1,535 matches
-
se fierbe cafeaua. Acest lucru le-a plăcut, se pare, foarte mult. Așa că m-au înecat în zeci de feluri de prăjiturici cu miere, nucă, scorțisoară. Sentimente ciudate încerc, așa, așezat la masă în mijlocul lor. Nu înțelegeam o iotă din araba mitraliată printre dinți, dar le puteam vedea surâsul de oameni mulțumiți, care și-au făcut datoria către semenul lor sărac, pofticios, singur. Până aici, deplină asemănare cu tipul de "milostenie" ortodox, cel de care aparținem. Nimic de a face cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bine delimitat. Pakistanezii sunt cei mai ieftini frizeri din tot Parisul, cu numai 6 euro poți avea o tunsoare la fel de șic ca oricare din starurile de Bollywood care surâd clienților din revistele lucioase redactate în urdu și farsi. Afișe în arabă care propun pelerinaje la Mecca. O lume în sine este constituite de saloanele de coafură africane. Multe dintre ele au nume cu rezonanță religioasă, cum ar fi de pildă Le Père céleste (Tatăl ceresc), simbol de șansă și reușită, dar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mult, am locuit acasă la generalul Dudaev, celebrul general, cu care ne-am împrietenit. De fapt, el a fost personajul principal al filmului. Acesta a fost primul film documentar, care se numea Ghazavat, ceea ce în limba cecenă, de fapt în arabă, înseamnă un fel de război sfânt. Era une histoire de guerre. Filmul a fost primit de televiziuni cu mirare și cu puțină reticență, nimeni nu vedea importanța Ceceniei, o mică republică acolo. De-a lungul acestor filmări am urmărit cu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
păsărilor), text de care nu mă mai satur. E vorba acolo parcă de setea mea de iubire, de erorile mele regretabile, de dorința mea de a nu mă rătăci, a găsi drumul către „Iubitul iubiților”. În marea tradiție a poeziei arabe sentimentele se exprimă atât de puternic și memorabil. Ce păcat că acest fel de a simți e necunoscut de marea masă a cititorilor occidentali, rămânând parcă numai privilegiul marilor cărturari, cum ar fi traducătorul lui Attar în suedeză, Erik Hermelin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
maximei economii. Astfel, cifra unu, constituie conotația numerică a literei aleph, prima literă din alfabetul evreiesc. Principial, sunetul a, mut în ebraica modernă. Știi și tu, că valorile etimologice ale simbolurilor literale, în limbile semitice, consonantice și înrudite cum sunt araba, aramaica, limba lui Hristos și derivata ei, ebraica sunt relative, cât privește notarea vocalelor. Mai departe, avem cifra șase, care corespunde numeric literei ebraice vav, întrucâtva v, dar și u, sub rezerva de mai sus. Foarte important, chiar și latinii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vocala „i” este redată printr-un yod marcat cu un punct, numit în sistemul tiberian hireq. De asemenea, cel puțin în privința unei origini comune, se pot desluși asemănări între sistemul tiberian, cel nestorian și cel arab. În jurul anului 700, în araba scrisă vocala „i” era redată printr-un punct infralinear, vocala „a” printr-un punct supralinear, iar „u” era redat printr-un punct medial; primul și ultimul semn sunt identice cu hireq și șureq din sistemul tiberian. Astfel, deși acest tip
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
acestea au fost introduse în manuscrisele mai târzii. Abia aproape de zilele noastre samaritenii au scris câteva manuscrise vocalizate în întregime, spre a fi folosite în afara comunității. Tradiția citirii acestor manuscrise se reflectă și în traducerile Pentateuhului samaritean în aramaică și arabă 2. Tradiția scribală a Pentateuhului samaritean reflectă câteva trăsături asemănătoare multor manuscrise de la Qumran și, într-o oarecare măsură, chiar textului masoretic al Bibliei ebraice. Întrucât Pentateuhul samaritean este foarte ancorat în tradiția textuală larg răspândită în vechiul Israel, Emanuel
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
datorează lui Guillaume Postel, emisar pe lângă ambasada Franței de la Istanbul, între anii 1536-1537, care, în timpul sejurului său în Turcia, venind în contact cu câțiva samariteni locali, a cumpărat de la aceștia o copie a Pentateuhului lor, alături de alte câteva lucrări în arabă, pe care le-a adus la Paris. Mai târziu, va publica lucrarea sa intitulată Linguarum duodecim characteribus differentium alphabetum introductio ac legendi modus (Paris, 1538), în care prezintă alfabetul samaritean și caracteristicile sale, în comparație cu alfabetul pătrat adoptat de către Ezda. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
unele pasaje, prezintă mult mai puține adaosuri midrașice decât targumurile iudeo-palestiniene1. 7.4.3. Traducerile arabe ale Pentateuhului samariteantc "7.4.3. Traducerile arabe ale Pentateuhului samaritean" Acestea datează din secolele XI-XII d.Hr. Trebuie amintit că în perioada musulmană, araba devine lingua franca a samaritenilor. E. Robertson spune că în secolul al X-lea, Saadia a pregătit o traducere arabă a Pentateuhului pentru evrei, iar un secol mai târziu, un înțelept samaritean pe nume Abu ‘l-Hasan, a adaptat această traducere
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
important și biserica misionară cu cel mai mare succes sînt opera lui Mani, din secolul al III-lea. Mani s-a născut la 14 aprilie 216 p.C. Potrivit doxografului musulman Ibn al-Nad@1@m (circa 988), tatăl său, Pattek (În arabă Futtuq, În greacă Pattikios sau Patekios, În latină Patticius), originar din Ecbatana/Hamadan, se mutase În orașul geamăn Seleucia/Ctesiphon/al-Mad@2@’in. Sub impulsul unei revelații, tatăl lui Mani aderase la comunitatea baptistă a elchazaiților, mughtazilahilor sau „sabeenilor” din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o Ashg@2@n@1@a, aparținea familiei imperiale a Arsacizilor. Mai tîrziu, Pattek și-a introdus fiul În sectă. La doisprezece ani, Mani are prima Întîlnire cu dublul său ceresc, „Geamănul”32, În coptă saich, În pahlavi narjamig, În arabă al-taum (corespunzător aramaicului tômî), care Îi spune că Îi va părăsi pe mughtazilahi. Fragmente din Codexul Mani de la Köln indică intenția lui de a reforma religia elchazaiților, atribuindu-i miticului ei fondator, Alchasaios, o revelație care l-a determinat să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe Mama celor Vii să le trimită pe cineva În ajutor 75. Această misiune Îi este Încredințată lui Isus-Strălucirea, divinitate rezidînd pe Nava Apelor Vii (Luna), a cărei funcție este de a supraveghea mecanismul de recuperare a Luminii. Isus (În arabă, ’Isa), desemnat În textele scrise În pahlavi drept Xradeshahr, „Dumnezeul a cărui Împărăție e rațiunea”76, Îl trezește pe Adam din somnul său de moarte, Îi dă puterea de a umbla și Îi ține departe de el pe Arhonte și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
moartea tatălui, otrăvit din porunca domnitorului Constantin Cehan Racoviță, V., care din 1760 făcea parte din Divanul domnesc (vel comis, vel căminar), se refugiază la Constantinopol și aici, cu învățatul Halil Hamid din secretariatul împărătesc, aprofundează gramatica limbii turce, studiază araba și persana. Prin tergimanul Porții, Iacovache Rizu, cu a cărui fiică, Elenița, era căsătorit, intră în cercul relațiilor diplomatice. E mare clucer și, sub Grigore Alexandru Ghica, cumnatul său, mare vistier. În anii războiului ruso-turc (1768-1774), sub ocupația rusească, împotriva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
român. Ca istoric s-a distins prin studiile despre importanța surselor turcești și persane pentru istoria românilor. Studii la Paris și Berlin (1933-1935). În 1935, licențiat al École Nationale des Langues Orientales Vivantes. Cunoscător a 14 limbi, între care turca, araba și persana. În 1937 a susținut la Universitatea din Cluj teza de doctorat „Românii între secolele IX și XIII în lumina surselor armene”, publicată în 1939. În 1946 devine membru fondator al Société Internationale des Orientalistes, iar în 1957, vicepreședinte
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
forțele! În ceea ce mă privește, voi încerca, poate, în colaborare cu prietenul meu Monchi-Zadeh, pe care și dvs. îl citați, să reiau un mic fragment din acest mare studiu, anume istoria lui Lohrasp-Goshtasp și a prințesei Kitayun în textele persane, arabe și pehlevi. Nu este decât o porțiune limitată a domeniului dvs., în schimb destul de complicată: „Dioscurii în slujba unei zeițe”, cu perspectivele sale indo-europene. Cu condiția ca forțele mele, care decad repede, să fie suficiente pentru aceasta... Gândurile mele cele
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
mulțumesc pentru scrisoarea dvs. și trimiterea articolului dvs. Sunteți foarte generos în aprecierea lucrului meu. De fapt, nu cunosc sursele orientale decât la mâna a doua, întrucât au fost traduse (în general, cunosc J. Bronsted). Nu știu nici turca, nici araba, am cunoștințe rudimentare de ebraică. Dar mă voi apuca de ele când mă voi elibera de teza mea (La Dacie sans Rome). Situația istoricilor ruși, de ieri și de azi și cu toate obediențele, este într-adevăr tragică. Nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
hazardate a topicului denominat și a combinării unui radical regional nord-estic slav cu un sufix specific idiomurilor slave sud-vestice. Au fost propuse și alte variante etimologice, printre care unele cu totul neverosimile: un posibil apelativ cuman (reconstruit prin comparația cu araba) *bilad, „țară“, celticul burlatum (< burr/bor + latum/late, „mlaștină“), numele tribului celtic al britologilor, vechiul nume germanic *Berlad (< goticul *bourlad, „teritoriu nou căpătat“). Defectuoase lingvistic și istoric sunt și alte soluții sugerate: sufixul maghiar local -d atașat numelui localității ardelene
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
se simte prea bine... Amenințări și oportunități În lume au loc confruntări mai violente, forme de terorism, alternative democratice care nu s-au dovedit convingătoare, replieri identitare, tensiuni între culturi (mai mediatizate fiind cele dintre lumea occidentală creștină și cea arabă musulmană), deschiderea către noi căi (propuse la Porto Alegre sau la Mumbay), mobilizări pentru "ajustări structurale", mobilizări împotriva schimbărilor climatice ale planetei, pentru introducerea taxei pe poluare, contra islamismului integrist, pentru creșterea responsabilității sociale a întreprinderilor, contra nuclearizării unor țări
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de scriere folosite de-a lungul timpului, astfel incat sa poata situa mai bine în acest cadru limbile pe care le studiază și care șunt atat de diferite că origine, structura și scriere - de la engleză, franceza, germană, italiană și spaniolă la arabă și japoneză" (p. 7). Ioana Vintilă-Rădulescu, cel mai important specialist român contemporan în lingvistică limbilor lumii, isi structurează cursul în trei mari părți: A. Clasificarea limbilor (I. Clasificarea genealogica a limbilor; ÎI. Clasificarea tipologica a limbilor; III. Clasificarea sociolingvistica a
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
la apariția lingvisticii științifice la începutul secolului al XIX-lea. Friedrich Schlegel consideră că există limbi cu flexiune (sanscrita, greacă, latină și alte limbi indo-europene vechi), superioare prin structura și complexitate celor fără flexiune (chineză, malaeza, limbile amerindiene). Limbile semito-hamitice (arabă, ebraica) erau plasate în apropierea vîrfului ierarhiei, ocupat de limbile indo-europene, pe treaptă cea mai de jos fiind plasată chineză. Fratele său, August Wilhelm von Schlegel, separă tipul izolant de tipul aglutinant considerînd, în 1818, că există trei mari clase
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
într-o limbă istorică: 1) flexionar că în latină sau cehă; 2) aglutinant că în maghiară sau japoneză; 3) izolant sau analitic că în franceză sau engleză; 4) polisintetic că în vietnameza și chineză; 5) cu flexiune internă că în arabă. După cum se poate observa, sensul termenilor izolant și polisintetic este diferit, la lingvistul ceh, de uzajul tradițional. El consideră, de pildă, ca limbile amerindiene din America de Nord nu sînt prototipuri ale tipului polisintetic, așa cum se considera în tipologia tradițională. Discipolul sau
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbi vii. De asemenea, reprezintă o sursă de elemente de formare (prefixe/prefixoide, rădăcini, sufixe) a unor neologisme, de obicei noi termeni științifici, cu circulație internațională. Astfel de limbi sînt greacă veche și latină (pentru Europa ultimilor 2500 de ani), arabă clasică (pentru întreaga lume musulmană), sanscrita (pentru subcontinentul indian și Asia de Sud-Est), chineză clasică (pentru estul Asiei). În vechime acest rol l-au avut și alte limbi precum sumeriana, egipteană clasică, maya clasică etc. Limba vehiculara (de comunicare interetnică, lingua franca
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ceremonialul religios. Acest lucru se întîmplă atunci cînd limba religioasă, alta decît cea laică, aparține unui alt popor care a întemeiat religia respectivă sau atunci cînd limba liturgica e cea vorbită în epoca îndepărtată cînd s-a întemeiat respectivă religie. Arabă clasică e folosită în islamism, avestica în mazdeism/ zoroastrism (religie iraniană a cărei carte sacra e numită "Avesta"), sanscrita în hinduism, pali (limba în care e redactat canonul budist), chineză clasică și tibetana clasică în budism; liturghia iudaica folosește ebraica
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Prin extensie, koine a ajuns să denumească o variantă lingvistică supraregională și supradialectală, formată din diverse dialecte reciproc inteligibile prin fenomenele de amestec, nivelare și simplificare a lor și care ajunge să fie comună pentru întreaga populație a unui teritoriu. Arabă literară, hindi din Fiji, engleza australiană și engleză neozeelandeza, occitana literară a trubadurilor din evul mediu, basca unificată - toate sînt exemple de koine. Aspectul cel mai îngrijit al limbii comune se numește limba standard sau limba literară, caracterizată printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
franceză (în instituții internaționale, turism etc.), esperanto. Quechua, limba amerindiana din America de Sud, este folosită ca limbă vehiculara între localnicii care nu vorbesc spaniolă, kiswahili e folosită cu același rol în toată Africa subsahariană, în timp ce afrikaans în Namibia și Africa de Sud și arabă literară între magrebieni, arabi și berberi. Limba mixtă apare din fuziunea a doua limbi utilizate în situații de bilingvism. În general o limbă mixtă combină inventarul lexical al uneia cu structura gramaticala a celeilalte. În timp ce creola tinde către o gramatică
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]