii și să ne aducă bogății. Ne puneau coroane făcute din buruieni și ne sărutau mâinile. Dar într-o zi frații mai mari s-au nimerit în preajmă. Ruben și Iuda au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
m-a strâns cu putere, l-am auzit spunându-mi să stau locului, că mă face zob, și să-mi deschid imediat gura, cu o mână mă ținea de ceafă, am simțit cum îmi apucă maxilarul între degetul mare și arătător, forțându-mă să casc gura, scuturam din cap, încercând să-l mușc, dar mă strângea prea tare, apoi am auzit cum unul din muncitori îi strigă, nu așa, Traiane, ține-l de nas, și atunci am și simțit că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în gât, atunci am reușit cu greu să-ngân, nu cumva îl cunoașteți? vocea îmi tremura puternic, e și el acolo, la Canal, iar dumneavoastră de-acolo veniți, nu-i așa? Atunci muncitorul, aplecându-se spre mine, și-a dus arătătorul la gură, pssst!, mi-a șuierat, șoptindu-mi apoi că ăsta-i secret de stat, mi-a făcut cu ochiul, apoi a tăcut îndelung, uitându-se la fotografie și sucind-o pe toate părțile, de parcă n-ar fi văzut bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-o și el pe toate părțile, apoi a clătinat din cap, ce-ar trebui să văd, a întrebat, că nu văd nimic. La care Feri iarăși s-a lins pe buze, pentru că ai orbul găinilor, d’aia, și-a pus arătătorul pe fața tatei, la gură să te uiți, atunci o să-ți dai seama, pentru că ăsta nu-i altul decât Csákány. Traian, încruntându-se, s-a mai uitat o dată la fotografie, apoi deodată a zâmbit larg, tu-i mama mă-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
omoare în bătaie, cu toate astea tot n-am putut să tac, degeaba încercam să-mi înghit cuvintele, tot nu m-am putut opri din vorbă, dar Vasököl nu m-a lovit, în schimb, stingându-și țigara, și-a dus arătătorul la gură, scoțând un pssst!, dar nu de-aia am tăcut, ci pentru că am văzut că-și bagă mâna cealaltă în buzunar și pentru că știam că-și va scoate boxul, iar atunci chiar că s-a zis cu mine, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în camera mare, s-a dus direct la fotografia tatei, a dat-o jos de pe perete, pe dosul ei, era lipit cu izolirband un plic, mama l-a deschis, scoțând din el un teanc de bancnote și, umezindu-și degetul arătător cu limba, le-a numărat în grabă, am auzit-o după aia cum zice în șoaptă că cincisutedouășcinci cu douăzeci fac cincisutepatruzeșcinci, înseamnă că mai trebuie să facem rost de omiepatrusutecinzeșcinci ca să fie douămii, să merg în camera mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de lângă noi, a fugit direct la pupitru și i-a pus dinainte mapa legată în piele bordo, așa că am știut c-ăsta trebuie să fie tovarășul Bherekméri. Atunci tovarășul Bherekméri s-a postat la pupitru și a ciocănit cu degetul arătător în microfon și a spus că salută cu drag tovarășele și tovarășii îndoliați de față, și le cere permisiunea să spună câteva cuvinte despre bunicul meu, tovarășul secretar, pe care orașul îl consideră mortul său personal și ale cărui merite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Înălță capul, descumpănit. - Marie... de dumneata vorbește? Și restul ce vrea să Însemne? Întrebă el cu o strîmbătură de scuză. Nu citesc dialectul breton. - Vrea să Însemne că nu e o nici clipă de pierdut! Jandarmul Își duse mașinal degetul arătător la chipiu, fără să se formalizeze nici măcar o secundă că Marie preluase În mod autoritar comanda unor lucruri care Îi reveneau de drept lui și nu altcuiva. Trînti portiera mașinii de teren În momentul În care cele de la vehiculul pompierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l lăsa să-i pună cătușele și cuteză chiar să-i adreseze un zîmbet sfidător și totodată seducător. Lucas Înghiți În sec și, ca să facă ceva, apucă dosarul. - SÎnt ciudate urmele astea mici, roșii pe care le-au găsit pe arătător și pe degetul mijlociu, nu ți se pare? Fratele dumitale se droga? Marie Își scutură pletele desfăcute. Firește, Gildas obișnuia să bea, dar singura dată cînd fumase o țigară cu hașiș i se făcuse rău. Lucas continuă. - După părerea tipilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să reconstituie scenariul crimei. Se năpusti spre el și-l dădu fără menajamente la o parte. Cu mîinile În mănuși de latex, desfăcu delicat mîinile mortului și, potrivind fascicolul lanternei asupra falangelor, examină fața lor interioară. Urmele erau acolo, pe arătător și pe degetul mijlociu. Imperceptibile urme de Înțepături identice cu acelea găsite de medicul legist pe degetele lui Gildas Kermeur. - Înfășoară-i mîinile În pungi, Îi aruncă el un ordin scurt lui Morineau, a cărui privire rămase nedumerită. MÎinile, Morineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se lipi de geam. Pierric. Mașina 4x4 a jandarmeriei era parcată În fața fabricii de faianță. Abia cînd Înțelesese că Pierric nu era rănit, că sîngele de pe mîini nu era deci al lui, și cînd Îl văzuse cum lovește frenetic cu arătătorul Într-un punct precis de pe harta insulei agățată pe perete, Marie izbutise să decodeze mimica mutului și Îi forțase literalmente mîna lui Lucas pentru ca acesta s-o ia cu el. - În ce calitate? se zborșise el. - De interpretă, răspunsese ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se aflase acolo. Abia cînd se instală În mașină Marie luă cunoștință de numeroasele mesaje, la Început agasate, apoi Îngrijorate, pe care i le lăsase Christian. - Îi pot explica eu, dacă preferi, propuse Lucas. - Mai bine nu, mormăi ea. Cu arătătorul apăsă tasta de ștergere și ridică iute degetul de parcă simplul contact cu tastele o Înțepase. Alertat, polițistul opri brusc, Îi apucă mîna fără ca ea să se opună și o ridică la lumina plafonierei. Erau acolo, pe prima falangă a arătătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
arătătorul apăsă tasta de ștergere și ridică iute degetul de parcă simplul contact cu tastele o Înțepase. Alertat, polițistul opri brusc, Îi apucă mîna fără ca ea să se opună și o ridică la lumina plafonierei. Erau acolo, pe prima falangă a arătătorului și a degetului mijlociu. Înțepături, identice cu acelea de pe degetele lui Gildas și Yves. - Fără Ryan, acum aș fi moartă, rosti Marie cu voce lipsită de intonație. Lucas nici măcar nu Încercă s-o mintă. Ținînd mereu mîna Mariei Într-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de el, și pînă la urmă el a sfîrșit În chip de foc de artificii, i-o Întoarse Lucas cu voce scăzută. Așa că vreau să știu unde se duce, pe cine vede, pe cine primește. E clar? Morineau duse mașinal arătătorul la chipiu. * * * Deși slăbită, Marie nu voise să petreacă noaptea sub observație, așa cum o sfătuia medicul militar. De aceea, Lucas se arătă categoric. - În cazul ăsta, ai să mergi să dormi acasă la părinții tăi. Nu-i lăsase timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
am să te las să le strici povestea așa cum Yvonne a stricat-o pe a noastră. Am să-i duc departe de aici dacă e nevoie. - Și cum ai de gînd s-o faci? Întrebă ea frecîndu-și degetul mare de arătător pentru a evoca În mod grațios banii pe care el nu-i avea. Casa, fabrica de faianță, nimic nu Îți aparține. Îți aduc aminte că ne-am căsătorit sub regimul separației bunurilor și că aici nu ești altceva decît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
schimbă poziția continuând s-o lingă, mângâindu-i totodată sânii. Simțind că sfârcurile i se Întăresc, Își Înălță capul. — Continuă, te rog..., Îl rugă ea. El Își Îndreptă capul pentru a sta mai confortabil și Îi mângâie clitorisul cu degetul arătător. Buzele mici Începeau să i se umfle. Copleșit de fericire, i le linse cu lăcomie. Christiane scoase un geamăt. Preț de o clipă, Bruno revăzu vulva slabă și zbârcită a mamei lui; apoi amintirea se șterse, continuă să-i maseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aluneca pe povârnișul feței ei de mops. Mă rog, era un lucru foarte trist! Dar, pe de altă parte, era un evreu. Uneori o puteai auzi bombănind „Moișale”, În timp ce lustruia obiectele. Slăbit În primele zile, Ravelstein o saluta cu degetul arătător Înălțat și‑i spunea lui Nikki: - Pentru numele lui Dumnezeu, ține‑o departe de cristalurile Lalique. - Îmi spală paharele de vin la robinet, Îmi explica mie. Le ciobește ciocnindu‑le de marginea metalului. I‑am atras atenția și a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Angheluță: Acuma chiar că m-ai făcut curios. Tudorel: M-a luat gura pe dinainte, n-am voie să las pe nimeni să intre, frate. Angheluță: De ce? Tudorel: Știu eu? Așa mi-a spus (face semn în sus cu degetul arătător). Angheluță: Dar pe mine mă lasă. Pe mine m-ar lăsa, cred. Și-apoi nu ți-e urât acolo singur? Tudorel: Urât? Îmi vine să-mi iau câmpii. Angheluță: Vezi? Tudorel: Adevărul e că nu prea văd, frate. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să trezească copilul. Felinarul din poartă ajunge. În sfârșit mâna pipăie ceva tare, la marginea preșului. Degetele știu deja ce e. ─ Prost am mai dus-o noi, omule, murmură nevasta. Și cu inelul de tinichea între degetul mare și cel arătător de la mâna stângă, femeia se ridică, deschide ușa cu dreapta și aruncă verigheta cât de departe poate, în întuneric. ─ Na! Și să nu îndrăznești să te întorci! Apoi închide ușa și trage zăvorul. Cu bancnotele risipite pe jos, prostul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
eu sunt numai de-o șchioapă? Și nici nu se poate spune că ai fi cine știe ce frumusețe. Pascal își vâră un deget printre gratiile coliviei, în semn de prietenie. Hai, mușcă-mă, dacă vrei. ─ Chiu-hiu! Cinteza apucă zdravăn în cioc arătătorul astronomului și-l ciugulește ca pe-un os de sepie. Au! Ce peruș rău ești! Și Pascal își trage repede mâna. ─ Nu așa de tare! ─ Oamenii! Eu am pene verzi! Pene verzi albastre! Și nu sunt peruș, nu peruș! Tangara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Era grea, un adevărat paloș. Cel pe care îl străpung ajunge în rai, scria pe el cu litere gotice. Pascal i-a întins arma Despinei, s-o vadă mai bine. Sabia lui Mihai, a spus ea și a ridicat degetul arătător de la mâna dreaptă, cu care a atins vârful sabiei. Era atât de fin încât ar fi putut trece prin el o infinitate de drepte. Dar prin două puncte nu poate să treacă decât o singură dreaptă. Despina l-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]