6,356 matches
-
glorie și franci). Altele osândesc mecanica dogmei și fățărnicia clerului ori procesele sociale nocive: lichelismul, paralizarea energiilor țării (Ploșnițele, Năpârca, Baroane, Omul cu ochii vineți). Desfigurarea bestială sau hidoasă a omului, traducând-o pe cea morală, paiațele anapoda, colajele eterogene, arătările cu o morfologie cvasifantastică, vermina foșgăitoare din pamflete trec în sfera vastei teme argheziene a apocalipsei. A. a realizat cea mai cutremurătoare panoramă a „materiei care se îneacă în propria-i putreziciune”. Valoarea excepțională a artei sale pamfletare vine din
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
e un vis negru și strălucit ce-nvinge și esistența? - Ca să arate-n urmă că-i minciună. Negațiune a vieței. TEXTE AFERENTE 1 2254 Că zmeii Daciei, Ca constelații sîngeros-profetici, Au strălucit în fața Romei vechi, O lume-a tremurat la arătare Și marea-i și-a-ndoit spumații muri Naintea mândrei fulgerări a lor. 2 2254 [LONGIN] Nu-i rolul meu să cercetez mînia-ți * Sau ce gândești. Pin gura mea vorbește Imperiul și lumea... Mă ascultă Și-mi răspunde. [DECEBAL] Da
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
toaca și clopotele. Dragul își scoate coroana, Bogdan o închide, Toți își unesc (falten) mînile spre rugăciune. În urmă iese toți, afară de DRAGUL și BOGDAN) [SCENA III] DRAGUL, BOGDAN DRAGUL (privind la Bogdan, vorbește singur ) Să-mi ospătez vederea cu arătarea lui... Așa de tânăr încă, cu chip așa de dulce... Nemulțumit se pare el de diata noastră Dar voi ca nici să știe de ce așa făcui... O ochii mei, sărmanii luminători ai feței, Se-ntind încet spre dânsul ca mâna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
încărcat cu frunze de spânzur prin ostrețe, Liane înflorite cu fel de fel de fețe. Deodată... ușa sună... un pas sfios [din fire] Uscat foșnea pe scânduri matasa cea subțire: Prin flori s-arată albă, se-nclină peste gratii Duioasa arătare a vecinic adoratei, Iar luna, luna plină cu dulcea ei bătaie Pe lac în lung durează o cale de văpaie, Pe-o repede-înmiire de unde o așterne, Ea, fiica cea de aur a negurii eterne, Și, cum creștea lumina-i, creșteau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stinge, A tigrului ce-nchide bătrânii ochi de sânge Și vor vedea că-un fulger din geana lui cea albă I-a face să-nfioare din creștet pîn-în talpă! Să vie dar, să vie! și veșteda mea față Va fi ca arătarea a ciumei ce îngheață Și-alungă-n noaptea morții un veac de oameni plin. (Boierii se uită spăimântați și stran asupra lui, care-i fixează crunt și-apoi adaogă c-un surâs amar: Dar ei se tem de mine... Ei n-or
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
20 2257 picătura de vin s-o văd înmiit de mare și-n ea, cu milioanele, oamenii lui? 21 2257 stelele-arzătoare gurițe de copile, a căror față diafană se pierde în aureolă de raze. 22 2254 O umbră de foc arătarea Cezarului adormit pe tron. {EminescuOpVIII 257} 23 2254 Când, trist, deschizi o carte și-ntîlnești un râs ți se pare că râde un nebun. 26 2258 vântul -- vis zburător. Cine-l visează? vânturile - vise zburătoare. Cine le.......? vântul - vis de Dumnezeu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Că-i visul unei umbre și umbra unui vis!... Bolnav în al meu suflet, cu inima bolnavă Eu scormolesc în minte-mi a gândurilor lavă. Închin a mea viață la scârbă și-ntristare Și-mi târâi pintre anii-mi nefasta arătare... Prea bun pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic, Viața-mi cum o duce tot omul de nimic, Supus doar ca nealții la suferințe grele Unind cu ele știrea nimicniciei mele. La ce? Oare un glonte, otrava
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui în noapte răsună dureros Și ochiul lui la nouri țintește-ntunecos... Pe buze-i trece-un zâmbet ascet, slăbit, amar... Ah! trebuie să aibă un dor făr' de hotar! De ar sosi odată bătrânul meu steleri S-esplice înțelesul acestei arătări. A mării unde-albastre alunecă-nspumate... Pare că văd o luntre... Da, da! o văd departe, Din insule bogate cu mari grădini de laur Sfâșiind apa iese o luntre scrisă cu-aur Și lebede-argintoase, aripele-ntinzînd, Se-nhamă lin la dânsa ș-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stare să fii. Nici un răspuns Nu am l-aceste vorbe... Ce-ajută-aicea sfatul Când pieptul ți-l domină acuma necuratul. CĂL[UGĂRUL] Ești neschimbat, bătrâne. Ce să mai pierd cuvinte, Mă duc... poate într-alt loc să-mi vie înainte Divina arătare... Cobori din cer! O, vină În taina vieții mele, lumină din lumină! (dispare) {EminescuOpVIII 311} [REGINA ȘI CAVALERUL] 2259 [CAVALERUL] Elfrida, iartă.. crede că te iubesc... REGINA Iertare! Acesta este-un sunet, o vorb', -un... cu care Se pot coperi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
d-le conte, că ideea despre eternitate și Dumnezeu provine din amor și că, unde nu e amor, nu poate fi nici credință. Soția d-tale muri deodată în ziua jurământului făcut de mine și Maria. Țineam aceasta de o arătare a ceriului, de la dânsa, care acolo peste nori mă iubea încă. Credeam că maica a chemat pe fiica sa, pentru că era singura, aici pe pământ, care-i aducea aminte de jurământul călcat, însă... mă înșelam. De-abia mă întorsesem în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
episcopul de Perusia și că regele Ioan Asan se pleacă bisericii romane; deci îi provoacă ca nu numai să-i facă legatului o primire cu toate onorurile, ci să-i deie tot ajutorul, să-i crează toate cuvintele și toate arătările sale pe care le va spune din ordinul papii și cu bunăvoința lui Dumnezeu și să-l urmeze cu ascultare. Ca totdeauua Scaunul papal se silește și acuma cu tot zelul să-ndeplinească întreita sa datorie, de a întări în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
va [fi] nimărui cu putință să încorporeze pe Margareta cea apucată de păcat, cea sfâșiată în întrul ei ș-apoi cea renăscută din noaptea desperărei sale. E problemă nerezolvabilă pentru acest stadiu al reprezintațiunei dramatice acea Margaretă, care dezvoaltă în arătarea cea mai individuală istoria creștină eternă a inocenției, a căderei și a mîntuirei. Femeia de-o organizare nobilă stă, prin intensitatea simțirei sale și prin bara ei morală, de la sine deja cu mult mai aproape de reprezintațiunea artistică și cu toate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cazul natura obiectului siguranța conștiinței, asemenea corespunde și acestei trepte, pe care stă reprezintațiunea artistică, o dispozițiune asemenea a spectatorului, îndată ce-l concepem pe acesta în întregitatea și mărimea sa ca pe un om ideal, nu în nemărginita cauzalitate a arătări sale (Erscheinung). Așadar reprezentațiunea de pe stadiul reflexiunei, presupunând că nu-i refuzăm consimțământul nostru, corespunde cu dispozițiunea aceea în care conștiința noastră cugetătoare e mulțumită cu desăvârșire, fără ca totodată omul simțitor să fie atins în aceeași măsură. Acest stadiu se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sublimizată. Acesta e stadiul în care zărim artea reîntoarsă la natură și împăcată cu imedietatea simțământului. Actorul ni dă azi un întreg ce-a reușit a (fi) deveni o organizațiune complectă, care întreg însă ne permite să simțim în toată arătarea sa pulsațiunea vieței ce ni manifestă sufletul 358 r cel simplu și pretutindenea (esistent) de față. Artistul reprezintator [e] tot atât de departe de espectorațiunile ce izvorăsc numai din simțirea lirică și cari lasă nerodite și cu totul seci multe părți ale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
una una pe alta, formează viața cea mai intrinsecă a artistului dramatic, și împăcarea lor este actul propriu al creațiunei. Această arte reîntoarsă la natură și natură înălțată la arte a ascuns în sine, după cum (s-a arătat) rezultă din arătarea noastră, aceste două trepte dentăi ca pe două momente a unei dezvoltări mai nalte. Treapta primă a simțirei nemijlocite se arată în intensiva ei căldură de viață, care e împrăștiată peste întreaga reprezintare și-i dă aparința celui mai nalt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
elocuțiunea corporală. Abia cu partea asta noi călcăm pe terenul propriu, original, particular (minunat) al reprezintațiunei dramatice. În trecerea de la momentul întîi, al vorbei, la momentul al doilea, acela al gestului, se prezintă de-aceea procesul necesar din ideal în arătarea sensibilă. Această trecere ni se prezintă înainte de toate ca o rumpere (Abfall) de la elementul spiritual al vorbei (graiului); căci gestul sensibil, ținut (pus) alături cu cuvântul înțeles și vorbit de cătră spirit, se arată a fi subordonat, pentru că spiritul nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pătrunderi este reprezintarea ideală a caracterelor, personalitatea nobilă care se dezvălește înaintea noastră în deplinul ei adevăr și-n deplina ei frumusețe. Reprezintarea de caractere (Caracterizare) se dizmembră iar, după ființa ei, în trei momente: Cel dentîi pricepe-n sine arătarea esterioară, caracteristică a personalității, moment pe care-l vom numi c-o espresiune generală: Masca caracterului. Momentul al doilea ni dă o manifestare mai adâncă a personalității în atitudinea (ținuta) ei corporală și-nainte de toate în tonul ei fundamental
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lucre cu succes prin declamațiunea vorbei trebuie, cred, înainte de toate, să aibă conștiință asupra celui dentîi material al artei sale. Acest material vorbitorul îl naște în fiece clipă, și capul lucrului e acela câtă însămnătate are de-a aduce la arătare în acest act, va să zică cât suflet poate el inspira sunetului articulat. Condițiunea necesarie pentru pronunția tuturor literelor este aerul mișcat. Căci numai fluviul de aer care premerge pronunțarea literelor, acela singur face posibilă ieșirea la lumină a sunetului. Elementul în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ajungă mijloacele tonului său și să nu fie părăsit de ele neci în afectele cele mai puternice. În genere, cu cât va predomina într-o figură principiul eroic ca atare, cu cât se va cere ca să se aducă la deplină arătare acea unitate condensă de putere spirituală și fizică, baza a orce eroism, în fine bărbăția puternică și făptuitoare, cu atât mai puțin va putea să se îndeplinească prin energia accentului spiritual lipsa de putere naturală și de tărie a tonului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu întruparea caracterului prin gest, ci pentru că ea nu lucrează decât prin puterea vorbirei, de-aceea locul ei nu poate fi abia la reprezentarea caracterelor, unde să figureze ca culminațiunea artei dramatice, deși ea nu poate ieși în deplina ei arătare decât prin o anticipațiune a noțiunilor ce-i succed. De-aceea și ajunge de-a fi însemnat locul ce are să-l ocupe declamațiunea dramatică în calitatea ei de element al dezvoltărei pentru artistul dramatic. Abia în declamațiunea dramatică se va
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Așadar conceperea ideală vom pune-o totdeuna în facultatea de-a privi intuitiv și în esecuțiunea de-a observa cu fidelitate individualitatea ca reprezentantul unei idei. Numai prin aceasta e ridicată la înălțimea unei figuri poetice și asupra nivelului unei arătări întîmplătoare, luate din viața comună. Așadar ținta absolută a unei concepțiuni ideale este ca actorul să vadă în caracter, presupunând că acela merită numele acesta, pe reprezentantul unei idei generale, a unui principiu care s-a întrupat numai în această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mare, pe care apoi caută a-l și sensibiliza în toată generalitatea și preciziunea lui. O concepțiune ideală centralizează neîntrerupt cele generale, și în viața individuală ce le realiză ea le concepe astfel încît să pară că în această unică arătare s-ar fi epuizat o dată pentru totdeuna toată speția. E cu mult mai grea și de-aceea și cu mult mai rară concepțiunea ideală a caracterelor acelora prin cari omul e vătămat în participarea lui cea mai plină de entuziasm
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a demite în realitatea sensibilă cele privite intuitiv înăuntrul său condiționează așadar, cu presupunerea unei culturi tehnice, stadiul artistului dramatic; scurt: această cantitate de putere e oarecum termometrul geniului său. În reprezentarea caracterelor ni se prezintă ca primul moment arătarea esterioară (fizică) a personalității în propria ei distinctivitate caracteristică. Aceasta are de-a o realiza masca caracteristică. Fiece caracter poetic în genere e reprezentarea unei idei generale în persoana individuală; și de-aceea și esteriorul fizic are să sensibilizeze prin arătarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arătarea esterioară (fizică) a personalității în propria ei distinctivitate caracteristică. Aceasta are de-a o realiza masca caracteristică. Fiece caracter poetic în genere e reprezentarea unei idei generale în persoana individuală; și de-aceea și esteriorul fizic are să sensibilizeze prin arătarea [sa] această idee precizată de autor. De-aceea în mască vrem să vedem personalitatea întreagă în delimitări atât de esacte încît din ea să ni vorbească caracterul. Așadar masca, prin importanța espresiunii ei, trebuie să ne îngrădească într-un. cerc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lor etice. În viață ni se-ntîmplă adesea că fizionomiile personalităților însemnate corespund așa de puțin închipuirei noastre despre [ele] încît văzîndu-le nu ne putem mira îndestul asupra deplinei lipse de conexiune dintre însă nătatea spirituală a 424 r individului și arătarea lui sensibilă. Această despicare a amîndoror părților (spiritul și corpul) își are rațiunea sa absolută în natura cu totului ocazională a formei concrete care domnește de regulă în lumea empirică. Arta însă anulează acest defect într-un mod oarecare, căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]